Original subtitles

‎NETFLIX PREZINTĂ

‎MILANO, 1945

‎ULTIMELE ZILE ALE RĂZBOIULUI

‎DUPĂ O POVESTE REALĂ

‎O POVESTE REALĂ, OARECUM

‎Coborâți!

‎Jos! Hai!

‎Sunt lucrurile noastre!

‎- Mami! ‎- Așteaptă!

‎DUCELE

‎DUCELE

‎Te-a urmărit cineva?

‎Sunt profesionist.

‎Dacă ești profesionist, ‎vino la timp data viitoare.

‎- Nu sunt secretară. ‎- Partizanii?

‎Au confirmat pentru diseară.

‎- Ce-i cu mutra asta? ‎- E periculos.

‎Riști prea mult și pentru ce?

‎Pentru ce? Pentru tine. Pentru noi.

‎În curând, o să am destui bani ‎să plecăm de aici.

‎Departe de Borsalino și șeful lui.

‎Slăvit fie Ducele!

‎Ai încredere în mine?

‎Luptători...

‎Am.

‎Trebuie să plec. E târziu.

‎Ascultați!

‎- Trec pe la Cabiria mai târziu. ‎- Nu. Borsalino o să te omoare.

‎Chiar sunt profesionist.

‎Aveți un singur ordin.

‎Cuceriți!

‎- Duce! ‎- Duce!

‎E bine?

‎- Restul? ‎- Veniți cu mine!

‎- De ce-ți spun „Insula”? ‎- Lucrez singur.

‎Ești printre ultimii traficanți rămași.

‎Singurul.

‎E un miracol ‎că fasciștii n-au pus mâna pe tine.

‎Sunt hoț, nu spion.

‎Spionii nu fac destui bani.

‎Ne-ai putea fi de ajutor.

‎- Zău? ‎- Ți-ar prinde bine niște prieteni.

‎O sută de kile de TNT.

‎Cinci Sten, patru Beretta și Mauser, ‎două Luger și două cutii de muniție.

‎Confisc aceste arme în numele Rezistenței ‎și al poporului italian.

‎Nu o lua personal.

‎Facem istorie.

‎Nimeni nu e mai isteț ca istoria. ‎Nici măcar tu.

‎- Cum vreți voi. ‎- Ce naiba faci?

‎- Ai spus că lucrezi singur. ‎- Cum ziceai, îmi prind bine prietenii.

‎Ușurel!

‎- Nu-i numeri? ‎- Am încredere.

‎Vine cineva.

‎Fasciștii! Adăpostiți-vă!

‎Fugiți!

‎Nu!

‎- Vin! Fugiți! ‎- Păzea!

‎Rahat!

‎Foc!

‎Moarte fasciștilor!

‎Nu!

‎Dă-i!

‎- Banii! ‎- Nu e momentul!

‎Bagă capul la cutie!

‎Stai jos!

‎TEATRUL CABIRIA

‎- Pa! ‎- „Îmi pare rău, Marcello.

‎Am pierdut banii. Mi-ai salvat viața.”

‎Băi! Nu începe și tu.

‎- Insulă! ‎- Da?

‎Nu vreau să fiu spânzurat ‎pentru o partidă rapidă.

‎Nu promit nimic.

‎Yvonne?

‎Nu-mi spune „Yvonne”.

‎Nu și tu.

‎Cum a mers?

‎A mers bine. Un sărut?

‎- Nu, Pietro! ‎- Ascultă!

‎Pietro.

‎Deschide asta!

‎Ascultă!

‎- Dră Yvonne? ‎- Doamne!

‎Dră Yvonne!

‎O clipă!

‎Mă schimbam.

‎Mișcă! Te așteaptă Borsalino.

‎Știați, dle profesor,

‎că o înțepătură în ficat ‎cu un ac fierbinte nu e letală?

‎Cel puțin nu imediat.

‎Căldura cauterizează rana.

‎Fără hemoragie internă sau externă.

‎Unii supraviețuiesc trei zile ‎fără să leșine măcar.

‎Cu puțin studiu al anatomiei...

‎și puțină practică, ‎găsești ușor locul ideal.

‎Cine te-a ajutat cu pamfletele rusești?

‎Dle secretar Borsalino, a sosit.

‎Continuăm mâine, atunci.

‎NUME: SCARANTINO ‎PRENUME: EDOARDO

‎- Cum merge? ‎- Aproape am terminat.

‎Ceva reviste noi de la americani?

‎- Doar asta. ‎- Il Corriere dei Piccoli.

‎Nu ești mic, ca-n titlu?

‎Incredibil, se mai și plânge!

‎- Ce are? ‎- Probabil că Yvonne l-a refuzat.

‎Alo?

‎Achille, nu pot dormi fără tine.

‎Sunt ocupat la prefectură. ‎Ia-ți somniferele. Ne vedem mâine.

‎Încă n-ai terminat cu târfa ta?

‎Noapte bună, Nora!

‎SFÂRȘIT

‎- Noapte bună! ‎- Stai așa!

‎Poate îi dai tu de cap.

‎Încă o încărcătură de arme?

‎E altceva, mesajul ăsta e codat.

‎Aruncă un ochi.

‎- Noapte bună, Marcello! ‎- Noapte bună!

‎Pietro, nu avem bani nici de mâncare.

‎Mersi pentru buletinul de știri!

‎Cheamă-l pe Amedeo.

‎Amedeo!

‎Amedeo!

‎- E gata mâncarea. ‎- Vin.

‎- Ce faci? ‎- Marcello mi-a dat ceva de lucru.

‎Frumos!

‎N-ai făcut nimic cu ea?

‎Scuze că am fost nesimțit ieri.

‎M-am obișnuit.

‎Nu suntem doar o echipă.

‎Suntem o familie.

‎Eu, tu, Marcello.

‎Nu-i așa?

‎Aia e!

‎Insulă!

‎Mersi!

‎Corriere dei Picoli.

‎Corriere dei Picoli.

‎CDP!

‎ „P6.” Pagina șase!

‎Patruzeci și nouă. Trei, patru...

‎ „Adu imediat.”

‎Douăzeci și șapte.

‎ „Aur”?

‎Aur. Incredibil!

‎Am reușit!

‎Am reușit!

‎Am reușit!

‎Deci?

‎Marcello...

‎A interceptat un mesaj codat ‎de la prefectură aseară.

‎- Și? ‎- Au un plan de evadare.

‎- Vor să fugă. ‎- Cine?

‎Mussolini.

‎Și liderii Republicii de la Salò.

‎Cu tot aurul furat de la italieni ‎în ultimii 20 de ani.

‎Îți poți imagina? Tezaurul țării.

‎Dar e în Zona Neagră.

‎- O să-l ducă în Elveția. ‎- Ești nebun. Ce mama naibii?

‎Nu poți merge acolo.

‎- O să găsim o cale. ‎- Trag la liber.

‎Nu cade o frunză fără să afle Borsalino.

‎- De aia ești acolo. ‎- Nu. Încă suntem în război.

‎Exact. Cine ar face așa ceva ‎pe timp de război?

‎- Tu. ‎- Noi.

‎Asta e șansa noastră, Yvonne.

‎Cea pe care o așteptam.

‎Cum de nu vezi asta?

‎Îmi pare rău, micuțule.

‎E practic...

‎E imposibil. Ce naiba vă trece prin cap?

‎Zona Neagră e ‎cea mai supravegheată din Italia.

‎Comandamentul militar e acolo. ‎E o capcană de șoareci.

‎Sute de fasciști înarmați.

‎Paznici armați la fiecare colț.

‎Și turele cu mitraliere. Superb!

‎Depozitul unde ascund valorile.

‎Dă-mi să văd!

‎- Ce-i aia? ‎- Ce?

‎Acolo.

‎Turnul Sirenelor.

‎Acolo sună alarma de bombardament.

‎Nu. E imposibil, Insulă.

‎- Nu te mai prosti! ‎- Să văd și eu!

‎Nu e complicat. Să ne gândim bine.

‎Fii rațional!

‎Presupunând că intrăm, ce le zicem? ‎ „Am venit să ridicăm marfa”?

‎Ne trebuie un plan. Și mai mulți oameni.

‎Cât timp avem?

‎- Șapte zile. ‎- Șapte zile?

‎Du-te naibii!

‎Mersi! Putem pleca? ‎Sunt prea bătrân pentru aiurelile astea.

‎Insulă!

‎Trebuie să plecăm!

‎- Pușca! Haide, Insulă! ‎- Hai odată!

‎Știu cum s-o fac!

‎- Tot e o nebunie. ‎- E un plan.

‎- Ar putea funcționa. ‎- Va funcționa.

‎- Ne ajung trei oameni. ‎- Specialiști.

‎Da. Un șofer, unul cu explozibili ‎și un ușurel.

‎Am pe cineva pentru bombe.

‎- Îl cunosc? ‎- N-am vorbit de mult.

‎- E de încredere? ‎- E cel mai bun.

‎Bine. Mai rămân doi. Ceva propuneri?

‎Trebuie să fie bărbați?

‎Ai pe cineva anume în minte? Iarăși ea?

‎Întoarce-te! Opriți-o!

‎Stai!

‎Mâinile sus!

‎Ai o clipă pentru mine?

‎Șoferul?

‎- Fabbri merge. ‎- Fabbri?

‎- Nu Fabbri. ‎- Ba Fabbri.

‎- Știi de ce nu. ‎- Giovanni?

‎Campionul la Mille Miglia? ‎Eroul de la Nürburgring? Acel Fabbri?

‎Mai cunoști și alții, Amedeo?

‎- Nu era mort? ‎- E sub acoperire.

‎Fabbri nu e de încredere.

‎Ba da. L-a găsit pe Dumnezeu ‎și a devenit serios.

‎- Ai marfa? ‎- Ce crezi?

‎Se acceptă.

‎Giovanni, ești un evadat care se ascunde ‎în mănăstirea unchiului său.

‎Sunt eroul patriei de la Nürburgring. ‎Am voie.

‎Dacă te găsesc, te împușcă.

‎- Bine. Ce furăm? ‎- Îl jefuim pe Duce.

‎Aici a fost biroul unui avocat fascist.

‎Să-mi fac vaccin antitetanos?

‎Haide, Fabbri! Nu ne mutăm aici.

‎E un refugiu de urgență.

‎Ați concediat menajera?

‎Unde e expertul în explozibili?

‎Avem o problemă.

‎Niște nenorociți.

‎Rahat!

‎Nu mă tem de necunoscut, ‎cât timp sufletul nu mă trădează!

‎Încă mai ai timp, fiule. Pocăiește-te!

‎- Cine ești? ‎- Un prieten de-ai lui Davoli.

‎Piraților!

‎Criminalilor! Lașilor!

‎Trăiască anarhia!

‎Refuză împărtășania.

‎Adio, Lugano Bella!

‎Ce pământ cuvios!

‎Deschideți focul! Ce așteptați?

‎Anarhiștii pleacă

‎Dar vorbiți despre noi

‎Spuneți minciuni sfruntate

‎- Vrei? ‎- Nu.

‎- Uite cine a venit! ‎- Pietro.

‎- Preferă porecla „Insulă”. ‎- E un nume de scenă?

‎- Tu ești Molotov? ‎- Da.

‎- Deci ai un nume de scenă? ‎- E nume de războinic.

‎Zău?

‎Erai atâtica ultima dată când te-am văzut.

‎- Te știai cu tata. ‎- Michele. Noi trei eram ca frații.

‎Și tu ai fost în Fiume?

‎Eram pregătiți să murim. Aveam un crez.

‎- Eu, tatăl tău, chiar și el. ‎- Da. Era să-mi pierd piciorul.

‎Și am pierdut un prieten.

‎E mai bine să fii hoț decât erou.

‎Să începem!

‎Ăsta e planul.

‎Fiecare are o misiune, ‎așa că fiți atenți și nu vă prostiți.

‎Mai avem cinci zile.

‎Ca să pătrundem în Zona Neagră...

‎avem nevoie de permise de la Salò.

‎Hessa face rost de unul, ‎iar Amedeo face falsurile.

‎Și ștampila republicii? ‎Nu avem matrița. Originalul e...

‎Desigur, am pe cineva care poate fura una.

‎- A fost de acord? ‎- Crede în mine.

‎Vom lua un camion militar.

‎Unul folosit de fasciști ‎să transporte soldați și prizonieri.

‎Fabbri conduce.

‎Eu și Molotov stăm în spate ‎îmbrăcați în uniforme militare.

‎Toți ceilalți vor fi sub banchetă.

‎Odată intrați, ce facem cu gărzile?

‎Îi atragem într-un buncăr ‎și îi închidem acolo.

‎Cum facem asta?

‎- Cu un truc magic? ‎- Cam așa ceva.

‎Simulăm un raid american.

‎Nenorociții o să fugă ca șobolanii.

‎Avem nevoie de tine pentru asta.

‎Vei urca aici, pe Turnul Sirenelor, ‎centrul de control al alarmelor.

‎Atât? Cine ne garantează ‎că soldații o să se adăpostească?

‎Le oferim un stimulent.

‎Molotov și Amedeo.

‎O să pună explozibili ‎de-a lungul perimetrului.

‎O să fie un infern.

‎Vom avea tot timpul din lume.

‎Războiul va fi câștigat.

‎Stai așa! Dă-mi foaia, te rog!

‎Urâtania asta sunt eu?

‎- Fabbri, nu ne freca la cap! ‎- Am câștigat o medalie la Monte Carlo!

‎- Sunt eroul patriei... ‎- La Nürburgring. Știm.

‎Da! Mi-a dat-o însuși Ducele.

‎Poți spune orice despre Benito, ‎dar se pricepe la mașini.

‎- În cazul ăsta... ‎- Ajunge!

‎Afară nu se aude războiul.

‎Ci istoria.

‎Iar istoria ne-o trage mereu. Știți de ce?

‎Deoarece lumea ne consideră ‎niște găinari și doar atât.

‎- Niște nulități. ‎- Mersi, șefu'!

‎Nu și eu, Fabbri.

‎Eu văd profesioniști.

‎Oameni virtuoși.

‎E ocazia voastră să demonstrați.

‎Și să recuperăm, cu dobândă groasă, ‎tot ce ne-au răpit.

‎Mi s-a spus ‎că nimeni nu e mai isteț ca istoria.

‎Poate că avea dreptate. Sau poate că nu.

‎Dar nu vom ști dacă nu încercăm.

‎La naiba cu istoria!

‎Toate ca toate, ‎dar cum o să fac bombele?

‎E nevoie de cel puțin 100 kg de TNT.

‎Nu poți fura de la fasciști ‎și americanii nu ne dau nimic.

‎Trebuie să recuperăm ‎ce i-am vândut lui Ahab.

‎E într-o vilă din Brianza.

‎Proprietarul e prieten cu Rezistența.

‎Grozav! Cine e proprietarul vilei?

‎Serbelloni.

‎- Care Serbelloni? ‎- Regizorul meu.

‎Marchizul Serbelloni.

‎Ține o petrecere mâine-seară ‎la vila lui din Brianza.

‎Și nu am nimic de purtat.

‎Dle secretar!

‎Vin!

‎Haide!

‎Leonida!

‎Yvonne? Auzi?

‎Te simți bine?

‎Da.

‎Ce ai?

‎Nimic.

‎- Am băut prea mult. ‎- Da?

‎Ce cauți aici?

‎Am nevoie de o favoare.

‎Ne trebuie o ștampilă de la prefectură.

‎- O ștampilă? ‎- O ștampilă.

‎- O recunoști după... ‎- Știu cum arată ștampila Zonei Negre.

‎- Te rog, Yvonne. ‎- N-ai idee.

‎Prefectura e un abator. ‎Sunt gărzi peste tot.

‎Aduc prizonieri noi zilnic.

‎Borsalino e un monstru. ‎Nu știi de ce e capabil.

‎Nu te va suspecta niciodată.

‎Te rog, Yvonne.

‎Ai încredere în mine?

‎Pa!

‎Ce să fac cu tine, Lamberti?

‎Te-am avertizat.

‎Poți face câtă contrabandă vrei, ‎dar nu pune mâna pe femeia mea.

‎Te-oi fi îndrăgostit!

‎Lamberti.

‎Un afacerist adevărat...

‎trebuie să gândească cu ăsta.

‎Nu cu asta.

‎Nici...

‎cu asta.

‎Lamberti!

‎Las-o în pace pe Yvonne sau te spânzur.

‎Pe tine și pe prietenii tăi de doi bani.

‎PATRU ZILE PÂNĂ LA JAF

‎Bună seara!

‎Vreți sau nu?

‎Ești sigur că armele sunt aici?

‎Da. Trebuie să ciripească Serbelloni.

‎Ai mai văzut așa ceva?

‎Eu, da.

‎Băi, Anarhie! ‎Te-am scos ca să lucrezi, clar?

‎- Incredibil! Vorbești ca stăpânii. ‎- Ce zici acolo?

‎Dacă te auzea Michele...

‎Ascultă!

‎Ai făcut treabă bună cu puștiul. ‎Se pricepe.

‎Michele ar fi mândru de amândoi.

‎Nu cred. Pietro a devenit hoț, ca mine.

‎Adevărul e că a fost o fantasmă.

‎Art Deco-ul în cinema e mort.

‎Vreți ‎foie gras, ‎ doamnă?

‎Noi, artiștii...

‎avem datoria politică și morală ‎să rupem vălul Mayei...

‎între burghezie și proletariat.

‎Regret, Carlo, ‎dar ultima ta producție a fost oribilă.

‎Dar nu e vina ta. Eu sunt regizorul.

‎Gata cu barierele și suprastructurile!

‎De aceea am decis

‎să filmez adaptarea după ‎Madame Bovary...

‎printre pescarii săraci din Pantelleria.

‎Camillo, dragule, ‎spune-mi că voi fi Emma Bovary.

‎- Spune-mi! ‎- Draga mea...

‎Izvorul meu nesecat de frumusețe, ‎nu vei fi doar Madame Bovary.

‎Doamnelor și domnilor, ‎va fi singura și neasemuita Madame Bovary.

‎- Presimt că va fi un succes. ‎- Mersi!

‎Nu-i așa, Carlo?

‎Ce e?

‎Probleme în față.

‎- Bună seara! ‎- Bună seara!

‎Covorul roșu. Premiera.

‎I-am spus: „Nora, nu purta trenă.”

‎Și ce face Nora? Fix asta poartă.

‎- Șampanie? ‎- Nu.

‎- Dv? ‎- Călcâiele...

‎- Doamne! Scuze! ‎- Ia te uită!

‎- Îmi pare rău. ‎- Se mai întâmplă.

‎- Regret, dle marchiz. ‎- Nu-ți face griji. Cum să mă supăr?

‎Nicio problemă. Tinerețea!

‎Doar că e mătase. Mă scuzați!

‎Mă retrag doar un pic.

‎Fir-ar să fie!

‎Ce să zic?

‎Ai încredere în oameni ‎și se întâmplă porcării de genul ăsta.

‎Armele.

‎Marcellino.

‎Pregătește mașina.

‎Eroul patriei, stai de șase.

‎Pe poziții, oameni buni!

‎Serbelloni?

‎Sunt aici! Ce vă pasă?

‎Trebuie să stau de șase.

‎Șampanie!

‎- Mișcă! ‎- Mișcă!

‎Sărută-mă!

‎Casanova, hai cu mine!

‎Trebuie să plecăm.

‎Unchiule!

‎- Fiorenzo! ‎- Cine a fost?

‎Nu știu. Un chelner cu un pistol!

‎- Ce voia? ‎- Ce?

‎- Ce voia? ‎- Armele!

‎Fiorenzo! Dezleagă-mă!

‎Nu se poate așa ceva! Haide!

‎Mama naibii!

‎Hai!

‎Nu mișca!

‎Să-ți văd mâinile!

‎Cine naiba sunteți? De unde știți de arme?

‎Întoarce-te!

‎Tu?

‎- Unde ai fost? ‎- Am venit, nu?

‎- Haide! Poți conduce? ‎- Evident!

‎E rândul lui Yvonne.

‎Cetățeni. Muncitori.

‎Grevă generală contra ocupației germane,

‎împotriva războiului fascist, ‎pentru salvarea pământurilor

‎și caselor noastre.

‎Ca la Genova sau Torino, ‎faceți nemții să aleagă

‎între predare și moarte.

‎Ai ajuns.

‎Scumpule.

‎Intrăm?

‎Vreau să-ți arăt ceva. Haide!

‎Nu trebuie să te temi.

‎Atenție, detașament! Salutați!

‎Să mergem!

‎Douăzeci de ani de glorie a națiunii.

‎Impresionant.

‎Îți place?

‎- Al cui e? ‎- Poate fi al tău.

‎- Nu glumi. ‎- Nu glumesc.

‎Vino cu mine.

‎Fac aranjamentele.

‎Am făcut târgul cu elvețienii.

‎O să călătorim ‎cu Mussolini, Claretta și escorta lor.

‎Apoi, când se vor liniști apele,

‎ne putem cumpăra o moșie ‎în Argentina sau Brazilia.

‎Într-un loc însorit. Departe de aici.

‎Ți-ar plăcea?

‎Nu știu.

‎Nora nu și-a dorit niciodată copii.

‎Dar noi doi...

‎Am putea fi fericiți.

‎Am putea fi o familie.

‎Nu sunt făcută să fiu mamă.

‎Ai fi o mamă minunată.

‎Mereu voi avea grijă de tine.

‎Cum o cheamă?

‎- Yvonne. ‎- Yvonne?

‎Yvonne.

‎- Și ea are un nume de scenă? ‎- Nu. De război.

‎- Du-te la ea, idiotule! ‎- Ce?

‎Nu vrei o pauză? Ți-ai câștigat dreptul.

‎- Și voi, nu? ‎- Suntem bătrâni. Ne vom odihni în moarte.

‎Ne vedem la ascunzătoare.

‎Știam că vei fi o influență proastă.

‎Marș!

‎Achille.

‎Achille.

‎Nu te-ai săturat să muncești?

‎Ești jalnică.

‎Pe târfulița ta o doare undeva de tine.

‎Și știi asta.

‎Lasă-mă în pace, Nora.

‎Știi care actriță italiană ‎a jucat prima topless?

‎- Poftim? ‎- Răspunde!

‎- Clara Calamai, ‎ Cina bufonului. ‎- Vittoria Carpi.

‎- Cine? ‎- Soția lui Artalo din ‎Coroana de fier.

‎Un rol de câteva secunde.

‎O scânteiere. O clipire. ‎Nimeni nu-și amintește de ea.

‎- Și? ‎- Tu ești Vittoria Carpi.

‎M-am născut să fiu iubită de alții.

‎În viața mea, am fost mereu protagonista.

‎Tu ești dublura unui lider.

‎Un figurant în viața ta de căcat.

‎Tu ești fiica unui căruțaș din Cremona.

‎- Eleonara Masciocchi. ‎- Gura!

‎Ai făcut carieră ‎mai mult în pat decât în filme.

‎Taci!

‎S-a terminat, Nora.

‎Pot să-ți dau un sfat?

‎Găsește-ți un nou binefăcător.

‎Cei ca tine sfârșesc prost ‎în vremurile astea.

‎Du-te!

‎Pleacă! Du-te la curva ta!

‎Te așteaptă!

‎TREI ZILE PÂNĂ LA JAF

‎Sirena Cabiriei, Yvonne!

‎Bravo!

‎Ești superbă!

‎Yvonne!

‎Yvonne!

‎Nu o atinge!

‎Ți-am spus să o lași în pace, ‎dar n-ai vrut să asculți.

‎Merită pe cineva mai bun.

‎Yvonne! Trebuie să plecăm!

‎Domnule!

‎Prindeți-l pe nenorocitul ăla ‎și pe prietenii lui.

‎Îi vreau morți!

‎Îmi dai o țigară?

‎A fost a tatălui meu.

‎Pentru tine.

‎Capul jos!

‎Fugiți!

‎- Furgoneta? ‎- E gata. Hai!

‎Hai!

‎La dracu'! Pușca mea! Marcello!

‎Marcello!

‎- Insulă? ‎- Salut!

‎- Ce e? ‎- Fasciștii au venit la atelier.

‎O armată.

‎- Sunteți bine? ‎- Oarecum.

‎Am oprit sângerarea, ‎dar să nu se infecteze.

‎Marcello.

‎Nimic nu te poate ucide.

‎Ea ce a pățit?

‎- N-am nimic. ‎- Desigur.

‎- Borsalino a încercat să ne omoare. ‎- E pe urmele noastre?

‎- Ce? ‎- S-a prins?

‎Nu cred că știe despre jaf.

‎Ascultați!

‎Să sunăm un medic și s-o lăsăm așa, bine?

‎Vrei să renunți?

‎Insulă, îi trebuie un medic.

‎Lui sigur îi trebuie un medic. ‎Și mie îmi trebuie!

‎Nu putem da jaful. ‎Borsalino e pe urmele noastre.

‎Ce ai făcut să-l enervezi atât de mult?

‎I-ați găsit?

‎Căutăm peste tot.

‎Yvonne?

‎În câte luni ești?

‎Nu știu.

‎- Deci ar putea fi... ‎- Nu.

‎E al tău. Îmi pare rău.

‎De ce îți pare rău?

‎E un lucru bun.

‎Da?

‎Va fi cel mai răsfățat copil din lume.

‎Va avea tot ce n-am avut noi.

‎- Adică? ‎- E un semn.

‎- Ce fel de semn? ‎- Să dăm jaful.

‎Insiști?

‎- Nu veți reuși. ‎- Vom reuși.

‎Regret, dar nu. Am intrat în Zona Neagră. ‎E mai periculos decât crezi.

‎E sinucidere.

‎Ai văzut comoara lui Mussolini?

‎Cum e?

‎Așa cum am visat.

‎- Cine te-a dus acolo? ‎- Borsalino.

‎De ce?

‎Insulă!

‎Șapte. Sunteți aici cu toții.

‎Slavă Domnului că nu ați murit! ‎Credeam că am ajuns prea târziu.

‎Gianna Ascari. Încântată!

‎- Ce vrei? ‎- Am venit să facem un târg.

‎- Un târg? ‎- Împărțim banii egal.

‎Jumătate eu, jumătate voi. ‎E mai mult decât vă trebuie.

‎- Nu știu despre ce vorbești. ‎- Eu știu.

‎Ne urmărea.

‎Zilele trecute, la Cabiria, ‎am venit să vorbim despre Achille.

‎Voiam să te rog să-i dai pace.

‎Așteptam scuze.

‎Puțin respect.

‎Puțină înțelegere femeiască.

‎Dar am găsit ceva mai bun.

‎O idee.

‎Trag la liber.

‎- Nu cade o frunză fără să afle Borsalino. ‎- De asta ești acolo.

‎Eu și Leonida nu ne-am fi putut organiza ‎atât de repede.

‎Am decis să vă las ‎să executați voi planul.

‎Nu mă tem de necunoscut, ‎cât timp sufletul nu mă trădează!

‎V-aș fi putut denunța oricând.

‎Dar nu am făcut-o.

‎Ăsta e planul. Fiecare are o misiune, ‎așa că fiți atenți și nu vă prostiți.

‎Dacă sunteți de acord, ‎voi dați jaful și eu vă protejez.

‎După, împărțim bănetul.

‎Așa ziceți voi, „bănetul”?

‎- Îți urăști atât de mult soțul? ‎- Nu mai eram inclusă în planurile lui.

‎Spre deosebire de altcineva.

‎A rugat-o să fugă cu el. Nu știai?

‎Și dacă te omor?

‎Leonida îmi va pune soțul, miliția lui ‎și toți nemții pe urmele voastre.

‎Tezaurul va merge în Elveția cu Ducele ‎mâine la răsărit.

‎Nu ați primit ultimul mesaj?

‎Schimbare de planuri.

‎Elvețienii au devansat trecerea graniței.

‎Dă ordinul de plecare.

‎Toate trupele noastre ‎să apere Zona Neagră.

‎Și prizonierii?

‎Nu lăsați urme.

‎Foc!

‎Aveți aproximativ 24 de ore.

‎TREI ZILE PÂNĂ LA JAF ‎NU, 24 DE ORE PÂNĂ LA JAF

‎Doar nu o să accepți!

‎Nu are cum să refuze. E o ofertă bună.

‎Cine e șeful, Insulă? ‎Tu sau târfa soțului meu?

‎- S-a făcut. ‎- Insulă!

‎Cum adică?

‎Noi luăm aurul, ea se ocupă de soț.

‎Văd că te duce capul.

‎- Ce faci? Ai încredere în ea? ‎- Ce-ți pasă?

‎Riști viața ta și a copilului?

‎- Voiai să pleci cu el. ‎- Ce?

‎Tu și copilul, proasto!

‎Vezi ce ai devenit?

‎Cum să fiu sigur că nu e copilul lui?

‎- Crezi că mă protejezi? ‎- Nu fac asta pentru tine.

‎Am pe altcineva de protejat.

‎Circul s-a terminat.

‎- Avem până mâine-seară. ‎- Nu avem cum!

‎Pleacă, atunci!

‎Cine rămâne merge până la capăt.

‎Mă bag.

‎Și eu.

‎Dă-l dracului pe Duce!

‎Cine naiba conduce?

‎- Ce faci? ‎- Scuze!

‎Deținutul Pietro Lamberti, ‎din ordinul Secretarului Achille.

‎Deținutul Pietro Lamberti.

‎Deținutul Pietro Lamberti... Nu.

‎Pietro Lamberti, din ordinul...

‎Salut! Actele!

‎Un deținut, Pietro Lamberti!

‎Din ordinul Secretarului Achil...

‎Salut! Actele! ‎Un deținut, Pietro Lamberti.

‎La ordinul... ‎Heil!

‎Salut! Documente! ‎Un deținut! Pietro Lamberti!

‎La ordinul Secretarului Achille Borsalino.

‎Scuze, ne grăbim.

‎E 01:55.

‎Porniți sirenele la 03:00. ‎Cinci minute mai târziu, artificiile.

‎- Sigur? ‎- Pocnește-mă.

‎- Mai tare. ‎- Ești sigur?

‎Mai tare!

‎Mai tare!

‎Încă o dată?

‎E-n regulă, mersi.

‎Haide!

‎ZERO ORE PÂNĂ LA JAF

‎Ce transporți?

‎Un deținut, Pietro Lamberti.

‎GARDA REPUBLICANĂ

‎Mergi la locotenent.

‎- Deschideți poarta. ‎- Deschideți!

‎Închideți!

‎Tezaurul e înăuntru.

‎Du-te la Turnul Sirenelor.

‎Hai, amice!

‎Coborâți, vă rog!

‎Afară!

‎- Cine e? ‎- Pietro Lamberti, un deținut.

‎N-am fost informat.

‎Din ordinul secretarului ‎Achille Borsalino.

‎Secretarul nu mi-a spus nimic.

‎Veniți cu mine!

‎Trebuie să pleci. Nu mai e timp.

‎- Mișcă! ‎- Mersi!

‎Ține-ți gura și nu pățești nimic.

‎Nu mi-ai dat de ales.

‎Ce vrei?

‎Calmează-te.

‎Nu vreau să-ți fac rău.

‎Nora e o femeie dificilă, recunosc.

‎Dar are o calitate.

‎Întotdeauna a fost inteligentă.

‎A ales bărbatul și viața corecte.

‎Tu ce ai ales?

‎Un parazit. Un hoț.

‎Poate că sunt doar o târfă.

‎Poate că ne suntem meniți reciproc.

‎Peste câteva ore, vom trece granița.

‎Cu timpul, vei înțelege ‎că a fost decizia corectă.

‎Te iubesc.

‎Ce e?

‎Scuze, dle secretar. ‎A fost adus un deținut pentru dv.

‎Un deținut?

‎Lamberti Pietro.

‎Domnule?

‎Vin. Nu-l scăpați din privire.

‎EXPLOZIBIL

‎Alarmă!

‎Stai pe loc! Ce faci?

‎Potolește-te, camarade. Sunt în patrulă.

‎Arată-mi actele.

‎Sigur. Imediat.

‎Iată-le!

‎Legați-l!

‎Stai!

‎Trăiască anarhia!

‎Rahat!

‎Stai!

‎Mișcă!

‎Mai repede!

‎Nu mă poți părăsi și tu!

‎Haide! Mai repede!

‎Trebuie să mergem, Fabbri. Hai înăuntru!

‎Haide!

‎Du-te dracului, Fabbri! Du-te naibii!

‎- Mișcarea! ‎- Repede!

‎Haideți!

‎Repede!

‎Măiculiță!

‎Cât de greu e!

‎Ia uite!

‎Îmi pierd mințile.

‎Vă place, nu?

‎Ia te uită!

‎Începeți cu lingourile.

‎Cine se aștepta la așa ceva?

‎Unde e Molotov?

‎Merita să vadă asta.

‎Nu a făcut asta pentru bani.

‎Bucură-te de victorie.

‎Asta voiai, nu?

‎Sunt hoț, Marcello.

‎Hai să mergem!

‎Nu e gata până nu suntem departe!

‎Ce sunt astea?

‎Verighete.

‎Donații de la nevestele italiene, ‎pentru a finanța războiul.

‎Mama și-a donat-o.

‎Era ultima amintire de la tata.

‎Soțul tău?

‎Separare consensuală.

‎Diferențe ireconciliabile.

‎Jumătate pentru tine, cum am convenit.

‎Eu... nu știu cum să-ți spun, Insulă.

‎Nu pleci nicăieri.

‎- Nu așa ne-am înțeles. ‎- Nu-mi ține morală. Mi-ai face la fel.

‎Ai dreptate.

‎Aruncați armele! Pe bune!

‎Aruncați-le!

‎Leonida!

‎Se pare că nu ai de ales ‎decât să ne dai drumul.

‎Pietro.

‎Nu o răni.

‎Poate că prietenii tăi nu au înțeles.

‎- Dați-i drumul! ‎- Nu.

‎- Dați-i drumul! ‎- Nu-l răniți!

‎- Dă-i drumul! ‎- Nu-l răniți! Pietro!

‎E o fată de treabă. Trebuia s-o asculți.

‎Ticăloaso!

‎Yvonne!

‎Mi-a făcut plăcere să lucrez cu voi.

‎- În genunchi! ‎- Nu! Pietro!

‎Vă implor! Pietro!

‎Sunt un erou național.

‎Fugiți!

‎Hai!

‎- Hai! ‎- Marcello!

‎- Insulă! ‎- La adăpost!

‎Ai nevoie de prieteni.

‎- Fugiți! ‎- Hai!

‎Bombă!

‎- Yvonne! ‎- Pietro!

‎Pietro!

‎Fata nu glumea.

‎Te-a avertizat, nu?

‎Poate că știa că o s-o dai în bară.

‎Știu unde se duc, Ahab. Stai!

‎- Îi putem prinde din urmă. ‎- Cum, Insulă?

‎Nu o putem abandona.

‎- Toate mașinile sunt avariate. ‎- Te rog.

‎- Insulă! ‎- Am făcut tot ce se putea, Insulă.

‎- Vă pasă doar de aur! ‎- Și ție?

‎- Mie nu! ‎- Coborâți armele!

‎- Nu, ucideți-mă! ‎- Nu.

‎- Pietro! ‎- Ce e?

‎Acolo sunt!

‎Pietro!

‎Pietro!

‎Mama naibii!

‎Insulă!

‎Da!

‎Da!

‎Ești în viață!

‎Te iubesc.

‎Te iubesc.

‎Se poate? Prefaceți-vă că nu sunt aici.

‎Mă întreb... Cât de adânc o fi?

‎Poftim?

‎Cât de adânc e lacul?

‎Nu prea adânc, cred.

‎Putem recupera comoara.

‎Câte un lingou odată. ‎Vărul meu e pușcaș marin.

‎- Ce e? ‎- Nimic.

‎Vă ocupați voi. Eu nu știu să înot.

‎Crezi în mine?

‎Nu-mi place apa.

‎Când eram mic, era să mă înec ‎când am căzut în lac alergând un câine.

‎- Nu. ‎- Mi-e frică de câini. Nu spuneți nimănui.

‎Eroul de la Nürburgring se teme ‎de apă și câini.

‎Aș pica de prost.

‎Întrerupem această transmisiune

‎pentru a vă aduce la cunoștință ‎știri extraordinare.

‎Forțele armate germane s-au predat ‎trupelor anglo-americane.

‎Războiul s-a sfârșit.

‎Repet, războiul s-a terminat.

Corectare punctuație R.O.D.