All language subtitles for ConquistadoresAdventum720p_102

af Afrikaans
ak Akan
sq Albanian
am Amharic
ar Arabic
hy Armenian
az Azerbaijani
eu Basque
be Belarusian
bem Bemba
bn Bengali
bh Bihari
bs Bosnian
br Breton
bg Bulgarian
km Cambodian
ca Catalan
ceb Cebuano
chr Cherokee
ny Chichewa
zh-CN Chinese (Simplified)
zh-TW Chinese (Traditional)
co Corsican
hr Croatian
cs Czech
da Danish
nl Dutch
en English
eo Esperanto
et Estonian
ee Ewe
fo Faroese
tl Filipino
fi Finnish
fr French
fy Frisian
gaa Ga
gl Galician
ka Georgian
de German
gn Guarani
gu Gujarati
ht Haitian Creole
ha Hausa
haw Hawaiian
iw Hebrew
hi Hindi
hmn Hmong
hu Hungarian
is Icelandic
ig Igbo
id Indonesian
ia Interlingua
ga Irish
it Italian
ja Japanese
jw Javanese
kn Kannada
kk Kazakh
rw Kinyarwanda
rn Kirundi
kg Kongo
ko Korean
kri Krio (Sierra Leone)
ku Kurdish
ckb Kurdish (Soranî)
ky Kyrgyz
lo Laothian
la Latin
lv Latvian
ln Lingala
lt Lithuanian
loz Lozi
lg Luganda
ach Luo
lb Luxembourgish
mk Macedonian
mg Malagasy
ms Malay
ml Malayalam
mt Maltese
mi Maori
mr Marathi
mfe Mauritian Creole
mo Moldavian
mn Mongolian
my Myanmar (Burmese)
sr-ME Montenegrin
ne Nepali
pcm Nigerian Pidgin
nso Northern Sotho
no Norwegian
nn Norwegian (Nynorsk)
oc Occitan
or Oriya
om Oromo
ps Pashto
fa Persian
pl Polish
pt-BR Portuguese (Brazil)
pt Portuguese (Portugal)
pa Punjabi
qu Quechua
ro Romanian
rm Romansh
nyn Runyakitara
ru Russian
sm Samoan
gd Scots Gaelic
sr Serbian
sh Serbo-Croatian
st Sesotho
tn Setswana
crs Seychellois Creole
sn Shona
sd Sindhi
si Sinhalese
sk Slovak
sl Slovenian
so Somali
es Spanish
es-419 Spanish (Latin American)
su Sundanese
sw Swahili
sv Swedish
tg Tajik
ta Tamil
tt Tatar
te Telugu
th Thai
ti Tigrinya
to Tonga
lua Tshiluba
tum Tumbuka
tr Turkish
tk Turkmen
tw Twi
ug Uighur
uk Ukrainian
ur Urdu
uz Uzbek
vi Vietnamese
cy Welsh
wo Wolof
xh Xhosa
yi Yiddish
yo Yoruba
zu Zulu

Original subtitles

Conquistadores Adventum Sezonul 1, episodul 2

Traducerea și adaptarea: profesor Luca Octavian

Subtitrări-noi Team

Traducerea și adaptarea: profesor Luca Octavian

De ce i-au tăiat limba?

Ești fiul?

A ucis doi porci.

I-a ucis pe domeniul contelui.

Înțelegi, nu-i așa?

Vino aici!

Îngenunchează!

Roagă-te cu mine!

Privește-o!

Privește-o în ochi!

Ea reprezintă bunătatea.

Conquistadores Adventum Episodul 2: Micul căpitan

Aprilie 1493, Fortul Navidad, insula La Espanola (Haiti-ul de azi)

Aprilie 1493 Barcelona

Majestate!

Nu, amirale, ridică-te în picioare, te rog!

Eu sunt cea care ar trebui să se prosterneze în fața dumitale.

Ați avut dreptate.

Este posibil să ajungi în Orient navigând spre vest.

Vă cer scuze sincere dacă m-am îndoit vreodată de aceasta.

A fost lucrarea lui Dumnezeu, Majestate.

El a fost cel care, în înțelepciunea Sa eternă,

a avut încredere în măreția dumneavoastră

și în capacitatea acestui marinar bătrân.

Am schimbat lumea Majestate.

Am făcut ca toate hărțile să fie depășite.

Ce este?

Un papagal.

Indienii ne asigură că are darul vorbirii.

Dar nu i-am smuls încă nici măcar un cuvânt.

Animal frumos.

„Kinkajú”.

Sunt iepuri mici cu urechi și coadă de șoarece.

Foarte gustoși.

Ca și puii de curcan.

Mult mai buni decât găinile și curcanii.

Încercați asta, Alteță!

Cu atenție, vă rog!

Ardei iute.

Condimentul cu care ei condimentează totul.

Vă face limba să ardă, nu?

Nu ai găsit aur.

Nu atât de mult precum ne-am fi dorit.

Dar există aur.

Și mult.

Există persoane care cred că acel aur nu există.

Și mai mulți care credeau că ne vom îneca înainte de a ajunge în India.

Nu se vorbește despre nimic altceva.

Toată lumea vrea să-i vadă cu ochii lor

pe amiralul Columb și indienii săi.

Arată-mi-i!

Nu sunt bine îmbrăcați, Alteță!

Dimineaţă... Amirale, aș vrea să-i văd.

Vă implor... Aș vrea să fiu prima care îi văd.

Călătoria de întoarcere a durat mult.

Dar cu atât mai mult pentru ei, care nu cunosc asprimea mării.

Sunt periculoși?

Sunt cei mai blânzi și mai buni oameni care pot exista.

Și atunci de ce sunt închiși?

Unii au contractat boli proprii rasei lor.

I-am separat pe cei sănătoși de cei bolnavi.

Nu vă alarmați, Alteță!

Mâine vor fi perfect îmbrăcați, curați și sănătoși.

Vor fi pe placul dumneavoastră.

Dintre cei 20 de indieni pe care i-am capturat în Indii,

doi s-au aruncat singuri peste bord.

Pe șase i-am aruncat deja bolnavi și fără suflare.

Și patru au murit de durere,

la fel cum fac vrăbiile care nu știu să trăiască în captivitate.

Doar șase au fost prezentați înaintea Majestăților Lor.

Și aceștia, da, prin harul Atotputernicului,

au fost bine primiți și botezați.

Regele l-a botezat pe indianul pe care l-am numit „cel cu ochii încrucișați”.

Și, prin grația sa, a primit numele de Fernando.

Cel care până atunci se numea Ara Wak

a primit numele nașei lui,

Regina Elisabeta.

Și micul Taawi

a încetat să se mai numească ca jaguarii

și a fost rebotezat ca pruncul Juan.

Nu a durat mult să învețe limba noastră.

Aveam nevoie de traducători și

întocmai cum plănuise amiralul,

s-au îmbarcat cu noi în următoarea călătorie în Indii.

Toată lumea, în afară de micul Juan

de care infantele era îndrăgostit.

L-a păstrat la fel cum cineva păstrează o jucărie

și a murit la scurt timp după aceea de...

Nu-mi mai amintesc de ce.

Lumea tocmai aflase de isprava noastră.

Pentru majoritatea dintre noi, era prima dată

când vedeam un rege de aproape.

Și, cu siguranță, ultima oară

în care un rege să vrea să ne vadă.

Chiar dacă a fost doar pentru o zi

am fost eroii care s-au întors vii din Indii.

Dulceața mierii nu a durat mult pentru noi.

Majestățile Lor ne-au dat ordin să plecăm imediat.

Și de data aceasta, nu mai era vorba să mergem să descoperim nimic.

De data aceasta mergeam să cucerim.

Cele 17 nave au fost încărcate

cu căpitani, călugări și soldați.

Cu cai și câini de război.

Cu porci, cu armuri.

Și de porci cu armuri.

1500 de nenorociți

sub comanda unui anume Cristofor Columb.

Amiralul mării oceanului,

guvernator și vicerege al tuturor teritoriilor descoperite de el.

Și asupra lui a căzut sarcina

de a explora, pacifica și evangheliza

în mod pașnic sau cu forța

acele insule.

Am crezut că ducem cuvântul lui Dumnezeu

celor care încă nu îl cunoșteau.

Naivii de noi!

Nici măcar de la distanță nu bănuiam că însuși Diavolul

călătorea pe corăbiile noastre.

A doua călătorie a amiralului Columb către Indii

nu a început cum ne-am fi dorit.

Înainte de a se întoarce în Spania pentru a aduna lauri,

amiralul a lăsat 39 dintre oamenii lui aici,

să păzească fortul Natividad, așteptând întoarcerea noastră.

Imediat ce am debarcat le-am săpat mormintele.

Cineva mi-a spus odată că un porc și un bărbat

au același miros dacă îi arzi.

Și mărturisesc că nu mințea.

Clavijo.

Clavijo, fiule!

Amirale!

Clavijo, mai este cineva în viață?

Marquez.

Căpitanul Marquez.

Și alții.

Au intrat în junglă.

Ojeda!

Ajută-mă să-l dezleg, pentru numele lui Dumnezeu!

Ușor, fiule.

Ojeda, ia câți bărbați e nevoie,

oricâți e nevoie,

și încearcă să-i salvezi pe oamenii aceia.

Clavijo, fiule, calmează-te!

Calmează-te, fiule, calmează-te!

Calmează-te!

Calmează-te, calmează-te!

Era clar, i-au scăpat de sub control pe indieni.

Și cu siguranță, la fel și Indiile.

28 noiembrie 1493 Insula Espanola (Haiti-ul de azi)

Amirale!

Ar trebui să vezi asta.

Acei 38 de bărbați ar fi trebuit să aibă

suficientă considerație față de nativi.

În loc să rămână ca proștii așteptând să ne întoarcem,

au trecut la jafuri.

Îndemnul de a se îmbogăți

i-a determinat să comită acte atipice creștinilor.

Iar indienii, pentru a potoli setea lor nesfârșită de aur,

le-au dat să-l bea.

Nu mă întrebați ce am făcut să scoatem aurul de acolo.

Credeți-mă că sunt lucruri pe care este mai bine să nu le știți.

O să încarc.

Puneți praf de pușcă în ea!

Puneți praf de pușcă!

Nu, nu, nu!

Lăsați jos armele și nu vă mișcați.

Iisuse!

Liniștiți!

Nimeni de aici nu va ucide pe nimeni.

Nu?

Arătați-mi pieptul!

Ușor, ușor, ușor!

Suntem prieteni, nu?

Priviți lucrurile atât de frumoase pe care vi le-a adus tata!

Priviți!

Vă place porcăria asta, nu?

Vrei, dolofanule? Pentru tine.

Pentru tine.

De la Alonso de Ojeda.

Ia-l! Vezi?

Nu se întâmplă nimic.

Așa, zâmbește, dolofanule!

Zâmbește, că la fel îți găsesc și un dinte pe aici.

Îți plac oglinzile?

Ia, o mică oglindă.

Ce bine îți va prinde.

Nu o vrei?

Tu ești. Este pentru tine.

Am cadouri pentru toată lumea.

Hei?

Hei, calmați-vă!

Foarte calmi.

A sosit șeful.

Calmi!

Deci tu ești cel care comandă aici.

Haide, uite!

Ei bine, aceste brățări

sunt pentru regele maimuțelor.

Sunt pentru tine, da.

Trebuie să le pui așa.

Uite ce frumoase sunt!

Este un cadou de la regină.

Îți plac?

Îi simțiți ca o mănușă?

Sunt încărcate archebuzele acelea?

Ei bine, trageți!

Cine e?

Acesta este unul care ne va ajuta să reconstruim toate acestea.

Da?

Vezi, amirale? Spune că da.

Dacă-mi permiteți, amirale!

Este Caonabó, regele celor care au luat cu asalt fortul,

Regele indienilor care ne-au ucis.

Dă-i apă!

Șase dintre corăbiile noastre pleacă azi ca să se întoarcă în Spania.

Îmbarcă-l într-una din ele și să fie prezentat reginei!

I-a ucis pe mulți dintre ai noștri, amirale!

Nu o să-l torturăm?

Nu!

Nu ne privește pe noi să-i judecăm faptele.

Îmbarcă-l pe o corabie!

Amiralul spunea mereu că Dumnezeu

îi acordase lui cheile mării.

Că nu voise să le dea altuia.

Unde alții au văzut rațe

el a văzut păsări fără teamă să traverseze marea.

Dacă ele erau capabili să găsească

locuri unde să se așeze în această direcție, de ce nu și el?

Unde alții vedeau apă sărată el descifra mareele.

Și în timp ce ceilalți se fereau de vânt,

el l-a inclus în hărțile sale.

Amiralul a trăit întotdeauna aproape de mare.

A avut întotdeauna același miros de sare.

A trăit nouă ani pe insula Madeira.

Cel mai îndepărtat loc al coastei

pe care europenii îndrăzniseră să îl populeze.

Navigasem de mai multe ori lângă coasta africană

către Guinee.

De acolo, la bordul unei bărci de pescuit basce, urmărind balene

până în ținutul care se numește Islanda.

Sunt care spun că acolo a auzit

vorbindu-se pentru prima dată de un ținut încă fără nume

care începea la vest, în cealaltă parte a oceanului.

Știi pentru ce suntem aici, nu?

Știți deja despre lăcomia noastră nemărginită.

Ai mărturisit, fiule?

Ar fi mai bine să ne mărturisești totul.

Când am plecat de aici, aveam pace cu sălbaticii.

Dar pe această gașcă de idioți i-a cuprins lăcomia.

V-au zdruncinat bine!

Ți-au lăsat un nas fin.

Tu ești cel care l-a vânat pe nemernicul care mi-a făcut asta, nu?

Clavijo.

Încă nu.

Dar te asigur că îi voi trimite pe toți în Iad.

Ojeda!

Și acolo a rămas Clavijo.

Peste cinci minute, a obosit să aștepte și a murit zâmbind.

Avea 24 de ani.

Pe acesta l-am luat eu deja.

Fii mei...

Fiicele mele...

Întregul meu popor...

Va călca pe cadavrul tău.

Vorbiți!

Spuneți-mi ce știri aduceți.

Știți câți a ucis asta...

Mâna mea dreaptă?

Cu toate acestea, mâna mea stângă...

Nu a ucis niciodată pe nimeni.

Deci pe cine acuzați,

Mâna mea dreaptă...

Sau mâna mea stângă?

Capitan Alonso de Ojeda!

1493 Castilia

„Curajul său îl precede, Alteță”.

La luarea Granadei, în asaltul asupra cetății maure,

el a fost cel care a deschis porțile.

A pătruns noaptea... Știu eroismul!

Este un om curajos.

Informează-l că va pleca cu amiralul Cristofor Columb

la întoarcerea sa în Indii.

Și că o va face cu gradul de căpitan.

Ne confruntăm cu ceva necunoscut.

Cu ceva nou.

Și nu putem pune viitorul regatelor noastre

în mâinile unui genovez.

Spuneți-i că încrederea mea în amiralul Columb este totală.

Și, prin urmare, să nu-i ieșiți din cuvânt.

Vorbind de un om atât de deștept precum spui,

sunt convinsă că va înțelege aceste cuvinte.

Dar mă rog ca acolo unde este cazul,

să le folosiți pe cele pe care le considerați potrivite.

Alteță!

Încă un lucru!

Faceți-i cunoscut faptul că simt o admirație sinceră

pentru persoana sa.

Că sunt conștientă de faptele sale

și că sunt conștientă de serviciul său neprețuit față de coroană.

Faceți-i de asemenea cunoscut faptul că nu-mi place să fiu dezamăgită.

Șterge zâmbetul acela prost de pe fața ta

și pleacă de aici!

Iunie 1495 Insula La Espanola (Haiti-ul de azi)

Hei, haideți, strângeți proviziile acestea!

Am petrecut mai mult de o lună reconstruind fortul.

Două, pentru a găzdui pe toată lumea bărbați și animale.

Șase, explorând de jur împrejurul acestei insule.

Și mai aveam nevoie de timp ca să găsim un râu

căruia să-i cerem patru firimituri de aur.

Toți cei care am crezut că suntem duci când am ajuns în Indii

ne-am văzut în curând alungând țânțarii

și cu cămașa zdrențuită.

Indiile, ori erau pline de bogății,

ori nu erau acelea în care eram noi,

ori nu era decât o fabulație pentru a ademeni cerșetorii.

Amiralul și-a petrecut zilele

încercând să demonstreze că acesta era un paradis

lângă ținuturile Marelui Khan

și nu o nenorocită de mlaștină.

Și dacă cineva îndrăznea să blesteme acea insulă

și ajungea la urechile sale, îl pedepsea.

10 lovituri de bici dacă o numea insulă.

Și 10, pentru hulă.

În timp, au început să trimită corăbii înapoi în Spania

cu scopul de a se întoarce încărcate cu provizii,

vin și oameni noi.

Totul, cu excepția salariului pe care nu l-am primit de un an.

Nu stiu cum, dar aș jura că indienii

știau ce le făcuse Ojeda regelui lor.

Ei știu totul.

Anacaona, tânăra lui văduvă,

devenise regina sălbaticilor acestei insule.

În fiecare zi erau mai multe triburi care se alăturau cauzei sale.

Și de fiecare dată erau mai mulți războinicii

care își acopereau pielea cu vopsea de război.

Erau deja puțini cei care ne considerau zei.

Și mulți, cei care ne vedeau ca invadatori.

Îi pot ruga de aici...

Duhoarea lor mi-a infectat casa.

Îi văd când închid ochii și dorm.

Pot vedea cum stelele se îmbolnăvesc...

Săgețile se frâng în mâinile mele și sânii mei dau lapte amar.

Sunt Anacaona...

Și nu am milă!

Stați!

În formație!

Am spus în formație!

Înseamnă să stați unul lângă celălalt.

Cântați ceva!

Tăceți!

Cântați!

Arătând spre cer

Nu mă voi teme niciodată

dacă al treilea este în coloană.

Tăceți!

Cântați!

Rostind citate călare

Cu fața spre nave.

Cu sufletul unit de același...

Tăceți!

Cântați!

Cu același sânge

protejând regatul.

Cine a făcut asta?

Anacaona...

Eu vreau să vorbesc cu Anacaona

Anacaona nu va vorbi cu tine...

Te va omorî.

Este demonul cu ochi albaștri.

Ojeda.

Nu era nimic de speriat pentru acel fiu de cățea.

Nici o faptă pe care să nu îndrăznească să o comită.

A fost o vreme când a învins o mie de indigeni

doar el singur și cu 50 dintre oamenii săi.

Legende exagerate, veți spune. Și eu vă spun că nu sunt.

Că nu am ajuns la 40.

Demonul cu ochi albaștri avea două capete.

Unul al unei fiare antrenate să omoare

și cel al unei fiare.

11 iunie 1496 Palos de la Frontera (Cadiz)

Aproape trei ani a durat călătoria aceea.

A doua pentru amiral către Indiile descoperite de el.

De data aceasta nu au fost ceremonii sau botezuri.

Decât cei 200 de sclavi care se înghesuiau în corăbii

și care cu siguranță nu i-ar fi mulțumit lui Dumnezeu.

Jurnalele Amiralului vorbeau noi insule.

Toate, prospere și bogate.

Una dintre ele ar fi fost populată de giganți.

Sau cel puțin așa cred că a înțeles amiralul de la indieni.

Alta, de înfricoșătoarele amazoane.

Femei războinice care, odată pe an, se împerecheau cu bărbați

doar cu scopul de a naște fete.

Relatările sale au inclus triburi canibale și sirene.

Sirene? Două sirene.

Dar nu a menționat nicodată aurul pe care l-a promis de atâtea ori.

Nici de noua rută maritimă spre Indii.

Cea care ar transforma Castilia

în cea mai puternică dintre națiunile creștine.

Rapoartele amiralului nu vorbeau despre ciumele și relele

de care sufereau soldații spanioli.

Nici de tratamentul crud față de indieni.

Este posibil ca Indiile să fi fost departe,

dar Isabela nu era una dintre acelea care dorm pe tron.

Papa Alexandru al VI-lea nu ar permite

ca cei doi copii preferați ai săi să se certe.

Deci prin virtutea autorității sale

ca locotenent al lui Hristos pe Pământ,

a luat globul

și, ca și cum ar fi fost vorba de un măr, l-a rupt în două.

Toate țările descoperite sau care vor fi descoperite

care sunt la vest,

pentru fiica sa iubită, Spania.

Și cele care sunt la est,

pentru vlăstarul său iubit, Portugalia.

Uriașa Americă, pentru mica Spanie.

Și toată India, pentru minuscula Portugalie.

Cei doi copii, mulțumiți de moștenire.

Când Dumnezeu a creat marea ne-a dăruit-o tuturor...

Tuturor, fără excepție.

Stăpânul meu, Francisc I, regele Franței,

vă cere să-i arătați clauza testamentului lui Adam

în care jumătate din lume este acordată regilor Spaniei.

Regele Franței cere carta...

Răspundeți-i dumneavoastră, stăpână!

De ce regele tău se arată atât indignat că a fost înșelat?

De ce de data aceasta și nu și de în alte 10 dăți în care am mai făcut-o?

2 august 1498 Coasta Venezuelei

Doi ani mai târziu,

în timpul celei de-a treia călătorii pe noua rută către Indii,

marele amiral al mării ocean

și vicerege al tuturor ținuturilor descoperit de el

a devenit primul care ajunge pe continent.

Primul care stă în picioare în noua lume.

Există bărbați care sunt hărăziți să descopere.

Chiar dacă ei nu vor.

Doi indieni Urabá s-au apropiat cu canoele de corăbii.

Ca bun venit, amiralul le-a spus la trei bărbați

să cânte melodii castiliene

și i-a forțat pe marinari să danseze pe punte.

Credeți-mă că a fost exact așa cum vă spun.

Își forțase atât de mult ochii cercetând orizonturi

că aceștia nu-l mai lasă să vadă.

Și ceruse atât de mult oaselor sale

încât acestea i-au cerut să șchiopăteze.

Își pierduse mințile.

Dansați, blestemaților!

Dați-i tare!

Era încă convins că astea erau Indiile

și că se afla în Asia, aproape de stăpânirile Marelui Khan,

din Japonia.

Și nu permitea nimănui să îndrăznească să-l contrazică.

Mai tare!

Mai tare!

Unde toată lumea vedea un nou continent

el continua să vadă insule.

Convins în delirul său că acesta nu era altceva decât Raiul

în care s-au născut Adam și Eva.

Un paradis în care intrarea i-a fost permisă doar

aceluia atins de mâna lui Dumnezeu.

Dansați pentru prietenii noștri!

Doar lui.

Dar dacă amiralul și-a pierdut mințile

călugării din Santo Domingo, noua capitală a insulei La Espanola,

nu au rămas în urmă.

Le-au cântat indienilor nedumeriți litanii

și liturghii în latină.

Și după ce a ascultat la nesfârșit Tatăl Nostru

și unul dintre ei a repetat-o ca un papagal,

misionarii au vărsat o ulcică de apă pe cap.

Gata, asta e! Un nou creștin.

Felicitări, fiule, poți începe să plătești impozite.

Agățate de gât,

în loc de cruci, au pus plăci de alamă pe ei.

Fiindcă indienii seamănă prea mult între ei

și nu exista altă cale de a ști cine plătise și cine nu.

Era rău să porți o placă de alamă cum poartă câinii noștri.

Dar și mai rău era să ți-o scoți.

În absența amiralului, Bartolomé Colón conducea insula.

Un tip violent și crud

că nu poate moșteni nici măcar una din virtuțile fratelui său.

Cea de a administra colonii cred că i se părea prea plictisitoare.

Deci, ca să se distreze,

nu avu o idee mai bună decât aceea de a organiza raiduri contra indienilor.

Imaginați-vă rezultatul.

Indienii și-au revopsit trupurile pentru război.

Nu toți s-au lăsat uciși.

Nu toată lumea a cântat Tatăl Nostru.

Anacaona, cu siguranță că nu.

Frumoasa văduvă a distrus toate icoanele,

a dat foc capelei

și a transformat în cenușă toate vestigiile

micuței case a lui Dumnezeu.

Furt, sacrilegiu, profanare, erezie.

Lista acuzațiilor nu s-a terminat niciodată.

Bartolomeu Columb a permis celor acuzați,

chiar dacă erau vinovați sau nu,

să fie duși la un tribunal.

Au fost interogați în spaniolă,

limbă pe care nu o înțelegeau.

Și au fost condamnați să moară pe rug.

Aceasta și multe alte nenorociri care au avut loc în La Espanola

nu au întârziat să ajungă la urechile reginei.

Noile posesiuni ale Coroanei

semănau cu fiecare zi din ce în ce mai puțin

cu paradisul descris de amiral.

Tâmpenia fratelui său îi înfuriase deja suficient

pe călugări, soldați, negustori și indieni.

Nimeni din Spania nu era fericit de ce se întâmpla în cealaltă parte a lumii.

Nu este suprinzător că amiralul,

ca responsabil direct de faptele fratelui său,

a fost încătușat și transferat în Spania

pentru a fi judecat acolo.

Iulie 1499 Coasta Venezuelei

Să mergem!

Hai, gândacule!

Hai, gândacule!

Hai, gândacule, hai!

Un zâmbet!

Hai, gândacule!

Pe cine ai pariat, stăpâne?

Pentru niciunul dintre cei doi.

Pariurile nu sunt permise la bord, căpitane.

Cineva a trebuit să verifice dacă ceea ce descoperise Columb

erau cu adevărat insule din Asia

sau dacă, așa cum bănuiam, era vorba de ceva mult mai mare.

Haide, gândacule!

Și cine putea verifica mai bine

decât Juan de la Cosa, cel mai bun cartograf al Coroanei,

și Alonso de Ojeda, cel mai bun soldat al ei?

Cu două caravele și o mână de soldați,

au trecut din nou oceanul.

Și de data aceasta, nu se vor opri în La Espanola.

De data aceasta, vor naviga mai departe.

Aaaah!

Aaaaa!

Nu știți să pariați!

Ta, ta, ta!

Nu, căpitane!

Să câștigi fără onoare nu înseamnă să câștigi.

Să pierzi cu onoare înseamnă să pierzi.

Cămătar nenorocit!

Cămătar?

Cămătarul este puțin spus pentru acel farsor.

A reușit să se înroleze în acea călătorie ca neguțător de perle.

Traficant, în limba mea.

Știa atât de puțin despre navigație

că îi era greu să distingă fundul toaletei.

Și dacă grația ta îi ghicește numele,

îți dau un continent întreg

pentru ca tu să-i pui orice nume îți place.

Acesta, Americo Vespucci.

Cel mai mare dintre mincinoși.

August 1499 Insula Martinica (Bahamas-ul de azi)

Vino aici!

Pe măsură ce înghiți unul, nu mai ai tupeu.

Scoate limba!

Scoate limba!

Și tu, cămătarule, îți poți face bine socotelile

că din moment ce lipsește unul te pun și pe tine la înmuiat până când apare!

Traseul ales de Juan de la Cosa nu putea da greș.

La 15 iunie 1498, același continent

descoperit de amiral

a apărut în fața nasurilor lor.

Au petrecut săptămâni desenând malurile acelei Lumi Noi.

Și inventând nume

pentru râurile și plajele sale.

Insula Martinica.

Râul Orinoco.

Capul La Vela.

Venezuela.

Cu adevărat, arăta ca o mică Veneție.

Limitele lumii au devenit din ce în ce mai mari.

Mult mai mari decât putea bănui cineva.

Cu doar un an înainte, un italian, Giovanni Caboto,

a înfipt un imens drapel englezesc în ținuturile Newfoundland.

În același an, Vicente Yáñez Pinzón,

cel mai mic dintre frați,

a devenit primul marinar

care pierde din vedere Steaua Polară

și traversează spre emisfera sudică

cu puțin timp înainte de a se ciocni de ținuturile Braziliei.

1500 Castilia

Juan de la Cosa i-a prezentat harta sa reginei.

Prima în care au fost trasate coastele noii lumi.

Prima care a inclus tot ceea ce toți marinarii

descoperiseră până la acea dată.

Lumea Nouă a pictat-o ​​cu verde același verde al junglei.

Lumea veche a pictat-o cu gri.

Încât nu a fost nici o zi în care să nu-și piardă culoarea.

Și, mai presus de toate, stampa lui San Cristóbal.

Pentru că fără protecția sa, nici unul nu ar fi descoperit nimic.

Cât despre Ojeda,

pe scurt, Ojeda era Ojeda.

Când a ajuns în portul Cádiz,

a uitat să declare câteva lucruri mărunte.

Nimic serios.

300 de indieni pe care îi ducea în pivnițe și câteva perle.

Ojeda era Ojeda.

Știam cu toții că nu va petrece mult timp în închisoare.

Cartea lui Vespucci nu s-a umplut cu 30 de pagini scrise greșit.

Destul spatiu astfel încât vânzătorul de perle

va circula și cu cuvinte

și îi va permite să cadă pradă nemuririi.

A manipulat faptele

plasându-se în fața unor expediții inventate

și ajungând primul pe un nou continent

cu mult înainte ca alții să o facă.

El a salvat echipaje,

s-a bucurat de dragostea femeilor indigene

și s-a întâlnit cu canibalii.

A inventat cu aceeași rapiditate cu care a uitat.

Ei bine, a uitat de Juan de la Cosa, a uitat de Ojeda.

A uitat să menționeze vreun altul în afară de el.

Scrierile marelui mincinos au făcut turul Europei.

Și noile hărți ale lumii

au inclus deja un nume pentru acest nou continent:

numele cămătarului care l-a descoperit.

22 noiembrie 1500

Amirale, vrei apă?

Nu, mulțumesc!

Ceva de mâncare?

Mai avem o zi până ajungem pe uscat.

Trei.

Ce spuneți?

Au rămas trei zile până ajungem în Spania.

Nu a existat nici o cale de a scoate lanțurile.

A traversat marea prizonier și a apărut ca prizonier în fața reginei.

Isabela nu s-a enervat.

Era deja bolnavă.

Amirale!

Regina mea!

Amirale, bunul meu Cristofor!

Te-ai îngrășat.

9 mai 1502 Cadiz (doi ani mai târziu)

Ce păcate au comis?

Vreți să spuneți ce păcate nu au comis.

Această grațiere iartă toți răufăcătorii

cu excepția acuzaților de erezie,

incendiere, fals de monedă și sodomie.

Pe restul îi transformă în marinari.

Și aceste scursuri

sunt cele care trebuie să-și dirijeze toate eforturile

pentru convertirea indienilor la credința creștină.

Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți!

Mai e ceva, amirale!

Un oficial, un om al reginei vrea să vă vadă.

Ce vrea?

Cere, în numele Coroanei Castilei,

că înainte de a naviga, să-i fie furnizate

toate calculele detaliate ale fiecărei achiziții.

O factură.

Spune-i că dacă vine să se înscrie,

nu mai avem lanțuri.

Nu-i lăsați pe nenorociții ăștia liberi

până nu ieșim în largul mării!

Trebuie să fie un om drept, ascultător

și temător de Dumnezeu.

Există un om cu o asemenea profunzime?

Alonso de Ojeda.

Haideți!

Sunt aproximativ 300 de leghe.

Se pot parcurge în două zile.

Odată ajuns în Cuba, du-te la guvernator!

Trebuie să vă avertizez că nu este un susținător al cauzei noastre.

America nu există.

Va trebui să ne scoți de aici!

Sunt șapte pași.

Nu vreau să mor!

Ojeda!

Să putrezești pe fundul mării, blestemat nenorocit!

Traducerea și adaptarea: profesor Luca Octavian

Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.