All language subtitles for Les Rois Maudits 1 - Le Roi De Fer

La �nceputul secolului al XIV, Philippe
cel Frumos, domnea autoritar �n Franta.

Cei trei fii: Louis de Navarre,

Philippe de Poitiers si Charles de France
�i asigurau descendenta.

Fiica sa, Isabelle era m�ritat�
cu regele Eduard al II al Angliei.

�n acelasi timp, �n regat,
luptele deveneau s�lbatice,

si �n special cele ce opuneau pe
Mahaut nepotului s�u Robert,

pentru st�p�nirea Comitatului
d'Artois.

Tara era puternic�,
dar vistieria era goal�.

Pentru a pune m�na pe
bog�tiile Templierilor,

Regele de Fier �mpreun� cu sfetnicul s�u
Guillaume de Nogaret iau hot�r�rea

de a-l ataca pe Marele Maestru
al Ordinului: Jacques de Molay.

Un moment crucial
pentru destinul Frantei

si al Cavalerilor Templieri cu care
debuteaz� istorisirea noastr�.

REGII BLESTEMATI

REGELE DE FIER

Sub st�p�nirea lui Filip cel Frumos,
regele de fier, Franta era mare dar poporul Frantei suferea.

Cu totii trebuiau s� se supun�
acestui principe calm si crud.

Sire, ati �ncredintat templierilor
onoarea de a p�zi averea regatului.

Dar acum o retrageti.

Avem nevoie urgent� de bani
pentru armat�, pentru a ap�ra granita,

pentru a-i st�p�ni pe baroni
si a ne pl�ti oamenii din provincii.

- Par din ce �n ce mai multi...
- Asigur� ordinea �n regat.

Enguerand, spune-i Marelui Maestru
ce astept�m de la el.

Domnule De Molay, regatul are
mare trebuint� de resurse financiare.

�n�ltimea Sa, regele, ar aprecia dac�
Templul l-ar finanta timp de un an.

Oric�t as dori s� v� fac pe plac, sire,
�mi este imposibil.

- Si de ce m� rog, Molay?
- Ne �ndoim c� ne vom recupera banii.

- Un an...
- M� �ndoiesc, sire.

Urm�riti m�rirea regatului,
dar poporul e nemultumit.

Mai mult de at�t
n-aveti cum s�-l jupuiti.

- Ce v� �mpiedic� s� ne faceti voia?
- Templul are alte interese.

- Vorbeste c�m�tarul din d-ta, d-le.
- Nu, ci cavalerul p�zitor al Templului.

Templul s-a dep�rtat mult de cavaleri.

Mai protejati cumva Locurile Sfinte,
scop �n care ati fost creati?

Mai vegheati
la siguranta pelerinajelor?

Dati �mprumuturi pentru r�scump�r�ri
si v� p�ziti doar propriile averi.

Sire, v� vorbesc �n calitate
de Mare Maestru al unui ordin suveran.

�n Franta, domnul meu,
nu exist� dec�t un singur suveran

si nu dau doi bani pe ceilalti printi
fat� de care aveti obligatii.

Ce spune nefericitul nostru popor
despre templieri, Nogaret?

Se spune c� au adus din Orient
obiceiuri ciudate,

c� venereaz� idoli si c� se dedau �ntre
ei la practici amoroase nefiresti.

Se spune c� le st� mintea
doar la lux si bog�tie.

- �nsusi Sf�ntul P�rinte e �ngrijorat.
- Ce ai de spus, d-le De Molay?

Sunt minciuni sfruntate, sire!

Mi-au ajuns deja la urechi
aceste zvonuri tic�loase.

Desigur, nu toti templierii mei
sunt niste sfinti...

Ceea ce dovedeste c� n-ai o m�n�
de fier, asa c� fii mai m�n� spart�,

iar noi o s� v� ajut�m
s� v� sp�lati proasta reputatie.

- R�spunsul d-tale, deci...
- Nu pot, sire.

Din ordinul regelui, eu,
Guillaume de Nogaret, mare cancelar,

am fost �ns�rcinat cu arestarea
Marelui Maestru, a consiliului s�u

si a tuturor cavalerilor ordinului,
din toate colturile regatului.

SAPTE ANI MAI T�RZIU

Am prins-o, Lormet!

Nu-i strig�tor la cer ca m�tusa mea
Mahaut, s� se l�f�ie ca o scroaf�

�n castelul �la mare pe care
tat�l meu l-a construit pentru mine?

- Eu ar trebui s� stau acolo.
- O s� stati, monseniore.

S� l�murim lucrurile, nepoate.

�ti tolerez prezenta aici,
la masa mea, �n casa mea,

doar ca s�-i fac pe plac regelui,

c�ruia i-ai smuls acest hat�r
prin cine stie ce siretlic.

E felul d-tale, nu al meu, s� tesi
intrigi sub pretextul unei vizite.

Mi s-a spus c� vii s� cauti �mp�carea.
S� te aud, nepoate.

Noi doi am avut
ne�ntelegeri, m�tus�...

Ba si mai r�u, nepoate,
certuri tare ur�te,

care s-au terminat prost
pentru tine.

S� uit�m trecutul, c�ci prezentul
ne p�ndeste cu alte pericole.

- Seniorii d'Artois �ti sunt potrivnici.
- Din vina cui?

De fiecare dat� c�nd un oras c�rteste
�mpotriva d�rilor, esti si tu acolo.

- Eu? Curat� calomnie...
- Ai venit s�-ti oferi serviciile?

Chiar si mai mult, m�tus�,
ajutorul si prietenia mea.

F�r� mine, nu vei mai p�stra Artois.
Revolta mocneste.

- �mpreun� o vom �n�busi.
- De c�nd �ti pas� de interesele mele?

Tu, care �mi contesti un drept
pe care �l mostenesc de la tata!

Pentru c� tata a murit �naintea
tatalui d-tale si-ai profitat.

Trebuia s� devin senior al regatului
si cel mai bogat baron al Frantei.

Ai pierdut toate procesele cu mine.

Ca s�-mi furi mostenirea,
ti-ai v�ndut fiicele regelui

si ai schimbat Burgogne pe Artois.

Esti cea mai josnic� precupeat�!

�i datorezi vizita aici regelui Filip,
asa c� lui i-ai adus jignirea.

Nepoata lui Tierry d'Hirson,
cancelarul meu, pe care-l detesti...

Ea e prima mea d-r� de companie.
Ai auzit tot, nu-i asa?

Da, d-n�. Eram �n spatele coloanei
ca de obicei.

Nu-i era de ajuns patul d-tale,
si-a v�r�t si nepoata �n anticamer�.

Te invidiez m�tus�, chiar dac�
m� tem at�t de mult pentru Artois.

Mai bine teme-ti pielea, c�ci regele
va afla c�t de mult �l stimezi.

Dac� e nevoie, am un martor c�
�nt�lnirea asta deplorabil� a avut loc.

Am s� te fac buc�ti, m�tus�!

De pe s�rmanul meu domeniu
am s� recuceresc Artois.

M� leg �n fata str�mosilor mei!

Un lup s�lbatic, crud si fals.

Dar eu am capul pe umeri.

P�n� la urm�, se va face singur
f�r�me, din exces de zel.

- P�cat c� e sup�r�cios. E ar�tos.
- Doar asta i-a r�mas din mostenire.

Ce c�tea!

- Vistieria e din nou goal�.
- Dar aurul templierilor...

L-au �nghitit timp de sapte ani
nevoile regatului.

N-a mai r�mas nimic.

- Evreii?
- I-am jefuit �n dou� r�nduri.

N-avem ce s� le mai lu�m.

- S� mai schimb�m moneda?
- Am f�cut-o prea des.

- Atunci ce propui, Marigny?
- Lombarzii, sire.

Deja i-am silit s�-si r�scumpere
dreptul la sedere la un pret piperat.

Au devenit bancherii Bisericii
si ai regilor.

C�nd i-am �nchis, templierii
erau deja priviti cu ochi r�i.

- Lombarzii �nc� nu sunt.
- Or s� devina cur�nd.

La nevoie, o s�-i ajut�m.

Dati zor cu judecarea templierilor,
ca s� le lu�m mai repede tot ce au.

M�rturiseste c� ai scuipat pe cruce
ca s� intri �n ordin!

M�rturiseste c�-i obligai pe novici
s� se lepede de Christos de trei ori.

Spune c� m�rturisesti.

M�rturisesc!

Luati-l de aici!

Monseniore de Molay,
m�rturiseste c� ai scuipat pe cruce

si-i obligai pe novici s� se lepede
de Christos de trei ori.

M�rturiseste!

M�rturisesc.

Ai grij�, d-le!
C�t pe ce s� dai peste c�inii mei.

- Stii c� vorbesti cu regele?
- Ai cui sunt c�inii �stia frumosi?

Ai unchiului meu, c�m�tarul Tolomei.
Sluga �n�ltimii voastre.

Iart�-m�, unchiule, de abia venisem.
�nc� nu-l v�zusem pe rege.

- Cum as fi putut s�-l recunosc?
- Bravura ta nu ne va fi de folos.

Noi, lombarzii, cum ni se spune,
avem si dusmani prin p�rtile astea.

Marigny s-ar bucura ca averile noastre
s� ajung� �n vistieria lui.

- Unde ai g�sit c�inii, Bouville?
- Monseniorul Tolomei i-a trimis.

V� roag� s�-i primiti ca semn
al umilintei sale.

Doar stii c� regele nu primeste
niciodat� cadouri.

Tolomei v� transmite c�, odat� ce
c�inii s�i au atins at�ta grandoare,

el nu e vrednic s�-i mai p�streze.

Abil mai e c�m�tarul �sta!
Sustine bine cauza lombarzilor.

Se zvoneste c� monseniorul d'Artois
trage sfori �mpotriva domniei tale

si c� aliatii s�i din Fiennes
si Caumont v-au jurat pieire.

Sah mat!

Castelul pe care mi l-ai furat
�ti va fi morm�ntul, m�tus�!

Am s� scuip pe morm�ntul t�u,
Mahaut de Bourgogne!

S�ngele meu a fost p�ng�rit!

Vei muri de m�na mea, Robert!

Iar ura mea te va urma �n iad.

Sunt foarte reusite.

Ce p�rere aveti, copiii mei?

Dar tu, frate?

Nogaret, crezi c� e acceptabil
s� ne multumim cu p�pusi de c�rp�?

Cred c� m�retia �n�ltimii Voastre
nu poate accepta una ca asta.

Nu tineam s� v�d spectacolul �sta,
nici aici, nici �n alt� parte...

Doar pentru c�-mi sunteti dragi,
n-am s� v� arunc �n temnit�.

Luati c�rpele astea din fata mea!

Uit�-te bine la femeia asta,
ca s� nu mai ai nepl�ceri.

E foarte frumoas�.

Si mai ales e nora regelui Frantei,
Marguerite de Bourgogne,

regina a Navarrei
si viitoare regin� a Frantei.

Ce face aici?

Dac� stii secretele celor puternici,
�ti protejezi banii dati cu �mprumut.

S� nu uiti asta niciodat�, nepoate!

- Marguerite m� ia �n r�s.
- Mergi prea departe, prietene.

Nu trebuie s� uiti cine este,
chiar dac�-ti acord� favoruri.

- Fratele d-tale e mai �ndatoritor.
- Asta pentru c� e tratat mai bine.

D-n�, permiteti-mi m�car s�-i transmit
un mesaj verisoarei dvs.

D�-i-l surorii mele, Blanche.
Eu nu m� ocup de afacerile d-tale.

O s� se termine prost.

M�car l�sati-m� s�-i fac un serviciu
reginei din Navarra.

Credeam c� esti scutierul sotului meu,
nu valetul verisoarei mele.

Nu te �ntrista.
Vom cump�ra c�teva podoabe.

I le vei duce Magueritei
din partea mea.

Jeanne, de ce nu profiti
de drepturile tale, ca noi?

Dintre sotii nostri,
al t�u e plecat cel mai des.

�l iubesc, iar el m� iubeste, ceea ce
conteaz� mai mult dec�t orice drept.

De unde stii,
dac� nu risti niciodat� s� afli?

E drept c� prefer s� r�m�n ignorant�.
�mi cunosc limitele.

Si nu stiu s� m� prefac
la fel de bine ca tine.

Tolomei, c�m�tarul meu drag!

- Ce v�nt bun te aduce?
- O furtun�! Si am nevoie de d-ta.

De mine sau de banii mei?
Giuseppe, las�-ne singuri.

Refuzi s�-mi dai �mprumutul?
De ce?

Nu m� obligati s� v� reamintesc
c�te datorii aveti la mine.

Stiu asta si am s� ti le pl�tesc
p�n� la ultimul ban,

imediat ce-mi recuperez domeniul.

A propos de datorii, n-ai f�cut niste
afaceri frumusele datorit� mie?

Cine te-a prevenit, acum sapte ani,
c� templierilor are s� li se �nfunde,

si deci s� �mprumuti de la ei,
bani pe care nu i-ai mai dat �napoi?

- Sau de criza de bani...
- Da, recunosc.

Datorit� apropierii de domnul de Valois,
mi-ai adus informatii utile.

- Dar, din p�cate...
- Ce?

Aceste beneficii nu acoper�
nici pe departe datoriile dvs.

Ajunge, c�m�tar afurisit! �mi trebuie
300 de livre ca s� merg la Londra.

Domnul are planuri de c�l�torie?

Detin un secret care poate face v�lv�
la curtea Frantei.

- M� duc la vara mea, regina Isabelle.
- De ce nu la regele Frantei?

Pentru c� nu m� va crede.

Doamn�, fiul �n�ltimii Voastre
a vorbit.

- Ce-a spus?
- A dat din picior si a spus "vreau".

�mi place vorba asta,
e potrivit� pentru un rege.

Dac� �ncepe s� vorbeasc�,
s� nu-l �nv�tati neghiobii.

Nu vreau s� spun� "tat�" si "mam�".
Prefer "rege" si "regin�".

L�muriti-l pe copil c� are at�t
s�nge de englez c�t si de francez.

- Monseniorul Robert d'Artois.
- Verisoar�!

�ntotdeauna prompt, d-le.
Ai c�l�torit bine pe mare?

�ngrozitor, doamn�.
O furtun� ne-a b�gat �n sperieti.

Credeam c� mi-a sunat ceasul
si �ncepusem chiar s� m� spovedesc.

Dar aveam at�tea p�cate,
�nc�t am ajuns �nainte s� termin.

P�strez restul pentru �ntoarcere.

Sunt �ncredintat c� fratii t�i
sunt �ncornorati, doamn�.

- Ai dovezi?
- Indicii.

Marguerite �si vinde bijuteriile
unui c�m�tar lombard,

ca s�-i cumpere cadouri amantului.

Turnul din Nesle e luminat p�n� t�rziu,
mai ales c�nd fratele d-tale lipseste.

Blanche si Jeanne i se al�tur� uneori
verisoarei lor.

Curtea tace, dar norodul cleveteste.

Dac� e adev�rat, nu voi permite
o asemenea rusine.

Afl� numele amantilor.

Promit c� voi merge la Paris,
s� pun cap�t acestei neor�nduieli.

- Dac� si cumnatele tale l-ar vedea...
- Baronul Mortimer le-ar face de rusine.

Are prea mult respect
pentru coroan�.

Ai vorbit despre asta
cu tat�l meu, regele?

Nu sunt bine v�zut la curte dup� ce-am
pierdut procesul cu m�tusa Mahaut.

Tocmai, s-a putea crede
c� esti m�nat de r�zbunare.

Dar bine�nteles c� r�zbunarea
m� m�n�, doamn�.

Dac�-mi ofer� un prilej,
de ce s� nu m� r�zbun pe mama lor?

- Ele te ur�sc.
- De ce?

- Din invidie.
- Nu duc o viat� de invidiat.

- Regelui Eduard �i place zid�ria.
- Nu zid�ria, ci zidarii.

O regin� e demn� de pl�ns,
dac� regele n-o mai vrea.

Am asigurat descendenta.

Acum, Eduard
nu se mai apropie de mine.

Iar dac� vine �n patul meu, mi-e at�t
de rusine, �nc�t r�m�n rece.

Verisoara mea...

Frumoasa mea verisoar�...

E posibil ca buzele astea,
trupul �sta...

Ceea ce regele nesocoteste
ar fi man� cereasc� pentru altii.

Ia-ti un b�rbat, Isabelle.
Pe mine.

Nu vreau s� fac
ceea ce le reprosez cumnatelor mele.

Nu vreau, nu trebuie.

Dar c�nd m� g�ndesc
la ce m� supun...

Trebuie s� fie pedepsite crunt.

�ntoarce-te m�ine.
Te voi ajuta s� le dai �n vileag.

S�culetii �stia sunt potriviti
pentru b�rbati si femei deopotriv�.

Du-i �n secret cumnatelor mele,
f�r� s� spui tat�lui sau sotilor,

ca un gest de prietenie
�ntre mine si ele.

M� prind c� s�culetii vor ajunge
la b�rbatii pe care-i c�ut�m.

Astea sunt vestile pe care
mi le aduci din Franta, vere?

Am si un mesaj din partea
unchiului d-tale, Valois.

Ultimii demnitari ai Templului
vor fi judecati

si exist� temerea c� Jacques de Molay
va fi os�ndit la moarte.

�i poti cere clement� regelui?

Cuv�ntul tat�lui meu, regele,
e lege.

- Ce bine-i semeni!
- Cui?

Tat�lui d-tale, regele.

Astept s�-mi trimiti vorb�
dac� trebuie s� vin �n Franta.

Adio, vere!

- Cine ti-a dat s�culetul �sta?
- Cineva.

- Regele din Navarra?
- Sotul meu nu e at�t de generos.

�sta-i un dar din partea unui b�rbat
bogat, asa c� spune-mi cine e.

Ce neghiob esti c�nd esti gelos!
�mi place.

Ia-l tu, ti-l d�ruiesc.

Cumnata mea mi l-a trimis.

Blanche si Jeanne
au primit acelasi lucru.

Dac� era un dar din dragoste
crezi c� ti-l d�deam tie?

Acum e din dragoste si e al t�u.

Nu vreau ca amantul meu
s� fie mai prejos dec�t al t�u.

Mam�, ar fi mai bine ca ferestrele
s� dea spre sud.

Hesdin e �ntunecat �n timpul iernii.

Arhitectul d-tale le-a g�ndit spre nord.

Arhitectul e un prost!
I-auzi, ferestre spre nord!

Mi-ai mostenit agerimea, fata mea.
E foarte bine.

- C�t r�m�i la castelul Maubuisson?
- C�t mai putin, nu e un loc vesel.

C�t timp stai acolo, s� te tii departe
de vara ta, Marguerite de Bourgogne.

De numele ei se leag�
zvonuri nepl�cute.

Nu v-am f�cut regine, dar v-am oferit
doi fii de rege foarte frumosi.

Pentru mine nu-i o alinare,
dar pentru voi e o binecuv�ntare.

- Ce p�rere ai, Jeanne?
- �i multumesc Domnului �n fiecare zi.

El n-a f�cut mare lucru.
Dar tu ce zici, Blanche?

Charles e un sot tare bl�nd.
Unul mai bun n-as fi g�sit.

Atunci gr�biti-v� s� le d�ruiti roadele
voastre, aveti p�ntece roditoare.

Si credincioase.

Ce e asta? Nu e stilul t�u,
n-ai fost niciodat� cochet�.

E un dar de la regina Isabelle,
pentru mine, Blanche si Marguerite.

Cumnata voastr� v� ofer� prietenia ei,
sunt m�gulit�...

Haideti fetelor,
nu-l l�sati pe rege s� astepte.

Si nu uitati ce v-am sf�tuit.

C�nd au fost arestati,
templierii erau �n num�r de 15.000.

Multi au reusit s� ne scape.

Am aflat c� au p�strat leg�tura
si-au format o retea secret�.

Ast�zi ne vom regla conturile
cu mai-marii lor.

De sapte ani lucrez zi si noapte
�n asteptarea acestei clipe.

Monseniorul de Molay
mi-a dat cele mai mari b�t�i de cap.

Dac�-l os�ndim pe Marele Maestru,
ceilalti n-o s� ne mai fac� probleme.

Dup� dumneavoastr� venim, d-le.

Marele Maestru, Jacques de Molay,
al�turi de multi altii,

se face vinovat de vr�jitorie
si uneltiri �mpotriva papei si regelui.

Minciun�!

Tin�nd cont c� acuzatii au m�rturisit,
vor r�m�ne �n temnit� pe viat�,

pentru a-si isp�si faptele
cu lacrimile c�intei.

Protestez!

Protestez �mpotriva acestei
sentinte nedrepte

si spun c� acuzatiile care ni s-au adus
sunt niste minciuni.

- Ati m�rturisit �n fata comisiei.
- Sub tortur�!

Singura mea vin� e c� am cedat
la torturile voastre.

Proclam �n fata lui Dumnezeu
c� ordinul e sf�nt si nevinovat.

- V-ati m�rturisit erezia.
- Sub tortur�!

Retrag tot.

Suntem victimele uneltirilor voastre.
�n fata Domnului, suntem nevinovati.

Cei care spun altminteri
sunt mincinosi.

Marele Maestru si preceptorul
de Nemours au fost declarati eretici.

Biserica �i reneag� si-i las�
�n seama judec�tii regelui.

Puteti sc�pa de ei
f�r� s� cereti voia papei.

Nu-i asa c� e
cum nu se poate mai bine?

Ce-mi aud urechile, frate?
Marigny spune c� totul e bine.

M� �ntreb c�nd are s� spun�
c� e de r�u.

Norodul c�rcoteste �mpotriva clerului
si contra ta, frate, dar totul e bine.

Mi s-a adus la cunostint�
c� poporul e divizat.

Dar deja e revolt�tor
dac� e divizat.

Cine i-a cerut p�rerea?
D-ta, monseniore de Marigny?

Sau statuia d-tale, care d� poporului
iluzia c� are un cuv�nt de spus?

Dac� baronii, dintre care faceti parte,
s-ar fi supus de bun�voie,

puterea n-ar fi avut
de ce s� se sprijine pe popor.

Ce mai sprijin! Tremur c�nd v�d
cum sl�beste forta regatului.

F�r� cavalerii Templului,
cum ai mai putea face cruciade?

Cruciadele sunt de domeniul trecutului,
iar cavalerii s-a potolit.

Nu trebuie s�-i mai trimitem departe
ca s�-si consume zelul.

Si credinta, monseniore?

Aurul templierilor a fost mai bun
dec�t toate flamurile credintei.

- Vorbiti ca un necredincios.
- Vorbesc ca un slujitor al regatului.

Taci, Louis!

Frate, vorbeste-ne de templieri,
c�ci grija lor o avem ast�zi.

Cei care s-au ocupat at�t de bine
de lucrul �sta, s�-l si termine.

- Care-i sfatul t�u, Louis?
- Las�-i pe templieri �n seama papei.

Taci.

- Bouville...
- Cump�nesc, sire...

- Nogaret, care ti-e sfatul?
- Ereticii s�-si primeasc� pedeapsa.

Ne�nt�rziat.

Nu uita, frate, c� Marele Maestru
are rang de principe suveran.

Dac�-i cade capul, e o ofens�
adus� tuturor capetelor �ncoronate.

Jacques de Molay si Geoffroy
de Charnay vor fi arsi �n seara asta.

Revolta a fost public�.
Asa va fi si pedeapsa.

Monseniorul de Nogaret
va redacta ordinul. Am spus.

M� astept s� fiti prezenti
la executie, d-lor, cu totii.

Vino, Lombard!

Nepoate, tocmai am asistat
la sf�rsitul tagmei cavalerilor.

Iubeste-m�,
�nainte s�-i v�d arz�nd.

V� veti �nf�tisa �naintea Domnului!
Mai e timp s� v� m�rturisiti greselile.

Dac� mai tine mult, vom fi sufocati
�nainte ca templierii s� ard�.

E �nfior�tor!

- Si el...
- Taci, Ludovic!

Rusine!

Ucideti niste nevinovati!

Rusine vou�!
Dumnezeu are s� v� judece!

Pap� Clement, cavalere
Guillaume de Nogaret, rege Filip,

�n mai putin de un an v� veti �nf�tisa
la judecata lui Dumnezeu.

V� blestem!

Blestemati s� fiti p�n� la a
treisprezecea spit�!

- Cred c� esti multumit acum, frate.
- Nu sunt multumit.

A fost o greseal�.

Trebuia s� le smulg limbile
�nainte s�-i ard.

Dar v� cunosc, pe toti dracii!
Sunteti fratii d'Aunay.

Dar de ce r�t�citi pe aici,
conasilor?

- Ne plimb�m.
- V� plimbati?

Dar e miezul noptii si v-ati afundat
�n noroi cu totul.

Tinerii �stia! Tot timpul �n c�utarea
iubirii si cu n�dragii fl�c�ri.

Or fi �n fl�c�ri, dar sunt g�titi.
Frumoase podoabe, conasilor.

Doar nu v� permiteti asa podoabe
din simbria de scutieri.

- S�culetii sunt mostenire de familie.
- Bijuterii de familie, deci.

Desigur, o familie pe care o vizitati
noaptea, sub zidurile turnului.

Bine, am s�-mi tin gura, ca s�
salvez onoarea domnitelor voastre.

Domnul v� are �n paz�. Nu mai iesiti
noaptea, cu asemenea podoabe.

Am s� v� �mprumut 2.000 de livre,

iar restul o s�-l c�p�tati �n functie
de rezultatul v�nz�rilor.

Suma m� multumeste,
dar as vrea...

Stiu, ati prefera ca bunurile
luate de la templieri si pe care le-ati pastrat cu grija

s� nu fie v�ndute �n Franta.

Nici nu trebuie s� abord�m
acest subiect �ntre noi.

Voiam sa va intreb, fratele domniei voastre,
monseniorul de Marigny, e la curent?

Nu e treaba guvernului. C�t despre
actul pe care cereti s�-l semnez...

Nu-l voi vedea dec�t eu,
nu v� temeti.

E si �n interesul meu,
asa cum este si al domniei voastre.

Noi, c�m�tarii,
suntem ca preotii.

Domniile voastre aveti �n grij�
p�catele, iar noi, banii.

Dar si noi p�str�m secretul.

Mai bine luati-o pe aici, monseniore,
calea e mai ferit�.

Asta e ceea ce mi-ai dictat. P�n� acum
planul dumitale mi se pare reusit.

Cum o s�-i trimiti mesajul
reginei Isabela?

Asta e si grija mea. Marigny si Nogaret
au spioni si oamenii mei sunt cunoscuti.

Mi-ar putea da peste cap planurile.
Trebuie s� fie din afara familiei.

Ba si mai bine s� fie
din familia mea.

O s� �ncerc s� te ajut
si de data asta.

Ti-l prezint pe nepotul meu,
Guccio Baglioni.

�nc� nu e cunoscut, desi s-a distins
printr-o isprav� foarte frumoas�.

Poate s� fie mesagerul d-tale. Nimeni nu
va spune nimic, avem afaceri la Londra.

Frumos b�iat!
Zvelt, cu ochi de trubadur...

Seam�n� cu mine,
c�nd eram mai t�n�r si mai suplu.

Asa eram si eu la v�rsta lui, dar sunt
singurul care-si mai aminteste asta.

Dac�-l vede regele Eduard,
n-o s� se mai �ntoarc� de la curte.

Monseniore, am nevoie de semn�tur�
sau de un semn de recunoastere.

D�-i asta reginei Isabela.
Va �ntelege.

�n ce priveste rug�mintea d-tale,
am dat ordin vistieriei.

Nu uita s� treci pe acolo
c�nd pleci.

Multumesc c� mi-ai adus aminte.
�mi esti ca un tat�, Tolomei!

C�nd te �ntorci din Anglia, faci un mic
ocol prin Neauphle-le-Vieux,

ca s� te ocupi de o veche datorie
a familiei de Cressay.

Podoabele sunt frumoase,
dar nu le putem cump�ra, doamn�.

Lady Despenser, sotul meu n-ar sov�i
s� i le ofere sotului d-tale.

Se g�tesc unul pe altul
mai ceva dec�t femeile.

Doamn�, faceti-mi onoarea s� priviti
m�iestria cu care a fost lucrat inelul.

- �mi place ce v�d.
- Pretul e �nscris aici.

Spuneti-i monseniorului d'Artois
c� voi veni cur�nd �n Franta

si c� voi da curs planului nostru.

Am s� v� anunt hot�r�rea mea
prin domnul Albizzi.

Dac� nu aveti 300 de livre, asta e.
Confisc totul si v�nd.

�i caut pe seniorii de Cressay.

Sunt Marie de Cressay.

Fratii si mama mea
sunt ocupati �n acest moment.

- Am ales un moment nepotrivit?
- Nu, dar a venit magistratul.

Tata a murit de cur�nd, iar magistratul
ne cere birul pe mostenire.

Ne-a luat deja 300 de livre

si, ca s� ne lase casa
ne cere �nc� pe at�t.

600 de livre pentru casa voastr�?

Iertati-m� domnule magistrat,
dar nu cumva procedati hoteste?

- Cine sunteti?
- Mai bine s� nu aflati.

V� spun doar c� am fost de cur�nd
oaspetele reginei Angliei

si c� �l pot anunta pe monseniorul
Marigny ce fac magistratii s�i.

- C�t valoreaz� acest domeniu?
- A fost estimat la 3.000 de livre.

- 3.000 de livre un conac de tar�?
- Are si p�m�nturi...

Totul valoreaz� cel mult
900-1.000 de livre.

Doamn�, omul vrea s� v� �nsele.

Domnule, s� refacem socotelile.
Cred c� datornicii au platit destul.

Ati �ncasat deja 300 de livre,
e de ajuns.

Ordon� oamenilor d-tale s� dezlege boii
si s� duc� m�laiul �napoi la moar�.

Duceti toate astea �napoi �n pod!

Cine sunteti dvs., domnule?
V� r�m�nem profund �ndatorati.

Sunt Guccio Baglioni. Vin pentru datoria
pe care o aveti la unchiul meu, Tolomei.

Vorbim despre asta mai t�rziu.

Binef�c�torul nostru trebuie s� se spele
dup� un drum asa de lung.

Marie, preg�teste baia.
Pierre, ocup�-te de calul d-lui Baglioni.

Du-te!

Servitoarele noastre
sunt asa de ne�ndem�natice,

C� o s� v� jupoaie
c�nd v� sterg.

M� �ngrijesc eu de domnia voastr�.

- D-ra Marie nu e aici?
- Am trimis-o la Neauphle, la t�rg.

Femeile v-ar invidia pentru
pielea asta asa de catifelat�.

Bunule domn, cum r�m�ne
cu datoria noastr�?

Nu eu hot�r�sc,
ci unchiul meu.

Acordati-mi un an,
v-as fi tare recunosc�toare.

Am s�-i vorbesc. Unchiul meu e foarte
strict, mi-a ordonat s� nu z�bovesc.

Cu c�t plec mai repede,
cu at�t cresc sansele s� v� pot ajuta.

- Promiteti-mi c� v� �ntoarceti.
- V� promit.

D-r� Marie,
permiteti-mi s� v� �nsotesc.

Tara d-tale e o frumusete.
�mi aduce aminte de Toscana.

Frumoasa mea Marie,
cred ca te iubesc.

Nu! Trebuie s� plec acum.

Esti tot mai frumoas�,
verisoar�.

Nu minti. Nu am cum s� fiu frumoas�
dup� o s�pt�m�n� de drum si colb.

C�nd iubesti o amintire at�ta vreme,
nu mai vezi colbul, ci ochii t�i.

Cine sunt acei b�rbati
ce dezonoreaz� coroana Frantei?

Tat�l nostru, regele,
mi-a poruncit s� te �nsotesc la el

si s�-ti urez bun venit
�n regatul Frantei.

L-ai luat cu tine pe nepotul nostru?
Nu e un drum greu pentru un copil atat de mic?

N-as fi avut �ncredere
s�-l las la Londra.

Pot s� te �ntreb, surioar�, �n ce scop
ne faci marea onoare de a ne vizita?

Am venit �n vizit� la tat�l nostru,
regele.

Regina v-a remarcat.

Verisoar�, ti-i prezint pe domnii
Philippe si Gautier d'Aunay,

cei mai credinciosi scutieri
ai fratelui si unchiului d-tale.

Sunt demni de stima ta.
�i consider protejatii mei.

Franta mi se pare departe,
de c�nd sunt regina Angliei.

Regret at�t de mult
zilele care nu mai sunt.

Ai b�tut at�ta cale
ca s�-mi spui asta, Isabela?

Cui s� spun c� sunt nefericit�,
dac� nu tat�lui meu?

Cine ti-a spus c� regii au parte
de fericire, fiica mea?

Singura noastr� bucurie
e s� ne supunem destinului nostru.

E drept c� sunt regin�,
dar oare asa sunt tratat� acolo?

- Ti s-a gresit cu ceva?
- Stiai cui m-ai dat de sotie?

Unui sot care fuge de mine
de parc� as fi leproas�

si care �mparte b�rbatilor...
favorurile de care m� lipseste.

Nu te-am dat unui b�rbat, Isabela,
ci unui rege.

Nu te-am sacrificat din greseal�.
Ne-am n�scut pentru t�rile noastre.

Nu ne tr�im propriile vieti,
ci pe cele ale regatelor noastre.

Bine-ar fi si dac� cei din jurul t�u
ti-ar �mp�rt�si crezul.

- De ce ai venit?
- Sotiile fratilor mei sunt niste t�rfe.

Am aflat asta si tin la fel de mult
la onoare ca si tine.

- Nu le ai la inim� pe cumnatele tale.
- Din cauza infidelitatii lor.

S� v�d dovezi, Isabela.

Toti trebuie s� se �ncline
�n fata autorit�tii mele.

Taci, Ludovic!

- Iertati-ne, sire. E doar un joc.
- Un joc pe care l-am interzis.

- Beaumont, Comminges...
- N-aveti de ce s� v� chemati suita.

Aud c� ati primit daruri de la cumnata
voastr�, desi ziceti c� nu v� iubeste.

Ar�tati-mi s�culetii
pe care i-ati primit din Anglia.

De ce nu r�spundeti, fetelor?

- Al meu e la Paris.
- Si al meu.

Si al meu.

Atunci vom trimite doi scutieri
s� le aduc� de la Paris.

Chemati-i pe fratii d'Aunay!

Tat�, acesti gentilomi
par s� v� fi ghicit g�ndurile,

pentru c� poart� s�culetii
la cing�toare.

L�muriti-m� cum de darurile de la
cumnata voastr� au ajuns la scutieri.

G�rzi, v� cheam� regele!

Luati-i pe acesti doi scutieri.

azv�rliti-i �n temnit�, c�ci vor
r�spunde la judecata mea.

Monseniore Alain, printesele r�m�n
sub paza ta p�n� la noi ordine.

Nu au dreptul s� ias� de aici

si nimeni nu poate intra la ele,
nici m�car sotii lor.

C�teaua aia de Mahaut va afla
din gura mea ce n�past� a lovit-o.

Lormet, va veni o clip� foarte pl�cut�.

Cu ce g�nduri tic�loase vii aici
�n toiul noptii, nepoate?

- �n casa mea, �n camera mea...
- O mare nenorocire, m�tus�.

Nenorocirea mea poate fi
si nenorocirea ta?

Am s�-ti vorbesc doar d-tale.
E vorba despre onoarea noastr�.

Onoare... C�t de murdar
pare acest cuv�nt �n gura ta!

M�tus�, suntem la cheremul regelui.

Regele n-are nimic s�-mi reproseze.

Ba da, fiicele d-tale au fost arestate
la porunca lui pentru adulter.

- La fel si verisoara lor, Marguerite.
- De unde ai vestile?

Toat� curtea stie, m�tus�.

- S-a petrecut asear� la Maubuisson.
- Au m�rturisit?

�nc� nu, dar fratii d'Aunay
m�rturisesc, f�r� �ndoial�, chiar acum,

c�ci au fost dati pe m�inile
prietenului d-tale, Nogaret.

Chiar dac� sunt nevinovate,
el tot o s� le scoat� negre ca noaptea.

Nenorocitele! Dup� c�te am f�cut pentru
ele, s� se poarte ca niste desfr�nate...

S� le �nchid�, s� le sp�nzure!
Asta merit�!

Ai dreptate, m�tus�. Au fost
nerecunosc�toare fat� de mama lor.

Trebuie s� vorbesc cu regele.

N-am s� te las singur�.
E o datorie de familie s� te �nsotesc.

Mi-ai f�cut mult r�u
si probabil c� asta se va mai �nt�mpla.

Dar ast�zi trebuie s� recunosc
c� te porti ca un gentilom.

Templierii au rezistat mai mult.

- Au m�rturisit, Nogaret?
- Si-au m�rturisit faptele rusinoase.

Gautier si Philippe au recunoscut
desfr�ul cu regina de Navarra...

Si cu printesa Blanche,
si �nc� de patru ani �ncoace.

Printesa Jeanne se face vinovat�
doar de complicitate.

Marguerite �l primeste de 4 ani �n pat
pe d'Aunay, iar fiica noastr� are 3 ani.

Guillaume, trebuie s� distrugi asta,

pentru ca aceste fapte s� r�m�n�
t�inuite doar �n memoria noastr�.

- Marele Maestru...
- Ce spui, Carol?

�n noaptea �n care templierii ardeau,
turnul din Nesle era luminat.

Erau �mpreun�
atunci c�nd Molay ne-a blestemat.

Ai fost un sot slab. Pref�-te
m�car c� esti un principe puternic.

Pentru un vasal nu exist� crim� mai
mare dec�t seducerea sotiei suveranului.

- Fratii d'Aunay se fac vinovati.
- Sunt ca si morti.

Mai avem �ns� de hot�r�t
soarta printeselor adulterine.

Te ascult�m, Ludovic.

Se va spune c� fiica mea
e o bastard�.

- Mai ales dac� si d-ta sustii asta.
- De ce nu, dac� e adev�rat.

Ludovic, spune-ne doar ce pedeaps�
vrei s� primeasc� sotia d-tale.

S� moar�! Si ea, si celelalte!
La moarte!

Durerea ti-a luat mintile. Jeanne
nu e at�t de vinovat� precum celelalte.

Desigur, a gresit amarnic
t�inuindu-le purt�rile,

dar monseniorul Nogaret nu a obtinut
dovezi c� m-a tr�dat.

A fost complice
la dezonoarea mea.

Onoarea d-tale mi-e drag�,
dar la fel mi-e si Franche-Comte.

Sunt senior de Burgundia si st�p�n
pe saline, care-mi aduc un mare profit.

Jeanne s� fie �nchis� �ntr-o m�n�stire
p�n� va fi iertat� sau uitat�,

dar s� i se crute viata.

Carol...

Blanche...
Cum de a fost cu putint�, tat�?

�mi spunea c� m� iubeste
si mi-a dovedit-o asa de frumos!

- Carol, ce s� facem cu sotia ta?
- Nu stiu, tat�.

Isabela, ce sfat ne dai?

Femeia tr�d�toare nu trebuie
s� poarte �n p�ntec pe urmasul regelui.

Poporul trebuie s� fie �nstiintat
de pedeaps�

ca s� stie c� fiica de rege e mai aspru
pedepsit� dec�t cea de servitoare.

Ai g�ndit bine, fiica mea. Se va face
dreptate �nainte de vecernie.

Slav� Domnului c� am ajuns la timp.
Sunt judecati trei c�lug�ri sodomiti.

Nu, am ajuns prea t�rziu,
m�tus�.

Doamnele Marguerite,
sotia regelui de Navarra,

si Blanche, sotia monseniorului
Carol de la Marche,

vor fi �ntemnitate la castelul Gaillard
pentru tot restul zilelor.

Le-a condamnat pe viat�!

Doamna Jeanne, contes� de Burgundia
si sotia monseniorului de Poitiers,

g�sit� vinovat� de t�inuire,
va fi �nchis� �n turnul din Dourdan,

p�n� c�nd �si va isp�si pedeapsa sau
p�n� c�nd regele va hot�r� altminteri.

Asa a hot�r�t puternicul
si �nteleptul nostru rege.

E vina tic�losului de Nogaret,

cu setea lui de a scotoci
si de a chinui.

Doamn�, regele le-a permis doar fiilor
s�i s�-si ia adio de la sotiile lor.

Filip...

Carol, n-am vrut, n-am stiut...

Nu stia, pentru ea a fost un joc.
E t�n�r�.

E vinovat�, dar a fost un joc.
Fie-ti mil� de ea.

Mam�, spune-i c� n-a vrut.

Trebuie s-o salvati pe Blanche!

- Te iubeste, Carol.
- Te-am iubit �ntotdeauna.

Nu fi slab, Carol.
Poart�-te ca un print.

F�r� mil�, Carol. Fii ca sora ta,
care nu �ntelege dragostea.

Inima ei e plin� doar de fiere.
Ea v-a spus tot. V� ur�ste.

- Ne ur�ste pe toti!
- Dumnezeu v� va ierta p�catele.

Mai degrab� �mi iart� mie p�catele
dec�t s� te fac� pe tine fericit�.

Sunt regin�, am un regat
pe care il respect.

Iar eu am avut parte de pl�cere si
prefer asta tuturor coroanelor lumii si nu regret nimic.

Am cunoscut dragostea unui b�rbat,
forta si c�ldura lui.

Am cunoscut bucuria de a apartine
cuiva si de a avea pe cineva,

ceea ce tu nu vei cunoaste niciodat�.

Probabil c� esti tare rece la pat,
dac� b�rbatul t�u prefer� b�ietii.

- Pl�ngeti, doamn�?
- Mi se �nt�mpl� si mie.

- Unde te duci?
- S� v�d executia scutierilor.

Frumos spectacol,
promite s� fie amuzant.

Fratii d'Aunay jupuiti de vii,
ciop�rtiti, decapitati...

Poporul va fi multumit.

Trebuie s� m� duc,
am ceva de f�cut dup� executie.

Du-te, dac� vrei.

Eu m� �ntorc la rege.
De data asta, m� va primi.

C�inele �la de Nogaret
nu m� va mai tine la us�.

Regele nu v� poate primi.
Lucreaz� si nu vrea s� fie deranjat.

N-ai auzit bine, domnule. Ti-am spus
c� vreau s�-i vorbesc v�rului meu.

V-am auzit perfect, doamn�,
si v-am dat r�spunsul regelui.

Cu mila Domnului,
monseniore de Nogaret.

Regele v� asteapt�.

- Termin�, Eduard!
- Las�-l. �mi place s�-mi aud nepotul.

Marigny, am luat o hot�r�re bun�,
dar �ncotro se �ndreapt� regatul?

Fiii mei nu au mostenitori.

- Vor avea dac� �si iau alte soate.
- �n fata Domnului, au soate.

Papa Clement �i poate dezlega.

V� e dator. Domnia voastr�
l-ati �nsc�unat la Avignon.

Mergi la papa Clement.

Ludovic, succesorul meu s� fie
dezlegat primul.

Fac tot ce pot, dar casa de Burgundia
se va opune.

Sire, papa Clement a murit.

C�nd s-a �nt�mplat asta?

Acum sase zile.

- �n noaptea de 19 spre 20.
- La o lun� dup�...

Da, sire, la o lun� dup�.

Pap� Clement, cavalere Guillaume
de Nogaret, rege Filip,

�n mai putin de un an v� veti infatisa
la judecata lui Dumnezeu,

pentru a v� primi
pedeapsa meritat�.