Original subtitles

Sigur vrei să mănânci înainte de teatru ?

Nu mi-e foame.

Cu toate zborurile astea... Bine că s-a terminat.

Nu mai puteam să mă tot duc la Londra.

E o veste foarte bună.

Dar nu am înțeles. E o retrogradare sau o avansare ?

Nu... E mai mult... o rotire a personalului.

Iubitule, te simți bine ? Transpiri.

Sunt doar puțin obosit.

Dar la spectacol ne mai relaxăm puțin.

Ești sigur ?

Iubitule ! Dragul meu...

Iubitule !

Ajutor !

Andrea începe lucrul în secție.

Îi spun așa ca să vă obișnuiți cu faptul că nu vă mai este șef.

Nu va fi nici un doctor ca alții,

ci un simplu ajutor, nu va putea hotărî nimic.

Va putea ajuta pe oricine, nu și pacienții, în mod direct.

E clar ! Va fi foarte util !

Cred că va putea redeveni. Dar poate că va fi nevoie de timp.

Acum e în responsabilitatea mea.

Nu vreau să aibă inițiative,

să discute cu pacienții sau cu rudele lor.

Asta nu e o problemă. N-a făcut-o niciodată.

Sigur ne îngrijorăm degeaba.

Fanti își va reveni în curând.

Pacienții nu trebuie să știe problema lui.

Dacă s-ar întâmpla ceva,

un avocat ar putea spune că lucrează împotriva spitalului.

Era necesar să se întoarcă ?

Dacă nu poate face nimic, riscă să fie un pericol pentru toți.

Se întoarce pentru că vrea și are dreptul.

Are nevoie de puncte de referință puternice.

Locul ăsta a fost casa lui mai mult decât oricare alta.

Giordano, lucrezi tu cu Fanti.

Va ajuta rezidenții să aibă grijă de pacienți.

Cred că v-ați apropiat puțin în perioada recuperării lui.

Da, poate că a rămas ceva din obiceiurile noastre de lucru.

Nu te lăsa influențată de ele.

Acum, deciziile sunt ale tale.

Doamnă ! Vine.

Vorbesc cu el în biroul meu.

Dacă excludem tot ce nu pot să fac...

Îmi rămâne să-ți fac fotocopiile

și să-ți aduc cafeaua, macchiato, o jumătate de plic.

Agnese, sunt același medic. Sunt același om.

Între noi nu e nevoie de condiții. Știu că și tu crezi asta.

Te cunosc prea bine.

M-am schimbat.

Apropo... E adevărat că a devenit legal canabisul ?

Mai mult sau mai puțin. Doar cu 0,2% din principiul activ.

E o altă lume, nu-i așa ?

Andrea ?

Acum beau cafeaua fără zahăr.

Bine.

Kidane și Patrizi ! lau fișa asta.

Voi doi, pe asta...

Aveți o internare la 23.

La cine pică Profesorul Amnezie ?

Mă prefac că n-am auzit.

Dar cine îmi mai spune așa ajunge direct la Sardoni.

Nu mai sunt profesor, clar ?

Cred că nici doctor.

Maximum "Doc", nu ?

Foarte bine ! Doc ! Dulapul tău e numărul 2.

Iar asta e uniforma ta. Și pică la voi.

DOC - ÎN MÂINILE TALE Episodul 3

NIMIC PERSONAL

Bună ziua !

Așadar...

Aș zice că tu faci anamneza, iar Doc actualizează fișele.

Pentru optimizare. Dacă avem nevoie de ajutor...

Avem un episod de vomă, transpirație și frisoane.

- Așa este ? - A fost o congestie digestivă.

Soția mea a insistat să merg la camera de gardă.

Ei m-au expediat aici, fiindcă sunt fricoși,

așa că te pun să faci o mie de analize.

E o viziune extremă, nu ?

Oamenii se vindecă pe internet. Cu toții sunt doctori.

Bine ai revenit în prezent !

Așadar... Sandro... Putem să ne tutuim ?

- Nu. - Bine, nu contează.

- Vă știți cu anumite boli ? - Am doar probleme de digestie.

Așa că trimiteți-mă acasă, și suntem mulțumiți cu toții.

Și noi abia așteptăm să plecați.

Dar răspundeți la întrebările doctorului, fiindcă, vă asigur,

într-un spital cu medici fricoși, drumul până la plecarea pe semnătură,

dacă noi suntem de o altă părere, e foarte lung.

Nu sufăr de nicio boală.

Da !

Așadar, vă știți cu diabet, cardiopatie, tumori ?

Febră mare, icter pronunțat, transaminazele și bilirubina, mărite.

Și sigur n-a fost o congestie digestivă.

Nu știu ce e, dar e mai complicat decât ne putem imagina.

Aș lua-o prin excludere.

Dr. Fanti de unde ar începe ?

De ce vorbești cu "dv." ?

Așa vorbeam înainte.

Dar până săptămâna trecută mă tutuiai.

Doar că nu îți mai sunt pacient. Nu sunt nici rezident.

Poți să treci peste partea în care mă evaluezi.

Nu, dar nu voiam să spun... Voiam doar... Scuzați-mă ! Scuză-mă !

- Aș începe excluzând hepatita. - Bine...

Hepatită.

Doc, și eu pot să te tutuiesc, nu ?

Arhiva cu fișe e pe coridor.

Spor la treabă !

Cred că puteți fi externat.

E normal să fiți puțin slăbit.

Ce bine ! Abia aștept să mă întorc acasă !

Gata cu distracția !

De dimineață ați făcut totul singur ?

Ați fost la bale, ați mâncat ?

La baie am fost singur, dar aveam picioarele așa de grele...

Abia am ajuns.

Nu vă faceți griji. O să vedeți că va fi bine.

După ce o să vă ridicați, o să vă reveniți.

Cred că vă mai ținem sub control o zi.

- Nici nu mă gândesc ! - Ați avut o gripă urâtă.

Să fim siguri că nu sunt complicații.

Îl cunosc mai bine pe colegul dv.

Pariez că dv. mă externați !

- Pariu pierdut. - Atunci, să vină dr. Lazzarini !

Nu-l ascultați ! E bine că îl mai țineți puțin.

Tineți-l toată luna. Și pentru totdeauna !

Mă scuzați ! Știți unde e rezerva lui Sandro Feroli ?

- Aici. - Mulțumesc !

- Ce faci ? - De unde ai aflat că sunt aici ?

A sunat soția ta la birou. Am răspuns chiar eu.

Nu vreau să zici nimic. Ți-am spus !

Nu am spus nimic, Sandro. Aștept să-i spui tu.

Sunt bine, Stefano, nu e nimic. Te sun imediat ce mă externează.

Nu mai trebuie să fii văzut aici. E clar ? Ai înțeles ?

Încet !

Am dreptate să-mi fac griji și să vreau să te văd când pot.

Poftim ! 24, gata de externat.

Era un coleg care îl e antipatic soției dv. ?

Oi fi curios, dar nu e treaba ta.

Bună ziua /

- Bună ziua ! - Pot să plec ?

Nu, trebuie să facem toate verificările.

- Am făcut tot ce era de făcut. - N-am semnat nimic. Nu puteți pleca.

Acum semnez...

Și plec...

- Apucă-l de picioare ! - Da.

A leșinat într-o criză hipotensivă, dar au venit și analizele.

Da. Problema hepatică e clară. Dar nu e nicio hepatită virală.

- Alcool, exces de medicamente ? - Nu, pacientul a spus că nu.

- Poate că a mințit. - Într-o privință, cu siguranță.

Cel puțin, pe soția lui.

A venit la el un coleg. Cred că ar putea fi iubitul lui.

De-asta ți-a zis să-ți vezi de treabă !

Da, dar tipul e consumator de cocaină.

E posibil să-și fi petrecut seara împreună...

Poate că Sandro a luat ceva calmante, ca să doarmă,

și uite problemele hepatice.

Dar n-ar recunoaște niciodată. Eu aș face o biopsie la ficat.

Nu e cam invazivă ?

Pentru o teorie atât de... Cum să-i spun ?

Imaginativă. Zi !

Dacă ar fi vorba de orice tip de neoplazie,

iar problema hepatică ar îl o consecință ?

- Îi facem tomografie computerizată. - Bine.

Să mergem !

Nu-mi vine să-i fac biopsie.

Scuze pentru azi-dimineață. De vină e leziunea prefrontală.

Îmi taie inhibiția și-mi vine să zic...

... cam tot ce-mi trece prin cap.

Dar nu voiam să fiu antipatic.

Știu asta, doar că ești cam ciudat.

Tare-tare ! Așa !

E aceeași felie de pui de luni. Chiar cred că e chiar aia.

Înseamnă că luni n-ai mâncat-o, Vittorio !

Măcar dacă m-ar duce la cantină...

O să fiu externat, nu ?

O fi o diferență între mine și cei care au voie doar supă !

Sunt perfect de acord cu dl Vittorio.

Am fost internat aici o lună. Slăbeam și tot slăbeam.

În semn de protest, nu cred că va mânca asta.

Bravo !

Nu-mi amintesc nimic. Totul e diferit.

Multe lucruri sunt informatizate.

Uite, tastezi... username, password, enter.

Pe fișa de imprimat scrii tratamentele pentru fiecare tură.

Iar verificările și rapoartele sunt împărțite după tip și după dată.

Când mă gândesc că tu m-ai învățat...

Nu pot să cred !

Infirmieră-șefă ! Afară e nevoie de dv., ca întotdeauna !

Am plecat !

Mulțumesc !

Scuze !

E ciudat să te văd în rolul șefului de secție sever,

când mal ieri ne prosteam pe culoar.

Să vezi ce ciudat mi s-a părut mie să te văd șef de secție !

- Meritam mai mult. - Păreri discutabile.

Oricum, ai înțeles că nu trebuie să vorbești cu pacienții, nu ?

N-o făceai. De ce ai face-o acum, când ți s-a interzis clar ?

Corect ?

Pot să nu vorbesc cu ei, dar cineva trebuie s-o facă, nu ?

Ții minte când le dădeam să completeze formulare ?

- Am putea s-o facem din nou, nu ? - Uită !

N-ar trebui să-ți fie greu.

Deci ? Cum se poartă ?

- Bine. Nici nu mă bagă în seamă. - Nu. Nu se poate !

Competiția asta mă va omorî.

Ai intrat în secția cea mai vânată

dintr-unul dintre cele mai vânate spitale.

Eu alesesem chirurgia.

Dar nu am putut să intru.

La chirurgie concurența e și mai mare.

Și noi vom începe să ne punem piedici ca să fim angajați aici ?

Nu ! Noi ne vom căsători, vom avea zece copii...

Nu e important care dintre noi intră, ci să intre salariul în casă.

Tomografia e la ora 14:00. Perfect ! Plecăm. Poți veni și tu.

Nu poți să mă refuzi, dacă nu ai o altă urgență !

- Am încredere în ochiul tău. - Și oricum nu te-aș fi refuzat !

Cum e ? Bine ? În ordine ?

Hai să stăm cu e el !

Pe tine te căutam. Numai cu tine am chef să vorbesc.

Eu am auzit altceva.

Dacă un pacient află ce s-a întâmplat și spui ceva greșit, plătim toți !

Agnese, uită-te la mine ! Îți dai seama cum am ajuns ?

Tu, prinsă în chestiuni birocratice,

eu, un medic care nu vorbește cu pacienții ?!

- Cum am devenit un astfel de medic ? - Moartea lui Mattia te-a schimbat.

Știi că n-am fost niciodată un medic înzestrat, ca tine.

Dar ca director sunt foarte bună.

- Gustă ! - Puteai să alegi altceva.

Eu, da. Însă e masa unui pacient.

De ce nu facem ceva... împreună, eu și cu tine ?

Ca să le fie internarea mai ușoară.

Pot să verific livrările pentru pacienți.

E un început !

E clar, se agață de ce își amintește. Ce poate face ?

- Pune-te în papucii lui. - Deja mi-e greu în ai mei.

Îmi pare rău pentru situația asta.

Chiar dacă nu e vina lui, tot mă cam irită, fiindcă suferi.

O să fiu părtinitor.

Respirați adânc !

Țineți-vă respirația !

Și dați afară aerul !

Dle Feroli !

- Ce explică întregul tablou ? - E sub transfuzie.

Aș reface tomografia. Tusea a schimbat rezultatul.

Eu aș înțelege ce ascunde Sandro.

Și i-al mai face o biopsie hepatică !

Cu hemoragia aia, putea să moară ! Dacă te ascultam, pierdeam pacientul.

N-ai de unde să știi.

Riscăm în continuare, fiindcă pierdem vremea !

Riscăm, pentru că are ceva care se complică.

Faci tot ce trebuie și ce poți ca să-l salvezi viața.

De obicei, nu ne certăm. Niciodată.

Te poți concentra asupra simptomelor, a analizelor, a anamnezei ?

Fiindcă am mare nevoie.

- Cum ești ? - Se știe ce am ?

Indigestie.

Bine, sunt un idiot. Acum pot să știu dacă sunt pe moarte ?

Nu știm nici noi.

Dar eu sunt doar un asistent inutil.

Dar eram șef de secție.

Am fost împușcat în cap și am pierdut 12 ani de memorie.

Nu mai știu cine sunt și nu voi mai fi ceea ce eram.

Nu știu ce mă așteaptă.

- De ce-mi spui lucrurile astea ? - Fiindcă ăsta e secretul meu.

Acum e rândul tău.

Dacă nu-mi spui secretul tău, nu pot să înțeleg.

Am vorbit cu șeful.

Sardoni m-a liniștit. Trebuie să ai încredere în ei.

- Bine. - Bine ?

Ai grijă ! Ce faci acolo ?

Hai, bea ! Încet !

Ce faci ?

Încet ! Stai ! Ce tot faci acolo ?

Ce te-a apucat ?

Pacientul 26 nu trebuia externat ?

Am uitat ? Ce e ?

Nu ți-am spus fiindcă situația e sub control.

Dar are membrele inferioare insensibile.

- Guilllain-Barre ? - Și-a dorit să mergeți dv. la el.

Domnul Vittorio. Vreau să spun "numărul 26".

- Cred că l-ar ajuta. - Ai dreptate.

Mâine, asta voi face prima oară. Mai degrabă...

N-ar trebui să te atașezi de pacienți.

Cel mult, de colegi.

Ești logodită ?

- Nu. - Mai bine, fiindcă nu ar dura.

Aici nu e un program fix. Știi asta, nu ?

Ghicesc la cine te gândești ?

Mă gândesc că un pacient îmi moare sub ochi.

Fără Andrea nu e la fel.

Credeam că lucrurile puteau să revină la normal,

dar totul e complicat...

Nu-și amintește de mine, dar nici nu-l mai recunosc.

- Nu mai am încredere în el. - Nu crezi că exagerezi puțin ?

E prima zi, nu...

Dă-i timp și... poate că va fi ca înainte.

Dacă asta nu se întâmplă, ! poate te îndrăgostești de altcineva.

Eu sunt terorizat de timp.

Am decis chiar în acest moment

că nu pot lăsa să plece o minunată nouă rezidentă.

Pe mâine !

Și tu ești pe-aici ?

Gabriel îmi spusese că e rândul tău.

Nu mă interesează Lazzarini.

- Nu ? - Nu sunt ca tine.

Se știe că din studenție erai printre preferatele lui.

Poate că de-asta vrei să fii internistă.

Acum, te-a uitat. Și te roade.

Totul e greșit.

Dar poți verifica punctajul cu care am intrat, e public.

Dacă vrei. Pa !

Vrei să nu mai apari așa ?

Cum s-a terminat ziua ? Ai terminat de vorbit cu pacienții ?

- Nu, nu pot s-o fac. - Îmi imaginam.

Crezi că poți fi împiedicat să faci ce vrei ?

Nu te-ai schimbat.

Invită-mă la cină !

Nu mă lăsa să mă întorc acasă singur !

Andrea !

Tu ai viața ta. Iar eu, pe-a mea.

Tu te-ai întors în timp 12 ani. Eu, nu.

O să mai încerc !

L-am vorbit de rău pe dr. Kidane. Avea dreptate, ca de obicei.

Ați făcut bine că l-ați vorbit de rău.

Deși de data asta nu merita, dar e valabil pentru o altă ocazie.

Știe el care. Nu deveniți paraplegic. Aveți sindromul Guillain-Barre.

O complicație intervenită după gripă.

- În câteva zile, plecați acasă. - Mulțumesc !

Iar eu mă pot bucura de alte câteva zile de liniște.

Federico ți-a spus dacă vine ?

Da, sâmbătă. Vine aici direct de la aeroport.

Tu o să fii bine. Și o să mergem cu toții acasă.

Dar, dacă mai ajungi în spital, să știi că te duc direct la azil.

N-o să mai ajung ! Prefer să mor înainte.

Nu mai pot să stau în patul ăsta.

Vă mănâncă ? Vă mai deranjează ceva ?

Îmi sunt picioarele amorțite. Mă deranjează foarte tare.

Ai înțeles ce s-a întâmplat ?

Cred că, dacă un picior se mișcă, iar celălalt, nu,

poate că am greșit ceva.

Ascultă ! Asta nu e un examen, iar eu nu-ți dau 18.

Dar contează pentru formarea ta și pentru evaluarea mea,

așa că respiră adânc și vorbește în termeni medicali.

Sindromul Gulllain-Barre e ascendent.

Paralizia începe de la picioare,

ajunge la trunchi și cuprinde brațele.

Vittorio are brațele amorțite, dar mai poate mișca un picior.

Exact. Mulțumesc, dnă doctor.

- Doar că nu știu ce ar putea fi. - Putem face presupuneri. Kidane !

- Neoplazie cerebrală. - Nu !

Alba, dacă nu te implici emoțional acționezi mai repede.

Asistent !

Mă cheamă Andrea.

- Cum te simți ? - Trebuie să vorbim.

M-am gândit că, dacă mor fără să fi spus adevărul,

toți îl vor descoperi, iar eu voi fi...

... idiotul căruia îi era rușine să-l spună.

Bine !

- Pot ? - Da.

Care e adevărul ăsta, Sandro ?

Am fost concediat.

Nu am avut curaj să-i spun soției mele.

La început, m-am gândit că pot rezolva cumva.

Am căutat rapid o altă slujbă, dar până acum n-am găsit nimic.

De săptămâni întregi, mă prefac că mă duc lunea la Londra.

Dar intru pe autostrada spre Sesto,

mă duc pe ieșirea Torino-Trieste

Și mă opresc cu mașina pe malul râului Lambro.

- Cine era cel care a venit la tine ? - Singurul meu prieten din firmă.

Mi-a spus că e o nebunie să-l ascund soției mele.

Și avea dreptate.

Doar că timpul trecea... și era tot mai târziu să-l spun.

Nu e târziu. Spune-i acum, când vine.

Trebuie să mă aranjez puțin.

Te ajut eu.

Bine...

Așa... Încet !

- E-n ordine ? - Mă descurc.

Nu !

O altă criză hipotensivă. E după o transfuzie.

- Nu înțeleg ! Ce are ? - Nu știu.

Dar știu unde să caut. Dacă vrei, putem merge împreună.

Bine !

Asta ar putea fi locul.

- Leptospiroză. - Da, explică toate simptomele.

Da, dar a făcut ceva ca s-o ia. De ce nu a rezultat din anamneză ?

Cine a făcut-o ?

Nu a rezultat fiindcă pacientul a mințit cu privire la unele aspecte.

Atunci, de unde știți ?

Datorită relației de amiciție dintre pacient și Fanti.

A fost hotărâtoare pentru diagnostic.

Trebuie început cu antibioticul. Altfel, întârziem.

- Bine. - Duceți-vă !

Mersi de încredere, șefule !

Poate vom reuși să refacem și formularul pentru pacienți.

Termină cu "șefule” ăsta !

Hai cu mine !

Dacă mesajul e să studiez, știu și o fac deja.

Nu. Mesajul e că poți studia cât vrei, Andrea,

tot nu vei putea recupera.

Astea sunt doar publicațiile din ultimii trei ani.

La cinci ani, în medicină, cunoștințele se dublează.

- Mulțumesc că mi-ai amintit. - Astăzi ai avut noroc.

Norocos, atâta tot.

Dar nu pe asta se bazează o secție de excelență.

Retrag mulțumirile pentru încredere.

Nu e ceva personal, nu suntem noi doi.

Dar m-am mai gândit la ceva ce-ai spus și...

Uite !

Pe ăsta îl foloseam noi.

E cam depășit, dar îl poți folosi pentru a face noul formular.

Te ocupi tu: îl configurezi, îl propui pacienților...

- Și aduni răspunsurile. - Mulțumesc, șefule !

Medicamentele își fac deja efectul.

Reușesc să mișc mâna dreaptă...

- Bine ! - Vezi ?

Vezi ?

- Termină cu tâmpeniile ! - Hal, că ți-e dor de mine !

Altfel, ce mai cauți aici ?

Infirmiera mi-a spus că și azi

ai lăsat mai mult de jumătate din prânz.

Uite ce ți-am adus !

Bună ziua /

Să facem o examinare...

Ce examinare ? Ce ți-au spus ? Sindromul ăla...

- Gulllain-Barre... - Da !

Dar trebuie să ne asigurăm că despre asta e vorba.

- De ce din nou ? - Bine. Să mergem !

- Nu te mișca de aici ! - Nu. Bine...

Te aștept aici.

Bună seara !

Voiam doar să văd parametrii înainte de a pleca.

Și eu aș vrea să știu ce face.

Dr. Giordano mi-a spus de o infecție, dar nu a intrat în amănunte.

Mă tem că e vorba despre ceva grav.

E protocolul.

Probabil că e un protocol tâmpit, așa că...

Vă spun eu.

Soțul dv. are leptospiroză.

Era într-un stadiu avansat, a fost greu de diagnosticat.

Dar am început să-i dăm antibioticele potrivite.

Deci soțul dv. va fi bine.

Leptospiroza nu e boala aia care se ia de la șoareci ?

Ba da.

Dar e o bacterie comună,

așa că, uneori, e suficient să mergi desculț pe unde nu trebuie.

Nu mai merg niciodată desculță.

Mulțumesc. Poate că astă-seară reușesc să mă odihnesc puțin.

Mă duc și eu să mă odihnesc. Mergeți și dv.

Noapte bună !

Tată ! Ce e ? Toate bune ?

Da, voiam doar să știu ce faci tu.

- Unde ești ? - Acasă.

Nu știu unde locuiești, deci nu pot să-mi dau seama.

- Vrei să știi unde locuiesc ? - Aș vrea să știu cam tot.

De ce nu vil la cină la mine ?

Bere și carbonara. Am luat o nebunie de guanciale.

Sunt vegetariană de peste trei ani.

Fără guanciale.

Nu pot, învăț. Plus că nu mi-e foame, așa că...

Bine, ne vedem altă dată. Dar contez pe tine, da ?

Bine.

Ascultă, scuză-mă...

Știi dacă aveam cumva o relație ?

- De ce mă întrebi ? - Nu, așa, era o impresie.

Nu știu. Dacă aveai, nu mi-ai spus.

Deci...

Tată, acum lasă-mă, fiindcă am treabă. Pa !

Raport indisponibil.

Nu pot să cred că ești calm !

S-ar putea să rămână paralizat.

La vârsta lui, ar însemna să ajungă într-un cămin de bătrâni.

Și l-ai văzut și tu !

E vivace, își iubește soția, ar mai avea mulți ani.

Aș fi mulțumit, în locul lui. Cred că s-a bucurat de viață, nu ?

Bine, ne vedem dimineață.

RAPORT NOU

- E târziu, trebuie să plec. - Silvana !

- Mai povestește-mi ceva. - Ce ?

Vreau să te ascult.

Să mă mint că fac lucruri normale.

- Îmi dai un biscuit ? - Da, un biscuit.

- Ți-l rup bucățele. - Da...

Așa... Încet, încet...

Ții minte când îl ascundea Federico sub pernă ?

Era micuț... Cred că avea cinci ani.

Deși sunt convinsă că sâmbătă, când vine,

o să ne prezinte fata...

Fii cuminte !

Uite-i ! Bună, comorile mele ! Ce faceți ?

A venit mama.

- Scuze, cred că am greșit. - Andrea !

Cu siguranță am greșit.

Andrea, așteaptă ! Ascultă ! Îmi pare rău !

Bine ? Trebuia să-ți fi spus. Dar îți mai cerusem puțin timp.

Pentru ce ?

Ascultă... Îmi amintesc că era cineva !

Dar îmi amintesc perfect și relația noastră.

Am făcut dragoste cu tine acum două minute.

Iubirea noastră e unică, e specială !

Simt asta de câte ori sunt lângă tine.

De acolo trebuia să reîncepem când a murit Mattia.

Dar ne-am permis s-o irosim.

Eu am încercat.

Te poți înfuria...

Poate că ai uitat.

Dar tu ai stricat totul.

Pot să încerc să fac ceva ? Pot să încerc să repar lucrurile ?

Ai întârziat zece ani.

De ce nu mi-ai spus ? Ce prieten ești ?

Îți sunt și neuropsihiatru.

M-am gândit că trebuie să vezi gradual schimbările.

În casa mea e unul care îi regulează nevasta !

Cat de gradual crezi că-mi poți spune ceva ce mă scoate din minți ?

Tocmai.

Plus că...

... dacă mă gândesc la ce spuneți toți, are dreptate Agnese.

De ce să rămână cu un nemernic ca mine ?

Mă scârbește tot ceea ce nu-mi amintesc să fi fost.

Poate că am greșit crezând că pot continua fără amintiri.

Și nu știu de unde iau ! Tu te comporți ca un psihiatru,

nu-mi vorbește nimeni, zero scrisori sau poze !

- Nici e-mailurile nu le pot citi. - Poate că e mai bine.

De ce ?

Amnezia asta poate fi o a doua șansă.

Poți să iei totul de la zero.

Dacă nu-ți place unde ești, poți schimba drumul.

Fără grabă !

Astă-seară, iei două pastile,

te duci acasă și dormi bine.

Nu cred că mă duc acasă. Nu astă-seară.

- Vrei să vii la mine ? - Nu.

Mă întorc în secție. Măcar îi sunt cuiva de folos.

Și... mulțumesc. Știu că sunt un pacient complicat.

Nu, ești doar infantil și al o leziune cerebrală.

Ca toți pacienții mei.

Bună seara ! Doamnă Silvana, sunteți tot aici ?

la să vedem...

- Renato ! - Ce e, Vittorio ?

Soția mea ar vrea să rămână cu mine în noaptea asta.

Nu ! Sunteți nebuni ! Nu se poate, nu e...

Ãștia doi ar vrea să petreacă noaptea împreună. Nu...

În sala de tratamente ar fi singur.

Și doamna ar putea rămâne. O dată putem face o excepție, nu ?

Îi explicați dv. asistentei-șefe !

Bine... Giorgio ?

Să mergem !

Doctore ! Dar ce se întâmplă ? Nu înțeleg. De ce excepția asta ?

V-am auzit vorbind mai devreme. Cred că îl ajută pe soțul dv.

- Face parte din tratament. - Da...

Mulțumesc. E bine așa.

Trebuie să la toate astea. I le dați dv. ?

- Da ! - Bine, atunci...

- Noapte bună... - Mulțumesc.

Și vă rog să fiți cuminți.

Vittorio !

Să nu îndrăznești să mă lași, da ?

Să nu îndrăznești !

- Silvana ! - Da.

Cântă-mi cântecul nostru.

- Te rog ! - Da.

Să nu te trag de păr...

Stai bine ?

Vittorio...

Poate că nu e leptospiroză. Antibioticul nu-și face efectul.

Cum așa ?

Ieri m-ați trimis acasă ! Mi-ați spus că se vindecă.

Cum ai putut să spui așa ceva ?

Nu asiguri pacienții fără certitudini !

Orice medic știe ! Nu-ți permiți, fiindcă ai o leziune la creier !

Au sosit rezultatele tomografiei.

Tumoare, cum credeam.

Un gliom de trunchi cerebral în stadiu avansat.

Insuficiența respiratorie era o chestiune de ore.

S-a dus ?

Măcar n-a trebuit să trăiască paralizat restul zilelor.

Cum de nu ne-am dat seama ?

Nu avem ce să ne reproșăm.

Era prea târziu chiar dacă înțelegeam că nu e vorba de Gulllain-Barre.

Un corp ajunge la cap de linie.

Și nu mai e nimic de făcut.

Rămâne doar umanitatea.

Și mă bucur că ați făcut singurul lucru care era de făcut:

l-ați lăsat să moară lângă soția lui.

Tu ai făcut asta.

Deci ești uman !

Nu știu ce ești plătit să faci.

Tu mi-ai spus că am o altă șansă...

Am încercat s-o iau de la capăt... De la medicul care am fost, nu ?

Dar lumea s-a schimbat și am dat-o în bară !

Da, se putea să nu fi medic.

N-ai înțeles ! Vreau să flu medic. Numai asta îmi doresc !

Pe lângă Agnese, normal !

Și acolo aș încerca un plan B.

Nu, Enrico, vreau să îmbătrânesc cu ea !

Când o să mor, vreau să-mi strângă ea mâna !

Te-am căutat peste tot !

S-a confirmat leptospiroza, iar antibioticul își face efectul.

Era o chestiune de timp. Sandro s-a trezit. Se va vindeca.

Uite cine a venit !

Mulțumesc !

Vă cer scuze ! Dv. mi-ați salvat soțul !

Nu eu. Diagnosticul s-a dovedit corect.

l-am spus adevărul. Despre concediere și restul.

Dacă nu găsea pe cineva

care să-l înțeleagă și să-l convingă să se deschidă,

nu ajungea toată priceperea doctorilor.

Subtitrare: Retail