Original subtitles

Sprijină-ne şi să devină membru VIP pentru a elimina toate anunţurile www.OpenSubtitles.org

Nu ştiu cum să-ţi comunic

ceea ce vreau să-ţi spun,

aşa că voi aşterne totul pe hârtie.

Oricum, nu voi avea niciodată curajul

să-ţi dau scrisoarea asta.

Tu nu simţi ce simt eu...

Te iubesc mai mult...

Bună, Michael!

Bună, fetelor! Vă duceţi acasă? Vin cu voi. La ţanc!

- Ce faceţi diseară? - Nu mare lucru.

E o petrecere la frăţia Kappa Omega.

Da. Am auzit de tipii ăştia. Nu e o frăţie de poponari?

Când nu eşti sigur de masculinitatea ta, îţi baţi joc de alţii.

Îi urăsc pe cei care fac asta. Sunt atât de imaturi!

Te duc cu maşina, frumuseţe?

Nu, mulţumesc, Steve. O să merg pe jos.

Ce matur eşti, Michael!

Ne vedem diseară, Ton.

- Tu ce faci diseară? - Chiar îi place tipul ăla?

Lui Debbie îi place să iasă cu tipi mai mari.

Serios? Dar ţie?

Eu? Nu am standarde. Aş ieşi până şi cu tine.

Suntem prieteni de multă vreme.

În plus, eu am standarde, aşa că asta nu se va întâmpla.

Dacă mi-aş lăsa mustaţă? Oare Debbie ar ieşi cu mine?

- Nu ştiu. Dar poţi să-ţi laşi? - Dacă tu poţi, atunci pot şi eu.

Te-am aşteptat în parcare, idiotule!

Hai odată! Trebuie să dăm o petrecere-monstru la tine.

- Pe curând, Toni! - Pa, Michael!

- Bună, Toni! - Bună, Roger!

Vino încoace!

- Are cine să te ducă acasă? - Nu.

Mare păcat!

- Salam? - Da, cu maioneză şi murături.

- Unt de arahide? - Dar fără gem de căpşuni.

- Pâinea albă îmi provoacă vânturi. - Ştim!

- S-o zbughim! - Ai brânză brie?

Ajutaţi-mă să car chestiile astea!

Sesam, deschide-te!

Mi-e sete!

Bere!

A venit vara!

A venit vara! Minunat! N-am slujbă, n-am prietenă, n-am bani.

O să-mi petrec următoarele trei luni cu voi!

- Mă apucă depresia. - Barry e deprimat!

Fiţi atenţi! Trei bănci internaţionale anticipează

consecinţe grave pentru Comunitatea Europeană dacă dolarul scade brusc.

Eşti tare ciudat, Ricardo!

Îţi baţi joc de revista aia. Nu e pentru citit, ci ca s-o iei la mână.

Ce avem aici?

- Dă-mi plicul! - Plicul, domnule...

- Doug! - Michael...

Sunteţi nişte tâmpiţi notorii!

Nu aveţi pic de respect pentru intimitatea omului.

- Mulţumesc, Roger. - N-ai pentru ce.

Sfinte Sisoe! Ascultaţi!

"Nu ştiu cum să-ţi comunic ceea ce vreau să-ţi spun,"

"aşa că voi aşterne totul pe hârtie."

"Oricum nu voi avea niciodată curajul să-ţi dau scrisoarea asta."

"Când te privesc, nu-mi mai pot lua ochii de la tine."

- Tu ai scris asta, Kirkpatrick? - Ai vrea tu...

"Tânjesc să te cuprind cu braţele şi să-ţi simt trupul lipit de al meu."

"Ştiu că nu simţi aceiaşi lucru. Aşa că nu am curajul să semnez,"

"dar te iubesc mai mult decât pot exprima în cuvinte."

X-X-X-O-O-O-X-X... X

Cine a scris asta, Michael?

Nici n-am văzut-o încă, răsuflare împuţită.

Tare aş vrea să ştiu de la cine e.

Deborah Anne Fimple.

- Imposibil. Ea iese cu studenţi. - Asta vrea să credem!

Când te doresc cel mai tare, vor să crezi că te doresc cel mai puţin.

Staţi puţin! O tipă e îndrăgostită de Michael şi nu ştim cine e.

Ai priceput cum stă treaba, Douglas.

De ce ar ieşi o tipă super ca Fimple cu un bădăran ca el?

Ce vă spune vouă că Fimple n-ar ieşi cu un bădăran ca el?

Realitatea.

A refuzat vreodată să iasă cu el? Nu! Ştiţi de ce?

Nu!

Fiindcă el nu i-a cerut niciodată o întâlnire.

Dacă o fată ca ea ar fi îndrăgostită de Michael,

nu i-ar cere o întâlnire, ar aştepta ca el să o invite.

Şi poate că... a aşteptat tot anul.

Există o singură metodă de a afla.

Şi va necesita o pereche de boaşe de fier.

Petrecerea Kappa Omega. Diseară!

Uite maşina sportivului atomic.

- Maşina o văd. Dar ce naiba e aia? - Un cap de elan.

Ea unde e?

O găsesc eu. Trebuie să fie aici, pe undeva.

Evrica!

Balconul de la etaj, în dreapta.

La naiba! E cu mâna pe fundul ei. Ar trebui să fie mâna mea!

N-o să fie uşor. O să fie periculos. Unii dintre noi ar putea fi răniţi.

S-ar putea ca unii dintre noi să nu se mai întoarcă.

Dar trebuie să riscăm pentru fratele nostru Miguel!

Doug, Barry, Kirkpatrick şi cu mine suntem foarte mândri

că-ţi vei asuma acest risc alături de el în timp ce noi vă vom urmări

fiecare mişcare de aici, din cartierul general.

- Adică voi nu veniţi? - Omul ăsta e un geniu.

Miguel se pare că vom fi numai noi doi. Provizii!

Bea-o!

Pe toată.

Delta Ki, sigma cum laudae.

Cum stă treaba?

Bună!

Dumnezeule! Uite-o!

- Vrei ceva? - Da. Un sandviş mic şi un cocktail.

Mă ocup eu de gorilă. În rest, eşti pe cont propriu.

- Nu eşti Steve Powers? - Ba da.

Nu ai o Alpha mică, roşie?

Mi s-a părut că văd nişte tipi intrând în ea.

Când veneam, i-am văzut tăind plafonul.

Erau vreo 4-5 malaci cum nu am mai văzut vreodată.

Băieţi, cineva îmi sparge maşina!

- Michael, ce cauţi aici? - Bună!

Te simţi bine?

Azi am primit o scrisoare foarte frumoasă.

Foarte drăguţ!

"Când te privesc, nu-mi mai pot lua ochii de la tine."

Ce ai zis?

"Când te privesc, nu-mi mai pot lua ochii de la tine."

"Când te uiţi la mine, trebuie să mă întorc ca să nu vezi cât te iubesc."

Te-ai îmbătat?

"Tânjesc să te cuprind cu braţele şi să-ţi simt trupul lipit de al meu."

Ai înnebunit?

Vreau să fiu lângă tine. Nu mai e nimeni ca tine.

"Eşti prea minunată pentru cuvinte. Ştiu că tu nu simţi ce simt eu..."

- Steve! - Ce naiba faci?

Ce fac? Cine poate spune?

E o întrebare pe care ne-o punem în fiecare zi.

Te-am întrebat ce naiba faci!

- Michael! Te-am căutat peste tot. - Tu l-ai invitat?

Dansează minunat. Iată o melodie frumoasă. Dansezi?

- Mi-a făcut plăcere, Steve. - Dobitocule!

Nu tu, celălalt dobitoc.

Încă un "spirit" din partea ta, şmecherilă, şi-ţi ung cravata cu unt.

Bine zis, Rog!

Opreşte-i, Leon!

Uite-i pe Roger şi Michael! Vin vreo 80 de băieţi încoace.

Ce petrecere grozavă!

- Porneşte motorul! - Deschide în spate!

Mai repede!

Mai încet, Ricardo!

- L-am pierdut pe Roger! - Fătălăilor!

Duceţi-vă naibii!

Fraierilor!

Dă-te de pe mine! Ţineţi-vă bine!

- Ce naiba face? - Ce naiba faci?

La naiba!

Steven, nu ne-am văzut demult!

Ţineţi-vă bine!

O să treacă prin gard!

Drace!

La naiba!

- La o parte! Vreau să ies! - Mai întâi, femeile şi copiii.

Ce faci, Rog? S-o ştergem!

Fugiţi, pămpălăilor!

Să dăm pe gât nişte bere!

- Ce cauţi aici, Michael? - Vrei să ieşi?

- Eşti teafăr? Ce s-a întâmplat? - Totul. O să-ţi povestesc.

- Acum? - Da.

- Linişte! Îl trezeşti pe tata. - Linişte! Îl trezeşti pe tatăl tău.

Nu pot să cred că i-am spus lucrurile acelea lui Deborah Anne Fimple.

Mai bine îi spuneam: "Sunt un dobitoc, Debbie."

Cred că ştie.

Al naibii Roger! Cum am putut să-l cred?

Să-mi spună că Deborah mi-a scris o scrisoare de dragoste... Iisuse!

- Ţi-a scris o scrisoare? - Pun pariu că a fost Ricardo.

- Să vezi ce-i fac! - Ce scria în scrisoare?

- Tot ce i-am spus lui Debbie. - Sună destul de bine.

Nu era bine, era super!

Cel mai grozav lucru pe care l-am citit vreodată.

A fost ca "Blândeţea nopţii" şi "Cei mai frumoşi ani".

Ricardo e un om mort.

- Nu e foarte comod. - Poftim...

Mulţumesc.

Ce noapte!

Am făcut praf duba lui Roger.

Poate că scrisoarea nu e o păcăleală.

Poate că o fată chiar e îndrăgostită de tine.

Măcar de-aş şti de ce o iubesc atât. Tot timpul mă gândesc la ea.

E atât de frumoasă. Totul la ea e perfect. Îl urăsc pe Steve Powers.

Probabil că îl lasă să o pipăie în acest moment.

- Iartă-mă. - Se putea şi mai rău.

Puteam fi la spital, cu pumnul lui Steve în laringele meu.

Îţi mulţumesc că m-ai salvat.

Dacă eşti atât de înnebunit după Debbie, sun-o

şi spune-i să-i dea papucii lui Steve şi să-ţi dea ţie o şansă.

- După seara asta? - I-ai putea scrie o scrisoare.

Nu-mi place să scriu. În plus, ar rupe scrisoarea.

- Nu şi dacă n-ar şti cine a scris-o. - Ce vrei să spui?

Să nu o semnezi. Roagă pe cineva să i-o dea.

Dacă nu-i place, n-o să afle niciodată cine a scris-o.

Ai putea să i-o dai tu.

Nu ştiu... Pe curând!

Eşti o prietenă toarte bună.

Dragă Debbie...

Eşti atât de...

La naiba!

"Tânjesc să te cuprind cu braţele şi să-ţi simt trupul..."

Tare!

Bună dimineaţa, dragul meu! De ce te-ai trezit atât de devreme?

- E vacanţă. Am multe de făcut. - De exemplu?

Mă întâlnesc cu nişte băieţi în parc, să încercăm să agăţăm femei.

- Ce faceţi după ce le agăţaţi? - Nu ştiu. Tata ce făcea?

Chestii pe care sper să nu le încercaţi până nu mai creşteţi.

- Ce ai acolo? - Micul dejun.

- Arată dezgustător. - E bun. Vrei să guşti?

Îţi fac nişte ouă şi pâine prăjită.

Nu, mă aşteaptă băieţii. Trebuie să plec.

Dragule! O să ai nevoie de bani să-ţi iei ceva ca lumea la prânz.

-"Ceva ca lumea" ar putea fi scump. - Să nu-ţi iei taco.

Mulţumesc, senora.

Nu...

Dumnezeule!

- Bună dimineaţa, draga mea! - Bună dimineaţa!

- Ce s-a întâmplat? - Mi-a intrat ceva în ochi.

- Ce-i asta? - Micul dejun.

- Arată dezgustător - Vrei să-ţi pregătesc ceva?

Nu, mulţumesc. Mă grăbesc. O să mănânc o gogoaşă la birou.

- Ai cursuri diseară? - Da. E joi.

Vii acasă imediat după aceea?

O să încerc. Dar nu sunt sigur. Poate trebuie să stau până târziu.

O să vin de îndată ce pot, dar nu mă aştepta.

Bagă-te în pat şi o să intru încetişor. La revedere!

Ticălos mincinos! Cum ai putut?

Mamă!

Te simţi bine? Ce s-a întâmplat?

Poştaşul a zis că vine la ora 8 şi încă nu a apărut.

Nimeni nu se mai ţine de cuvânt. Toţi sunt nişte ticăloşi mincinoşi!

- Bună, Michael! Ce mai fad? - Mama plânge. Sper că eşti mulţumit.

Mamă...

Totul e în ordine. Nu cred că o să mai întârzie vreodată.

Mulţumesc, Michael.

- Bună, Elizabeth! - Bună, George!

- Îmi dai puţin manualul tău? - Sigur.

În seara asta vom discuta despre cete două tipuri de costuri

asociate cu procesul de fabricaţie: cel fix şi cel variabil.

La pagina 98 aveţi un grafic care ilustrează ce spun.

Aţi deschis toţi?

Contribuţiile variabile la profit ale fiecărui articol

determină un echilibru la un anumit număr de produse fabricate.

Punctul de echilibru este influenţat în exclusivitate de costuri...

Cine vrea să definească costurile fixe?

Nu vrea nimeni?

George...

Michael, aici!

Iartă-mă că am întârziat. Mi-a luat o veşnicie să scriu scrisoarea asta.

Cred că e destul de bună. Dă-i-o şi gata!

Ce e asta?

O broşură despre un an de şcoală pe un vapor.

Vrei să stai tot anul IV pe un vapor?

Plec pe 15.

- De ce nu mi-ai spus? - Ţi-am spus acum.

- Sunteţi gata să comandaţi? - Eu sunt. Michael?

Sunt prea agitat. N-aş putea să mănânc. Ia tu ceva.

Un sandviş cu chiftele şi încă un Pepsi.

- Bine. - O clipă! Iau şi eu un Pepsi.

- Pepsi... Altceva? - Nu.

- Iei sandviş cu chiftele? - Da.

Iau şi eu un sandviş cu chiftele.

Două sandviciuri cu chiftele şi două Pepsi. Atât?

- Da. Nu. N-ai chef de o pizza? - Nu.

Adu-mi una mică... medie... Adu-mi o pizza mare.

Două sandviciuri cu chiftele, două Pepsi şi o pizza mare. Cu de toate?

Nu. Doar cu brânză. Şi măsline.

- Şi ciuperci. Şi salam. - Michael!

Cu de toate.

Fără ceapă!

Când o să i-o dai? Diseară? Cum o să mănânc atât?

Înainte de a încheia, vreau să vă spun un lucru.

Ştiu că munciţi toţi din greu în timpul zilei

şi că există şi moduri mai plăcute să vă petreceţi serile.

Dar diploma pe care o veţi căpăta ar putea însemna mai mulţi bani.

Fără sacrificii nu există recompensă. Asta e tot. Mulţumesc.

Elizabeth... Ar trebui să stăm de vorbă.

Te ajut cu ce pot, George. Care e problema?

Elizabeth...

Mai devreme sau mai târziu, trebuie să te întrebi dacă merită.

- Merită! - Ai mare curaj.

Nu e chiar atât de greu. Trebuie doar să vrei să aloci timpul necesar.

- Ştiu, dar sunt căsătorit. - Şi eu la fel!

Dar aloc timpul necesar. Şi merită. Ai un sentiment de realizare.

- Ai mai făcut asta? - Fac asta de ani de zile.

Îţi faci griji din cauza lui Connie? Ai cea mai înţelegătoare soţie.

Acordă-i puţin timp. Şi eu am avut problema asta cu Lou la început.

La început, se simt puţin ameninţaţi, dar e normal. Pe urmă se obişnuiesc.

După vreo doi ani, te sprijină fără rezerve,

odată ce îşi dau seama ce lucru bun e.

Dumnezeule... Eu unde am trăit?

George, ne ştim demult.

Nu da înapoi acum.

Ai mare dreptate. Ne ştim demult şi nu neg că am simţit şi eu asta,

dar n-am crezut că tu...

Îmi pare rău.

Te sun săptămâna viitoare.

Bine, George.

E bine. Cred că e bine. Cred că ai dreptate. Mulţumesc.

Ştiu că e puţin probabil, dar dacă scrisoarea va avea efect

şi reuşesc să ies cu Debbie, cum ar trebui să acţionez?

Cum adică "să acţionezi"?

Iese cu Steve Powers, care are 20 de ani!

O să se aştepte la unele chestii.

- Adică nu ştii ce să faci? - Ştiu ce să fac.

Dar nu vreau să fac prea mult. Nici prea puţin.

Vreau să fac ce se aşteaptă ea să fac.

Lucrurile astea trebuie lăsate să vină de la sine.

- Eu nu sunt genul ăsta de tip. - E adevărat.

Dar, dacă e scris să se întâmple între doi oameni, se va întâmpla.

Nu poţi impune cu forţa aşa ceva.

Pol să-ţi spun ceva? Dar promite că nu vei spune nimănui.

Promit.

Dacă e să o iei strict tehnic... n-am mai făcut-o niciodată.

Nu se poate! Nici cu Carol Lombardo?

Ce e cu Carol Lombardo?

În excursie. A dormit în cortul tău. A povestit că aţi mers până la capăt.

Ideea ei de a merge până la capăt e să discute toată noaptea despre asta

şi să adoarmă înainte de punctul culminant.

- N-ai făcut-o niciodată? Serios? - Da.

Carol s-a lăudat în dreapta şi-n stânga.

Eu, unul, ştiu că n-am să uit noaptea aceea.

Michael... nici eu n-am făcut-o niciodată.

Fugi de-aici! Roger e prietenul meu cel mai bun. Îmi spune tot.

Am ieşit cu el doar de două ori.

El zice că nu "cantitatea" a fost importantă, ci "calitatea".

Se pare că au fost întâlniri foarte fierbinţi.

Ce a zis?

Asta e între tine şi el. Nu e treaba mea.

- Ce a zis? - Toni, nu!

- A zis că v-aţi sărutat. - Exprimarea lui exactă!

A zis că v-aţi tras-o în dubă până a rămas lat.

- Mulţumesc. Vă urez o seară plăcută. - Mersi, ten vulcanic!

I-a spus prietenului nostru "ten vulcanic".

Ce ingraţi!

Nu vă mai prostiţi! Încerc să lucrez.

Trebuie să plătesc reparaţia dubei, pe care mi-a zdrobit-o Duran Duran.

Bun venit la "Hamburgerul dansator". Ce doriţi să comandaţi?

Tu eşti, Roger?

- Da. Cine e? - Am auzit că eşti un mare Casanova.

Casanova? Ten vulcanic?

Ai auzit bine. Vino la geam, să te vedem mai bine.

Vin de îndată ce îmi spui un lucru.

Le-ai zis prietenilor tăi că ne-am tras-o până ai rămas lat?

- Toni? - Mă gândeam eu!

Nu...

Nu duba! O să regreţi, Toni! Abia am reparat-o...

Te rog, nu face asta!

O să-ţi pară rău! Te omor! Nu-mi face asta!

Roger, treci înapoi! Avem treabă!

Nu!

- Şi-a ieşit din pepeni. - Exact expresia pe care o căutam.

Iisuse! Eşti o virgină dată naibii!

Nu e treaba ta.

"Draga mea cea mai dragă, te iubesc mai mult decât ieri"

"şi mai mult decât toate zilele de mâine ale zilei de ieri..."

"Nimic nu îmi e atât de scump cum îmi eşti tu."

Ce tâmpenie, Michael!

"Dragostea e floarea timpului"

"şi fiecare petală care cade e un moment etern fără tine..."

Doamne, ce-ai făcut? Ai copiat din felicitări?

"Am găsit în sfârşit curajul"

"de a-ţi scrie o scrisoare."

"Poate că nu vei afla niciodată cine sunt,"

"dar asta nu te-a oprit să-mi faci"

"cel mai mare dar cu putinţă."

Idiotule!

"Dacă măcar o clipă"

"ţi-aş simţi buzele lipite de ale mele..."

"Aş muri fericit." Sunt îndrăgostită.

E cea mai frumoasă scrisoare pe care am citit-o în viaţa mea!

E mai frumoasă chiar decât cea de la Jimmy Wyatt.

Şi era atât de îndrăgostit de mine! Dar asta e atât de...

- Trebuie să-mi spui cine a scris-o. - Nu pot.

- Eşti cea mai bună prietenă a mea! - Da?

Adică pe aproape. Spune-mi cine a scris-o, fir-ar să fie!

- Am promis. Îmi pare rău. - Te urăsc!

- E cineva acasă? - Sunt aici, mamă.

- Bună, Toni! Ce mai faci? - Bine, d-nă Fimple. Dar dvs?

Bine. Bună, draga mea! Unde e tatăl tău?

E în tura de noapte!

În singura seară în care nu am cursuri! Nu pot să sufăr asta.

- Cine a scris scrisoarea? - Trebuie să plec.

Cum îmi poţi sta în cale? Aş putea fi îndrăgostită de autorul ei.

E clar că mă iubeşte la nebunie.

- Dar Steve? - Ce e cu el?

- Am auzit că o faceţi pe rupte. - Cum?! Cine ţi-a spus asia?

Îl ştii pe Roger, de la "Hamburgerul dansator", care are o dubă şifonată?

Nenorocitul!

Oricum, eşti cu Steve. Mi s-a părut ceva serios.

Cum poate avea cineva ceva serios cu un sportiv idiot ca... Steve!

- Bună, Steve! - Toni...

- Bună, iubito! - Bună, Steve!

Ăsta mi-e numele, iubito. Nu mi-l uza.

- Îi dai un pupic bătrânului Stevie? - Vino şi ia-l.

Tatăl tău e acasă?

Ia mâna de pe fiica mea, Buze-dulci!

Bună ziua, d-le locotenent Fimple! Ce mai faceţi?

Bine, idiotule. Dar tu?

Mare te-ai mai făcut! Ce ridici în afară de mădular?

Tată!

52 kg în trei seturi de câte 10 ridicări.

- Cât fac 2 plus 2? - Tată!

Am glumit, Steverino.

- Încă ceva, amorezule. - Doamne...

Dacă o laşi cu burta la gură, îţi zbor scula cu un glonţ.

Tată!

Vreau să mor.

- Şi zici că i-a plăcut? - Da, Michael.

I-a plăcut cu adevărat... A zis "Îmi place mult"?

- I-a plăcut foarte mult. - Foarte mult!

Ar trebui să-i mai scriu una. Ce zici? Să-i mai scriu una?

Iisuse!

Iisuse!

Iisuse...

Toni, trebuie să-mi spui cine e.

Bine. Vrei să te întâlneşti cu el diseară?

Eu sunt. Vrei să te întâlneşti cu ea diseară?

- Diseară? Adică în seara asta? - În seara asta.

Sigur. Ştie cine sunt?

Nu. De aceea vrea să se întâlnească cu tine.

- Sunt pregătit. La ce oră? - La ora 20, în parcul McCambridge.

Îţi mulţumesc din suflet, Toni. Cu ce zici să mă îmbrac?

Pune-ţi o pungă de hârtie pe cap.

- E al tău. - Doamne! Îţi mulţumesc din suflet.

Chiar eşti prietena mea cea mai bună. Cu ce zici să mă îmbrac?

Cu ceva cuminte.

Christian Demure. Am o grămadă de lucruri create de ea.

Bună, Debbie!

Bună, Michael!

Ce mai faci?

Aştept pe cineva. Aşa că dacă nu te superi...

- Eu sunt acela. - Care acela?

- Cel pe care îl aştepţi. - N-am chef de prostii, Michael.

Eu am scris scrisorile.

- Cele pe care ţi le-a dat Toni. - Tu?!

Sfinte Sisoe!

George, săptămâna trecută când m-ai sărutat, n-am crezut că...

- Nici eu. - Dar scrisoarea...

- Ştiu. E plină de sentiment. - Aşa e!

- Poate că ar trebui... - Ştiu şi eu... Tu vrei?

Poate că ar trebui să... bem o cafea.

Cafea... Bine.

Asta e foarte bine. O cafea.

- Dă-mi-le mie. - Mulţumesc.

George... Eu nu beau cafea.

Nici eu.

- Ţi-e foame? - Da.

Ryan... George Ryan. Mizerabil nenorocit!

- Vă vine să credeţi? - Nu.

- Nu mai suport! - Dumnezeule, îl atinge!

Mă duc să mă spânzur.

Cum a pus laba pe Deborah Anne Fimple?

Nu ştiu. Dar, dacă Michael te obţine o întâlnire cu ea,

e clar cine e următorul la rând.

Sigur...

N-am mai citit nimic ca scrisorile astea. M-am îndrăgostit de ele.

Sentimentele tale sunt uimitor de frumoase.

Să poţi să le aşterni astfel pe hârtie... Cred că eşti poet.

Ce ai vrut să spui cu "ţi-am făcut cel mai mare dar cu putinţă"?

Mă refeream la conceptul de a dărui, în ansamblu.

Da! E un concept minunat.

Doamne, Michael...

Eu... Ştii tu. E ca şi cum...

Dacă n-ai fi scris scrisorile? Acum aş fi fost cu Steve.

Miguel, frate, ce mai faci?

Tu vrei burger cu chili sau frumoasa domnişoară?

Dă-i-l domnişoarei, Rog. Mulţumesc.

Pune-l pe masă, Roger.

Debbie, probabil că nu-ţi aminteşti de mine.

Anul trecut, am fost colegi la orele de biologie.

Da.

Numele meu e Roger Despard Jr. Stăteam în spate.

- Roger... - Îţi aminteşti de mine?

- Ai o dubă şifonată? - Da.

Băga asta în gura aia mare, rahat mincinos!

Bravo, soldat!

Oamenii n-ar trebui să trăncănească verzi şi uscate!

- Ce a zis? - Nu are importanţă.

A zis că mi-o trag cu Steve pe rupte!

- A zis el asta? - Aşa a zis Toni.

Toni a zis asta?

- Ce s-a întâmplat? - Oamenii trăncănesc verzi şi uscate.

Mă duci în parcul Kough, Michael?

Minunat!

Te urăsc, Michael!

- Te iubesc, Michael! - Debbie...

- N-am mai fost aici din... 1965. - Nu s-a schimbat mult.

Nu, doar că acum se ştie cum să previi o sarcină.

Să sperăm

Regreţi vreodată că nu te-ai măritat cu Ed?

Ed!

Toţi credeau că o să vă căsătoriţi imediat după terminarea liceului.

Nu şi după ce l-am cunoscut pe Lou. El era omul potrivit pentru mine.

- Aşa a fost şi cu mine şi Connie. - Îmi place foarte mult Connie.

E minunată. Şi mie îmi place Lou.

Lou nu e un bărbat obişnuit...

- Îmi place Lou. - Şi el te simpatizează.

Îl omor!

Aprinde farurile, tâmpitule!

Ce naiba faci? Bună, Steve!

- Ai văzut-o pe Debbie? - Nu...

- Ai văzut-o pe Debbie? - Nu.

Debbie...

Bună, Steve!

David, treci înapoi în maşină!

- Steve! Te-am căutat peste tot. - La o parte. Toni!

- Ce faci? - E cu un altul.

- Îl găsesc şi-l fac arşice! - Las-o pe Debbie!

Sunt multe fete pe lume, care s-ar purta cu tine mai frumos decât ea.

- Cine? - Eu, de exemplu, Steve!

Nu simţi cum îmi bate inima?

Da, ai o inimă destul de mare.

Vrei să mergem undeva?

Sigur. De ce nu?

Maşina mea e acolo. Să mergem!

Ştii ceva, Ton? Mi-ai plăcut dintotdeauna.

Cursurile s-au terminat de mai bine de o oră.

Cred că soţul meu tocmai a ajuns acasă. Mulţumesc frumos.

George...

- Lou... - Connie, trebuie să discutăm.

Mai întâi, promite-mi că te vei controla. Trebuie să fim puternici.

E vorba de George.

Nemernicii!

- N-ar trebui să fim aici. - George, n-ar trebui să fim aici.

- Avem căsnicii fericite. - Ai dreptate.

Te rog, nu te mai uita aşa la mine.

Nu mă pot abţine. Eşti atât de frumoasă!

Te-am dorit de când te-am văzut prima oară în uniforma de majoretă.

- De ce nu ai făcut nimic atunci? - Pentru că...

Pentru că am fost un laş.

Dumnezeule!

- Ce am făcut? Îmi pare rău. - Fiica mea e în maşina de alături.

Dumnezeule! Şi fiul meu.

- George... - Ce e?

- Trebuie să plecăm imediat. - Să mergem!

- George, crezi că ne-au văzut? - Nu ştiu.

- Mai repede, George! - Doamne...

George... Mai repede!

Nu-mi vine să cred.

E în ordine. O să punem piciorul în prag chiar acum.

La naiba! I-am ratat. Erau chiar aici!

- Te simţi tone, Con? - Ce ne facem, Louis?

Nu ştiu, draga mea...

Nu ştiu.

- N-am mai fost aici din 1965. - Nu s-a schimbat prea mult.

După tine...

Deci... aici locuieşti?

Da. Trebuie să fii în anul III ca să primeşti o cameră ca asta.

- Vrei o bere? - Nu, mulţumesc.

Ai ceva anticoncepţional la tine sau să pun eu un prezervativ?

E o baie aici? Am ceva la mine.

Acolo.

Da. Steve, pune-ţi un prezervativ. Pe cap...

La naiba!

Toni, mă auzi? Aşteaptă puţin!

Nu cred că o să meargă.

Te plac. Eşti foarte drăguţă, dar... Nu cred că e bine.

Eu sunt îndrăgostit de Debbie. Aş vrea să nu fiu, dar sunt.

Ce naiba, am şi eu sentimente! Dar nu cred că noi doi ar trebui...

Nu cred că noi doi ar trebui...

Nu cred că ar trebui.

Decât dacă ţi-o doreşti foarte mult, fiindcă pot să înţeleg asta.

Ton!

Cum au putut să ne facă una ca asta?

Rămâi cu gura căscată când vezi ce pot face oamenii. Eu văd asta zilnic.

Uneori, îmi zic: "Lou, cum pot face oamenii aşa ceva?"

Cred că sunt, pur şi simplu, slabi. Deşt nu credeam că Liz e aşa.

20 de ani... Eu n-am înşelat-o niciodată.

Nici măcar nu m-am uitat la un alt bărbat.

În prima clipă, am vrut să-i omor. Soţia mea şi prietenul meu.

- Soţul meu şi prietena mea. - Ce naiba facem?

Dă-i naibii!

Dumnezeule, da! Liz nu mai face asta decât din an în Paşte.

- Fiul meu e în maşina de alături! - Sfinte Sisoe! E cu fiica mea.

Ce faci, Lou? Vrei să ne vadă? Treci înapoi! Jos!

Trebuie să plecăm de aici.

Nu, Michael.

Nu vreau să te chinuiesc, dar... nu cred că e bine atât de curând.

Ai dreptate. E prea curând.

- Ştii unde mi-e sutienul? - Sigur.

Lou!

Slavă Domnului!

Nu e aici. Ticălosul! Mulţumesc, Lou.

Dumnezeule mare!

Ticălos nenorocit!

Doamne...

N-am mai ieşit niciodată cu cineva de vârsta mea.

Nici eu.

- Câţi ani ai? -71 şi merg pe 72.

Sunt prea bătrân ca să-mi amintesc.

- Ai 16 ani, nu? - Teoretic vorbind, da.

Dumnezeule! Corup minori.

De sâmbătă într-o săptămână, împlinesc 17 ani.

Adevărat? De sâmbătă într-o săptămână?

E o zi mare pentru mine. Adio scutece, să vină prezervativele!

La naiba! Tata...

Mă suni mâine?

Promiţi?

- M-am simţit foarte bine. - Da.

Serios!

Ticălos mizerabil, secătură nenorocita!

- Bună seara, d-le Fimple! - Du-te dracului!

Ton, sunt Debbie. Trebuie să mă ajuţi.

Sâmbătă e ziua lui Michael şi vreau să dau o petrecere pentru el.

- Părinţii tăi sunt încă plecaţi? - Da.

Mă întrebam dacă aş putea s-o dau la tine acasă.

N-o să fie o petrecere mare şi o să mă ocup eu de toate, îţi promit.

- Nu. - Te rog!

Nu pot s-o dau acasă. Ştii cum e tata.

Mai mult, e partida de bridge în seara aia.

- Nu pot. Le-am promis alor mei. - Te rog!

Nu va mai trebui să-i faci un cadou. Casa ta o să fie cadoul.

Ies cu el diseară şi vreau să-l anunţ.

Trebuie să accepţi! Sunt îndrăgostită.

- Te rog! - Bine.

Mulţumesc, Ton.

- Arăţi superb! - Sper.

Nu pot să cred cât am cheltuit azi la cumpărături.

Aseară am văzut un fim grozav.

Am cutreierat prin toate magazinele. Cred că am mers 16 km.

Şi am găsit cel mai drăguţ magazin pe care l-am văzut în viaţa mea.

De acolo am luat mănuşile astea. Aveau nişte accesorii trăsnet.

Şi bijuterii pentru care mi-aş da viaţa.

Nişte cercei lungi, cu strasuri şi perle...

Ar fi trebuit să-i cumpăr. Cred că o să mă duc să-i iau.

Pe urmă am ajuns la "I. Magnus" unde aveau absolut tot ce se poate.

Am cumpărat o rochie demenţială.

Din tafta, cu pliseuri mici, îmi vine până aici.

Cu pantofii am avut probleme. Am căutat o veşnicie o pereche asortată.

Am fost la Capezio's, Jordan's, Bullocks... Şi i-am găsit pe ăştia.

La Henshaw's. Se potrivesc la aproape orice.

Sunt foarte frumoşi. Şi bluza îmi place foarte mult.

Vechitură asta? O am de câteva săptămâni. Ce zi a fost!

Cred că am mers 13 km în ziua aia.

Cumpărăturile nu înseamnă doar să dai banii pe ceva.

Trebuie să ştii unde să te duci, dar şi când să te duci.

A doua zi de Crăciun e cea mai bună zi din an.

Atunci sunt ofertele cele mai bune.

Îţi iei o garderobă nouă la jumătate de preţ. Anul trecut...

Cine e? Bună, Toni!

Toni, de exemplu... O simpatizez, dar nu se pricepe deloc la haine.

Ar putea fi mult mai atrăgătoare dacă ar fi mai atentă la cum se îmbrăca.

Doamne, ce foame îmi e! Cred că am mers 32 km azi.

Se zice că mâncarea e un substitut ai sexului.

- Ai văzut "Dr. Jivago" aseară? - Da. Mi-a plăcut când Rod Steiger...

E cel mai bun film. Hainele lui Julie Christie...

Drace! La naiba!

Sunt pantalonii mei nou-nouţi! Nu pot să cred că am făcut asta!

La dracu'! Mă duc la toaletă. Îmi aduci nişte apă minerală? Pardon!

La naiba!

O apă minerală, te rog. Bună, Ton!

- Altceva? - Nu.

- Ce i-ai făcut lui Debbie? - A scăpat ceva pe pantaloni.

- Ce tragedie! - Mie-mi spui?

50 de cenţi.

Rahatul de frate-meu! Toni, îmi împrumuţi nişte bani, te rog?

Sigur.

- Mulţumesc. Ţi-i dau înapoi. - Nu e nevoie.

Ne vedem sâmbătă.

Îmi faci o favoare? E înăuntru o fată cu pantalonii pătaţi.

Unde dracu' e apă minerală?

Îmi pare rău, Michael. N-am fost prea amuzantă în seara asta.

E în ordine. Eu m-am distrat

O să mă revanşez de ziua ta.

Îţi promit.

Bună, Mike! Te întrebi probabil de ce fratele tău mai tânăr şi mai scund

"împrumută" bani de la tine.

- Ticălos mic ce eşti! - Mike, nu mă bate! Mamă!

- Dă-mi banii! - Ia-i! Ce faci?

Nu pe trandafirii mamei!

Liz, sunt George. Poţi să vorbeşti?

Pot să vorbesc.

Doamne, ce frumoasă e vocea ta la telefon...

M-am gândit la tine toată săptămâna.

Şi eu la fel, George.

Dar... Nu cred că o să meargă. Nu văd cum.

Aşa e. Nu se poate. Ţin prea mult la Connie.

- Şi mie îmi place Lou. - Nu suntem genul acela de oameni.

Ştiu. Sunt un om serios. Uneori, aş fi vrut să fim altfel.

Ştiu.

Deci... asta e?

- Am luat o hotărâre bună, George. - Ştiu...

Sper să ne mai vedem.

Ne vedem sâmbătă.

Da, fir-ar să fie, Liz. Dacă vrei să rişti, atunci vreau şi eu.

Ne întâlnim sâmbătă oriunde, la orice oră!

Nu, George! E partida de bridge. Tu şi Connie veniţi la noi.

Doamne!

Partida de bridge?

Fii liniştit, George. N-am făcut nimic.

Dar... Bine. Sâmbătă. Ne vedem atunci.

Locotenent Fimple, Moravuri...

- Nu pot să fac asia, Lou. - Nici eu, Con. Noi nu suntem ca ei.

M-am gândit mult. Ceva în sinea mea îmi spune:

"Ce naiba crezi că faci, Fimple? Ai soţie, un copil, eşti detectiv."

"Asta nu înseamnă nimic?" Ba da.

Dar nu înseamnă că nu te consider atrăgătoare, Connie.

Dacă vocea asta interioară n-ar spune ce spune, aş vorbi altfel acum.

Mai taci, Lou! Eu vorbesc de sâmbătă seara.

Atunci, dă-i naibii! Dacă ei ne fac asta, le-o facem şi noi.

- Unde ne întâlnim? - Vorbeam de partida de bridge!

Sâmbătă se întruneşte clubul de bridge la voi acasă!

Tu, eu, el şi ea în aceeaşi casă, în acelaşi timp!

Clubul de bridge... Ar fi momentul perfect să dăm totul în vileag.

- Te distrezi? - Da, e minunat.

Nu-ţi imaginezi câtă muncă e să organizezi totul.

Îţi sunt recunoscător.

Chestia asta e foarte ciudată, Toni. Michael iese cu Debbie...

Ea ieşea numai cu studenţi şi acum dă o petrecere pentru el.

Am auzit că, în chip de cadou, o să...

Ce o să facă? Ce cadou o să-i facă lui Michael?

Dacă îţi spun, promite-mi că nu mai spui nimănui.

Lasă! Nu-mi pasa.

Îţi spun, oricum. Mai târziu, o să i-o tragă.

O să meargă cu el până la capăt. Un cadou pe cinste, nu?

Păcat că nu e ziua mea...

Pune-ţi o dorinţă.

Discurs!

- Un discurs pentru Michael. - Mulţumesc, doamnelor şl domnilor.

Aş dori să-i mulţumesc d-lui Quincy Jones...

Asta înseamnă să ai tortul şi să-l şi mănânci.

Am câştigat. Voi aţi pierdut.

Câştigătorii avansează, cei care au pierdut se duc la masa din spate.

Iată-ne pe toţi, la masa câştigătorilor.

Ne descurcăm binişor.

S-ar putea spune că da.

Cred că da.

Elizabeth. Te-ai întrecut pe tine cu relaţiile...

Cu trataţiile, voiam să spun.

- Ticălosule! - Ce-am zis?

-"Trataţii" am zis! - Ai zis "relaţii"!

- Mă refeream la mâncare! - Nu mai ştii ce ai spus?

- Am fost doar politicos! - Îţi arăt eu politeţe!

Lasă-mi soţul în pace!

Îţi imaginezi ce fac ei în clipa asta?

Incredibil!

Acum, Michael. Acum...

- Ce s-a întâmplat? - Nimic.

Dă-te puţin mai jos.

Aşa...

- Ce e? - Mă doare!

- Ce vrei să fac? - Fă-o ca lumea!

Credeam că asta fac!

Mai încearcă o dată.

- Michael! - Nu merge.

- Ba da. Mai încearcă! - Nu vreau.

Ce o să creadă prietenii noştri dacă nu o facem?

Nu-mi pasa!

Mie, da! Am spus multora despre chestia asta!

Când coborâm. Prefă-te că a fost

cea mai grozavă experienţă din viaţa ta.

Nu vreau să afle nimeni. În veci!

Vă mulţumesc că aţi făcut din ziua lui Michael un asemenea succes.

Nu ai pentru ce.

Mulţumesc, Toni.

Eu ştiu ce am făcut şi nu am făcut nimic!

- Ştiu ce nu ai făcut! - Erai cumva acolo?

Da!

Cum adică erai acolo? De când spionezi oamenii?

Dintotdeauna! Asta mi-e meseria! Sunt poliţist!

Nu vreau să vorbesc despre asta!

Foarte bine, fiindcă nu avem despre ce vorbi!

Nu mai avem despre ce vorbi! Divorţăm!

Ţi-ai ieşit din minţi!

Nu pot să cred că îmi fad asta. După 20 de ani de căsnicie!

Nu am făcut nimic! De câte ori s-o spun?

Până găseşti un prost care să te creadă!

Îţi spun adevărul Nu s-a întâmplat nimic!

"Când te privesc, nu pot să-mi mai iau ochii de la tine."

Ăsta nu e "nimic"!

"Tânjesc să te cuprind cu braţele şi să-ţi simt trupul..."

N-am scris eu asta!

Doamne, ce faceţi cu scrisoarea mea? Nu-mi vine să cred!

Nu mai există dreptul la intimitate?

- E scrisoarea ta? - Am primit-o în ultima zi de şcoală.

Puteţi să-mi lăsaţi lucrurile în pace?

Nu mai poţi avea încredere nici în părinţi!

O să-mi iau un câine de pază şi un aruncător de grenade.

Minunat! Finalul perfect ai unei zile perfecte!

Unii mai cred încă în dragoste, în căsătorie!

- Unii oameni mai au încredere! - Ce glumă bună!

Cum poţi spune asta după ce ai făcut?

N-o să mai am niciodată încredere în tine!

Ce tot spui? Nu s-a întâmplat nimic!

Despre asta vorbesc!

"Dacă o clipă ţi-aş simţi buzele lipite de ale mele, aş muri fericit."

- Asta e nimic? - E scrisoarea mea! Cum ai putut?

Scrisoarea ta?

E de la Michael! Cum ai putut s-o citeşti?

N-am să vă iert niciodată pentru asta!

Draga mea...

Ce e cu tine aici?

- Eşti ocupată? - Petrecerea s-a sfârşit.

- Pot să intru puţin? - Ce s-a mai întâmplat?

Debbie şi cu mine... Nu ştiu. Cred că am făcut o mare greşeală.

Oricât ar fi de fascinant subiectul, e târziu şi vreau să mă culc.

Stai! De ce eşti atât de supărată?

Nu e mare lucru. Am dat petrecerea asta pentru un prieten.

Numai că n-am ştiut care va fi "evenimentul serii".

Doi prieteni tăvălindu-se în dormitorul părinţilor mei.

Ce-ar fi ca data viitoare să-mi spui şi mie, mai întâi?

- Nu-mi place să fiu folosită! - N-am ştiut că se va întâmpla.

- Toţi ceilalţi au ştiut. - Nu s-a întâmplat cine ştie ce.

- Da, nu cine ştie ce... - Nu s-a întâmplat nimic.

- Atunci, ce aţi făcut acolo? - Nu s-a întâmplat nimic!

Nu trebuie să spun nimănui, fiindcă vrea ca toţi să creadă

că a fost o experienţă minunată, dar nu pentru asta am venit.

Trebuie să ghicesc pentru ce?

- Vrei să ieşi cu mine cândva? - Poftim?

Să avem o întâlnire adevărată. Noi doi.

- Ce naiba s-a întâmplat cu Debbie? - Nu ştiu!

Nu e cum am crezut că va fi.

M-am aşteptat să fie... ca tine.

Noi ne simţim bine împreună. La asta m-am aşteptat. Dar n-a fost aşa.

E cea mai frumoasă fată din liceu, poate chiar din lume.

Dar nu poţi doar s-o priveşti şi, când începe să vorbească,

îţi dai seama că e drăguţă. Dar superficială.

Toni, noi doi suntem prieteni de multă vreme.

Îmi place să fiu cu tine mai mult decât cu oricine altcineva.

Probabil că tu nu simţi la fel. Dar poate că ne scapă ceva.

Ar trebui să avem o întâlnire adevărată. Doar ca să vedem cum e.

Ce zici?

Michael, zic că tocmai ai câştigat titlul de "Imbecilul anului".

Uşurel...

Vreau să ştiu un singur lucru, Michael. Unde e cel care a scris scrisorile?

Îmi pare rău, Debbie, dar trebuie să fiu sincer cu tine.

- Ale cui sunt astea? - Foarte crud din partea ta, Michael.

De unde le ai?

De la cel pe care am crezut că îl iubesc.

- Nu le-am scris eu, Debbie. - Eşti un mare nemernic!

N-aş vrea să fiu în locul tău când o să pună Steve mâna pe tine.

Toni...

Toni e acasă? Sunt Michael.

Bună, Michael! Toni e afară, ajută la încărcarea bagajelor.

Trebuie să vorbesc cu ea.

Îmi pare rău, Michael, dar plecăm peste două minute.

- Toni pleacă? - Va face un an de şcoală pe vapor.

- Trebuie să vorbesc cu ea! - Vaporul pleacă peste o oră.

Va fi plecată un an. Scrie-i o scrisoare.

Îmi pare rău, mă cheamă. Trebuie să închid.

Nu!

Gata! A sunat Michael să-şi ia rămas-bun.

Mulţumesc.

Nu plecaţi! Staţi! Toni!

Toni, aşteaptă!

Aşteaptă puţin!

La naiba!

Să mă ia cineva cu maşina!

Ia-mă şi pe mine!

Steve!

Cât mă bucur să te văd! Trebuie să mă duci imediat în port.

Te căutam, Mike. O să te bumbăcesc bine.

Nu înţelegi! Mă bumbăceşti mai târziu, îţi promit.

Debbie mi-a spus totul, ticălosule!

- Mi-ai spart nasul! - Îmi pare rău.

- Mi-ai spart nasul, ticălosule! - Iisuse! Te simţi bine?

- Nu ştiu. - Du-te la doctor.

Trebuie să împrumut maşina ta.

Stai! Unde te duci? Cum rămâne cu nasul meu?

Scuzaţi-mă, d-le! Îmi puteţi spune unde e vaporul-şcoală?

Vaporul-şcoală?

Drept înainte, patru sau cinci semafoare, apoi la stânga...

Unde ziceai că vrei să ajungi?

Scuzaţi-mă, d-le! Ştiţi unde e vaporul-şcoală?

Nu uita să ne scrii, draga mea.

Toni, aşteaptă!

Toni!

Michael?

Toni! Stai!

Aşteaptă! Ştiu că tu ai scris scrisorile!

- Ce ai spus? - Ştiu că tu ai scris scrisorile!

- Nu mă părăsi! Te iubesc! - Poftim?

Te iubesc! Tu mă iubeşti?

- Ce importanţă mai are? - Dar mă iubeşti?

Da! Asta te face să te simţi mai bine?

Da!

Michael!

Michael!

Toni...

Da!

Michael!

Sprijină-ne şi să devină membru VIP pentru a elimina toate anunţurile www.OpenSubtitles.org