Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Arabic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Croatian
Czech
Danish
Dutch
English
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Greek
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
La mulţi ani !
Dispari în seara în care faci 25 de ani ?
- Petrecerea a fost de rahat. - De rahat ?
De mare rahat !
În plus, nu te-am invitat. Cine eşti ?
Sunt oaspetele nepoftit al tuturor petrecerilor de rahat.
- Da. - Şi când nu spargi petreceri ?
- Desenez. - Ce desenezi ?
Oi.
- Mai avem mult ? - Etajul al cincilea.
Nu mai rezist. Fac pe mine.
- Eşti ţicnită ? Ce ai ? - Stai aşa !
Nu, dar e un îngrăşământ excelent.
Dar e o plantă din plastic. Deci...
Fir-ar !
Eşti ţicnită de-a binelea !
Eşti adorabilă.
- Vrei să te întorci cu spatele, te rog ? - Sigur.
Cum te cheamă, apropo ?
Eşti... Nu...
Cred că Guillaume sau Thomas.
Thomas.
Şampanie ?
Bună, Thomas !
Eu sunt Marie.
Hai ! Au mai rămas trei etaje.
Fir-ar să fie !
- Într-o zi, vom avea lift. - Nu e aşa de rău !
Nu te obligă nimeni să te muţi cu mine.
- Ai dreptate. - Da.
Atunci, plec. Mă întorc la colegele de cameră. Da.
La mulţi ani !
- Bună ziua ! - Bună ziua !
Ce părere ai ?
Patrick sau Hervé.
- Pascal. Arată clar ca un Pascal. - Patrick.
- Pascal, tu eşti ? - Da.
Am câştigat ! Am avut dreptate !
Haide ! Adună-te ! Hai !
Nu vrei ?
Vorbeşti serios ?
Îţi propun să facem un copil. Normal că sunt serioasă.
Eşti înconjurată mereu de copii la spital.
Ai dreptate. De ce n-aş aduce unul acasă ?
- Nu zic asta, dar... - Dar ce ?
Zic că tu eşti aranjată, lucrezi la spital, dar eu...
Îmi încep cariera de liber-profesionist. Cu un copil, mi-ar fi greu să lucrez.
- De ce ? Ţi-ar fura markerele ? - Nu, dar...
E un pas important.
Normal că e un pas important.
De asta mă consult cu tine.
Cum rămâne cu apartamentul ?
Ce-i cu el ?
Nu l-ai vizitat ?
- Ba da. - E grozav, nu ? Ar trebui să-l luăm.
- Nu sunt prea... - Cum ?
Încântat.
- Nu eşti încântat ? - Nu.
Dar balconul ăla micuţ nu e grozav ?
Aşa e. Balconul e grozav.
Nu există niciun balcon, Thomas. Idiotule !
Am văzut 15 apartamente, unul era bun, iar tu l-ai ratat. Ce idiot !
Mi-am uitat cheile.
Poţi deschide tu ?
- Nu. Nu voi deschide eu. - Poftim ?
Ai uitat şi tu cheile ? Ar fi nasol rău.
Ce e ? Eşti bine ?
Nu. Nu sunt bine.
Simt că ne-am împotmolit.
Nu ne-am împotmolit.
Îţi dai seama că mă părăseşti de ziua ta ?
E o nebunie, nu ?
Asta te deranjează ? Data ?
Nu.
Vrei să-ţi dau papucii după miezul nopţii ca să-ţi fie mai uşor ?
Sper că nu mi-ai pregătit o petrecere. Nu-ţi stă în fire.
Mai bine plec acum. Va fi şi mai greu mai târziu.
Surpriză !
Amice, mâine-seară e petrecerea clubului. Vii ?
- Nu ştiu. - Mai ştii anul trecut ? A fost grozav !
Anul ăsta, e bal mascat. O petrecere uriaşă.
O petrecere uriaşă, Thomas !
Mă ocup eu de costum, tu doar vino.
Pot veni şi gagicile din echipa Vélizy.
Mâine e ziua ei. S-a făcut un an de când m-a lăsat.
Ai pierdut ! Jocul se sfârşeşte.
Te mai gândeşti la ea ?
Paulo, ce e asta ?
- Asta ? - Da.
Scaun de copil, nouă euro, Ebay.
E momeală, arma supremă. Fetele îl vor adora la semafor.
Râzi cât vrei ! Nu e vina mea că femeile adoră taţii.
Dacă arătai ca un tată, nu te lăsa. Ţine asta !
Aici e tot ce-am luat în ultima lună.
Biberoane, suzete, jucării de pluş, trotinete, biciclete...
Cu chestiile astea poţi cuceri o mamă tânără, divorţată,
pe la 40 de ani, cu doi copii, care n-are timp de ea.
Şi-a ieşit din mână sexual, dar...
- Vrei ceva ? - Nu, e-n regulă, mersi.
O să plec. Întârzii. Am o întâlnire.
- Cu o fată ? - Nu. Profesională.
Contez pe tine mâine.
Bine.
Ăsta arată bine.
Îl ţii invers.
În fine. Ideea e să faci un calendar sexy.
În stil Aubade sau Pirelli, dar cu desene.
Nu-mi permit să plătesc modele.
Evident, nu nu trebuie să fie desene prea abstracte.
Vreau să văd nişte păr,
puţin material pentru cititori.
Nu ne învârtim în jurul cozii aici, laBaise X.
Da. Aşa se pare.
Dacă vrei,
trimite-mi nişte schiţe, ca să-mi fac o idee. Pornim de acolo.
O să le trimit. Bine.
Bine. Poţi pleca acum.
La revedere !
Salut, amice !
E cald aici.
Vrei să bei ceva ?
- O să plec. Cât e ora ? - Amice, e noaptea anului !
Uită-te ce fete sunt în jur !
Ţi-e mai bine aici, cu noi, decât singur, acasă, nu ?
- Îţi iau ceva de băut, Nemo ? - Nu, mersi.
Futu-i !
Ce se întâmplă ? Unde sunt ?
- Cine eşti tu ? - Vecinul tău.
Copilul tău a căzut pe mine.
Fir-ar ! Eşti bine, Léo ?
- Unde mergem ? - La operaţie. Fără copil !
Nu. Nu e al meu...
- Poţi sta cu el ? - Poftim ?
- O să vină după el iubitul meu, François. - Repede !
Sună-l pe François !
- Nu ştiu cum. - Nu !
Încă nu merge.
Dacă plânge, ia-i ţestoasa şi zi-i:
„Bună, dnă Tchouk Tchouk ! Bună !” L-ai salvat.
Eşti ca un înger păzitor pentru el.
Crezi în îngeri ?
Nu ştiu. Nu prea.
Salut ! Sunt François. Lasă-mi un mesaj. E super.
Bună ziua ! Sunt Thomas Platz.
Nu e super, fiindcă am copilul iubitei tale.
E vecina mea şi e la spital. Sună-mă înapoi. Mersi.
Da ?
Bună ziua ! Caut o asistentă care lucrează aici.
Se numeşte Marie Deville.
Am verificat, dar nu sunt doctor.
Lolo ?
Cunoşti o anume Marie Deville ?
Thomas ?
- Violaine. - Nu. Lorraine. Ce s-a întâmplat ?
Nimic. Făceam o plimbare şi apoi...
Voiam s-o văd pe Marie.
Nu mai lucrează aici. Conduce asociaţia Bebeluşi fericiţi.
- Ce mai face Marie ? - N-am mai văzut-o de şase luni.
M-a părăsit de un an.
În fine...
M-am maturizat.
Sunt mai responsabil acum.
Scuze. Trebuie să plec. Mă grăbesc.
- Mă puteţi urma ? - Da... Auzi ?
- Bebeluşii cântăreţi ? - Bebeluşii fericiţi.
- Ce aţi făcut cu copilul dvs ? - Copilul meu ?
Da ! Fir-ar ! E acolo.
Ai un copil ?
E încă sub observaţie. E slăbită.
A avut un episod febril puternic. De asta şi-a pierdut conştiinţa.
- Doctorul vă aşteaptă mâine-dimineaţă. - Mâine ?
Da. Poftiţi ! Lucrurile ei.
Iată !
Salut ! Sunt François. Lasă-mi un mesaj. E super.
Fir-ar a naibii !
Eşti bine ?
Da. O clipă ! Stai aşa !
Nu te mişca, da ?
Uită-te aici ! Uite !
Imediat, da ?
Poftim !
Cât de tare puţi !
Nu ating chestia aia. Scuze, nu te pot ajuta.
Nu. Va trebui să fii puternic.
Nu. Pute ! E dezgustător.
Nu. Eu nu fac aşa ceva. Scuze.
Fir-ar să fie !
Stai aşa !
Da ? Alo ?
Salut, frate ! Sunt François.
Nu prea am înţeles mesajul pe care mi l-ai lăsat.
Sunt la petrecere cu prietenii.
Poftim ? Unde eşti ? Unde ?
Voiam să mă asigur că Mélanie şi copilul sunt bine.
Mersi că ai grijă de el.
Nu ! Stai aşa ! Eu n-am grijă de el !
Poftim ? Alo ? Nu aud. N-aud nimic.
Nu aud. Nu contează.
E frumos din partea ta, frate. Mersi mult !
Nu mai am minute. Pe curând ! Pa !
Pa, frate !
Alo ?
Fir-ar ! Ticălosul !
În urma unei infecţii, au fost afectaţi plămânii.
E în comă indusă, ca să nu sufere
până va putea respira normal iar.
E în comă ?
E mai mult un fel de anestezie generală care durează câteva zile, până-şi revine.
- Deci se va trezi ? - Uitaţi ce-i !
În patru, cinci zile, cred că o vom putea trezi,
dacă nu sunt complicaţii respiratorii.
Poftim ! Vi l-am schimbat.
Mulţumesc mult.
- Bună, Sylvie ! - Bună, Flore !
Bună, frumuseţe !
Bună ! Cucu !
Ce drăguţ e ! Cum îl cheamă ?
Claude.
Claude ?
Îl cheamă Claude.
Claude...
Claude...
BEBELUŞI FERICIŢI RELAXARE - COMUNICARE
Dacă arătai ca un tată, nu te lăsa.
BEBELUŞI FERICIŢI
RECEPŢIE
Vă pot ajuta ?
Da. Voiam să ştiu...
Voiam nişte informaţii despre lecţiile de masaj pentru bebeluşi.
Sau nişte...
Ateliere de cântat prenatal
sau şi despre orele de yoga, mamă-copil.
Pentru soţia dvs ?
Nu. Mai mult pentru mine.
Cântatul prenatal e pentru femei însărcinate.
Aşa e.
- Soţia dvs. e însărcinată ? - Nu cred.
Nu.
Thomas ?
Marie ?
Ce...
E incredibil.
- Ce cauţi aici ? - Vă cunoaşteţi ?
Da, el e... Da, ne cunoaştem.
Eşti bine ?
Sunt bine.
E al tău ?
Coşul ?
Adică...
Da. E al meu.
Termină cu prostiile ! Aşa e ? Ai devenit tată ?
Da.
Nu te cred.
Dar aşa e ! Da.
Ce nebunie ! De când ?
De azi-dimineaţă.
Azi-dimineaţă... Adică, nu de mult.
Ce vârstă are ?
E mic. Adică e...
Scuză-mă, mi se pare ciudat să te văd. Nu mă aşteptam.
Am vrut să te anunţ, ca să nu afli de la altcineva.
De asta ai venit ? Ştiai că lucrez aici.
Lucrezi aici ?
Zău aşa ! Încetează !
Ce ?
N-ai venit aici doar ca să mă vezi ?
Nu, Marie. Nu.
Sau fiindcă...
Da, e ciudat să te văd. Şi e ciudat să te văd cu un copil. Deci...
Poftim ! Am zis-o. Oi fi directă, dar sinceritatea e importantă.
Sigur. Aşa e.
E chiar o nebunie.
De fapt, mama lui a fost cea care voia
informaţii despre masaje pentru bebeluşi sau instructaj.
Aşa ceva.
Dar e ciudat, fiindcă lucrezi tu aici. Scuze, am greşit.
De ce ? Te deranjează ?
Pe mine nu mă deranjează deloc.
Nu. Nu mă deranjează, dar îmi imaginez că pentru tine e puţin...
Puţin cum ?
Nu, dar e...
Nu, Thomas ! E în regulă.
Nu mai suntem împreună. Nu e nicio problemă.
Poţi asista la un curs acum, dacă vrei. E despre limbajul semnelor.
E pentru cei cu deficienţe de auz ? Al meu vorbeşte.
Nu încă, dar va vorbi.
N-are legătură. E un mod nou de a dezvolta comunicarea.
Încearcă !
Cum te cheamă ?
Fir-ar ! Cum te cheamă pe tine ?
Fireşte, nu-mi poţi spune cum te cheamă.
Se numeşte „copilul tatei”.
E copilul tatei.
Mănâncă.
- Îl ştiţi pe ăsta ? - A bea. Bea.
Cele care alăptaţi faceţi raţa.
Şi o arătăm la sân. A suge.
A suge.
- Pentru celelalte, biberonul. - Biberonul.
Un biberon cu lapte.
Apoi, copiii, cu mamele şi taţii,
se pot juca.
Se joacă !
Dl Melcişor
Îşi poartă în spate
Căsuţa
Imediat ce începe să plouă
E foarte fericit Capul îl scoate afară
Îl pun în scutec, ca să se joace pe covor ?
Bravo, mamelor !
- Nu vrei să-l dezbraci ? - Pe cine ?
- Păi... - Vă place ?
Da ! Scuze.
Aşa !
Aşa !
- Îmi place să mănânc. - Da, el e...
- Vrei să bei ? - Vrei ?
Mămica ta ţi-a pus salopeta care nu-i place tatei.
Da, am avut mereu o problemă cu „lopeta” asta. Nu ştiu de ce.
Prefer „lopeta” lui albastră. Mă chinui mereu cu asta galbenă.
Cum îl cheamă, apropo ?
Léo. S-a născut în 2 septembrie, la ora 18:41.
Avea 3,4 kg, 51 de centimetri.
Léo ? E un nume foarte comun, dar e drăguţ.
Da, nu e urât.
- Îmi place, dar... - Da, mi-am imaginat.
Poftim !
Fir-ar ! Care e ?
Uite-l !
Îmi furaţi copilul.
Îmi cer scuze.
Da, dragul meu.
- Mă scuzaţi. - Nu e nicio problemă.
Dezbrăcaţi, în scutece, sunt greu de recunoscut.
Nimic nu seamănă mai mult cu un funduleţ
decât alt funduleţ.
Eşti prima oară aici ?
- Da. - O să vezi că e grozav.
De când m-am despărţit, ador locul ăsta.
De exemplu, lecţiile de masaj.
Îmi plac la fel de mult ca bebeluşului. Sunt Valérie. Încântată !
Thomas.
Lucrez aici. Mă ocup de cântatul prenatal în serile de joi.
Pe curând, Thomas !
- La revedere ! - La revedere !
Vezi ? La limbajul semnelor, fiul tău e în urmă.
E în urmă ? E idiot ?
Tu eşti ăla idiot. Încetează ! E prea mic, atâta tot.
Dar masajele ? Ar fi destul de mare pentru masaje ?
Îl pot înscrie cu siguranţă la masaje.
Trebuie să plec. Merg cu iubitul la o expoziţie.
Mulţumesc.
Nu-i spune mamei lui !
Apropo de mama lui,
scuze de indiscreţie, dar când ai cunoscut-o ?
Fiindcă noi ne-am despărţit de puţin peste un an.
- Fiul tău are patru luni. - Da, s-a născut prematur.
La opt luni. Iar mama lui a rămas gravidă pe 5 ianuarie.
Îmi amintesc, fiindcă a fost un accident.
- Cine e el ? - E-n regulă. E fostul iubit.
- Şi e copilul lui ? - Da.
Nu ziceai că nu-şi dorea copii ?
Ba da.
- În final, a făcut unul. - Da.
- Să mă opresc ? - Ar fi mai bine.
Bine ! Salutare, tineri tătici !
Sunt Jimmy, iar el e monstruleţul meu, Brian.
Azi vă vom arăta cum să schimbaţi un scutec.
Bine. E foarte simplu.
V-aţi pregătit scutecele curate ?
Bine. Începem.
Luăm scutecul.
Asta e partea din faţă, iar ăsta e spatele.
- Da. Alo ? - Thomas Platz ?
- Da, la telefon. - Patricia Logan, Editura JLH.
Da. Bună ziua !
Dl Hamory a avut o şedinţă anulată. Vă poate vedea azi, la 16:00.
Iată adresa ! Bulevardul Bineau, 86-88, Neuilly.
Pe curând !
Dl Hamory vă aşteaptă.
Să dormi, da ?
Dormi ! Nu scoate niciun sunet ! Da ?
Bună ziua !
Bună ziua !
Să vedem !
Aşezaţi-vă !
Asta e tot ce aveţi ?
Da.
Mai am schiţe acasă.
Dar lucrările astea sunt mai...
„Lucrări”? Serios ?
Eu caut un desenator, nu un artist.
Cineva care să poată desena
o maşină de tuns iarba sau un aspirator, da ?
Doamne !
Şi asta.
Care e specialitatea dvs ?
- Sunteţi bine ? - Da.
La ce lucraţi acum ?
Lucrez la calendare. Da.
De fapt, nuduri.
Ce fel de nuduri ?
Desenez nuduri,
nuduri destructurate...
Miroase a rahat aici, nu ?
Nu ştiu, nu aud.
Purtaţi des un copil
într-o geantă sport ?
- Cinci, şase luni ? - Patru luni şi jumătate.
Irina, prinţesa mea, 3 luni, 17 zile.
- Nu e frumoasă ? - Ba da.
Ce aventură, nu ?
Sunteţi o persoană sensibilă. Se vede în desene.
Nu mă mir că sunteţi tată.
- Ăsta era dinainte să fiţi tată. - Nu ştiu.
Ba se vede. E o porcărie. Şi ăsta, porcărie maximă. Ăsta e oribil.
Doamne ! Direct la coş. Dar ăsta, pe de altă parte,
mă face să călătoresc. Îmi comunică o poveste.
Da, e frumos.
Patricia ? Da.
Zi-i lui Bianchi că nu mai avem nevoie de el. Mersi. Pa !
O sută de cărţi poştale. Repejor ! Am eu grijă de el ! Nu. Glumeam.
- Hai ! - La revedere !
La revedere ! O sută !
Linişte ! Haide !
Linişte !
Da, ştiu, dar... Linişte !
Vrei să te opreşti ?
Fir-ar !
Ce ai ? Ce vrei ? Nu pot face nimic.
Nu e acolo. Mama nu e acolo, da ?
Îţi place ? Nu ?
Aşa !
Fir-ar ! Ai făcut-o ?
Ai făcut-o ! Ai furat un copil !
- Poftim ? - Când l-ai furat ?
Nu l-am furat.
Mie-mi poţi spune. Suntem în familie. Nu te torn.
Nu e furat ! Îmi ajut vecina.
Ai furat un copil ca s-o vezi pe Marie ? Eşti un geniu.
- Mi-l împrumuţi şi mie ? - Poftim ?
Copilul. Mi-l împrumuţi ?
Eşti nebun ? Nu e o jucărie.
Haide ! O oră, pentru o plimbare în parc.
Eşti nebun ? Ce faci ? Nu e o jucărie, Paul !
- Hai cu mine ! - Paul !
N-o să te reclam. Îl duci înapoi întreg.
Normal ! Mi l-a încredinţat. Dă-mi-l înapoi !
Ce dezgustător ! De ce scuipi ?
Şi Marie ? Te-a crezut ?
Da, mi-a zis şi că seamănă cu mine.
Şi tu ce i-ai zis ?
I-am zis că l-am făcut cu o fată, după despărţirea noastră, accidental.
Perfect.
Şi, de atunci, eşti separat de ea ?
N-am menţionat asta.
Ea crede că eşti un tată într-o relaţie ?
Da, aşa cred.
Fir-ar să fie !
Thomas, există reguli. Separat, divorţat, văduv.
Da.
Când te întorci ?
- E frumos, nu ? - Foarte frumos.
Nu sunt sigură de...
- De ? - De modelul de pe cămaşa ta.
Copiii îl adoră.
Bună, Marie !
Bună !
Ţi-l prezint pe...
Stai ! Nu-mi spune ! Fabien sau Patrice.
Fabrice. Cântăreţul celebru cu care împărţim sediul.
Salut !
- Fab. - Tom.
Scuze. E Boris.
E iubitul meu şi e în Hanoi.
E premiat pentru construcţia unui orfelinat.
E grozav.
Alo ? Da, Boris ?
Mă vezi şi mă auzi ?
- Cum îl cheamă ? - Léo.
- Léo ? Nu-mi place. - Da.
Glumeam.
- Léo, Léo urcă acolo... - Cum a fost la premiere ?
- Unde eşti ? - Uite cântecele mele !
- Toţi copiii le adoră. - La ambasador acasă ?
Dorm instant.
Nu, Marie ?
Poftim ! E un cadou.
- Alo ? - Zece euro, client fericit.
- Boris ? - Te amân.
Alo ?
Marie, încep să programez multe concerte.
Dar nu-ţi face griji ! Poţi conta pe mine de Crăciun.
Pa ! Plec la un live în Verrière-le-Buisson.
- Pe curând ! - Pa !
- Pa ! - Pa, Felipe !
Ce e cu tipul ăsta ?
Se dă în spectacol, dar e foarte drăguţ. Şi e bun la pat.
Grăbeşte-te ! Va începe cursul !
- Nu eşti tu instructoarea ? - Nu.
Dar Felipe e grozav.
Lindos...
Să începem uşor, ca de obicei.
Bună, Léo ! Deci ?
Tati o să-ţi facă un masaj ? Ce noroc pe tine !
- Vrei să te ung cu ulei ? - Poftim ?
Vrei să te ung cu ulei pe corp ?
Dă-mi mâna ! O să-ţi arăt.
- Încet. - Dă-mi mâna !
Trebuie să încălzeşti uleiul înainte.
Trebuie încălzit bine. Uite ! Aşa. Simţi ?
Vezi ? Se simte bine, nu ?
Da.
Îl încălzeşti.
Masăm încet copilul.
- E important. - Punem ambele mâini pe piept.
E bine, nu ?
Da. E bine.
Aşa ! Relaxează-te !
Relaxează-te !
Aşa !
- Simţi ? - Da.
- E mai bine, nu ? - Da.
E amuzant. Vezi ?
- Bună ! - Bună ! Ce faci ?
- Bine, mersi. Tu ? - Bine.
Şi acolo. Ai văzut ?
Ce drăguţi sunteţi voi doi !
Nu. El e un amic vechi.
Ce idiot !
Jalnic.
Jalnic.
Jalnic.
La fel de jalnic.
Nu vă pricepeţi deloc.
Sunt dezamăgit.
Mă dezamăgesc nivelul şi mentalitatea.
E un vid.
La început de an, aveam reguli.
Avuseserăm un proiect comun.
Care erau regulile, Edgar ?
Regulile !
Concentrare.
- Generozitate. - Şi ?
Abnegaţie. Nu e complicat, Edgar. Bine. Luaţi mingile !
- Ne-a zis să le punem în coş. - Poftim ?
- I-ai zis că v-aţi separat ? - Nu, dar o să-i zic, Paulo.
Ai copilul, dar tot nu arăţi a tată.
Ăsta e Rolls Royce-ul.
Cadru de aluminiu, ghidon reglabil, se pliază uşor,
trei poziţii pentru spătar.
E o minune şi e nou-nouţ.
Mi l-am luat săptămâna trecută.
Detensionează-te puţin, picioarele flexibile,
relaxează-ţi umerii !
Arăţi ca un tată Nadal, puternic.
Aşa ! Relaxează-ţi genunchii !
Poftim ! Aşa ! Inspiri încredere.
Eşti incredibil. E bine.
Există intenţie.
Gândeşte-te la Gerulaitis, McEnroe.
Precis, dar fluid. Aşa ! Vezi ?
Stilul e important.
Gambele contează. Apleacă-te !
Confortabil. Fără mâini. Nu mi-e frică.
Deţin controlul. Cu mănuşi. Mă simt bine.
Încă o dată ! Poţi înfrunta orice.
Căruciorul !
Poţi înfrunta orice. Deţin controlul. Mă simt bine.
Sunt autentic. Niciun puşti nu mă domină.
Când îmi împrumuţi copilul ?
Mai aproape ! Încet !
Iar aici există o conexiune cu copilul.
- Da ! Continuaţi ! - Nu e mare scofală.
- E un mic cadou pentru asociaţie. - Arată minunat !
- Frumos ! - Mulţumesc.
- Sunt copiii voştri. - Bravo !
E desenul tău ?
E splendid. Să mă anunţi când faci o expoziţie !
Vrei să vii la mine cu Léo şi să-mi arăţi desenele tale ?
Nu ? Te provoc ! Da ?
Îndrăzneşti ? Stai ! Nu te mişca !
- Ce faci ? - E portbebeul de care ziceam.
- Poftim ? - O să vezi. E grozav.
Nu mişca ! Ochii la mine !
- Altfel, nu va ieşi. - Bine.
- Eu plec. Pa ! - Pa !
- Val, închizi tu ? - Sigur.
- Marie ? Aşteaptă, Marie ! - Nu mişca !
- Vrei să... - De fapt, îmi bag picioarele în asta !
Poftim ! Scuze.
Scuze.
- Scuze. - Nu înţeleg.
Marie ?
Credeam că nu mă mai lasă cu chestia aia.
N-ai văzut ? Ţi-am făcut semn ca să mă ajuţi. Nu ?
- Thomas, termină ! - Ce e ? Nu e ăsta semnul ?
- Nu, nu e ăsta. - Serios ?
Ăsta e „te iubesc”.
Înţeleg ! De exemplu, dacă-ţi fac semnul ăsta, înseamnă „te iubesc”?
Iar dacă eu fac aşa, înseamnă „opreşte-te”. Înţelegi ?
Sigur că da.
- Te interesează limbajul semnelor ? - Mă interesează ce faci tu.
Totuşi, sincer să fiu, la început, am crezut că e un cult.
Zău aşa ! „Iubire, a suge.”
- „Îmi place, nu-mi place”. Nebuni ! - Încetează !
- Fii serios ! Nu suntem aşa de ridicoli. - Sigur.
Nu mă refeream la tine, ci la Valérie. E dusă cu pluta.
Ea adoră taţii tineri.
Mai ales taţii separaţi.
- De ce i-oi fi zis ? - Eşti separat ?
- Nu ţi-am zis ? - Nu. Mi-ai zis ?
De fapt, nu mă priveşte.
N-a durat mult cu Mélanie.
N-a fost...
Vreau să prind magazinul deschis. Eu şi Boris împlinim şase luni.
Deci...
Dar m-am bucurat să te văd iar.
Şampanie ?
- Ce faci aici ? - Nimic. Cumpărături.
- Ce cauţi, Thomas ? - Mâncare. Băutură.
Ce faci mai exact ?
Apari la locul meu de muncă cu fiul tău, îmi spui că eşti separat...
- Mă iei peste picior ? - Nu.
- Te dai la mine ? - Nu.
Bine.
Faci cumpărături aşa departe de casă acum ?
Nu, dar Mélanie îl ia pe Léo. E săptămâna ei.
O ajut cu treburile.
În orice caz, sunt impresionat.
Nu ne-am văzut de un an, ţi-ai deschis o afacere.
S-au întâmplat multe într-un an.
Tu ai un copil, eu am pe cineva.
Nu mă văd foarte des cu Boris, dar e foarte intens.
Iar, sexual, e de pomină.
Ne merge bine.
Bine. Eu stau la rând cu alcoolicii.
Te las cu mămicile şi cu tăticii.
Stai aşa ! Ştii...
Crema pentru masaj !
- Da ? - Deci...
E ciudat, dar cred că s-a iritat la fund.
Vrei să te uiţi puţin la fundul lui ?
Acum ?
De ce nu ? Da. Vino încoace !
Uite !
- Nu. E-n regulă. - Serios ?
Da, totul arată bine.
Pa, Léo ! Să ai un funduleţ minunat !
Şi tu.
Nu mai ţipa !
N-am ţestoasa ta. Poftim ! Ia asta !
Uite ! Ce e asta ? E raţa ? Face „mac-mac”.
Nu ? Iar asta e girafa, face...
Şi uite ! Ce e asta ? Aşa e. Ce-o fi ?
Bună ziua, dnă Tchouk Tchouk !
Bună ziua, dnă Tchouk...
Ce e ? Ţestoasa mea nu e aşa de urâtă, nu ?
Bine.
Haide ! Ajunge ! Léo, mă enervezi deja.
Eşti o pacoste !
Îmi pare rău !
Îmi pare aşa de rău !
Îmi pare rău.
Da, eu sunt. Unde eşti ? Nu te-am auzit când ai plecat.
Serios ?
Dar când te întorci ?
Nu. Mă gândeam că petrecem weekendul împreună.
Te văd din ce în ce mai puţin.
Bine.
Pa !
O să te vadă. O să ne vedem.
Bună !
Ce vrei ?
Mi-am pierdut ţestoasa.
Şi voiam să ştiu dacă nu cumva ai luat-o tu.
Ba da ! Şi nu ştiu cum a aterizat în geanta mea.
Da !
Pot s-o iau înapoi de la Bebeluşii fericiţi ?
Nici vorbă ! Azi sunt liberă.
Pot să vin ca s-o iau de la tine de acasă ?
Nu, Thomas. Nu vii la mine acasă.
Vin să ţi-o las după-amiază, târziu.
Bine !
E grozav. O să-ţi arăt apartamentul meu,
camera mea şi jucăriile mele.
Sigur. La revedere ! Bine.
Ce idiot !
„O să-ţi arăt camera mea şi jucăriile mele...”
Care cameră ? Care jucării ?
Fir-ar ! Ce idiot sunt !
Ce cântăreţ a câştigat Roland-Garros ?
Răspuns A: Yannick Noah. Răspuns B:
Alain Souchon.
Răspuns C: Jean-Pierre Mader.
Nu eraţi născuţi încă, dar era 1515 sau1789.
E istoria noastră. În 1983,
am învins Guillaume Raoux în liga juniorilor.
O clipă ! Vin imediat.
- Clubul Montrouge. - Paulo, eu sunt !
Marie trece pe la mine. Am nevoie de lucruri, altfel, o dau în bară.
Tu ai chestii, cum ar fi un cărucior
- ... şi o masă de schimbat scutece ? - Exagerezi. Spune-i adevărul !
Nu pot.
- Nu acum. - Thomas !
Gândeşte-te la Agassi. Când şi-a dat jos peruca, a câştigat tot.
Crede-mă, o relaţie nu se construieşte pe o minciună.
Alo ?
Da. Bună ziua, dle doctor !
În sfârşit ?
Perfect ! Venim. Da.
S-a trezit mama ta.
Ce păcat !
E o pacoste.
E schimbat, nu ?
Nu ştiu.
Poftim ! Da ! E bun.
Salut ! Sunt François. Lasă-mi un mesaj. E super.
Salut, François ! Sunt eu, cretinule.
Eşti cel mai cretin dintre cretini.
Să nu mă mai suni !
Ce ticălos ! Nu e tatăl, aşa că nu-i pasă.
Ce e ?
Am observat că-i place să stea mai drept când bea.
Aşază-l aici. Aşa !
Ridică-l puţin ! Aşa !
Aveţi o conexiune bună. Am avut dreptate. Eşti îngerul lui.
Te externezi azi ?
Nu. Mâine.
Vor să-mi facă nişte analize azi.
Ce ai de gând cu Léo ?
De fapt...
Poate că e un deranj, ştiu că abuzez,
dar ai putea avea grijă de el astă-seară ?
Să mă gândesc !
Bine.
Grozav !
Are nevoie de linişte, de odihnă.
Da, Marie.
Am adus ţestoasa. Coboară !
Am ieşit puţin. Ajung imediat.
Ţi-o las în cutia poştală.
Nu ! Vin acum !
- Da ? Nu pleca ! - Bine.
Futu-i !
Am ajuns ! Am făcut o plimbare.
- Nu l-ai lăsat pe Léo cu mama lui ? - Nu.
Nu. Ba da !
Dar mi-a tras clapa. În fine...
- Poftim ! - Mersi.
Vezi ? Ţestoasa ta !
Mersi. Mi-ai salvat viaţa.
Vrei să-l ţii, te rog ?
Mersi.
E foarte frumos fiul vostru. Ce vârstă are ?
- Are... Nu e fiul meu. - Are patru luni.
- E chiar foarte frumos. - Mulţumesc, dnă.
Mersi.
Urci să bei o cafea ?
Cafea, nu. Dacă ai bere, da.
Scuză-mi dezordinea !
Ce s-a întâmplat ? Uşurel, curajosule !
E vin în frigider. Serveşte-te !
Nu. O să plec. Nu pot rămâne.
Aşa ! Nu mişca !
Aşa !
Uite aşa !
Scuze !
Toate desenele astea sunt noi ?
Ţi-ai schimbat stilul.
Da, e adevărat că...
Acum fac mai multe cărţi poştale şi schiţe.
Arată diferit, nu ?
Da, şi ai evoluat într-o direcţie.
Poftim !
Nu, scuze. Ai zis că nu rămâi. Am uitat.
Nu, nu rămân. Într-adevăr.
Da.
Închide ochii !
Culcă-te !
Micuţul Léo e somnoros.
Culcă-te, micuţule Léo
Linişte ! Aşa !
O să închid lumina când ies.
Asta e cea mai frumoasă parte a zilei.
Îi adorăm, dar şi când dorm.
M-a ucis.
Se pare că te descurci.
Ştii, Marie...
Copilul a căzut pe mine.
N-am înţeles nimic.
Scuză-mă.
Léo ? Uşurel !
Uşurel !
Ce se întâmplă ? Te îneci ?
Ce e ? Nu ştiu ce se întâmplă !
- Se îneacă ! - Aşteaptă !
- Să chem paramedicii ? - Dă-mi să văd !
- Bine. Sun la Urgenţe. - Să vedem !
Scuze, dar se îneacă.
Da. Alo ? Bună ziua, dle !
Am un copil care respiră. De fapt, respiră foarte puternic.
Aş avea nevoie de cineva...
Da, str. Jean-Pierre Timbaud, nr. 56.
Da, 56. Şi mă numesc Platz. Bine.
Dă-mi-l mie !
Linişteşte-te !
Ce are ? Sunt pe drum. E în regulă.
- Calmează-te ! Fir-ar ! - Thomas, hai în baie !
Ţine-l pe tine aşa !
Cred că are laringită.
Vaporii de apă umidifică aerul. E calmant.
Vorbeşte-i încet. Dă-i siguranţă.
Totul va fi bine. Promit.
O să fie bine, Léo.
Aşa !
M-ai speriat. Ştii ?
Da.
Nu-ţi pasă, nu ?
Ai o viaţă uşoară tu.
Au grijă toţi de tine.
N-ai nicio îndoială.
Totul e floare la ureche.
Bucură-te ! N-o să dureze toată viaţa.
A venit momentul.
Mama ta vine să te ia.
Eşti mulţumit ?
Haide !
N-o să încep să plâng !
Eu sunt jos. Da ?
Dacă ai nevoie de ceva...
nu ezita !
- Eu... - Pa, Léo !
- Pa, Mélanie ! - Pa !
Bună ! E căsuţa poştală a lui Marie Deville.
Lăsaţi un mesaj !
Da, Marie. Sunt Thomas.
Păi... Nu. Voiam să...
Să-ţi mulţumesc pentru aseară
şi să-ţi spun că...
Léo e bine. Asta era.
Bună !
- Ce vrei ? - Scuze...
L-am auzit plângând. Credeam că nu l-ai auzit. E bine ?
E bine.
- Să-l hrănesc ? - Nu, e bine. Mersi.
- Sigur ? - Da.
Nu dormi ?
Nu. Eu...
- Vrei să cobori ca să bem ceva ? - Clar. Îl hrănesc şi vin.
A adormit.
Poftim !
I-am luat asta.
- Ce e ? - Un cadou.
- Eşti nebun ? E enormă. - Nu. E plăcerea mea.
Acum, sunt tatăl lui un pic.
- Ce anume ? - Îngerul lui păzitor.
Tu ai zis asta.
Mersi pentru tot ce ai făcut. Serios.
Nimeni n-a mai făcut asta pentru mine sau pentru Léo. Nimeni.
Vreau un tip tânăr, dar cu suflet bătrân, ca tine. Ştii ?
Unu cu picioarele pe pământ, nu ca cretinul de François.
Înţeleg ce simţi, Mélanie.
Dar nu se poate.
Ce ?
Dacă înţeleg bine, tu... Te-ai îndrăgostit de mine.
Adică...
Nu de mine, ci de noi, de asta. De imaginea asta.
În fine...
Noi doi nu putem fi împreună.
Clar ! Normal că nu e posibil !
Ce s-a întâmplat ?
Nu sunt deloc îndrăgostită de tine.
Nu te găsesc deloc atractiv.
Nu eşti deloc genul meu. Scuze, ţi-am rănit orgoliul.
Nu ! Deloc.
E chiar reconfortant.
Credeam că familia asta inventată te-a făcut să speri.
Au fost doar cinci zile. Nu te ataşa prea mult !
Nu. Nu sunt ataşat.
Eu şi Léo plecăm la părinţii mei.
Avem tren sâmbătă.
- Serios ? - Da.
- Când vă întoarceţi ? - Niciodată. Nu ne ţine nimic aici.
Nu, dar...
N-ar trebui să-l trambalezi aşa.
Léo are nevoie de stabilitate.
Adu-ţi părinţii aici !
Alături de mine, Léo are un cadru, repere.
- Nu distruge totul ! - Ce să distrug ? Despre ce vorbeşti ?
Ce repere ? Au fost cinci zile. Nu eşti tatăl lui.
Da, dar ne-am creat o legătură în cinci zile.
Suntem apropiaţi.
Da, te place, dar ce te-a apucat ?
Am dreptul la o părere, nu ?
Eu sunt singura care hotărăşte ce se întâmplă cu fiul meu, da ?
Foarte bine.
Să mergem !
Ţineţi spatele drept ! Nu vă folosiţi spatele !
Spatele drept !
Împingeţi în braţe !
Haideţi ! Ambele picioare.
Mersi, apropo.
Unde-i monstruleţul ? L-ai dat înapoi ? Da ?
E cu mama lui. Da.
L-a luat înapoi.
N-am avut niciun cuvânt de spus. Incredibil !
- Apoi... - Flexaţi !
Mi-a zis că pleacă sâmbătă la părinţii ei.
- Nu se va întoarce. - Continuaţi ! Mai repede !
E o nebunie. Eu şi Léo avem petrecere sâmbătă.
Haideţi !
Fir-ar ! Aşa e ! Avem petrecere sâmbătă !
Cu Marie, cu toate mamele.
Cu mamele ? Unde e ? Ce e ? Pot veni ? E ţinută obligatorie ?
- Lasă ! E o chestie între părinţi. - Fii cooperant, Thomas !
- Spune că sunt naşul lui. - Tu asculţi ce-ţi zic eu ?
Nu mai am custodia copilului meu.
Thomas, eşti celibatar şi n-ai copii.
E şi mai rău.
Trezeşte-te !
Trebuie să-i spui lui Marie că n-ai niciun copil.
- Eşti rupt de realitate. - De realitate ?
Ce ştii tu despre realitate ?
Scoţi untul din copii
de parcă ar fi sportivi la Roland-Garros,
fiindcă te-ai accidentat de mic şi ţi-ai ratat cariera ?
Vrei să-i faci să creadă că ai fost antrenorul Franţei, dar îi enervezi.
Şi-mi vorbeşti despre realitate ?
Uită-te la biroul tău cu trofee şi fotografii !
Paulo, ei nu sunt campioni, da ? Iar tu nu eşti Paul Bordinot.
Ai 39 de ani şi eşti antrenor de tenis în Montrouge. Asta e realitatea !
Iar tu eşti Thomas Platz şi n-ai niciun copil.
Şi asta e realitatea. Nu te mai prosti
cu copilul, mama lui şi cu Marie. O să-i faci pe toţi să sufere.
Să sufere ?
Eu o să-i fac să sufere ?
Am avut grijă de Léo zi şi noapte cât mama lui a fost internată.
Crezi că e uşor să fii tată ?
Nu ştii nimic ! Scutece, biberoane,
habar n-ai ! Dar îi fac să sufere ? Zău aşa !
Dar ştii ce ? De fapt, eşti gelos.
Fiindcă n-ai familie, n-ai iubită, n-ai copii. Poftim !
Asta e realitatea, prietene ! Iar eu nu voi fi ca tine. Niciodată !
Îi fac să sufere ? Uită-te la tine, Guy Forget !
Nu încape. Mama naibii !
- Ce faci ? - Am venit să ne luăm la revedere.
- Şi ţi-am adus asta înapoi. - Nu. Păstreaz-o. E cadou.
- Când pleci ? - Astă-seară.
Eşti mulţumită ?
Nu ştiu. O să vedem. Sunt mulţumită că ai mei îl vor vedea pe Léo.
Sigur.
Poţi intra puţin ? Am ceva pentru el.
Poftim !
E mai bună decât ţestoasa gigant.
E uşor de transportat.
Ţine-l !
Bună !
M-a recunoscut.
Bună ziua, dle Tchouk Tchouk !
Nu ?
Bună ziua, dle Tchouk Tchouk !
Să ştii că n-am reuşit să-l adorm cu trucul Tchouk Tchouk.
Bună, Léo !
Ce faci ?
Nu pot sta mult. Mama lui îl aşteaptă.
- E complicat. - Da, e complicat.
Apropo, a venit Paul.
- Mi-a zis că l-ai invitat. - Paul ?
Paulo ?
- E mare. - Nu ştiam că are nepoată.
Nici eu.
- Poţi să-l ţii puţin, te rog ? - Da.
- Vin imediat. - Da.
N-am fost tată iubitor, dar, acum, nu mai ştiu.
- Văzându-l cum creşte... - Ce faci aici ?
E evident. Am venit la petrecere cu bebeluşul meu.
Cu bebeluşul tău ? Care bebeluş ?
Pe curând !
- Ce dracu' faci ? - Nu-l atinge !
- A adormit. - Te-ai ţicnit ?
Ai dreptate. Sunt un ratat.
Sunt gelos. Te copiez.
Uite ce-i ! Iartă-mă pentru ce-am zis, da ?
Acum, cară-te naibii de aici !
Am un an !
Am un an !
Ia-l uşor !
- Ia-l uşor ! - Nu ! Opreşte-te !
- Doamne... - Nu-mi vine să cred !
Poftim ! Acolo ! Valea !
Băiatul meu cel mare e insuportabil.
Bună, Thomas !
Nu trebuia să te vezi cu Marie ?
Bună, Valérie !
Sunt cei mai drăguţi la vârsta asta.
Aşa e. Vă rog ! Aşezaţi-vă !
- Ne putem tutui. - Bine.
Aşază-te, Valérie ! Rezolvat.
Vorbeam despre asta înainte.
Am realizat destul de curând că sunt tată.
- Ar fi grozav. - Şi Léo. Nu-i aşa, Léo ?
E primul meu concert cu melodiile noi.
O iau razna.
O să fie bine. Sunt copii.
Exact. Sunt copii.
Dacă te iubesc, bine. Dacă nu, ai pus-o.
Nu poţi trişa cu ei. Chiar dacă eşti costumat,
numai asta contează, înţelegi ?
Habar n-ai cât de bine.
E-n regulă ?
Unu...
Da. Vai de mine !
Portocaliu.
Vai de mine !
Poftim, scumpule ! Da, îţi place.
Da, e bun.
Da, iubirea mea.
Da !
Da. Ce bun e !
Am un an !
Am un an !
Fab, suntem aşteptaţi. E momentul.
Bună ziua ! Sunt Fabrice Le Gallec.
Marie, trebui să vorbim imediat !
- Trei, patru. - Acum !
Uite ce-i ! N-am mult timp la dispoziţie.
Marie, Marie...
Trebuie să-ţi spun. Am dat-o în bară.
- Chiar am dat-o în bară. - Da.
- Da ? - Da, ai dat-o în bară.
Acum îi ai pe Léo, Mélanie...
Nu. Deloc ! Te înşeli. E vorba despre mine.
Eu am dat-o în bară.
Am dat-o în bară în stil mare.
- Înţelegi ? - Da.
- Da, ai dat-o în bară. - Da.
Am dat-o în bară.
Am un an.
Thomas ?
Léo ?
Thomas ?
VENIM REPEDE. SUNTEM ACOLO.
Cretinul naibii !
Mi-a devorat sfârcul !
Nu ! Dă-i drumul !
Dă-i drumul !
Thomas !
Opreşte-te !
Thomas !
Thomas !
Ce faci ? Ai înnebunit de tot ?
Mi-ai furat copilul. M-a speriat de moarte !
Ba nu. Ţi-am lăsat un bilet.
M-ai speriat de moarte ! Cum îndrăzneşti ? Nu eşti tatăl lui !
L-ai ţinut cinci zile !
Cine te crezi ? Cum îţi permiţi ?
Eşti nebun ! Feriţi-vă de el !
Léo, urcă acolo, Léo
Pleacă, te rog.
Pleacă !
MARE RATAT
MINCINOS NENOROCIT
Un tătic înecându-se într-o cadă.
Un copil sărind în vid.
Un tată care... Ce face aici ? Ce e asta ?
Se îneacă având capul băgat într-un pachet de scutece.
Bine.
Eşti nebun sau ce ai ?
Termenul e peste două zile. Asta e tot ?
Am stabilit că anunţăm naşteri, nu decese.
Nu eşti singurul. Am o listă de aşteptare.
Ai fi surprins. Multă lume vrea să lucreze aici.
Ai două zile ca să termini jumătate de an.
Marie !
- Nu e aici ? - E în Poitiers,
- ... la un seminar despre preşcolari. - Mersi.
- Apropo ! - Da ?
Dă-i păpuşa amicului tău !
Da, mersi.
La petrecerea burlacilor ?
Nu. Aş vrea să ştiu în ce cameră e dra Deville.
Salut, Françoise ! Eşti aşteptat.
Camera 17.
Nu trânti uşa ! N-o să stau mult.
Te doresc mult.
Chiar îmi doresc să facem un copil acum.
Boris ?
Nu. Michel.
- Cine e ? - Eu sunt, Marie !
Ştii ? Eu...
Ştiu că am greşit.
M-am lăsat purtat de propria minciună.
N-a fost bine pentru Mélanie şi Léo.
Uită-te la ea ! Crede-mă !
Am vrut să-ţi zic de zece, cincisprezece ori.
Dar n-am putut.
M-am speriat.
Să-i spui persoanei iubite:
„Sunt o greşeală, un miraj.
Tot ce iubeşti la mine e un fals...”
E imposibil.
Azi am venit...
ca să-mi cer iertare.
Scuză-mă că am aşteptat aşa de mult ca să te curtez.
Mi-e dor de tine.
Mi-e tare dor de tine !
Ce părere ai ?
Maryline sau Mélissa ?
Françoise.
E amuzant pentru o striperiţă, nu ?
- Françoise. - Da.
O luăm de la zero ?
Şampanie ?
Bună, Thomas ! Eu sunt Marie.
Începem !
Haideţi !
Da !
Cât de mult puteţi !
Subtitrarea: Daniel Onea
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.