Original subtitles

DOC - ÎN MÂINILE TALE Episodul 10

Unde eşti ?

Ieşi de-acolo !

Nu e un joc !

Susanna, vino încoace !

Susanna !

De câte ori să-ţi zic să nu te îndepărtezi singură ?

Se poate să nu înţelegi ?

Scuză-mă !

- Mauro, mă simt râu ! - Susanna !

- Mă simt rău... - Susanna !

Susanna, ce e ?

Eşti în finală ! Aplauze !

Susanna ! Susi !

Ajutor ! Susanna se simte râu ! Chemaţi o ambulanţă !

Repede ! Susanna se simte râu ! Cheamă o ambulanţă !

Bună, tată !

Am trecut în drum spre şcoala.

Ai făcut bine. Pot să-ţi ofer o cafea ?

Nu, mulţumesc, am băut.

Cum te simţi ?

Bine.

Ştiu că lucrurile cu mama n-au mers...

Da...

Doamne, ce dezordine !

Și erai atât de ordonat...

Vrei să mergem în weekend la Morgex ?

Mergem la lacul Miage, să vedem gheţarul...

Gheţarul nu mai este, s-a topit.

Iar apartamentul de la Morgex l-am vândut cel puţin acum 15 ani.

Asta îţi aminteai după ce ţi-ai revenit. Nu ?

De curând, ai mai avut goluri de memorie,

lucruri care s-au întâmplat acum mai mult de 12 ani ?

Cred că iți trebuie o vacanţa.

Du-te la Morgex !

Cu o parteneră nouă...

la uite...

Acum ceva timp vorbeam despre păpuși, iar acum vorbeşti despre femei ?

Tată, ascultă...

Trecutul e trecut. Trebuie să mergi mai departe.

De exemplu... Asta e o servietă veche.

N-ar trebui să iei una nouă ?

Mama se va bucura să ştie că ai comparat-o cu o servietă veche.

- De ce nu înţelegi ce vreau... - Am înţeles perfect !

Dar nu s-a terminat cu mama ta. Bine ? Eu nu depun armele.

Oricum, duc asta la spălătorie, fiindcă e murdară.

Pa !

De ce nu-i spui ce simţi ?

Cum ?

În loc să fii gelos pe toţi cei care îi fac invitaţii...

La Operă, de exemplu.

Nu era gelozie, era o chestiune de principiu.

Ţi-ai pierdut un picior.

Eu am pierdut 12 ani de memorie, dar tot nu trebuie să renunţam.

Albă nu e fosta mea soţie.

Nu va fi nimic dacă nu-i spui adevărul.

CEEA CE SUNTEM

- Bună ziua ! Daţi-mi voie ! - Bună ziua !

Bună, Susanna !

Ştii că îţi vorbeam despre o doctoriţă pricepută şi simpatică ?

Ea e Giulia

- Bună ! - Bună ! Încântată !

Susanna a venit la Camera de gardă pentru un episod de amețeli.

Situaţia s-a stabilizat, dar încă are febră 38 de grade.

migrene puternice, tensiune 10 cu 7,

plus nişte pete spate.

Doamna doctor poate să-ţi vadă spatele ?

- Sigur ! - Mulţumesc !

Dăm părul la o parte...

Aşa...

Bine...

Astea sunt analizele.

Crezi că poate fi traumatic ?

Nu acum.

Susanna, te pot întreba ceva ?

Nu ştiu, dacă nu-mi spui despre ce e vorba.

Ai dreptate.

Îţi aminteşti ce făceai înainte de a avea ameţeli ?

Se ascunsese. Aşa se joacă ea.

Când am găsit-o, s-a agitat şi i-a fost rău.

Sunteţi rudă ?

Sunt educator la centrul la care stă Susanna ziua.

Hai să facem un joc... Aprind o lumină lângă ochiul tău

şi vedem cât rezişti înainte să-l închizi.

Nu-mi place jocul ăsta.

Are dreptate.

- Susanna, te rog ! - Ai rugat-o tu ?

Bine. Aţi anunţat o rudă ?

Da, pe fratele geamăn. Lucrează aici, la...

Susi !

Lollo, scuză-mă ! Nu voiam să te deranjez la muncă.

Nu, draga mea, nu-ţi face griji. Nu e nicio problemă.

O să vedem ce ţi s-a întâmplat. Bine ?

Da, suntem gemeni.

Heterozigoţi, evident.

Stă cu mine fiindcă ai noştri nu mai sunt,

din diferite motive.

Bine. Ce avem ?

Avem ameţeli febră, pete roşii, migrenă şi rigiditate nucală.

E trisomie...

- Sindromul Down nu e o boală. - Nu, dar e o condiţie relevantă.

Eu sunt amnezic, dar nu mă supăr dacă-mi spui aşa.

Aşa e. Trisomicii sunt mai predispuși la anumite boli.

Serios ? Mulţumesc ! Nu ştiam.

Înainte de alte presupuneri, i-aş mai pune câteva întrebări.

Mai bine, nu. E ca un copil. Riscă s-o agităm în mod inutil.

E mai riscant să nu ştim ce are.

Eu o cunosc mai bine decât se cunoaşte ea însăşi.

Și cred că ştiu ce are.

Meningită.

Se poate. Simptomele corespund.

Acum câteva zile a fost în Toscana,

într-o zonă în care era un focar.

Înainte de a merge pe varianta asta, aş exclude alte ipoteze.

Pierdem vremea ! E nevoie de un CT imediat !

Trebuie anunţaţi şi colegii. E posibil să se fi infectat.

De acord.

- Scuze de întârziere. - Iar ai fost la teatru până târziu ?

- Bună, Teresa ! - Bună dimineaţa !

- Neve... - Poftim ?

Spune întruna Neve (Zăpadă).

Stă pe stradă ?

Poliţia l-a găsit rătăcind confuz.

Din documente rezultă că e Ernesto Galbiati.

Cred că rătăcește de trei zile, dar nimeni nu l-a dat dispărut.

Am încercat, dar nu vrea să se dezbrace.

A fost preluat cu deshidratare, tahicardie şi dispnee.

Şi îi tremură mâinile.

Bine. Mulţumesc.

Neve !

- Eu cred că e Alzheimer. - Nu ar avea tahicardie şi dispnee.

E bătrân, rătăcește de trei zile. E normal să aibă inima obosită.

Tremurul, cuvântul fără sens... Cer un consult la Psihiatrie.

De ce crezi că e fără sens ?

Poate îi e frig şi-şi aminteşte ceva. Sau poate că Neve e o femeie.

Dar nu a fost dat dispărut.

Mama suferea de demenţă senilă. Medicii n-o ascultau, eu, da.

Şi am înţeles că avea ceva la inimă.

Nu credeam. că mama ta era în vârstă.

Poate că nu înţelegem ce vrea să spună pacientul.

În două minute, am terminat, Susi. Două minute ! mă a

Lucrez cu tine de zece ani, am făcut şi dragoste...

De ce nu mi-ai spus de ea ?

Nu spune că ţi-e ruşine !

E cea mai frumoasă parte a vieţii mele !

Cu mine mi-e ruşine, cu ea, niciodată !

De ce nu mi-ai spus nimic ?

Tata a plecat când eram mici, iar mama a murit de curând.

Numai pe mine mă are.

Ar tulbura-o gândul că e o altă femeie în viaţa mea.

N-am fost niciodată o altă femeie în viaţa ta.

Susi, am terminat. Ai fost foarte curajoasă.

Am ajuns.

- Ce spun examinările ? - Curând, vom avea rezultatele.

Eu am anunţat familiile colegilor ei.

Sunt la spital şi verifică dacă au simptome de meningită.

Acum mă duc la lucru Şi te las aici, cu Mauro.

Bine ?

Vin mai târziu !

Pa !

Îmi dai geanta, te rog ?

Uite-o !

Susy, ascultă...

Vrei să vorbim despre micul nostru secret ?

- Nu. - Vrei să-i spui fratelui tău ?

- Nu. - Eşti sigură ?

Bine.

Se poate ?

E cineva ?

Neve !

Bună, frumoaso !

Nu se pune problema !

Revederea câinelui ar putea ajuta pacientul să-şi revină.

Voi sunteţi plătiţi să aveţi grijă de pacienţi.

Aici nu intră animale !

Mai ales că ar putea fi un focar de meningită.

Febra a crescut puţin.

- Capul cume ? - Nu, n-a crescut.

Scuze, nu m-am exprimat bine.

- Capul te doare ? - Ca la început.

- Te mai doare ceva ? - Da ! Mi-e dor de... casa mea.

- Dar tu ? - Ce-i cu mine ?

Simţi durere ?

Şi mie mi-e dor de casă.

- Răspunde ! Nu mă grăbesc. - Nu e al meu.

Eu am numai celularul ăsta.

Bine.

Lorenzo îşi tratează sora ca pe un copil.

- E o femele cu personalitate. - E alegerea lui. Nu ne priveşte.

Da, dar pacientul trebuie tratat ca un interlocutor.

Lorenzo îşi cunoaşte sora mai bine decât am reuşi noi.

Dar vom afla curând dacă Susanna are meningită.

Bine.

Giulia, scuză-mă...

Eşti liberă diseară ?

Pentru ce ?

Stai liniştită, nu am intenţii romantice !

Nu... Nici nu mă gândeam !

Riccardo e nebun după Alba, dar nu se hotărăşte să-i spună.

M-am gândit că eu ies cu el,

tu ieşi cu ea, ne vedem la bar din întâmplare...

Nu ştiu. Ce zici ?

Bine.

Mă scuzaţi ! Au venit analizele Susannei.

Veşti bune ! E o oarecare inflamare, dar nu e meningită.

Susy !

Ai înţeles ce-a spus ?

Meningita e gravă. Nu te bucuri ?

Ce e?

Am făcut în pat. Iartă-mă ! Nu am făcut înadins.

Nu-ţi face griji ! Se întâmplă !

Chemăm infirmierul şi rezolvăm.

Plus că putem ieşi de aici, să facem doi paşi.

N-ar trebui...

Dar e un loc în care ascundem ciocolata.

Care e foarte bună !

Lorenzo, nu te văd bine. Totul e gri. Nu mai văd !

- Calmează-te ! - Nu te văd !

Rezolvăm totul !

Ameţeli, febră, pete, migrenă, rigiditate nucală,

VSH mare, incontinenţă Şi tulburări de vedere.

Poate fi o reacţie alergică.

- N-a avut niciodată alergii. - O formă agresivă de hepatită ?

Am fost atent. N-a avut de unde s-o ia.

Dar nu poţi fi sigur !

Pentru o hepatită A ajunge o scoică infectată.

Urăşte scoicile !

Iar hepatita ar fi dat icter şi transaminaze uriaşe, nu pete !

Ar mai fi o explicaţie.

- Leucemie. - Leucemie ?!

La trisomici e frecventă.

Poate că explicația e mai simplă. O infecţie neglijată. de exemplu.

N-a avut infecții ! Am avut mereu totul sub control !

Ştii că are două celulare ?

- Cum adică ? - Ascunse în geantă.

- Ştii sau nu ? - Nu.

E imposibil, Susanna nu minte N-a avut secrete faţă de mine.

Şi eu am greşit la fel.

Eram convins că fiica mea rămăsese fetiţa mea, dar nu e aşa.

Are viaţa ei. La fel e şi cu Susanna. Nu mai e un copil !

Nu ştii nimic despre ea. Iar eu nu am timp de pierdut.

Îi facem o analiză LCR şi ne pregătim pentru un eventual transplant.

E tulburat.

Ce s-a întâmplat ?

O criză respiratorie. L-am pus pe oxigen.

Vezi ? Nu e numai Alzheimer. Trebuie să fie o infecţie pulmonară.

- Începem cu antibioticul. - Da.

Şi aşteptam să-şi facă efectul.

Ar mai fi o problemă.

- Când termini, ştii unde o laşi. - Mulţumesc.

Hai, Neve !

O să fie doar câteva zile.

Va fi perfect !

Dar acum trebuie să te las aici.

La căldurică...

Bravo !

Doctor Kidane ! Ţi-e frică de câini ?

Glumeşti ? Nu.

- Vii des aici ? - De vreo două ori pe săptămână.

Vil aici, deşi avem aşa de puţin timp liber ?

- De ce ?

Fiindcă ei nu mint.

O bere, şi te las cu viaţa ta frenetică.

- Nu, trebuie să scriu ! - Termină ! O bere ! Mişcă-te !

Poate ca al uitat şi asta,

dar un rezident, când nu studiază, trebuie să muncească. Şi invers.

Uite cine e !

- Haide ! - Nu. Mai bine, nu.

Hai ! Termină ! O bere !

N-ai pierdut numai piciorul, ci şi curajul ?

Nu e frumos să spui asta !

Bună !

- Se poate? - Sigur !

E liber şi locul ăsta, fiindcă eu plec.

Hal să bem ceva împreună !

E nevoie într-o zi aşa de complicată.

Mai mult surprinzătoare.

Voi ştiaţi povestea asta cu sora lui Lorenzo ?

E ciudat să ţii un asemenea secret. Ca prietenă, eu m-aş supăra.

De ce să te superi ? Ce e ciudat ? E un lucru care îl stânjeneşte.

Nu ţii ascunsă o persoană importantă din viaţa ta.

Numai dacă eşti ciudat !

Secretele fac rău. E adevărat.

Mai ales, cele care împiedică relaţiile speciale.

Nu, doamnă doctor ?

Da, dar unele sunt mai greu de dezvăluit.

Da ! De exemplu, tu nu ne-ai spus că Martelli e mama ta.

Nu toţi suntem mămoşi ca tine !

- Mai bine mămos decât acru. - Și mămos, şi supărăcios !

la uite unde era Miss Simpatie !

- Închinăm un pahar ? - Da !

Pentru medicii care nu se tem de secrete !

Pentru legăturile speciale !

Haideţi !

- Bravo ! Noroc ! - Sănătate !

Eşti bine, Susanna ?

- Unde ai fost ? - La automatul de cafea.

Doar că în hol nu sunt automate de cafea.

- O să-i spui fratelui meu ? - Ce ? Să-ţi aducă o cafea ?

- Nu. Că am plecat din secţie. - De ce i-aş spune ?

E bine că ai făcut un tur al spitalului.

- Dar l-am făcut pe ascuns. - Voiai să-l faci şi l-ai făcut.

Aşa fac adulţii. Iar tu eşti la fel de mare ca fratele tău.

- Lorenzo mă iubește. - Bineînțeles !

De-asta ar trebui să-i spui adevărul.

- Care adevăr ? - De exemplu, că ai două celulare.

Dacă vrei, poţi să-l foloseşti.

Nu eşti un copil ! Poţi avea o viaţă de care care fratele tău să nu ştie.

- NU... - Degeaba spui că nu !

Dacă o mai faci pe copilul, nu vom înţelege niciodată ce al !

Susanna, calmează-te ! Susanna !

Ce faci acolo ?

- Stăteam... - Dă-te !

- Stăteam de vorbă ! - Gura ! Un antiagregant ! Repede !

Susi, calmează-te !

Sussana a avut o ischemie tranzitorie fiindcă a agitat-o Fanţi !

Îmi pare rău, poate că am exagerat...

Ai depăşit orice limită ! Şi cu un pacient cu handicap !

E mai mult de-atât !

Faptul că tu nu înţelegi ne împiedică să analizăm mai profund.

Normal, nu ? De fapt. eu nu înţeleg !

Fostul doctor Fanţi să stea departe de Sussana !

A recunoscut, nu ? Nu poate să nu exagereze.

În ultima vreme. am observat episoade de confuzie.

- Ce episoade de confuzie Andrea ? - Nimic grav.

Acum trebuie să ia o hotărâre directoarea medicală.

Agnese va decide dacă poţi rămâne să lucrezi aici sau nu.

Bravo, Doc ! Asta se întâmplă când devenim prea implicaţi !

Lucrurile se complică, iar decizia e luată de conducere.

Mai rău e că încă nu am înţeles ce are Susanna.

Măcar aveţi o ipoteză: leucemia. Noi, nici pe aia.

- Vorbeşti despre Ernesto ? - Nu răspunde la antibiotice.

I-am făcut o mulţime de analize, dar nu reuşim să aflăm ceva clar.

Asta se întâmplă când nu te implici suficient !

Am fost şi acasă la el ! De ore întregi ne chinuim aici !

Înţeleg.

Dar tu trebuie să vindeci o boală sau pe dl Ernesto,

care trăieşte doar cu câinele lui ?

- Ce-i acolo ? - Zici tu ?

E noul ecograf... Sardoni a zis să-l testăm.

Nou.

- Îţi aminteşti ? - Da.

Sănătate !

Ernesto !

Ernesto ! A venit cineva în vizită.

Al o vizită.

Uite !

Neve ! Vino aici !

Scumpo ! Draga tatei !

De ce te-ai purtat aşa cu pacienta ?

Îmi pare rău ! Am pierdut puţin controlul, dar...

E ciudat ! Tratamentul nu trebuia să evite tocmai unele excese ?

L-am întrerupt

Cum adică ? În ce sens ?

Nu mai iau anxioliticele.

- E ideea ta ? - Acum aflu şi eu.

- Am luat singur hotărârea. - Ai luat-o singur ?

Glumim ? Pentru a lucra în secţie, tratamentul era obligatoriu !

Regret, îmi dau seama

dar începeam să nu mai am, nici amintiri mai vechi de 12 ani

Şi nu sunt amintiri pe care vreau să le pierd.

Îmi pare rău, dar nu-mi asum responsabilitatea

de a avea în secţia mea un medic care nu se poate controla.

Conducerea trebuie să acționeze.

Voi trimite consiliului o solicitare de întrerupere a contractului tău.

Agnese, așteaptă !

- Am o întâlnire. - Te rog, nu mă goni !

Munca asta e tot ce mai am. Te rog

- Atunci, ia medicamentele ! - Nu.

Nu-mi mai amintesc primul nostru sărut.

Am imagini confuze de la naşterea Carolinei...

Chipul lui Mattia începe să dispară.

Anxioliticele sunt de vină.

Am pierdut deja 12 ani de amintiri ! Nu mai vreau să pierd şi altele.

Îmi pare rău, Andrea.

Dar am avut deja problema cu bolnavă de porfirie.

Trebuie să plec.

Îmi pare rău... O să rămâi singură... Cine o să aibă grijă de tine ?

Nu fiţi aşa de pesimist !

Vom găsi pe cineva care să aibă grijă de Neve.

Când a adus-o soţia mea, era aşa de micuţa...

Dar timpul trece şi ia totul.

Pe soţia mea, dinţii mei...

Începe să ne ia şi amintirile.

Aveţi un logodnic, doamnă doctor ?

Nu, nu am.

Şi ce mai aşteptaţi ? Treceţi la treabă !

Toată lumea îmbătrâneşte să ştiţi !

Ce prost am fost ! Am dat două zile cu soluţie împotriva carilor,

iar bufetul va trăi mai mult decât mine.

Ai tu grijă de câine ? Mă întorc repede.

- Da. Dar unde te duci ? - Îţi spun după aia.

Dormi, Susi ?

Fratele meu a spus că nu trebuie să vorbesc cu tine.

Are dreptate.

Dar nu trebuie să vorbeşti.

Voiam să-ţi cer scuze CĂ te-am speriat.

Voiam doar să te conving să le demonstrezi tuturor

că te descurci mai bine decât cred el.

Dar greșeam.

Nu trebuie să demonstrezi nimic.

Dacă vrei, mă uit la parametri Şi n-o să mă mai vezi.

Bine...

Închide !

Te deranjează lumina ?

În ultimele luni ai avut mici bubițe pe mâini şi pe picioare ?

Da... Fiindcă mănânc prea multă ciocolată.

Pot să-ţi văd ochii ?

Cu o lumină mică, doar câteva secunde.

Bine !

Ne grăbim...

Bravo ! Am terminat.

- Am zis să nu te apropii ! - Stai să-ţi spun ce am văzut !

Nu mă interesează ! Încetează !

Lasă-l să vorbească !

Când am stimulat-o cu lumină, pupila a arătat sindromul Argyll Robertson.

Ce tot spui ?

A pierdut reflexul miotic Şi l-a păstrat pe cel de acomodare.

Ştiu ce e Argyll Robertson. dar Susanna nu poate avea sindromul.

Ar însemna că are neurosifilis în stadiul III !

Neurosifilisul tardiv meningovascular explică toate simptomele.

Inclusiv petele colorate de pe spate Şi pustulele !

- Care pustule ? - Pe care le-a avut acum câteva luni.

- De unde ştii ? - Am întrebat-o.

E o mică problemă ! Susanna nu are activitate sexuală.

Mai ales cu cineva care să-i poată da sifilis !

M-am săturat de prostiile astea.

- Lorenzo ! - Spune !

Susanna e pacienta mea. Vreau să verific ipoteza lui Andrea.

Facem testul TPHA.

E intoxicaţie acută cu benzen.

Ernesto a dat cu soluţie fără să aerisească.

- Neve a scăpat fiind în bucătărie. - Exact !

Îi dăm cortizon.

- Neve unde e ? - Stai liniştită, e în siguranţă.

Am rezultatele Susannei.

- E sifilis în stadiul III, - Începem rapid tratamentul !

Penicilină injectabilă intravenos, 3-4 milioane UI la patru ore.

Putea fi infectată acum câţiva ani. Mi-a spus mereu totul. De ce...

A fost împotriva voinței ei !

E prematur. Aşteaptă tratamentul şi...

Stai puţin ! Mauro lucrează şi într-un centru pentru refugiaţi.

Poate că s-a infectat şi i-a transmis surorii mele.

- Lorenzo. gata ! - Mă duc să vorbesc cu nemernicul !

Susi, ce faci aici ?

Trebuie să te întorci în rezervă. Merg eu cu tine !

- Hai ! - Aşteaptă ! El are dreptate.

Nu sunt un copil Şi Nu mai vreau să mă ascund.

De ce să te ascunzi ? Despre ce vorbeşti ?

Am un prieten. Îl cheamă Alessandro. E în centrul meu.

E foarte frumos.

Aproape ca tine.

- Un prieten gen iubit ? - Suntem împreună.

Vreau să vină la mine.

- Dar voi doi aţi... În sensul că... - E normal să mă întrebi asta ?

Sincer, mi-e mai greu decât ție !

Dar, ca medici, trebuie să ştim.

Sigur că da ! Eu şi Ale vom fi împreună pentru toată viaţa !

Perfect, dle Galbiati...

Respiraţi mai bine, iar tensiunea e normală.

- Bine. Neve ce face ? - E mai bine decât noi toţi.

Pot s-o văd înainte de culcare ?

Ultima oară, mă simţeam foarte râu.

Cred că e îngrijorată.

Ernesto a luat-o razna complet. Dar eu, şi mai tare decât el.

Facultatea, specializarea...

Dar risc să pierd totul din pricina unui câine.

Puteai să refuzi.

Pe tine te-a rugat. Te-a văzut aşa de sensibilă...

Nu fac asta pentru el, ci pentru Neve.

- Unde ziceai că ai legat-o ? - Acolo. Am lăsat-o...

Nu ! Nu pot să cred !

A făcut-o bucăţi ! Poate că îl era sete !

Ce dracu' ? Puteai să-i pui şi putină apă !

Puteai să te ocupi tu de câine, doar eşti expertă !

Trebuie s-o găsim. nu să ne certăm ! Repede !

Neve !

Şi eu am fost uluită când am aflat că fiul meu are o relaţie.

Dar e frumos. Nu consideraţi ?

Mai întâi, să rezolvăm problema sifilisului.

Da. Acum circa zece ani, am fost în vacanţă în India.

Şi am avut un accident.

Alessandro a avut nevoie de o transfuzie urgentă.

Una dintre pungi a fost contaminată.

Sângele i-a salvat viaţa, dar i-a transmis sifilisul.

Și nu l-aţi tratat ?

Ba da, dar e clar că bacteria nu a fost eliminată complet.

- Dar par fericiţi împreuna ! - Da.

Numai să supraviețuiască sora mea.

Eşti foarte frumoasă Şi în spital.

Se poate ?

Moretti Alessandro.

Încântat !

Lorenzo.

Ne-aţi făcut o surpriză frumoasă !

De ce n-ai spus nimic ?

Te cunosc ! Ştiu că eşti gelos.

Și te-ai fi temut că mă pierzi.

- Ce tot spui ? - Mă ai numai pe mine.

- Nimeni nu mai ştia de voi ? - Doar Mauro.

Dar acum vrem să le spunem tuturor.

O să ne căsătorim şi o să ne mutăm împreună, singuri.

- Singuri ?! - Am găsit o casă socială.

Vom avea apartamentul nostru, ca toată lumea.

- Sigur sunteţi pregătiţi ? - Nu ştim.

Dar nu ne pot spune ceilalți. Trebuie să aflăm singuri.

Susi !

Repede !

Sunt aici !

Uită-te la mine !

Susi ! Susi, uită-te la mine !

Cine e?

Sunt Alba, colega lui Riccardo. A uitat ceva la spital.

Intră !

Neve !

Neve !

- Ai găsit-o ? - Nu !

Ne despărţim ! la-o pe acolo ! Ne vedem mai târziu !

Am trecut-o pe antibiotice mai puternice.

Tratamentul a dat rezultate. Dacă răspunde...

Inutil să continui, Giulia !

Știu că poate muri peste noapte.

Credeam că am totul sub control, dar...

Nu am înţeles nimic.

Bun venit în clubul fraţilor mai mari, preocupaţi să salveze lumea.

Am greşit neprezentându-ţi-o. Te-ar fi plăcut foarte tare.

O să avem ocazia !

Nu-mi imaginez viaţa fără ea !

Mereu m-am gândit că sunt... fratele normal, nu ?

Cel cu viaţa plină de... lucruri.

Iar ea are un iubit de ani buni. Are un plan alături de el.

Dar eu ce am ?

Pacienţi care vin şi pleacă...

Nimic altceva !

Mă duc să beau o cafea.

Albă ! Ce faci aici ?

- Drept cine m-ai luat ? - De ce ? Ce s-a întâmplat ?

Ţi-ai inventat o iubită ca să nu ieşi cu mine !

Nu ai nicio iubită ! Mi-a spus mama ta !

- Nu, eu... - Stai liniştit ! Nu te mai agasez !

Albă !

Da... Am inventat o iubită.

- Dar am făcut-o pentru tine. - Ce zici ?

Am făcut-o ca să nu văd faţa aia.

Bună

Neve !

- Unde ai găsit-o ? - De fapt, ea m-a găsit pe mine.

Un medic singur, fără zgardă... Şi m-a adus aici.

Îţi aduc lucruri uscate.

- Astea sunt pentru tine... - Mulţumesc.

Uite în ce hal eşti !

Ţi-o fi foame...

Dacă vrei, poţi să rămâi să dormi aici.

Vorbeşti cu mine sau cu Neve ?

Cu tine.

Dar poate că vrei să te duci acasă.

Îţi chem un taxi.

Rămân aici.

Bine...

Se ştie ceva ?

Nu. Sunt înăuntru de la opt.

Dacă lucrurile merg prost, ai un plan de rezervă ?

Povestea asta tot a ajutat la ceva.

Am înţeles că trebuie să încetez cu soţia mea.

Pentru ea nu voi mai fi ce-am fost.

- Ştii ce mi-a zis Carolina ? - Nu.

Să dau pagina.

O viaţă nouă, o parteneră nouă...

Îţi dai seama ?

Nu ştiu de unde să încep dacă sunt dat afară de-aici.

Eu nu ştiu...

- Frumos cercel ! - Mulţumesc.

Pe celălalt l-am pierdut. Dar îmi place mult.

Au terminat. Mă duc.

- Baftă ! - Mulţumesc !

Acum se zice "să fie" !

A durat ceva, dar am luat o hotărâre...

- Trebuie să stau Jos ? - Nu e nevoie.

Aţi încălcat regulile care v-au fost impuse.

De când aţi întrerupt tratamentul,

aţi expus spitalul unul risc constant de procese.

În această situaţie, suntem obligaţi să...

Mă scuzaţi !

Eu am făcut plângere. Dar vreau să adaug ceva.

Fanţi nu poate fi considerat un medic oarecare.

Fiindcă nu e numai atât.

Nu se limitează să consulte pacienţi. Ei suferă alături de ei.

În fiecare zi, noi tratăm bolile.

Respectăm regulile.

Dar el tratează bolnavii. Şi flecare bolnav e unic.

Aşadar, îmi retrag toate acuzaţiile.

Şi sper ca dr. Fanţi să-şi poată continua activitatea în spital.

Poate că sora mea o să moară, dar speranţa i se datorează lui Doc.

Deci... mulţumesc !

Rămâne problema tratamentului cu anxiolitice...

Aici garantez eu !

Voi veghea asupra echilibrului emoţional al dr. Fanţi.

Şi-l voi ajuta dacă apar crize.

Mă scuzaţi ! Susanna şi-a recăpătat cunoștința.

Voiam să vă spun, fiindcă e meritul dr. Fanţi.

Mulţumim pentru vestea bună !

Dar nu cred că dr. Fanţi are nevoie de avocați.

Bună, Lollo !

Bună !

Iartă-mă că nu ţi-am spus despre Alessandro.

E vina mea. Ar fi trebuit să te ascult şi să înţeleg.

Dar promit că ne întoarcem acasă...

Și totul va fi diferit !

- Dar o să mă mut cu Alessandro. - Cum spui tu.

O să te descurci fără mine ?

Ale, ali venit !

Bună, iubito !

Mâncăm amândoi ?

- Ai mâncat deja de dimineaţă ? - Nu-ţi face griji.

Nu aveau suc de coacăze. Am luat de piersici.

- Uite ce ţi-am adus ! - Mulţumesc !

Îţi place floarea asta ?

- Mult ! - E floarea-soarelui.

Ce-ai pățit ? Nu te simţi bine ?

Dacă faci aşa. mă sperii !

Nu...

Nu sunt bolnav.

Atunci, ce mai e ? Mai ai o soră pe care să mi-o prezinţi ?

Te iubesc, Giulia !

Mă prostesc mereu doar ca să te aud râzând.

Mă bucur când sunt cazuri grele. Când ai dubii, îţi muşti buza.

Şi n-ar trebui să-ţi strângi părul, fiindcă ai un gât minunat.

Şi te rog să uiţi că ţi-am spus că vreau să rămânem colegi !

Minţeam !

Hai să plecăm împreună la mare !

Acum !

Ce zici ?

- Sunt un caz disperat. - Nu tu ! Eu sunt.

Deşi Andrea s-a schimbat...

Încă sunt nebună după el !

Nu vreau să te fac să suferi.

Mă întorc în secţie.

Andrea are sprijinul tuturor. De la director... la colegi.

Nu mai ia nici anxioliticele... A ieşit... de sub controlul nostru.

Nu contează !

Am câştigat timpul de care aveam nevoie.

Fişa lui Giovanni Pavesi, care te incrimina, n-a mai apărut.

Acum a venit şi răspunsul.

După formalităţi, totul va fi oficial.

Profesorul Sardoni,

şeful departamentului medical al spitalului St. Louis, din Chicago.

Andrea a uitat ultimii ani...

Îi vom uita şi noi.

Iat-o !

Mulţumesc !

Am găsit asta într-un buzunar.

Dacă n-o găseam, se distrugea.

Giovanni Pavesi...

Subtitrare: Retail