Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Arabic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Croatian
Czech
Danish
Dutch
English
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Indonesian
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romanian
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
Conquistadores Adventum Sezonul 1, episodul 3
Traducerea și adaptarea: profesor Luca Octavian
Subtitrări-noi Team www.subtitrari-noi.ro
S-ar putea spune că Columb nu mai era un navigator celebru.
Dar adevărul a fost că nici măcar câinii
nu s-au apropiat de el să-l adulmece.
Vezi doar cum s-a prosternat în fața lor
a Majestățillor Lor, Regii catolici,
au scos lanțurile și ...
Nu știu dacă din milă sau pentru a scăpa de el,
i-au permis să plece din nou pe mare.
Se spunea la acea vreme că Americo Vespucci
dăduse de un continent imens.
Unul care nu era Asia.
Amiralul nici nu a vrut să audă.
Pur și simplu, nu era adevărat.
Pentru el, exista doar un continent,
cel asiatic și trebuia să ajungă oricum acolo.
Dacă nu, viața sa n-ar fi fost de nici un folos.
Oameni obsedați au un înger păzitor
care se ocupă să le ascundă adevărul mereu.
După ce a navigat pe întreaga coastă centrală
a ceea ce pentru el era încă India,
cele patru corăbii pe care Coroana le-a pus în slujba sa
au plecat către Iad.
Expediția sa, a patra către cealaltă parte a mării întunericului,
naufragiase acum două luni
pe plajele din Jamaica.
Iunie 1503 Jamaica
Traducerea și adaptarea: profesor Luca Octavian
Sunt aproximativ 300 de leghe.
Cu această mare calmă și această briză de sud-vest
se pot parcurge în două zile.
Bartolome!
Odată ajuns în Cuba, mergi la guvernator.
Trebuie să vă avertizez că nu este un susținător al cauzei noastre.
Înștiințează-l de numeroasele pericole și greutăți
cu care ne confruntăm.
Și dă-i această scrisoare.
Este semnată de mine.
În ea, mă rog să nu întârzie să ne trimită ajutor.
Amirale!
M-a atins cel Necurat.
Să știi că dacă vederea mi-ar permite,
nu aș lăsa această alegere în mâinile Celui Atotputernic.
Plecați ...
Curând.
Conquistadores Adventum Episodul 3: La Caprichosa
Dacă Jamaica era rea, Cuba nu era cu mult mai bună.
Sifilisul, un rău inofensiv pentru indieni,
dobândise o virulență letală
când intră în sângele spaniolilor.
Afecțiunea multor păcate.
L-am numit așa dintr-un motiv.
Soldații au tăcut de rușine.
Mergeam înainte la confesor și apoi la doctori.
Și în scurt timp, epidemia cuprinsese deja întreaga insulă.
Noul guvernator, Nicolás de Ovando,
tocmai fondase un nou oraș:
Sfânta Maria a Păcii Adevărate.
Nu, poate că nu a fost cel mai potrivit nume.
Acolo nu era pace nici în cimitir.
El dedicase mai mult de jumătate de an potolirii sălbaticilor,
răsucindu-le carnea cu clești,
arzându-i pe vase cu jar și umplându-le gura cu plumb.
În câteva luni, terminase chiar și cu ultimul sugar.
Și puținele triburi care încă își păstraseră libertatea
nu au avut de ales decât să se așeze la negocieri cu călăul lor.
Ticălosul a fost al naibii de norocos!
La acea reuniune,
s-a dus să o întâlnească pe Anacaona însăși.
Durase două zile ca Diego Mendez și Flisco să ajungă pe uscat.
Traversaseră cele 300 de mile marine
care separă Jamaica de Cuba
și au făcut-o la bordul unui caiac.
Nu mă credeți, nu-i așa?
Lui Nicolás de Ovando îi era de asemenea greu să o creadă.
Departe de a emite imediat ordinul de salvare,
chiar fiul mamei sale a preferat să aștepte.
Avea afaceri mai importante de care să se ocupe.
8 luni mai târziu Jamaica
Hei, aici, suntem spanioli!
Ajutor!
-Ajutor!
-Guvernatorul Indiilor, Don Nicolás de Ovando,
este în asentimentul situției triste
în care se află Cristofor Columb și frații noștri!
Am ordine clare
să nu debarc,
să nu vorbesc cu nimeni
și să nu fac nici un fel de schimb de mesaje!
Bucurați-vă de acest cadou!
Să mergem!
-Unde te duci?
-Hei!
Diavole!
Distribuie-l oamenilor!
Indienii nu vor veni.
Hernando, vino!
Așează-te!
Ajută-l pe tatăl tău!
Ia calendarul.
Spune-mi ce zi este azi.
29.
Urmărește linia aceasta.
Urmărește-o ...
Și spune-mi unde se intersectează cu cealaltă.
29.
Numără coloanele.
29.
Numără-le din nou.
29, tată.
Eu și toți oamenii mării,
avem un zeu foarte puternic care ne protejează.
Este zeul tunetului.
Este zeul Lunii și al Soarelui.
Îi recompensează pe cei buni și îi pedepsește pe cei răi.
Dumnezeu este supărat...
Pentru că indienii Arawak
nu duc alimente oamenilor mării.
Dumnezeu va înghiți azi Luna indienilor Arawak.
Mâine vor aduce din nou mâncare, vei vedea.
Octombrie 1504 Medina del Campo (Castilia)
Ah!
Înainte ca boala să o consume complet,
regina, regina noastră,
și-a scris testamentul.
Și jur pe toți sfinții care locuiesc în ceruri
că nu am uitat nici o virgulă.
Cel puțin eu, nu am uitat.
Să știți că pe insulele și pe uscatul mării oceanului,
în cele deja descoperite și în cele care urmează să fie descoperite,
principala noastră intenție a fost întotdeauna
aceea de a converti locuitorii lor la sfânta noastră credință catolică.
Să trimitem pe aceste meleaguri prelați, clerici
și alți oameni cu frică de Dumnezeu
să le predicăm vecinilor noștri și locuitorilor acestor teritorii.
Și să-i învățăm doctrina și bunele obiceiuri
prin puterea pe care ne-o dă Sfânta Biserică mamă.
De aceea îl implor pe rege, domnul meu,
și foarte afectuos ordon și poruncesc
să nu fie de acord ca vecinii indieni
să fie răniți, ei sau bunurile lor.
Cer să fie tratați în mod corect.
1505 Sevilla
Cum v-ați întors în Spania, amirale?
Am cumpărat biletul.
Pentru mine și fiul meu.
Mm.
Mă iertați, dar ...
Mi-aș fi cheltuit toți banii doar să văd chipul acelui căpitan.
Chipul căpitanului care a primit permisul
lui Cristofor Columb de a traversa oceanul.
Nu am ajuns pe meleagurile Marelui Khan, nu?
Nu, amirale!
Ați ajuns într-un loc mai îndepărtat.
America.
America.
America nu există.
Este doar un produs al imaginației dumneavoastre bolnave.
Poate ar trebui să ne îmbarcăm din nou.
O nouă expediție.
Cristofor Columb, amiralul marelui ocean,
și Amerigo Vespuci, marele mincinos.
Navighează împreună.
Am avea la dispoziție multe ore ca să vorbim.
Amirale!
Cu toții vă admirăm pentru munca dumneavoastră.
Și suntem devotați persoanei dumitale.
Să știți că am depus mărturie
pentru ca gloria să vă fie restaurată.
Să știți că sunt un om modest,
căruia niciodată nu i-ar fi trecut prin cap
să încerce să vă eclipsez.
Alonso de Ojeda
a mărturisit în favoarea dumneavoastră.
Și Juan de la Cosa a făcut-o, de asemenea.
Mulțumesc pentru tot, amirale!
Mulțumesc!
Nu se mai putea face nimic acum.
America se va numi America și nu Columbia.
Și acum, Spania avea nevoie de oameni ca să o cucerească.
1509 Castilia
Trebuie să fie un om corect, ascultător
și cu frică de Dumnezeu.
Există un om de o asemenea profunzime?
Alonso de Ojeda.
E corect?
Cunoaște ca nimeni altul caracterul indienilor.
Ascultător?
Este curajos.
Cel mai curajos dintre bărbați. Cu frică de Dumnezeu?
Cel mai devotat Stăpânei noastre, Fecioara Maria,
și Coroanei Castiliei.
Și unde se află Ojeda?
-În închisoare.
1509 Golful Calamar (Columbia de azi)
Golful Calamar.
De ce naiba l-au numit așa?
Nu îmi amintesc.
Îmi imaginez ziua aceea în care voi vedea un calamar înotând.
Pare liniștit.
- Acesta este un paradis. - Crede-mă, nu este!
Indienii de pe această coastă
petrec mai mult timp otrăvindu-și săgețile decât decorându-le.
Nu debarca aici, Ojeda!
Pregătiți bărcile!
Fii calm, Juan.
Nu îți face griji.
Fecioara este cu noi.
Atenție!
Săgeți!
-Să mergem!
-M-au prins!
-Săgeată!
-În numele regelui Ferdinand,
îmblânzitor al popoarelor barbare,
și a noastră, slujitorii lui,
vă facem cunoscut cât de bine putem ...!
-În spatele bărcii!
Lăsați-vă jos!
-Atenție!
-Aaaaah!
-Protejați-vă, protejați-vă! -RĂMAS-
Ce naiba faci?
Ai ales această zi să ne omoare pe toți?
Uite cum ne jignești!
Dacă atacă așa, este pentru că au ceva de apărat.
Viața și familiile lor!
Crezi că mai este ceva important pe care vor să-l apere?
Grupați-vă!
Privește-ne, privește-ne!
Suntem puțini!
Ispitești providența, Ojeda!
Grupați-vă!
Cântând și în marș!
Ojeda!
Doar doi bărbați s-au întors vii pe plajă.
Un tânăr soldat pe nume Francisco Pizarro
și Alonso de Ojeda.
Poți să crezi?
Nenorocitul nu avea nici măcar o zgârietură.
20 ianuarie 1510 Fortul San Sebastian (Columbia de azi)
Regele Ferdinand i-a încredințat trei misiuni lui Alonso de Ojeda.
Să exploreze uscatul.
Să creeze o așezare permanentă.
Și să găsească un pasaj maritim care să permită Castiliei
să ajungă în Indii.
Nu a îndeplinit niciuna dintre cele trei.
Au construit un fort. L-au numit San Sebastián.
L-au construit chiar în locul
în care Juan de la Cosa i-a sfătuit să nu-l facă.
Și Ojeda, pentru a-i mulțumi,
a căutat un loc frumos unde să-l îngroape.
Un loc înalt
unde puteam contempla marea ori de câte ori dorea.
Așa cum și-ar fi dorit.
Din cei 300 de bărbați care au ajuns în acest ținut nou
mai existau doar 43.
Caravelele erau total distruse.
Nu vor mai naviga și, pentru a face lucrurile și mai rele,
nu trecuse nici o săptămână
când proviziile au început să se împuțineze.
Câte zile mai putem suporta așa?
-Abia ne-au mai rămas cereale.
Și nu prea multă apă bună.
-Un archebuz.
-Închide poarta!
1510 Santo Domingo (insula La Espanola)
Haide, Isabela!
Este ultima dată, îți jur pe ce am mai sfânt.
-Balboa!
Este adevărat că ai pus numele reginei unei cățele?
-Puteți să jurați, domnule guvernator!
Cățeaua asta e mai acerbă decât regina noastră.
Dumnezeu să o apere!
- Ar fi mai bine pentru ea să fie.
-10 maravedí!
-Hai, Isabela!
Balboa avea dreptate.
Aceasta va fi ultima dată când o va pune pe Isabela să lupte.
Chiar dacă ar fi scăpat vie în acea noapte,
nefericitului său stăpân
nu-i mai rămăsese nici o monedă cu care să parieze în continuare.
Cățeaua a făcut-o cel mai bun lucru pe care îl putea face.
A murit.
Unul câte unul, așa s-a gândit Alonso de Ojeda
să termine cu toți indienii Lumii Noi.
Dădea vina pe ei pentru eșecul său ca guvernator.
Îi învinovățea de faptul că glorioasa sa expediție
se transforma într-o capcană de șoareci fără ieșire.
De faptul că nu mai avea apă bună.
De faptul că nu avea întăriri.
De faptul că nu avea o corabie pentru a scăpa.
Dar mai ales,
dădea vina pe indieni, pe fiecare dintre ei,
pentru moartea lui Juan de la Cosa.
Santiago!
Pentru Dumnezeu și pentru Fecioară!
Cântând și în marș!
Aaaaah!
Am zis să cântați!
Nebun, cum s-ar spune nebun, nu era.
Știa bine ce se făcea.
Cel puțin, cu o sabie în mână.
Oamenii lui îl adorau.
Se simțeau zei care luptau lângă el.
Nimeni nu putea fi ca Ojeda.
Micul căpitan, așa l-am numit noi.
Nu veți găsi pe nimeni care să întrupeze ca el
toate calitățile și defectele unui cavaler spaniol.
Nici dreptaci, nici stângaci.
El omora cu ambele.
Ceartăreț și duelist. Din Cuenca.
Curajos până la nesăbuință și răzbunător până la cruzime.
Aaaaah!
1510 Santo Domingo (insula La Espanola)
Domnule guvernator!
Vă rog sa îmi acceptași scuzele. Nu știam că dumneavoastră sunteți
proprietarul unui exemplar atât de magnific.
-Nimic de scuzat, Balboa!
-10000 de maravedí, ca aceștia.
-Balboa!
Totul este în regulă?
-Da, domnule guvernator!
Slavă Domnului, totul este bine!
-Am auzit că însărcinarea ta nu dă roadele pe care le așteptai.
-Și nu au mințit.
Am pus mâna pe 200 de porci buni din Spania.
Porci pe care nativii nu știu să-i împerecheze
și pe care, în plus, nimeni nu-i vrea.
Această insulă este plină de porci sălbatici.
În plus, sunt ușor de vânat.
-Ești un soldat bun, Balboa!
Bărbații încă te respectă.
Dar nici o comandant nu vrea să-i fii prin preajmă.
-Cine știe, domnule guvernator.
Poate într-o zi Dumnezeu
va face ca norocul meu să se schimbe.
Bună seara, domnule guvernator!
Pentru dragostea Fecioarei Maria, spune-mi!
Are otravă, nu?
De ce faceți fața asta, descreieraților?
Nu vedeți că sunt încă în viață?
Aduceți-mi fierul ăla!
Mm!
Același, fără ajutoare.
Așa îi plăcea să facă lucrurile binecuvântatului Ojeda.
Balboa!
Vasco Nunez de Balboa!
-Ce mai vrei, bastardule,
nu mai țipa!
Înseamnă-l!
Ce te aduce aici?
-Afaceri.
Nu aș fi venit până aici pentru nici un alt motiv.
Asta e de nimic.
Guvernatorul Juan Ponce de León
m-a însărcinat să vă cumpăr toți porcii buni pe care-i aveți.
Face provizii
pentru următoarea sa călătorie.
Fără trocuri, fără târguieli.
10000 maravedí.
-Cu jumătate din ăștia, puteți cumpăra toată această porcărie.
-Și eu i-am spus același lucru.
Dar guvernatorul este un om generos.
Am adus asta pentru tine.
Un cadou de la Juan Ponce de León.
-Mergi cu Dumnezeu!
Plecați de aici!
Haide, plecați de aici!
Nu m-ați auzit? Ieșiți dracului!
Pânze, căpitane, pânze!
-Ce culoare au? -Sunt spanioli!
Fericiți sunt ochii mei, Bernardino, cel din Talavera!
-Căpitane, ce bucurie să vă văd din nou!
-Știam că Fecioara nu ne va abandona.
-Aveți nevoie de ajutor? -Jungla asta ne mănâncă.
Haideți, alăturați-vă nouă!
Bine ați venit la fortul San Sebastian.
Spune-le să lase jos armele, că aici sunt indieni de dat și de luat.
Vor avea timp să-și descarce archebuzele, dacă doresc.
Cine te-a trimis să ne salvezi?
-Nimeni.
Nimeni nu stie că ești aici, Ojeda.
-Piraterie.
Ești pirat, Bernardino?
Ce ai făcut, blestemat nenorocit?
-Viața în La Espanola nu este ușoară pentru dezmoșteniți.
Prea multe compromisuri, prea multe datorii.
Nu toți avem prieteni pe lângă Coroană, ca voi.
Am preluat acel brig.
Și nu mai acceptăm ordine de la niciun căpitan ruginit ca tine.
Ușor!
Suntem prieteni, Ojeda.
Putem ajunge la o înțelegere. Hai să vorbim!
Aduc alimente, dacă de asta ai nevoie.
Ceapa, bob.
Ceva carne.
Și praf de pușcă.
Pot să-i servesc bine pe oamenii tăi.
Și în schimb, aș primi o răscumpărare bună de la tine.
Esti încă favoritul Coroanei.
Admiratul căpitan Ojeda.
Asta ar compensa cheltuielile mele.
-Așteptați aici!
Veți aștepta 50 de zile să mă întorc, nici una în plus.
Dacă în 50 de zile nu m-am întors, faceți ce trebuie să faceți.
1510 Marea Caraibe
Luni de zile nu au sosit vești de la Ojeda în La Espanola.
În consecință, comandamentul superior a hotărât
să trimită o corabie cu misiunea de a localiza
și, dacă era necesar, să dea ajutor sau se alăture
acelei expediții.
La Caprichosa (Capricioasa).
Acesta era numele acelei corăbii.
Și, într-adevăr, nu putea să se numească altfel.
Orice s-ar spune, Martín Fernández de Enciso,
căpitanul ei, era un om bun.
Prea moale, ați spune.
Și ați avea motive să o faceți.
Dar era un om bun.
Îmi amintesc că era mereu înconjurat
de hărți de navigație.
Prea idiot, niciodată nu a ajuns să înțeleagă
că pe hărți nu apare ce va fi descoperit.
Dacă nu ar fi fost Enciso,
această corabie nu ar fi fost parte a istoriei. Asta e sigur.
Dar La Caprichosa nu era precum celelalte corăbii spaniole
care patrulau aceste ape.
Nu era o corabie oarecare.
Cum era să știe bunul Enciso
că în echipajul navei sale se ascundea Vasco Núñez de Balboa,
același care va descoperi Oceanul Pacific?
Cum era să știe previzibilul Enciso
că cel pe care mergea să-l salveze nu era Ojeda,
ci un anume Francisco Pizarro,
același care va cuceri Peru?
Cum era să știe tristul Enciso
că pe Juan de la Cosa, marinarul pe care îl admira atât de mult,
creșteau deja nalbe?
Istoria nu ar fi trebui niciodată să menționeze această corabie.
Dar dacă îți plac poveștile pline de coincidențe,
să știi că a existat un soldat care, indispus,
nu a putut urca pe La Caprichosa în ziua în care au plecat.
Hernan Cortes, așa se numea acest soldat,
același care va cuceri Mexicul.
Dar bineînțeles, cum avea să știe bietul Enciso?
Câteva cuvinte!
Cer permisiunea să vorbesc cu căpitanul!
Vasco Nunez de Balboa. Pasager clandestin.
-Cum ați spus?
-Vasco Nunez de Balboa.
Pasager clandestin.
- Nu vă voi închide, domnule Balboa.
Dar te vom abandona pe prima insulă unde ancorăm.
Îmi pare rău, dar nu acceptăm pasageri clandestini.
-Cu respect, căpitane!
Această corabie se îndreaptă către Noua Andaluzie.
Ca să-i salveze pe Ojeda și ai săi.
-Nu este treaba dumneavoastră unde se îndreaptă această corabie.
-Voi trăi mai mult pe acea insulă decât cei de pe această corabie.
Dacă acolo se îndreaptă.
Cunosc bine locul, căpitane!
-Îl cunosc pe Balboa, căpitane!
Și ceea ce spune este adevărat.
Nu veți găsi un soldat care să se zbată mai mult.
-Vei fi tratat ca un marinar de pe punte.
Nu veți fi plătit.
Cât despre câinele pe care-l aveți în pivniță,
o să mănânce din rația dumneavoastră, dacă vreți să-l hrăniți.
Nu ai crede se ascunde în pădurile acelea, Pizarro.
Pe Dumnezeu că nu ai putea să crezi.
Și nu l-am văzut doar eu.
De asemenea, și cei din Madrid.
Un dragon.
Un dragon cu cel puțin două capete.
Făcea baie într-un iaz.
El nu a observat prezența noastră și putem astfel povesti despre asta.
-Căpitane, eu sunt căpitanul vostru.
-Un dragon, căpitane.
-Ai găsit ceva de mâncare?
-Nu.
Nu ne face să ne întoarcem acolo, Pizarro!
Oricât ai vrea de mult!
-Du-mă la iazul acela!
Nu exista un dragon în acel iaz.
Dar nici nu este surprinzător că au crezut că au văzut unul.
Unii indieni îl numesc sukuri.
Și alții, anaconda.
Este cel mai gigantic șarpe pe care și-l poate imagina un om.
Nu știu dacă din cauza foamei, a dorinței de glorie
sau a făcut-o pentru ca oamenii săi să înceapă să-l respecte.
Dar Pizarro nu a ezitat nici o clipă
să-l înfrunte.
O faci să plângă ...
Că mă vede încătușat.
Sunteți copiii unei nemernice leproase mizerabile!
Ați înfuriat-o pe Fecioara Tămăduitoare!
-Ojeda!
Va trebui să ne scoți de aici.
-Chiar și porcii pe care îi cari în cală navighează mai bine decât tine.
"Pentru viața ta, scoate-ne de aici!"
-Dă-mi cârma!
Unde vreți să vă duc?
Bunul meu căpitan!
Nu mă luați drept un nerecunoscător.
Nici drept un om cu gusturi rafinate.
Dar nu voi mânca carnea acelei fiare rele.
Asta nu este din dispreț.
Pentru că prefer să mor de foame...
Înainte ca Domnul să ne facă să ardem în focul Său etern ...
Pentru că Diavolul ne-a făcut să mâncăm din fiarele sale rele.
1510 Insula Cuba
Ojeda!
Ojedaaaaa!
Să putrezești pe fundul mării, nemernic nenorocit!
Să te mănânce peștii!
Și să-ți scuipe rămășițele într-o mlaștină plină de meduze!
Bastardule!
Nenorocitule!
-De ce țipi atât de mult, Bernardino?
Mi-ai cerut să te aduc pe continent.
Nu ești mulțumit?
Mulțumește-i Fecioarei.
Am implorat-o pentru viața mea.
Dar nu am vorbit nimic de a ta.
Și acum, ridicați-vă, ticăloși de nimic!
Și adunați tot ce ne este de folos de la corabia asta.
- Nu l-ați auzit pe căpitan?
Sculați-vă!
Faceți ce vă spune!
Sau eu însumi vă voi rupe pielea în bucăți.
Haideți!
1510 Capul Vela (Columbia de azi)
Vom ancora aici.
Ne vom îndrepta spre vest.
-Este Capul Vela, căpitane. -Știu, marinare!
-De la Cosa și Ojeda nu au debarcat niciodată în zona aceasta a țărmului.
Indienii nu sunt deloc prietenoși.
Sunt dintre cei cărora nu le place să vorbească.
Cu siguranță că au debarcat în est.
Indienii sunt mai obișnuiți să vorbească cu castilienii.
Dacă și-au stabilit baza, au făcut-o în vest.
Aici.
În Golful Urabá.
Deși, cu siguranță v-ați gândit deja la acest fapt.
-Șef de echipaj, anulează comanda!
Continuăm spre vest!
Vom înconjura Capul Vela.
-Curs spre vest!
12 pirați, da.
Și nu era nici unul dintre ei care să aibă
curajul de a-l înfrunta pe Ojeda.
Faima micului căpitan era atât de mare
încât se îndoiau că i-ar putea face față,
oricare din ei.
Să fii pirat este un lucru
și să fii prost este cu totul altceva.
Naufragiaseră, Dumnezeu știe unde.
Jungla aceea le zgâria și le mușca gleznele
la fiecare pas.
Dar părea să se schimbe când îl recunoștea pe căpitan.
Dumnezeu să te apere, Marie, cea plină de grație!
Domnul să fie cu tine ...
Mai bine să fii prizonierul lui Ojeda
decât pradă ușoară pentru aligatori.
Au parcurs mai mult de 700 de mile.
Chiar dacă nu știau asta
au fost primii europeni care, mergând pe jos,
au înconjurat toată coasta de sud a insulei Cuba
ajungând în punctul ei cel mai vestic.
Aaaah!
-Blestemată să fie priveliștea! Nu te mișca!
-Aaaaah!
Spune-mi că nu este dintre cei care ucid.
-Este un șapte pași.
-De ce i se spune șapte pași?
Doamne, doare atât de mult!
Nu vreau să mor!
Nu vreau să mor!
-Trezește-te!
În ziua în care mă voi întoarce la Talavera.
Soția mea va găti cinci prepelițe.
Face o tocană de prepeliță
care-i face chiar și pe îngeri să plângă.
Îmi voi așeza copiii la masă, pe toți patru.
Voi mânca fiecare lăbuță a acelei prepelițe
până nu va mai rămâne nici umbra din ea.
Și le voi spune despre tine, Ojeda.
Le voi spune despre cel mai mare dintre căpitanii
pe care i-a dat Castilla.
Hei?
Ce zici? Hei?
-Și ce le vei spune, Bernardino?
Că a lăsat în voia sorții 39 de oameni buni ai reginei ...
în Fortul San Sebastián?
Că a fost cel mai laș dintre spaniolii care au plecat în Indii?
Asta o să le povestești, Bernardino?
Ce ai devenit pirat
fără să știi măcar să navighezi?
Că ai încercat să ceri răscumpărare pentru Alonso de Ojeda?
Și chiar acela te-a făcut să naufragiezi?
În nici un caz, Bernardino.
Nu te vei întoarce să-ți vezi copiii.
Vei sfârși spânzurat pentru trădare.
Căpitane!
Deschide ușa!
-Nu mă întorc în La Espanola.
-Aaaaah! -Nu cu mâinile goale.
Sunteți niște trădători!
-Din cauza incompetenței sale în problemele militare,
eu, Vasco Núñez de Balboa,
vă scot din funcție.
Nu-l lăsa pe acel nefericit să moară.
Știai că va veni această zi.
Spre țărm!
Traducerea și adaptarea: profesor Luca Octavian
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.