All language subtitles for 5_Romanian

af Afrikaans
ak Akan
sq Albanian
am Amharic
ar Arabic
hy Armenian
az Azerbaijani
eu Basque
be Belarusian
bem Bemba
bn Bengali
bh Bihari
bs Bosnian
br Breton
bg Bulgarian
km Cambodian
ca Catalan
ceb Cebuano
chr Cherokee
ny Chichewa
zh-CN Chinese (Simplified)
zh-TW Chinese (Traditional)
co Corsican
hr Croatian
cs Czech
da Danish
nl Dutch
en English Download
eo Esperanto
et Estonian
ee Ewe
fo Faroese
tl Filipino
fi Finnish
fr French
fy Frisian
gaa Ga
gl Galician
ka Georgian
de German
el Greek
gn Guarani
gu Gujarati
ht Haitian Creole
ha Hausa
haw Hawaiian
iw Hebrew
hi Hindi
hmn Hmong
hu Hungarian
is Icelandic
ig Igbo
id Indonesian
ia Interlingua
ga Irish
it Italian
ja Japanese
jw Javanese
kn Kannada
kk Kazakh
rw Kinyarwanda
rn Kirundi
kg Kongo
ko Korean
kri Krio (Sierra Leone)
ku Kurdish
ckb Kurdish (Soranî)
ky Kyrgyz
lo Laothian
la Latin
lv Latvian
ln Lingala
lt Lithuanian
loz Lozi
lg Luganda
ach Luo
lb Luxembourgish
mk Macedonian
mg Malagasy
ms Malay
ml Malayalam
mt Maltese
mi Maori
mr Marathi
mfe Mauritian Creole
mo Moldavian
mn Mongolian
my Myanmar (Burmese)
sr-ME Montenegrin
ne Nepali
pcm Nigerian Pidgin
nso Northern Sotho
no Norwegian
nn Norwegian (Nynorsk)
oc Occitan
or Oriya
om Oromo
ps Pashto
fa Persian
pl Polish
pt-BR Portuguese (Brazil)
pt Portuguese (Portugal)
pa Punjabi
qu Quechua
ro Romanian
rm Romansh
nyn Runyakitara
ru Russian
sm Samoan
gd Scots Gaelic
sr Serbian
sh Serbo-Croatian
st Sesotho
tn Setswana
crs Seychellois Creole
sn Shona
sd Sindhi
si Sinhalese
sk Slovak
sl Slovenian
so Somali
es Spanish
es-419 Spanish (Latin American)
su Sundanese
sw Swahili
sv Swedish
tg Tajik
ta Tamil
tt Tatar
te Telugu
th Thai
ti Tigrinya
to Tonga
lua Tshiluba
tum Tumbuka
tr Turkish
tk Turkmen
tw Twi
ug Uighur
uk Ukrainian
ur Urdu
uz Uzbek
vi Vietnamese
cy Welsh
wo Wolof
xh Xhosa
yi Yiddish
yo Yoruba
zu Zulu

Original subtitles

Știu ce e asta. E un șanț de apărare.

Și ce e aia „șanț de apărare”?

- Șanțurile erau prima linie de apărare. - Ce-i aia „apărare”?

Să nu-i lași să intre pe cei nepoftiți.

Hai să vă arăt!

Ăsta e donjonul. Aici locuia stăpânul castelului.

Iar aceste turnuri sunt bastioanele.

Între aceste două turnuri se afla poarta principală.

Se numea barbacană.

Acolo era podul mobil

pe care îl ridicau ca să nu intre cei nepoftiți.

Și de ce nu îl treceau înot? Eu știu să înot.

- Și eu. - Doar dacă atingi fundul cu picioarele.

Puteau să-l treacă înot, dar apărătorilor castelului le era ușor

să tragă cu săgeți în ei și să le arunce pietre în cap.

Și, dacă nu scăpau de ei, ce făceau cei de afară?

Dacă cei din castel rezistau destul de mult,

cei de afară renunțau și plecau.

- Și de ce nu veneau cu o bombă atomică? - Pe atunci nu existau bombe atomice.

Și de ce nu își făceau? Eu asta aș fi făcut.

Când erai mic, mai existau castele?

Nu, asta se întâmpla cu sute de ani în urmă.

Și atunci de unde știi că erau așa?

Pentru că știu totul despre toate.

John, e aproape trei și jumătate.

Da, nu mai pot să stau.

Zicea că sună pe la trei.

Iar eu am programare la spălătorie.

Bine, te duc eu.

Sună telefonul!

Era și timpul.

Philip, Nicholas, intrați în casă și spălați-vă pe față!

O bombă atomică!

Alo! Da?

E Peter.

Ce este, Peter?

Spune-i că am verificat azi-dimineață!

Acum plec. Ajung în cinci minute.

Da.

Șterge-te!

Stai locului!

Îmi pare rău. Asta e situația.

Da.

- Hai! - Mulțumesc.

- Întârzii. Dă-mi mie ăsta! - Mulțumesc, iubire!

Mi-am lăsat geanta sus. Vin imediat.

Mutați-vă puțin!

Mai tăceți!

Ce ați mai pus la cale?

La magazinul de lângă spălătorie au farfurii zburătoare.

- Le-am văzut. - Nu sunt farfurii, ci nave spațiale!

Sunt farfurii zburătoare și costă trei șilingi și șase penny. Așa a zis mami.

Sună telefonul. O fi dl Clunes.

- Nu-mi găsesc cheile. - Nu-ți face griji! Le am pe ale mele.

Ține-mi pumnii!

Alo! Da?

Da, dle Clunes.

Da.

Și a acceptat oferta noastră?

Da.

Da. Casa valorează 4.000 de lire. Știu asta.

Dar nu putem obține suma.

Dacă am oferi 3.600, credeți că…

Atunci asta e situația.

Bine, dle Clunes.

Vă mulțumesc că ați încercat. La revedere!

Clunes zice că n-avem nicio șansă. Nu acceptă mai puțin de 4.000.

Zice că va primi banii.

Am fost prost când i-am oferit 3.500. Nu știu ce a fost în capul meu.

- Iubire, merita să încercăm. - Ție chiar ți-a plăcut casa aia.

De fapt, și mie.

Dl Clunes va găsi o casă la fel de frumoasă.

Nu ca aia. Și nu la banii noștri.

Parcă nu reușim…

Trebuie să plec. Sunt așteptat.

Bine, iubire.

Ne iei o farfurie zburătoare?

Nu cred. Nu astăzi.

Faceți liniște!

- Ne luați farfurie zburătoare? - Ne luați navă spațială?

Tati, ne iei navă spațială?

Ați auzit ce a zis mama. Gălăgia!

Nu putem acum.

Avem 900 de lire în bancă și câștigăm 1.200 pe an.

Dacă plătim o cincime din preț,

ar mai fi de plătit tot felul de comisioane

și mobilier de cumpărat…

Am fi pe minus înainte să ne mutăm în casă.

Iubire, dacă nu se poate, nu se poate. Nu e chiar atât de important.

Vrei să spui că nu ești deloc dezamăgită?

Ba da, sunt puțin dezamăgită.

Dar să nu crezi că sufăr din cauza asta.

Serios.

- Tata. - Gata, am ajuns.

Uitați aici banii!

Să nu plecați în spațiu fără să ne cereți voie! Bine?

E prea greu pentru tine. Îl iau la întoarcere.

- Se închide la cinci și jumătate. - Bine.

- Ai grijă, iubire! - Da.

- Putem să luăm farfuria zburătoare? - Mergem la magazinul de jucării?

Nu. Întâi ducem lucrurile la spălat.

FABRICĂ DE AVIOANE INTERZIS PERSOANELOR NEAUTORIZATE

Nu te sunam, dar bătrânul părea că o ia razna.

- Ce are? Nu întârziem. - E vorba de Ashmore.

Vor să-l convingă că aici merge ca la De Havilland.

Prostii!

Dacă vrea avionul, îl cumpără.

N-o să ne comande trei avioane așa, pe ochi frumoși.

Sper să se hotărască repede, fiindcă vreau să mă însor.

- Serios? Felicitări, Peter! - Mulțumesc.

- Patricia e o fată minunată. - Nu Patricia. Millie.

O știi. Are un Aston Martin.

- Felicitări! - Dar încă nu sunt hotărât.

- De ce? - Mă gândeam…

Millie adoră ideea de pilot de încercare.

Bangul sonic… Știi tu.

Dar mă sperie mai întâi ideea de însurătoare,

apoi gândul că nu primim comanda, pericolul falimentului

și gândul de a vinde din nou mașini de spălat.

Nu cred că lui Millie i-ar surâde o afacere cu mașini de spălat,

fie ele chiar și supersonice.

Ce părere ai, Mitch? Ce să fac?

- Să-ți spun părerea mea? - Te rog.

Îmi place Aston Martin-ul.

E pregătit testul de vibrații pentru Crabtree.

E bine.

- Salut, dle căpitan. - Salut, Joe.

- Ești bine? - Da, domnule.

Ai verificat chingile, Joe?

- De trei ori, dle căpitan. - Bine.

- Mitch? - Da.

- Te caută bătrânul. - Serios?

Bine, Peter.

- Bună ziua, dle Crabtree! - Bună ziua!

Mulțumesc!

- Bună ziua, dle Ashmore. - Mulțumesc, Joe!

O clipă, Joe. Revin imediat.

- Ce este, Mitch? - Cum adică?

- Pari deprimat. - Nu e nimic important.

Ești sigur?

- Ashmore ți-a mai zis ceva? - Nu, nu mi-a zis nimic.

- Atunci ce-i cu tine? - Nu are legătură cu fabrica.

- Atunci ce este? - E o problemă personală.

- Probleme cu banii? - Probleme cronice.

Vorbim despre asta mai târziu.

- Știi care e poziția firmei? - Da, Reg, știu.

- Nu eu am deschis subiectul. - Știu.

Mitch, trebuie să-i vindem lui Ashmore avionul ăsta.

Tot ce avem depinde de asta.

Toți ceilalți potențiali clienți au doar propuneri pe termen lung.

Dacă Ashmore nu comandă nimic până luna viitoare, dăm faliment!

Da, știu asta.

Crezi că nu știu? Dar ce pot face eu?

Dar Ashmore e un tip foarte ager. Degeaba ai încerca să-l perii.

N-o să cumpere avionul doar pentru că cineva îi aprinde țigara.

Știu. Ai dreptate.

Avionul ăsta e cel mai mare risc pe care ni l-am asumat.

Poate sunt prea bătrân ca să mai risc.

Poate îl rogi pe Maine să-ți proiecteze un scaun cu rotile.

Scuze pentru întârziere!

Totul e pregătit?

Wolf One către turnul Wolverhampton.

Rog aprobare pentru rulaj!

Sigur, Mitch, aprobăm rulajul.

Bună ziua!

Bună ziua, Jenkins. Cheamă-l pe dl Maine, te rog!

Activează rachetele.

Sunt pregătite.

Wolf One către turnul Wolverhampton.

Aprobați decolarea!

Turnul către Wolf One. Liber pentru decolare, Mitch.

Maine, Ashmore vrea planul cu modificările pereților despărțitori.

Am pregătit unul de dimineață. Vi-l trimit.

Acum.

- A zis ceva Ashmore? - Încă nu.

Ce face Mitchell astăzi?

Teste de punere în drapel pentru Crabtree și câteva decolări asistate.

- De ce nu se hotărăște Ashmore? - E un tip precaut. E greu de convins.

Se pricepe la avioane. Să vezi cum răsfoia jurnalele de revizii!

Am ieșit din turul de pistă.

WOLVERHAMPTON FREIGHTER JURNAL DE TESTARE

Mă găsiți la mine în birou.

N-am mai mers niciodată cu un Rolls Royce.

Ce demaraj are!

Philip, Nicholas, ridicați-vă de acolo!

Facem manevra de punere în drapel la 2.000 m.

Perfect.

Dl Maine voia să vă atrag atenția asupra noilor sisteme de ancorare.

- Le putem vedea acum? - Da.

Mitchell…

Ai avut multă răbdare cu mine, așa că îți spun ce părere am.

Îmi place avionul.

E performant și îmi place cum răspunde la comenzi. Îmi place cu totul.

Din punct de vedere strict comercial,

consider că e foarte promițător.

Sunt peste 40 de rute pe care acest aparat

ne-ar putea fi de folos.

Pentru vreo 12 dintre ele s-ar justifica și prețul.

Dar?

Dar cei din consiliul de administrație nu au întotdeauna aceeași opinie.

Există un motiv pentru care am alege Bristolul.

Și este un motiv bun.

Aparat cunoscut, cu o reputație bună.

Înainte să mă trimită aici, au decis să facă cum le spun eu.

Dacă le spun să cumpere, cumpără.

Dar, dacă fac vreo greșeală,

mulți și-ar pierde slujbele, iar compania ar avea probleme.

Și trebuie să recunosc că, oricât de mult mi-ar plăcea,

e de-abia la început.

Se pare că aveți o problemă mare.

Mitch, Crabtree aprobă parametrii testării.

Perfect!

- Începem testele în două minute. - Perfect.

Când sunteți gata, dle Mitchell!

Suntem pregătiți.

7,9 secunde.

Din nou, vă rog!

EXTINCTOR

- Anunță turnul! - Aici Wolf One.

A luat foc motorul babord.

Am folosit extinctorul de la admisie.

- A luat foc motorul babord. - A luat foc?

E la cinci grade în stânga coșului. Îl vedeți?

Wolf One către turn! Bătrânul e acolo?

E nasol, Reg.

Nu știu de unde a pornit.

Am stins focul, dar motorul e foarte fierbinte.

Vin la aterizare.

Puneți-vă parașutele pentru orice eventualitate!

Zi-i lui Joe să deschidă ușa!

Mergeți toți lângă ușă, echipați cu parașutele!

Da!

În spate, lângă ușă, da?

Altitudine 1.800 m.

Nu mai arde nimic, dar nu îmi place situația.

Ajungem în patru minute.

Perfect, domnule!

Mulțumesc frumos!

A mai sărit cineva?

- Da. - O dată. Demult.

Dle Crabtree?

- N-am mai sărit. - Nici eu.

Nicio grijă. Dacă e nevoie să sărim, nu vor fi probleme.

Țineți de mâner!

Ieșiți cu capul înainte, numărați până la zece.

Unu, doi, trei. Rar….

Apoi, trageți tare și fără grijă. E destul timp.

1.500 m.

Aterizăm în trei minute.

Iar s-a aprins.

Nu reușesc să aterizez, Reg.

Se va distruge aripa.

Vin în linie dreaptă ca să sară ceilalți.

Lansează-i, îndreaptă avionul către un câmp deschis și sari și tu.

Nu pierde vremea, Mitch!

Nu reușim. Sar toți. Suntem acolo într-un minut.

Spune-le să sară la comanda lui Joe!

Da. Tu ce faci?

Sar și eu. Du-te!

- Ați sărit de multe ori? - De 500-600 de ori.

Serios? Atâtea salturi?

Regiment de parașutiști. Am fost instructor.

Nu aveți nevoie de pălărie. Nu ne formalizăm.

Țineți-vă de inel!

- E destul de înfricoșător. - O să vă placă.

Nu e deloc greu.

Sărim în 15 secunde.

Unu, doi, trei, patru…

Sărim unul după celălalt. Fără ezitare! Cu capul înainte!

Numărați rar și trageți tare!

Nicio grijă! Aveți timp destul.

Uite-i!

Priviți!

Acolo!

Nu! Țineți-vă de asta!

- Nu aveți nevoie de asta. - Ba da.

Trebuie să săriți.

Trebuie să păstrez registrele.

Trebuie păstrate.

Lăsați-mi-le mie.

Țineți asta și numărați până la 10!

Săriți!

Pompierii din Wolverhampton? Avem o urgență.

Mitch, sari!

Sari, Mitch!

Reg, nu prea e câmp deschis. Nu e în regulă.

Nu contează!

Pompierii au emis o alertă în șapte comitate.

Sari!

Pun avionul în picaj ca să se stingă focul.

Nu poate.

E imposibil.

Nu poți, Mitch. Nu e făcut pentru așa ceva.

În ritmul ăsta, nu rezistă nici trei minute.

Nu mai ajunge nicăieri.

Hai să vedem ce se întâmplă!

A reușit.

- Mitch? - Sunt bine.

S-a stins.

Nu cred că se mai aprinde. Se răcește.

Problema e că eleroanele nu mai răspund cum trebuie.

Am cam forțat lonjeronul.

Face tot felul de zgomote.

Altitudine: 460 m.

Îl aduc la viteza de pantă. Vedem ce se întâmplă.

Ce se întâmplă?

Ce face Mitch?

Nu e bine. Nu răspund bine eleroanele.

Am pierdut 60 m

Maine recomandă 35 de noduri peste viteza de pantă.

Confirm.

Eleroanele nu prea își fac treaba.

Am mai pierdut 30 m.

Și dacă ar avea control suficient asupra eleroanelor,

fără flapsuri și cu un singur motor,

nu cred că poate ateriza.

- Dacă vine cu viteză maximă? - Intervine efectul de sol.

O să meargă 16 km pe efectul de sol. Se prăbușește.

Sim, zi-i lui Harry să scoată Austin-ul și să-l pornească!

Sunați echipajul de salvare din Birkenhead și baza RAF din Woodvale!

Ascultă, Mitch. Vreau să abandonezi aeronava.

Poți menține altitudinea timp de 30 de minute?

Cred că da. La putere maximă se comportă bine.

Contactăm echipajele de salvare și baza RAF din Woodvale ca să te intercepteze.

Aștept să confirme că te așteaptă la Formby Light, în golful Liverpool.

Acolo poți să sari și să lași avionul să cadă în Marea Irlandei.

Ai întrebări?

Nu, nu cred. ceilalți au ajuns cu bine jos?

Keith și-a scrântit glezna.

Vin cu Peter cu Austin-ul.

Succes, Mitch!

Am contactat CZ-ul din Woodvale.

Au două elicoptere cu tărgi.

Controlul zborului…

Avem o urgență.

Un pilot al nostru are necazuri.

Wolf One către turn.

N-a plecat bătrânul?

Mulțumesc mult!

Centrala, dați-mi medicul de serviciu!

Ce este, Mitch?

Reg, m-am gândit acum.

Crezi că e o decizie bună?

Eu cred că pot ateriza.

Nu! E exclus!

Maine e aici și e de acord cu mine.

N-ai cum.

Nu, nu sunt atât de sigur.

Până la urmă, eu pilotez.

Dacă aș ști de unde a pornit incendiul, n-aș mai întreba.

Dar vă dați seama ce înseamnă dacă se prăbușește în mare?

Normal că m-am gândit!

Acolo apa e adâncă și nu ne-am permite să recuperăm aeronava.

Sigur are aceeași problemă și motorul doi.

Normal că îmi fac griji.

Dacă abandonez mârțoaga asta, intrăm cu toții în faliment.

Mitch, nu mai stăm de vorbă! Pierdem vremea.

Plec cu Peter. Știi ce ai de făcut.

Am încheiat transmisia!

Dle Conway!

Mitchell. Ce încerci să faci?

M-am gândit cum să aterizez. Vreau să încerc.

Fiți atenți! La 110 noduri se înclină foarte tare.

Dar la 125 se înfundă cam la 20 de grade.

Să zicem că vin puțin mai tare…

Încerc să trec pragul la 120 de noduri,

cu 20 de grade înclinare dreapta.

Până îl aduc la orizontală, cred că redresez și aterizez.

Ar fi o idee și sună chiar plauzibil, dar…

E prea riscant.

Compensez din viteză. O să meargă.

Întreabă-l pe Maine!

Nu zic că nu ai dreptate, dar e prea riscant.

Dacă ai o eroare de două-trei secunde…

N-o să am nicio eroare. O să reușesc.

Riscul e prea mare. Ascultă-mă bine!

Pentru Dumnezeu, Reg! Trebuie să salvez avionul dacă pot.

Știi bine asta.

Pot s-o fac.

Să terminăm cu prostiile, că mă agiți! Vin la aterizare.

Rezervoarele din stânga…

- Poate folosi benzina de acolo. - Ar avea vreun efect?

Se poate. Nu știu.

E greu de calculat, dar trebuie să aibă un efect.

- Aș putea… - Da. Spune-i!

Perfect.

Mitch, sunt Maine. Ne-am gândit la ceva.

Cât combustibil mai ai?

Mai am o oră de zbor cu un singur motor pornit. De ce?

Greutatea cred că e un factor importat.

Izolezi rezervoarele din dreapta,

le folosești pe celelalte, și scădem masa cu 135 kg

pe dreapta, la 2 m de ax.

Treizeci și cinci de minute.

Dacă continui zborul…

Efectul nu va fi prea mare, dar cred că ai avea șanse mai mari…

Nu trebuia să spun asta.

Confirm.

Rămân în zona de lucru și vin la cinci fără douăzeci.

Mulțumesc, Maine!

Aduc mașinile de pompieri.

Centrala, dați-mi pompierii din Wolverhampton!

Philip, Nicholas, veniți!

La treabă!

Bună ziua! Sunt Reginald Conway. Ați înțeles situația?

Vine la aterizare abia la 16:40. Peste jumătate de oră.

Trebuie să consume benzina.

- Ca să nu explodeze? - Nu, nu de asta.

Incendiul a distrus niște tije de comandă,

iar aripa stângă se lasă când reduce viteza.

Trebuie să încetinească la aterizare…

Încearcă să echilibreze avionul consumând benzina din rezervorul stâng.

Nu știu cât îl va ajuta, dar credem că e de ajuns.

Ce credeți că se va întâmpla?

Va veni la aterizare înclinat pe dreapta, ca să compenseze angajarea pe o aripă.

O eroare ar duce la o înclinare prea mare.

aripa ar lovi pământul,

iar avionul se poate răsturna sau poate capota.

Sper că nu are încărcătură mare.

Are încărcătură maximă. Trei vehicule.

Va veni dinspre sud-vest, pe pista aceea.

Încearcă să aterizeze acolo, în dreptul copacilor.

Tipul e pilot bun? Are experiență?

Mitch e cel mai bun pilot din câți cunosc eu.

Ce zici, Peter?

Credeți că e fractură?

Nu, nu cred.

Eu cred că e fractură.

Mai bine mergeți la spital ca să primiți îngrijiri.

Nu e nicio grabă.

Nu puteți sta aici cu o gleznă care ar putea fi fracturată.

Nicio grabă! Rezistă.

Dle Hook!

- Dle Hook. - Ce este?

Ce este, dnă Snowden?

Mă gândeam…

Așa…

Mă gândeam la soția lui, dna Mitchell.

- Ce e cu ea? - Știu că nu e treaba mea, dar…

Dar ce este, dnă Snowden?

- Nu ar trebui să-i spunem? - Nu.

De ce? N-ar schimba deloc situația.

- Eu tot cred că trebuie să știe. - La ce bun? N-ar avea niciun rost.

Adică n-ar trebi să afle decât după ce se termină totul?

Exact așa, dnă Snowden.

John și Mary sunt prietenii mei cei mai buni.

I-aș spune dacă ar avea vreun rost.

- Dar nu credeți… - Nu, dnă Snowden. Am zis că nu!

De când îl știți?

De multă vreme.

M-a învățat să zbor prin '39.

- A fost instructor? - Pe toată durata războiului.

Mereu încerca să primească misiuni, dar nu era trimis.

Am ținut legătura după război,

iar acum trei ani, l-a convins pe bătrân să mă angajeze ca secund al lui.

E un tip interesant.

Am sărit numai pentru că a zis că sare și el.

Trebuia să fiu cu el acum.

N-aveai cu ce să-l ajuți. N-aveai ce să faci acolo.

Puteam să-l arunc din avion ca să nu se sinucidă.

Wolf One către turn! Bătrânul e acolo?

Dle Conway!

- Turnul către Wolf One. Așteaptă, Mitch! - Vine.

Acum vine.

- Te ascult, Mitch! - Reg.

M-am cam săturat să mă învârt așa.

Dacă treaba cu benzina nu ajută atât de mult,

mai bine aterizez acum.

Dar chiar ne va ajuta.

Mitch, chiar contează!

Nu știu cât, dar merită să așteptăm 25 de minute.

Am înțeles.

Începe să simtă presiunea.

Mai e destul până la 16:40.

Crezi că e mai bine să-i trimitem pe toți la posturi?

Nu, Sim. Nu cred asta.

Mă gândeam… Că le dă ceva de făcut…

Dle Hollingsworth?

Nu credeți că soția dlui Mitchell ar trebui anunțată?

Nu cred că asta este decizia noastră, dnă Snowden.

Noi suntem niște simpli clienți.

Sunt sigur că dl Conway și dl Hook știu ce au de făcut.

Dar ei nu fac nimic. Biata femeie! E îngrozitor!

E vina mea.

Mi-a scăpat ceva din vedere sau am omis ceva.

Termină! Nu există așa ceva.

Acel incendiu nu s-a produs din cauza unei erori de proiectare.

- N-aveți de unde să știți… - Ba știu.

E o piesă defectă.

Un șurub slăbit, o supapă înțepenită…

Voi nu aveți nimic să vă reproșați!

Dacă mi-ar fi zis cineva că un avion-cargou plin

ar mai putea zbura după picajul ăla, n-aș fi crezut.

Ca să știți, pe mine m-ați convins.

Dacă Mitchell aterizează ca să puteți corecta problema,

voi recomanda fără rezerve acest avion.

Și eu cred că va ateriza.

- Bună, draga mea! - Bună!

Ăla nu e John? Pare că zboară cu un singur motor.

O fi bine?

Da, fac tot felul de teste pentru guvern.

Azi, testau punerea în drapel. Intră să te servesc cu un ceai.

Te-am sunat de două ori, dar nu erai acasă.

- Ai auzit ceva… - Da. Ne-au refuzat oferta.

Vai de mine!

Băieții sunt în spate. Hai la bucătărie!

E bunica!

- Bunica! - Bună, neastâmpăraților!

Ce prostii ați mai făcut?

- Ne-ai adus ceva? - Ai vreo surpriză?

Philip, Nicholas, am zis să nu faceți așa! Nu e frumos să cereți cadouri.

N-am surprize astăzi.

Dar…

Cred că am vreo două acadele în geantă.

Cum or fi ajuns aici?

Le mâncați după cină!

- Cum spunem? - Mulțumim.

Parcă n-ar fi deloc educați.

- Mănânci ceva? - Nu. Doar o ceașcă de ceai.

Cum rămâne cu casa? V-o cumpărați, nu-i așa?

Nu ne prea permitem.

Dar săptămâna trecută John zicea că v-o luați.

Chiar dacă nu lăsau din preț…

E prea scumpă. Nu ne-o permitem.

Am vorbit deja.

Dar e o diferență de numai 500 de lire.

Și aruncați 200 de lire pe an pe chiria de aici.

Cum de v-ați răzgândit?

Poate că nu e momentul să ne mutăm sau să cumpărăm ceva.

De ce nu?

Pentru că toate merg cam prost acum.

Nu vă merge bine? Noul avion nu are succes?

Ba da, până acum.

Dar încă nu l-au vândut.

Cu toții sunt cam îngrijorați.

Îmi pare rău să aud. Păreau atât de încrezători…

John s-a schimbat mult în ultimul timp.

Da, știu.

Nu îi e deloc ușor.

Nu vreau să par o babă băgăcioasă, dar de fapt asta sunt.

- Voi doi aveți ceva probleme? - Nu, nu avem probleme.

Să nu crezi așa ceva!

Doar că nu știm ce va fi în viitor.

Nu e stilul lui John să se îngrijoreze așa.

Cum să nu se îngrijoreze când totul depinde de un singur avion?

Dacă nu se vinde, firma dă faliment.

- Asta e tot? - Dar nu e de ajuns?

Nu crezi…

Iartă-mă, mamă.

Da, s-a schimbat. Așa e.

Parcă nu mai e același om.

Nu mai știu ce să fac.

Vrei să discutăm despre asta?

Nu știu cum să-ți explic.

E vorba de tot.

Asta e natura slujbei lui. Nu e o meserie ușoară.

John zboară de peste 20 de ani.

Ca pilot de încercare…

Știu și eu?

Parcă și-a pierdut încrederea în el însuși.

Ca pilot?

Nu, nu cred… Ca bărbat.

Simte că nu îi iese nimic.

Crede că nu a făcut destule pentru noi.

A zis că poate se lasă de zbor și încearcă altceva.

Și tu ai vrea să facă asta?

Uneori, m-am gândit la asta.

Nu ți-am zis, dar în octombrie, doi piloți de încercare…

Erau prieteni de-ai lui.

Au murit în aceeași săptămână.

Zile întregi, nu a scos o vorbă.

Atunci mi-ar fi plăcut să se apuce de altceva.

Dar zborul e viața lui. E meseria lui, la care e foarte priceput.

N-aș vrea să facă altceva.

Îmi pare rău pentru toate astea.

Nu vreau să mai creadă că a eșuat în viață.

N-aș vrea să mai aibă pe cap și grija banilor.

Când te gândești că o treime din piloții de încercare din țară

au murit de când s-a terminat războiul.

Dacă un om e dispus să facă asta… Dacă vrea să facă așa ceva,

cum de îl lasă să se îngrijoreze pentru banii de trai?

E inimaginabil.

Nu vrea nimeni ceai?

Mai bine nu îl făceam. Acum s-a răcit.

- Îmi dați și mie un ceai? - Da.

Mulțumesc!

M-am gândit că…

Mulțumesc mult, dle Crabtree.

Ușa aia, așa, deschisă…

Ce-i cu ea?

Poate afecta și ea zborul.

E unul dintre lucrurile care nu pot fi calculate.

Dar uitați-vă la turbioanele astea!

La o aterizare normală cu ușa deschisă, ar fi neglijabile.

Dar, cum există tendința de a se angaja pe o aripă,

ele ar putea agrava lucrurile.

Nu știu ce să zic.

Dar, dacă se poate, eu cred că e bine să închidă ușa.

Mitch, cât control ai pe comenzi?

Poți să treci pe pilot automat?

Nu știu. De ce?

Sunt la 365 m, Reg. Nu știu.

Și e mult de mers până acolo.

E o milă și jumătate.

Cum ar fi dacă ne-ar lăsa pilotul automat?

Nu-mi place ideea.

Dar, dacă Maine zice,

trec pe pilot automat și văd cum se comportă.

E bine să ai o ocupație.

Am încheiat.

Nu-mi place ideea asta. Doar nu contează atât de mult ușa.

A pierdut din controlul eleroanelor.

- Dacă sunt afectate cablurile… - Ce a făcut în război?

A fost instructor la centrul de pregătire de zbor.

- Ceva decorații? Are… - Chiar e nevoie de informațiile astea?

Ziarul iese abia vineri. Ce te grăbești așa?

Ar fi un articol bun. Nu vezi așa ceva în fiecare zi.

Cu siguranță, nu se va duce la ușă

dacă pilotul automat nu funcționează.

Nu riscă el așa, aiurea.

De ce? Ce crezi că face în următoarele 15 minute?

Trebuie să-și asume riscul ăsta.

Trebuie să aterizeze.

N-aș vrea să fiu în locul lui.

Dar, dacă aș fi, având în vedere situația,

și eu aș încerca să aterizez.

Cred…

Wolf One către turn! E pe pilot automat.

Pare să funcționeze.

Îi mai dau câteva minute.

Dle Keith, credeți că își asumă riscuri prea mari?

- N-ar trebui să știe și soția lui? - Nu.

Cum puteți spune așa ceva?

N-ar ajuta la nimic, dnă Snowden.

Eu aș vrea să știu, în locul ei.

- Întrebați-l și pe el! - Poftim?

Întrebați-l prin stație dacă vrea să-i spuneți soției lui!

E clar că ar spune „nu”.

Și atunci de ce mai discutăm? Mitch are destule pe cap acum.

Se ține bine. Mă duc să văd ce pot face.

Ce-i ia atâta?

Mitch! Turnul către Wolf One! Mitch!

Mitch, mă auzi?

Mitch!

Mitch!

Gata. Am închis-o.

Vin la aterizare.

Nu, aici, în Wolverhampton. Peste zece minute.

E nemaipomenit!

E un tip care e singur în avion și sute de oameni îl privesc de la sol.

Să vezi ce e aici! Mașini de pompieri, tipi în costume de azbest… De toate.

Aparent, are șanse foarte mici.

Nu ne interesează, dle Ingrams.

Nu pare atât de…

Nu înțelegeți! E un prototip.

Dacă nu reușește să aterizeze cu el, compania dă faliment.

Uite ce fac…

Vă dau fotografii și detalii despre proiect.

Poze cu avionul pe cer, cu aterizarea, cu prăbușirea…

Merită 100 de lire!

Nu cred, dle Ingrams.

Vă dau 50 dacă se prăbușește.

Nu cade, nu ne interesează.

Dar s-ar putea să nu se prăbușească. Ar fi un articol bun.

Nu e mare știre când un pilot de încercare scapă dintr-o încurcătură.

Articolul chiar merită…

Ce articol? Să fim serioși, dle Ingrams.

Dacă moare,

intrați pe pagina trei în două ediții.

Dar dacă aterizează, să fim sinceri, Johnny…

Dacă aterizează, știrea nu este interesantă.

- Tu vrei să-l vezi dând colțul. - Cum adică?

Vrei să se facă praf ca să iei 50 de lire pe articol.

Cum adică? Nu vreau așa ceva!

- Sunt reporter și îmi fac meseria. - Dacă moare, primești 50 de lire.

Îmi fac meseria. Și tu ești plătit pentru ce faci.

Mă uit să văd ce se întâmplă. Care e problema?

De ce ai atitudinea asta? Fac ce ar face orice reporter.

Felicitări!

Wolf One către turn.

Peter e acolo?

Da, Mitch.

Vreau să transmit un mesaj.

Îl transmiți tu? E ceva personal.

Sigur că da, Mitch.

Ajung acum deasupra câmpului.

Nu-i a bună…

Nu i-ar scrie lui Mary dacă ar crede că reușește.

Rămâne în avion doar din simțul datoriei.

Reg, nu e în ordine!

- Și ce vrei să fac eu, Peter? - Spune-i să sară!

Știi bine că n-o va face. Dacă poți, convinge-l tu!

Dacă tot îi spui să sară, îl agiți mai rău.

Orice ați zice, el vine la aterizare.

O face în caz că nu scapă. Ea ar trebui să fie la stație.

Ea l-ar putea face să renunțe. Sigur ar renunța.

Revin înainte de ora șapte.

- Îi bag în pat. - Pa!

Nu îți face griji pentru ce ți-am povestit! Suntem bine.

Sună telefonul.

- Am plecat. Pa! - Pa!

Dnă Mitchell?

Poate mă știți. Sunt dna Snowden. Ne-am văzut la petrecerea de anul trecut.

Dnă Mitchell, colegii nu vor să vă spună,

dar soțul dv. e în mare pericol.

A fost un incendiu la bord și toți spun că nu mai poate ateriza, dar…

I-au spus să sară și să se salveze, dar el vrea să aterizeze la 16:40.

Mă gândeam… Sper că am procedat corect. Am vrut să vă spun…

Alo?

Alo?

Dnă Pettingale?

Philip, Nicholas, am o rugăminte…

Trebuie să merg până undeva. Nu stau mult.

Să nu ieșiți din casă! Sub nicio formă!

Nici să nu vă sculați de la masă! Ați înțeles?

N-aveți de ce să vă faceți griji.

Vin cât pot de repede.

Mă puteți ajuta? Trebuie să ajung la aerodrom.

Soțul meu are necazuri. El e cel din avionul acela.

Vedem cum se comportă acum.

Vin cu 25 de noduri peste viteza de pantă.

Nu, mulțumesc. Nu s-a schimbat mare lucru.

Mitch, nu credem… Nu pare să fi avut un mare efect.

Mitch, ascultă-mă bine!

Nu vreau să ne certăm din nou, dar vreau să mă asculți cu atenție.

După părerea mea, ești total îndreptățit să abandonezi avionul.

N-aș putea.

Dar îți promit că n-aș încerca dacă n-aș crede că reușesc.

La următorul tur, aterizez.

Aterizare de urgență…

Wolf One către turn. Sunt pe pantă.

Mary, l-ai văzut?

- Da. - Vino să te așezi puțin!

Nu vreau! Du-mă acasă! Nu vreau să-l văd.

Te duc acasă. Nicio grijă!

Hai că s-a terminat.

Am mașina aici…

Mitch?

Mitch.

Sunt bine, Reg.

Dle Conway, desfacem capotele?

- Vrei să mai rămân? - Nu, mulțumesc.

- Sigur ești în regulă? - Sigur. Mulțumesc.

Acum putem mânca acadelele?

Stai să te ajut eu, căpitane!

DE CE SĂ LUCREZI ÎN ZIUA DE SPĂLAT?

Da, vă rog?

- Am sunat în legătură cu niște rufe. - Pe ce nume sunt?

Mitchell. Dna Mitchell.

- Da. Vi le aduc imediat. - Mulțumesc.

Spuneți-i dnei Mitchell că nu am găsit una dintre șosete.

Bine, am să-i spun.

- Bună! - Bună, iubire!

- Ai venit mai devreme. - Da.

A zis doamna de la spălătorie să-ți spun că n-a găsit o șosetă.

Știi despre ce e vorba?

E destulă apă în boiler? Aș vrea să fac o baie.

Da, așa cred.

Cum a fost azi?

Am avut și noi un incident…

- Un incendiu la motor. - Incendiu?

L-am stins. Acum demontează avionul să vadă care a fost cauza.

- Nu-ți face griji! Nu se va repeta. - A fost ceva periculos?

Nu prea. Nu cât să îți faci griji.

Am fost acolo.

Poftim?

Eram acolo. Am văzut cum ai aterizat.

M-ai văzut? Dar cum…

- Mi-a spus cineva. - Cine?

Ce contează? Am văzut totul. Știu ce s-a întâmplat.

- Dar cum ai ajuns acasă? - M-a adus Peter.

- Peter? - Da.

Am ajuns acolo exact când aterizai. Apoi, m-a adus Peter acasă.

Îmi pare rău…

- Cred că a fost cumplit. - Vreau să știu de ce.

De ce ai făcut-o?

Știu că a părut ceva groaznic, dar n-a fost atât de grav.

Știu ce s-a întâmplat. Ți-au spus să sari!

- Așa e, dar… - De ce n-ai sărit?

De ce ai riscat atât de mult?

- N-a fost atât de grav… - John, de ce mă minți?

Știu cât de grav a fost.

Peter a spus că el n-ar fi făcut ce ai făcut tu.

Poate că nu… Nu știu…

De ce, când toată lumea era convinsă că îți vei pierde viața…

Trebuia să aterizez. Asta mi-e meseria.

Nu era datoria ta. Nu erai obligat.

Mary, întreabă orice pilot de încercare…

- Cu toții ți-ar spune… - Nu cred.

Câți piloți ar fi făcut asta după ce li s-ar fi spus să sară?

Nu știu, Mary. Nu contează.

„Nu contează”?

John, tu știi ce spui acum?

Nu erai obligat să faci asta. Nici nu ți-au cerut s-o faci.

Te-au implorat să nu încerci, dar tot nu i-ai ascultat.

De ce? Ce era în mintea ta?

Nu te-ai gândit ce ne-am fi făcut dacă tu mureai?

Nu ți-a păsat că puteai să mori? Voiai să te sinucizi?

Preț de 35 de minute…

Treizeci și cinci de afurisite de minute

am stat acolo gândindu-mă la tine și la băieți

și la cum să-mi salvez pielea ca să rămân alături de voi.

Cum îndrăznești să-mi spui așa ceva?

Uite ce e!

A fost o prostie să mă prefac că a fost un fleac.

Îți și spun cât de grav a fost. A fost cea mai grea experiență a mea.

În viața mea nu mi-am dorit ceva cum îmi doream să scap de acolo.

Iar în ultimele clipe îmi spuneam că am șanse foarte mici.

Când am pus trenul jos, mă miram că încă sunt în viață.

Iar tu mă întrebi dacă mă gândeam la voi?

- Pentru voi am făcut asta! - John…

Ascultă-mă bine!

Am avut multe motive să rămân la bord. Motive întemeiate!

Eram dator să încerc să aterizez câtă vreme erau șanse de reușită.

Și nu îmi pasă ce ar fi făcut alții!

Era o chestiune de loialitate

față de Reg, de companie și de cei 120 de oameni care au lucrat la avion.

Totuși nu din aceste motive am ales să fac asta.

Am făcut-o pentru că altfel aș fi venit să-ți spun

că am avut niște probleme

și am abandonat avionul, iar compania a dat faliment.

Asta voiai să fac?

S-ar fi năruit toate.

Toată viața n-aș mai fi putut să vă privesc în ochi.

Nu m-aș mai fi putut suferi.

Să fi renunțat în loc să fac ceva?

Asta aș fi fost. Asta ați fi avut tu și băieții.

Iar dacă aș fi murit,

ar fi fost mai bine pentru voi decât dacă aș fi sărit.

Nu poți să înțelegi asta?

Cel care a zis: „Mai bine laș viu decât erou mort”

era un mare laș!

Nu înțelegi asta?

Iartă-mă…

N-am vrut să spun acele lucruri.

Le-am spus fiindcă am văzut aterizarea…

Și n-am putut…

A fost un coșmar.

Te înțeleg…

Dacă aș fi știut că ești acolo și că vezi totul…

N-aș fi putut să fac asta.

Îmi pare rău.

Ce rost mai are…

Nu mai pot. Îmi dau demisia acum!

Aș prefera să fac orice altceva.

Nu-i adevărat.

Ba da. De ce n-aș crede?

Ce ne-au adus toate astea?

Ce am realizat?

Cu ce te-am ajutat pe tine?

E și viața ta.

În octombrie, când au murit Matt și Derek

și am văzut cum sufereau Angela și Helen…

Când m-am gândit la copiii lor, am fost foarte aproape de a demisiona.

De ce n-aș demisiona?

Pentru că nu îți dorești asta.

Pentru că zborul e meseria ta. Și o faci mai bine decât oricine altcineva.

Fiindcă ai aterizat în pofida a ce credeau ceilalți.

Pentru că Reg și compania au nevoie de tine.

Pentru că viața noastră are un rost…

Chiar dacă uneori nu ne dăm seama.

Altă întrebare…

La ce oră vine mama ta?

Zicea că vine pe la șapte.

Sun-o și spune-i să vină mai devreme. Ieșim la cină.

Serios?

De ce nu? Hai să trăim periculos!

Dl Clunes? John Mitchell la telefon.

În legătură cu casa…

Dle Clunes, Ne-am răzgândit. Ne-am hotărât s-o cumpărăm.

Da, acceptăm prețul. Vrem să cumpărăm casa.

Nu. Am zis că vorbim și ne-am hotărât că putem accepta prețul.

Putem să ne vedem mâine ca să vorbim despre ipotecă?

Da, la 11:15 e bine. La revedere!

Tati, Nicholas a stricat castelul!

- Ba nu! Philip l-a stricat. - Ba el. A căzut peste el.

Nicio grijă! Facem altul.

SFÂRȘIT

Subtitrarea: Paul Bochian

Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.