Original subtitles

Vezi, a fost distractiv.

Da.

A fost! Nu-i așa?

Tati, mi-e foame.

Îți este foame? Există un automat.

Poți lua un Twix, sunt bune.

Numărul 23, cât costă?

23?

Doi euro.

Nu am nimic mărunt.

- Tu ai ceva? - Nu.

Așteaptă.

- Nu, nu... - Nu te îngrijora.

- Vei vedea. - Oprește-te, tati.

Foarte bine, țineți-o tot așa.

Ce face? Stați un minut.

- Ce faci? - Îmi pare rău, dar...

Am introdus banii și nu a picat nimic.

- Ce ați vrut? - Voia un Twix.

Mulțumesc.

- Minunat. - Un Twix pentru domnișoară!

Mulțumesc.

- Mergem? - Da.

- Am pus două monede în... - La revedere.

Haide.

Nu vă mai prostiți, copii!

Mulțumesc.

- Le puteți găsi, domnule avocat? - Da.

Da, da.

Și... da, da, da.

Aici... sunt.

Este o garsonieră?

Da, dar una mare.

24 de metri pătrați.

Între 24 și 25.

De ce? Face asta vreo diferență?

Credeți că puteți crește o fetiță de 10 ani în 20 de metri pătrați?

24. Între 24 și 25.

Domnule Favre, fiica dumneavoastră are nevoie de o cameră proprie.

Dacă aveți vizitatori?

Sau dacă vă uitați la televizor noaptea târziu?

Aceasta se intâmplă.

Știu asta pentru că am probleme cu somnul.

- Înțelegeți? - Ce doriți?

Vorbim despre fiica mea,

așa că vreau să știu ce trebuie să fac pentru a avea custodia 2 săptămâni.

Trebuie să promit să nu mă uit la televizor prea târziu?

Ce să fac eu... ce?

Trebuie să mă mut?

PARFUMURIle 2020

Este în regulă, Kader?

- În regulă? Ești mulţumit? - Da.

Salut, băieți. Ciao, Marco.

O cafea.

Ești bine?

- Jean, îl iei pe domnul Decker. - Decker? Bine.

- Trei zile în Elveția. - Da. Putea să fie și mai rău.

Hei, Hugo. Fii atent la mătreața ta.

- Cum îți mai merge? - Bine, ție?

Arsène, unde-i cheia mea? N-o găsesc.

„Domnule, ați comis

o infracțiune în trafic, care implică o penalizare cu două puncte.”

- Cine, eu? - Dorești să vezi fotografia?

Nu înțeleg, am fost foarte atent.

Chiar ai fost atent?

Au mai rămas doar trei puncte. Cunoaști regula.

Care?

Mă pui pe liber?

Nu, Arsène, am nevoie de acest serviciu.

Nu pentru mine.

Este pentru Léa.

Trebuie să mă mut pentru a-mi asigura custodia.

Este ceea ce a spus judecătoarea.

Dacă mă voi muta, am nevoie de această slujbă.

Marcel!

Ești o pacoste, Guillaume.

Bine, domnișoara Walberg.

La ora 11, la locuința ei.

Mulțumesc.

Ai cheia mea?

Ciao.

Alo. Doamna Walberg?

- Domnișoară. - Scuzați-mă.

Sunt Guillaume Favre, șoferul dumneavoastră.

- Etajul 1, în stânga. - Vreți ca eu să...?

Foarte bine.

Doamnă... Domnișoară Walberg?

Să duci bagajele jos.

- Atenție cu cea gri. - Desigur.

Pune-o pe cea gri pe bancheta din spate.

- Am fost foarte atent cu ea... - Nu, pune-o în spate.

Și unde veți sta?

Nu pot ajunge.

Țigările sunt fine?

- Da, de ce? - Winston.

Da, exact.

Vreți una?

Tutun bun virginian.

N-am de unde să știu.

Ce faceți?

Cu mine este interzis fumatul. Nici înainte, nici în timpul șofatului.

Perfect. Să mergem.

Scuzați-mă, eu...

Putem pleca dacă doriți.

Intră.

- Bagajele dumneavoastră. - Da.

Las-o deschisă, să intre aer curat.

- Și ajută-mă să schimb așternuturile. - Pardon?

Folosesc un detergent plin de galaxolidă, pentru acel miros „curat”. Nu-mi place.

Am adus prosoape și cearșafuri.

Da, bună ziua, aceasta este camera domnișoarei Walberg.

Ați putea trimite pe cineva să schimbe așternuturile, vă rog?

- Este vreo problemă? - Nu vă deranjați, mulțumesc.

Nu suport parfumul cameristei.

Domnișoară Walberg, eu sunt șofer.

Car bagajele, deschid ușile... chiar și conduc.

Dar asta-i tot. Treaba mea nu este să vă schimb așternuturile.

Pentru recepție, doar formați un zero.

Guillaume Favre.

Vrei ca șeful tău să știe despre cheltuielile tale?

Trage mai mult în acea parte.

Mâine dimineață, la ora 8.

Oh, nu, un comitet de primire.

Parchează aici, parchează aici.

Vor dori să vină cu noi.

Unde?

În peșteră.

- Peșteră? - Da.

Peşteră? Care peșteră?

Cine sunt ei?

Primarul, membrii consiliului, președintele consiliului de turism...

Nu pot lucra cu cineva în spatele meu.

Ce anume munciți?

Du-te și vorbește cu ei.

- Da. - Să vorbesc cu ei? Și ce să le spun?

Nu știu. Te vei gândi tu la ceva.

Du-te, sunt sigură că-ți vei găsi cuvintele.

Du-te!

Au spus că este chiar după pisc. Sunt de făcut câțiva pași.

În peșteră, îmi ții tu agenda.

- Pardon? - Notezi ce-ți spun.

Ca să nu pierd ideile.

Mineral.

Pământos, camfor, puțin mușchi...

Ai notat?

Mineral, pământos, camfor, puțin mușchi.

Mineral...

camfor...

pământos... puțin mușchi.

Stejar.

Stejar.

Aveți dreptate.

De ce miroase a stejar?

Stejar.

Iris.

- Rădăcină de iris. - Rădăcină de iris.

Așa.

Da, este foarte diferit.

Puteți să-mi explicați ce am făcut?

Au construit o nouă peșteră mai aproape de drum, pentru turiști.

Aceleași dimensiuni, aceleași picturi, complet identice.

Vor și să se simtă la fel.

Deci, treaba mea este să creez un nou parfum similar

cu ceea ce tocmai am mirosit,

pe care să le pot difuza în noua peșteră.

Oamenii pot face aceasta?

Oamenii? Nu, eu pot.

Am un simț fin.

Un simț. Știi ce înseamnă?

Da, știu ce este.

Poftim, cred că le-ar plăcea să le înapoiați personal.

Bună ziua.

- S-o fac singur? - Nu.

- Pot să iau niște motorină, atunci? - Da.

Umple-o.

- Vreți un pachet? - Nu, mulțumesc.

Încerc să renunț.

Doriți un fum?

Nu.

Unul rapid.

Mulțumesc.

Mulțumesc.

Aveți vreo chiuvetă?

- Ți-a luat ceva timp. - Îmi pare rău.

Ai fumat!

Nu.

Nu, nu am făcut-o. N-ați văzut că ea fuma?

- Încetați! - Atunci, de ce tremuri?

Nu tremur.

Dar... este suficient!

Ați terminat? Pot să-mi retrag mâna?

Mulțumesc.

În fiecare vară, când eram fetiță, mergeam într-o tabără de vacanță,

într-un castel de lângă canalul navigabil.

Acest miros...

Era un astfel de săpun în sala de mese.

Ulei de cocos. Mi-a plăcut.

După cină, m-aș spăla din nou pe mâini,

ca să păstrez parfumul cu mine toată noaptea.

Îl pot cumpăra?

- Ce? - Săpunul dumneavoastră.

Acest bloc de săpun de aici.

Miroase-l.

Nu vreți unul nou?

Las-o!

Las-o, îți zic!

La ce te gândeai?

Nu sari la oameni așa.

- Pardon? - Dacă ar fi avut un cuțit?

Mă cicăliți?

Nu, dar... chiar mă cicălește!

Poftim.

Acolo.

Așa!

Dar... nu mă ajuți cu valizele?

Nu, nu, nu...

„Nu fuma."

„Ajută-mă să schimb așternuturile.” „Cară-mi bagajele.” „Vorbește cu ei."

N-ați fi zis un simplu „mulțumesc” sau un „te rog”?

Noapte bună.

Oh, tu ești.

Am venit cu un distribuitor.

- Te deranjez? - Da, îmi amestecam ceaiul.

Ceai, asta-i o idee bună. Pot avea și eu?

Trage perdelele, este minunat afară.

Exact.

Nu este bine pentru starea ta de spirit, stând pe întuneric toată ziua.

Singură.

Ce mai face nasul tău?

Bine. De ce n-ar fi bine?

Doar întrebam.

Să am grijă de tine face parte din treaba mea.

Nu, treaba ta este să iei 10% din munca pe care o faci pentru mine.

Urăsc când vorbești cu mine așa.

- Mă strufoc ca să găsesc servicii excelente... - Servicii excelente?

Un parfum piped pentru un lanț de supermarketuri?

Nu fac asta și basta.

Povestește-mi despre peșteră.

Întunecată, răcoroasă, umedă...

Ca o peșteră.

Au vrut să rămâi la prânz.

Au acceptat să plătească în numerar.

Ai fi putut face un efort.

Cât ai primit, șase mii?

Nu, cinci. Nu așa s-a convenit?

- Nu, cred că erau șase. - Ei bine, dacă nu știi...

- În numerar este bine, dar... - Mai vrei o sută?

- Nu am vrut să spun asta, eu... - Atunci ce ai vrut să spui?

În fine...

Vorbim despre serviciu de vineri?

O să-ți placă, este cu Birckel.

- Scuzați-mă. - Da?

- Nu este cam mică dimensiunea pentru 10 ani? - Ea câți ani are?

- 10. - Pare ca pentru un copil de 14 ani.

Deci, îți vine.

- Este prea mică. - Nu, nu este prea mică.

Ba da, este complet prea mică. Uită-te.

Nu știu. Întinde-ți brațele.

- Vezi, nu-i prea mică. - Ba da, este mică, tati.

Încearc-o pe cea albastră.

Lea.

Léa, este o alegere importantă, vei găsi ceva care se potrivește.

Uite. Acest hanorac. Îți plac unicornii, nu-i așa?

Am vrut să-ți cumpăr un cadou.

Iată-ne.

Léa, ai grijă la scaun.

- Te rog. - Scaunul este bine.

Ce vom face săptămâna viitoare?

- Acolo-i mami. - Era și timpul.

Timpul a trecut repede, nu-i așa?

- Ne mai vedem, tati. - Pe curând.

Pupici-pupici!

Ce este?

Este vorba despre Walberg.

Doar că am avut puțin de...

- Ea a refuzat trei șoferi. - Serios?

Nu știam.

Nu am orez.

Nu am orez.

- Orez. - Da.

Ce spuneai?

- Walberg. - Da.

Nu, Walberg...

Nu este o fire ușoară.

Depinde de șofer să se adapteze, nu invers.

Ești de acord?

Noaptea trecută...

mi-a sunat mobilul.

Da.

- Walberg? - Are o deplasare săptămâna aceasta.

Și trebuie să te duci tu.

- Eu? - Da.

- Ce? - Vrea să o conduci tu.

Da, vrea ca tu s-o conduci.

- Știam că vă veți înțelege. - Ne-am înțeles bine.

- Grozav. - Deci, despre ce doreai să vorbești?

Nimic special.

- Atunci pot termina de mâncat. - Ești invitatul meu.

Nu, dar...

Te-am rugat doar să cobori, nu să le și încarci.

Bună ziua, domnule.

Puteți explica?

Alsacia este la cinci ore cu mașina, două cu trenul.

- El ne duce la gară. - Cum?

De ce trimiteți după mine dacă mergeți cu trenul?

Doar pentru a vă coborî valizele?

Am putea începe din nou, pe un ton mai bun?

Eu am plecat.

- Îi poți da o mână de ajutor? - Desigur.

Atenție, este fragil.

Pot să vă întreb ceva?

De ce i-ați spus lui Arsène că neapărat trebuie să vin eu?

De ce ai acceptat dacă consideri că sunt așa de... dificilă?

Nu am avut de ales.

Am o fetiță de zece ani.

Dacă vreau custodia comună, am nevoie de această slujbă.

- Ce vom face, închiriem o mașină? - Nu este nevoie.

Nu este nevoie? Ce vreți să spuneți, nu este nevoie?

- Doamnă Walberg? - Bună ziua.

Chiar mai bine!

- Pot să vă ajut? - Nu, mulțumesc.

Lăsați-mă pe mine.

Pe acolo.

- În felul acesta, nu? - Da.

Oh, da!

Ei bine?

Da, a fost grav bronzat.

Un miros puternic, foarte neplăcut.

Nu, dar... puteți face ceva?

Doamnă Walberg, există sau nu există

vreo modalitate de a masca acel miros?

O mascare ar fi o greșeală.

Ar trebui să găsesc cu ce miros să-l combin,

să scapați de acea agresivitate, s-o fac mai lină,

mai liniștitoare, chiar mai plăcută.

Ce așteptați voi de la o geantă de lux.

Nu va fi ușor.

Ei bine, așa cum am explicat, trebuie să le livrăm

în magazinele noastre luna viitoare.

Patru săptămâni. 1.200 de poșete. Nu știu dacă vă puteți imagina...

Da, o lună... Nu înseamnă prea mult timp.

Deci, avem nevoie de o soluție în termen de șapte zile.

Șapte zile?

Da, am făcut o cerere specială agentei dumneavoastră, este...

- Putem face livrările mai târziu? - Nu.

Nu. Și nu le putem livra astfel. Asta-i.

Vă pot spune ceva?

Credeți...

Credeți că puteți găsi ceva în cele șapte zile?

Da, pot, dar agenta mea nu mi-a spus despre acest termen. De ce?

Bine, nicio problemă în legătură cu cele șapte zile.

Dar vă va costa dublu.

Cum adică dublu?

Dublu.

Dublu față de ceea ce am convenit.

Bine. Suntem de acord să dublăm.

- Foarte bine. - Sapte zile, bine?

- Ce ți-a venit? - Modul în care au vorbit cu dvs.

- Cum au vorbit cu mine? - Fără respect.

- Nu am observat. - Aveați nasul în genți.

Ei au nevoie de dvs., nu dumneavoastră de ei.

Ar fi trebuit să cer triplu.

- Să mă întorc? - Nu.

Haideți. Să mergem.

Intră.

Cina dumneavoastră.

- Unde s-o pun? - Acolo, pe masă.

Aici, miroase-o.

Este mai bine.

Dar miroase a cuișoare, nu-i așa? Este cam puternic.

La ce te face să gândești?

- Nu știu. - Ba da, știi.

Închide ochii.

Acum respiră încet, ca și cum ai mirosi o floare.

- Golește-ți mintea. - Nu, nu știu...

- Ai puâină încredere în tine. - Nu este vorba de încredere...

Ai încredere în tine.

Nu te gândi, doar inspiră.

Și acum, care este prima imagine care îți vine în minte?

Lemn?

Lemn lustruit cu ceară...

Lemnul lustruit cu ceară al mobilierului vechi din casele de la țară.

Sau din biserici.

Esență pură de miere.

- Am pierdut. - Nu, te gândeai la ceară de albine.

Clătește-ți nasul.

Cum?

Șterge-te și tu, așa.

O numim ștergerea ardeziei.

Poftim. Continuă.

Ei bine?

- Îmi amintește de coșul meu de gunoi. - Aldehidă C10.

O notă caracteristică a Chanel nr. 5.

De obicei, aduce cu...

coaja de portocala.

Da, m-a făcut să mă gândesc la coaja de portocală din coșul de gunoi.

Știți...

Mâncarea dumneavoastră se va răci. Noapte bună.

- Te superi dacă mă alătur la masă? - Nu, deloc, sunteți oaspetele meu.

Este în regulă, mulțumesc. Nu te deranja.

- O picătură de vin? - Nu, mulțumesc.

Alcoolul mă obosește.

Oboseala este cel mai rău lucru pentru meseria mea. Mai rău decât fumatul.

S-a întâmplat ceva?

Ador.

Da, arată bine.

Nu, chelnerița.

Poartă J'adore, parfumul.

Iasomie de Grasse, iasomie indiană sambac,

trandafir de damasc turcesc,

ylang-ylang și o notă de magnolie ușor vanilată.

Cunoașteți rețeta tuturor parfumurilor pe de rost?

Nu, nu știu.

O știu, totuși, pe aceea. Eu am creat-o.

Serios?

L-ați creat pe J'adore?

Împreună cu alte câteva parfumuri, da.

Cine nu a visat la petrecerea unei prințese?

Cu Magia Aniversară, îi poți oferi fiicei tale

cea mai magică petrecere avută vreodată.

Ziua fiicei mele este în două zile.

Nu știu ce să-i cumpăr.

Ce faci când ești cu ea?

Depinde. Mergem la cumpărături, la piscină... Lucrurile care-i place să le facă.

O duci unde vrea ea să meargă.

Ar trebui să-ți placă puțin și ție.

Ar trebui s-o duci în locurile care îți plac ție.

Locuri pe care vrei să le descopere.

Peste 20 sau 30 de ani își va aminti aceasta.

În timp ce un cadou...

Este destul de reconfortant.

Pupici-pupici.

Te iubesc.

- Domnișoară. - În față?

Da, acum poți.

- Ei bine? Cum te simți să ai 10 ani? - Este amuzant.

A meritat să așteptăm, nu?

Acum pot să dau mai în față, desigur. Și să-l mut înapoi, desigur.

Îl pot și ridica, dacă-i necesar.

- Ai costumul de baie? - Nu. Mi-ai spus să-l aduc?

Nu-l ai?

- Nu ai spus, tată. - Ce vom face?

- Nu ai spus. - Verifică dacă l-am adus pe al meu.

În acea plasă.

- Aici? - Acolo.

- Este pentru mine? - Doar nu este ziua mea.

Este un ambalaj frumos.

- Îți place? - Da.

Este minunat. Mulțumesc, este frumos.

- Este chiar frumos. - Da, îți place?

- Pune-ți centura de siguranță. - Unde mergem?

- Să mergem. - Unde, tati?

- Ca să-l încerci. - Unde?

Unde o să-l încercăm?

Îți plac surprizele?

Depinde.

Îmi pare rău.

Nu mai contează.

Vii?

Unu...

doi...

și trei.

Uită-te ce frumos este.

Vino puțin mai aproape.

- Nu-i așa de rău, nu? - Da.

Dar nu-i spune mamei tale că am venit aici, bine?

Ar fi furioasă. Și dacă i-ar spune judecătorului...

Deci, ce îi vei spune mamei?

- Nu știu. - Trebuie să știi.

De ce este nisip în pantofii tăi?

- Pentru că am fost pe plajă. - Nu.

Nu poți spune asta. Nu pe plajă.

Pentru că am fost... în parc.

- Așa-i mai bine. - Parcul.

Coșul plin cu nisip. Asta-i bine.

Fain.

De ce ai părul așa încâlcit?

Pentru că am mers cu caruselul.

Unde te-a dus tatăl tău la prânz?

La McDonalds.

McDonalds? Ai ceva tupeu! Au niște lucruri dezgustătoare.

Este doar McDonald's.

- Bună, mami. - Ești bine?

Da, bine.

- Cum a fost? - Minunat!

A fost bine.

Oprește aici.

Așa.

Acolo, la etajul al doilea.

Poți vedea? Balconul unde fumează oamenii.

- Doar nu ai de gând să aștepți? - Ba da, aștept. De ce?

Da, da, da.

Asta-i o prostie. Intră cu mine.

Nu, e frumos din partea dvs., dar sunt bine.

O persoană în plus, nimeni nu va observa.

Nu, stau bine aici.

Dacă mă plictisesc, voi merge în barul de acolo și voi bea ceva.

Scoate-ți cravata.

De ce? Ce-i în neregulă cu cravata mea?

Nimic. Dar dacă o scoți, vei arăta mai puțin...

Ca un șofer?

- Domnișoară Walberg, sunteți sigură? - Nu „domnișoară”, ci Anne.

Anne! Pur și simplu pariam că nu vei veni.

Poftim.

- Este o carte. - Mulțumesc.

Acesta este Guillaume Favre... Guillaume.

Aceasta este Jeanne, agenta mea.

Ei bine, intrați. Încântat să te cunosc.

Anne!

Este cineva care vrea să vorbească cu tine.

- Nu, nu te uita la el. - Serios?

Nu, nu vreau să-l văd. Vorbește cu mine.

Ce? Ce să-ți zic?

Nu știu. Să purtăm o conversație.

De exemplu, întreabă-mă cum mi-am petrecut ziua.

Cum ți-ai petrecut ziua?

Bine, bine. Dar tu?

- Bine, bine. - Am făcut multe lucruri.

Ce mai faci? Au trecut ani!

- Tu ce mai faci? - Bine.

Trebuie să te prezint Dianei. V-ați cunoscut?

Haide să te prezint. Pariez că n-ai refuza.

Ei bine?

Ei bine!

Vă cunoașteți de mult timp?

De câteva săptămâni.

Este recent, atunci? Sunt foarte mulțumită de ea.

Poate fi ca un pustnic.

Trăind printre parfumurile ei, fără a se vedea vreodată cu cimeva.

A făcut un efort în seara aceasta pentru că este ziua mea.

- Și din cauza ta. - Nu, nu cred că-i acesta motivul.

Cred că-i foarte fericită că a venit la petrecerea de ziua ta.

Vino cu mine, vreau să-ți arăt ceva.

Îmi place poziția mâinilor ei.

Totu-i bine?

Aceasta a fost perioada ei de glorie. Tocmai se alăturase casei Dior.

Îi ofereau mulți bani pentru a crea parfumuri.

- Numai atunci? - Da.

De ce? Ce s-a intamplat...

Iată-te. Ne uitam la portretul tău.

De ce i-ai arătat asta?

Trebuie să-ți fie foame, nu-i așa?

Iei o gustare, dragule?

Vii?

Voi lua ceva de mâncare. Ne vedem mai târziu.

O cunosc de ani buni. Nu am fost niciodată sincere una cu alta.

Dar tu, după cinci minute,

te ia de braț și îți oferă un tur al casei.

Înapoi acasă, îmi imaginez?

Da, nu știu.

De ce, ai prefera un hotel?

Glumesc.

Vezi? Chiar și atunci când încerc să glumesc...

nimeni nu râde niciodată.

Nu sunt amuzantă.

De ce ai încetat să faci parfumuri?

Iată-ne.

Ei bine, noapte bună.

În urmă cu patru ani, am semnat cu o importantă companie americană.

Au vrut să mă pună în centrul atenției. Au crezut că va spori vânzările.

Așa că au trimis toți acești fotografi, echipaje TV...

Nu-mi prea plac jurnaliștii.

Și cu toată acea agitație...

începusem să-mi pierd mirosul.

Doar puțin la început, când și când.

Și apoi total.

Ce ai făcut?

Am avut o programare la un specialist.

Profesorul Ballester.

Dar nu m-am dus.

Mă temeam de ce ar putea spune. Îmi era frică și să se afle.

Așa că m-am comportat de parcă totul ar fi fost bine.

Am crezut că, cu experiența mea, aș putea face amestecul...

fără mirosul meu fin.

Din memorie.

Și a funcționat.

O dată, de două ori.

Dar a treia oară am greșit complet.

Și au rupt contractul.

Am fost concediată.

Am plecat să mă odihnesc, departe de Paris,

timp de trei luni.

Și într-o zi, mi-a revenit.

Pur și simplu. La fel ca înainte.

Dar pagubele fuseseră făcute.

Lumea parfumurilor este una mică.

Gelozie...

Într-un astfel de caz...

nimeni nu mai telefonează, nimeni nu îți răspunde la apeluri.

Noapte bună.

Da, noapte bună.

Își poate aminti mii de arome.

Și felia de lămâie de pe farfurie?

Îți poate spune de unde provine.

Fie că este din Sicilia, Mexic sau California.

Doar după miros.

Deci... care este exact meseria ei?

Asta este. Miroase lucruri.

Asta-i tot?

- Nu este prea rău. - Da.

„Eu, subsemnatul, Arsène Pélissier,

directorul companiei Elite Driver,

certific că domnul Guillaume Favre a lucrat pentru mine ca șofer,

în mod continuu începând cu 6 septembrie 2006.

Sunt complet mulțumit de munca sa

și sper că vom continua această colaborare în mod regulat."

Scaune din piele, desigur.

Sunt inteligente.

Domnul Favre?

- Sunt domnul Bourigault, agentul imobiliar. - Bună.

Este compania tatălui meu.

Aș prefera să clarific aceasta, fiindcă este încă în viață.

- Sunt inteligenți, nu? - Cine?

Inginerii și designerii acestor mașini.

- Plecăm? - Da, desigur.

Care cheie este?

Suntem norocoși.

Uitați-vă.

Da, este plăcută.

Bucătăria este aici.

Oh, iat-o. Desigur...

- Așa este bine. - Există ceva mobilier.

- Ce este acesta? - Un dulap.

- Oh, nu. - Îmi place asta.

Da, are farmec.

Mulajele, de asemenea.

Scuzați-mă, credeți c-ați putea...? Ca eu să pot face...

Veniți și vedeți!

- Frumos, nu-i așa? - Da, este frumos.

Chiar și de sus, are stil.

Nu am un contract permanent, ci un certificat de la angajatorul meu.

- Este practic la fel. - „Practic”?

Ei bine, așa cum am spus, tatăl meu este șeful, așa că...

Vreți să vă conduc afară?

Aâi vrea să vă plimbați?

Dacă ați putea să-l influențați puțin pe tatăl dvs. pentru mine...

Aș putea să vă las să încercați.

Pe autostradă?

Da, pe autostradă.

Ne vedem în curând.

Vrei să vii cu mine?

Oh, codul!

Despre această fabrică...

Este cea mai mare unitate de producție al companiei.

Este deschisă tot timpul, 24/7.

Dar coșul scoate fum, iar fumul deranjează.

Niște localnici fac presiuni ca acesta să fie oprît.

Dacă poți găsi o soluție, te poate răplăti considerabil.

Nu vrei să spui nimic?

Nemaipomenit?

Mă omor vânând aurul și tu te strâmbi din nas.

Spune da, dar spune ceva!

Și dacă aș face din nou parfumuri?

Cum vine asta?

Dacă m-aș întoarce să fac parfumuri, m-ai ajuta?

Uite, îți sugerez ce este mai bine pentru tine.

Este posibil ca această fabrică să nu fie așa fermecătoare, dar este potul cel mare.

După aceea, poți lua o pauză...

Nu vreau o pauză, vreau să fac parfum!

Parfum, miresme, apă de toaletă... Parfum!

Este prea devreme.

Cum este prea devreme? Au trecut patru ani.

Patru ani de când am parfumat magazinele,

coșuri de pisici și scaune auto... Patru ani!

Când îți menționez numele, știi ce primesc?

Anne, acceptă această fabrică.

Dă-mi timp, îți voi găsi ceva bun, promit.

Promit că voi încerca, în orice caz.

Îmi amintește de tatăl meu.

Cositoarea.

Spun asta deoarece...

când eram copil, locuiam pe acest deal mic,

iar sâmbăta tatăl meu tundea gazonul, ca toți vecinii.

Se auzeau motoarele mașinilor de tuns iarba, de fiecare parte.

Și... în mare parte este mirosul.

Mirosul acela de iarbă cosită.

Îmi place asta.

Îmi amintește de tatăl meu.

Nu de cositoare.

Când tundea iarba, era predispus la atacul insectelor,

care îl devorau.

Deci, pentru a se apăra, fiecare lamă degaja o enzimă,

care atrăgea alte insecte,

care veneau să mănânce sau să le sperie pe primele insecte.

Mirosul ierbii tăiate este cel al enzimelor.

Este mirosul masacrului.

Da, intră.

VAlizele tale.

Camera este cu fereastră mare.

Dar cel din fotografie?

Acesta era agentul imobiliar. Ei bine, fiul lui.

Este orientată spre vest, o cameră cu adevărat frumoasă.

- Nu crezi? - Tati, trebuie să plec. Mă cheamă mami.

Pupici-pupici, tati.

Scuză-mă.

Vorbeam cu fiica mea.

Poate că am găsit un apartament.

Am crezut că va fi mulțumită, dar nu pare dornică.

Bună seara.

- V-ați decis? - Voi lua ficatul de vițel.

Nu.

Piept de rață... Nu, este plictisitor.

Nu, salata Cezar. Așa.

Domnule?

Îmi pare rău. Voi dori ficatul de vițel

și un pahar cu vin alb.

Și vom dori și o sticlă de apă plată.

Foarte bine. Mulțumesc.

Parfum Bleue.

Chelnerița s-a dat cu parfum Bleue.

O picătură de citrice ieftine,

un indiciu piperat...

destul de mediocru.

Exemplul perfect de parfum fără vreun interes.

Soția mea obișnuia să-l folosească.

Îmi pare rău.

- Brunetă sau blondă? - Cine?

Chelnerița. Brunetă sau blondă?

Nu știu. De ce mă întrebi?

Ea a venit, tu ai decis, ai comandat, ea și-a notat.

Doar stăteai acolo cu nasul înfipt în meniu.

Nici n-ai ridicat capul s-o privești.

Oamenii nu au doar miros. Știi aceasta, nu?

Se întoarce.

Pun pariu că nici măcar nu-i poți adresa câteva cuvinte.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

Mulțumesc.

Mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult.

Cu plăcere.

Două cuvinte.

Bună, cu ce vă pot servi?

Bună.

- La fel ca pe ele. - Un mojito? Vine imediat.

Domnișoară Walberg?

Domnișoară Walberg?

Scuzați-mă, puteți deschide această ușa? Cred că este o problemă.

Mulțumesc.

Domnișoară Walberg.

Domnișoară Walberg?

Anne.

- Ești bine? - Ce faci aici?

Băteam la ușă și nu am primit niciun răspuns.

Poți opri acea alarmă?

Ce s-a întâmplat?

- Cât este ora? - Opt și jumătate.

Ar fi trebuit să fim în mașină până acum.

Lucrurile tale nu sunt pregătite.

Trebuie să aranjăm și patul.

Lasă-l, îl voi face eu.

- Ești sigură? - Da.

- Mă voi schimba. - Grăbește-te, că deja am întârziat.

Așteaptă.

- Pe masă este... - Ce?

O agendă cu numărul celui de la fabrică.

- Sună-l. - O agendă.

Numărul lui este acolo, sună-l și spune-i că vom întârzia.

- Ești sigură că nu vrei ajutorul meu? - Nu, du-te.

Și... stai puțin.

Ai putea să-mi aduci o cafea, te rog?

- Desigur. - Mulțumesc foarte mult.

- Ce poți mirosi? - Ce vrei să spui?

- A ce miroase? - Miroase urât.

Am înțeles asta, dar a ce miroase?

Sunt cam tulbure în această dimineață.

Nu știu, poate sunt obosită. Am nevoie de tine.

- A ce miroase? - Nu poți să...?

- Miroase a... - Spune.

Miroase a...

ouă stricate.

Canalizări.

Mai mult a ouă stricate sau mai mult a canalizări?

Ouă stricate.

Sulfură de hidrogen, da.

Ce altceva?

Ce altceva?

Lipici.

Da.

- Pastă de tapet, știi? - Oh, da.

Benzaldehidă.

Benzaldehidă.

- Nu va fi ușor. - De ce?

Pentru că suntem în aer liber. Suntem afară.

Dacă aș face ca aerul să miroasă ca bezelele, oamenii încă s-ar mai plânge.

Aerul nu ar trebui să miroasă ca bezelele.

Și atunci ce vei face?

Le voi spune.

Le voi spune.

Ce faci?

Nu pot mirosi nimic.

Nu le deschizi pe toate?

Nu pot mirosi nimic!

Dimineața încă puteam simți vag ceva, dar acum...

Nu miros nimic. S-a întâmplat din nou.

Din nou!

Poate că este doar oboseala sau băutura de aseară.

Pot să beau puțină apă, te rog?

Poftim.

Ce-s astea?

Nimic, doar ca să mă ajute să dorm.

Da, doar o secundă.

Care-i problema ta?

Îmi pare rău.

Domnișoară Walberg?

Domnișoară Walberg, mă auzi?

Domnișoară Walberg, mă auzi?

Alo. Vă facem legătura cu serviciul de urgență.

Acest apel va fi înregistrat.

Îi cunoașteți istoricul medical?

Nu știu nimic. Îmi puneți aceste întrebări, dar...

- Ea câți ani are? - Nu știu.

Sunteți un apropiat?

Sunt șoferul ei.

- Puteți să repetați? - Sunt șoferul ei!

- Bine. Vă spun unde s-o duceți. - Foarte bine.

Grăbiți-vă.

Mulțumesc.

Este bine.

Ea se simte bine.

Serviciul de urgență mi-a spus să mă grăbesc,

așa că am accelerat.

Nu o să aceept asta.

Le voi explica.

180km/h, ce să le explici?

Trebuie să existe cineva căruia să-i pot explica.

Salvam viața cuiva.

Și celălalte nouă?

Care celălalte nouă?

Cele nouă puncte când nu ai salvat o viață?

Bună ziua.

Am avut senzația că într-o zi voi primi niște vești despre tine.

Pe atunci,

citeam multe articole despre tine.

Pentru cineva ca mine,

ideea de a trata pe cineva ca tine...

evident...

Tu cine ești?

Eu ce fac aici?

O supradoză de Maverick 1000.

Se pare...

că ai vrut să dormi.

Ei bine, cu siguranță ai făcut-o.

Anosmie.

Pierderea parțială sau totală a mirosului.

Știi despre asta.

Ți s-a mai întâmplat.

Atnci m-ai sunat înapoi.

Și te-am așteptam până a doua zi.

Eu sunt profesorul Ballester.

Șoferul tău e cel care m-a sunat la cabinet.

Mi-a spus că ești aici.

De data aceasta am venit eu...

ca să mă asigur că nu dispari.

Netratată sau prost tratată, anosmia revine întotdeauna.

Nasul și creierul

decid să nu mai colaboreze.

În unele cazuri putem stabili cauza dezacordului lor,

să încercăm să îndreptăm lucrurile.

Dar când nu știm, le arătăm că...

au o mulțime de lucruri pe care le pot realiza împreună.

Cam la fel ca...

tu și cu mine.

Dacă ești de acord.

Bine.

Așa, vezi! Aproape.

Profesorul a cerut, la sfârșitul trimestrului,

ca părinții să ne povestească despre slujbele lor.

Poți să vii?

Ar fi mai indicat să meargă mama ta.

A fost anul trecut.

A spus că ar fi bine să vii tu.

- Serios? - Da.

- Chiar a spus aceasta? - Da.

Vrei să vii, atunci?

Trebuie să mă gândesc.

M-am gândit și eu.

Chiar așa?

La ce?

Ls când vei avea acel apartament.

Vreau să stau câte două săptămâni cu tine.

Câțiva dintre prietenii mei o fac și spun că este minunat.

Așa că am crezut...

Nu ești mulțumit?

Ba da, sunt mulțumit.

Ești sigur?

Tati?

Nu ești mulțumit.

Sunt, scumpo. Doar că...

Apartamentul...

N-o să-l am prea repede. De aceea.

De ce?

Pentru că proprietarul...

nu-l închiriază acum.

Ei bine...

încă nu.

Nu imediat.

Nu contează.

Sunt multe alte apartamente, vei găsi altul.

Nu contează dacă durează ceva mai mult timp.

Așa este viața.

Vino aici.

Vino aici, fiica mea.

Fiica mea iubită!

Aici este atât de urât.

Toată lumea este foarte drăguță.

Poate, dar este urât.

Și Ballester?

El este bun. Foarte bun.

Și este foarte atent.

Ce spune?

Că ar trebui să evit să mă gândesc la asta, nu s-o transform într-o obsesie.

Ies din spital în trei zile.

Trebuie să mă odihnesc mult acasă

și să aștept să-mi revină mirosul.

Să aștepți să revină? Ce diagnostic grozav!

Jeanne.

Îmi va reveni mirosul.

Și voi face din nou parfumuri.

Da, voi face din nou parfumuri.

Și mă voi descurca fără tine.

Ce te-a apucat?

- Asta presupune tratamentul tău? - Nu.

Am nevoie de calm și liniște.

Trebuie să mă gândesc la alte lucruri.

Pentru că singurul lucru care te interesează

este atunci când îmi va reveni simțul mirosului,

ca să mă poți face să lucrez din nou!

Guillaume, eu sunt Arsène.

Sun pentru că s-ar putea să am ceva pentru tine.

Este un vechi prieten de-al meu. El și-a rupt piciorul,

deci are nevoie de cineva care să-l înlocuiască.

Nu ai nevoie de permis de conducere.

- Bună. - Bună.

- Bună. - Așadar...

- Ești prieten cu Arsène, nu-i așa? - Da.

- Și eu. Eu sunt Ranio. - Guillaume.

Lasă-mă să-ți arăt.

Vino, vino.

Nu știu dacă ți-a spus Arsène,

este o mașină din anii '70.

Dar nu-ți face griji, este foarte ușor de condus.

Bine. Haide, vino.

Și motorul este într-o stare foarte bună.

Iată fiara!

Kubota.

Uită-te în depărtare. Alege un loc.

Înțelegi? Asta este.

Nu chiar în față.

Departe, departe!

Asta este.

Bun.

Concentrează-te pe un punct de acolo. Asta este.

Mai departe, mai departe! Menține-o bine și drept!

Așa este bine!

Acesta? Adulmecă-l timp de zece minute.

De două ori pe zi.

De două ori pe zi.

Zece minute.

Oh, da. Vreau să alegi

un miros familiar,

iar apoi să încerci să-l miroși, de două sau trei ori pe zi.

Mereu același miros și doar singurul.

Nu te disturba

încercând să miroși o mie de lucruri. Aceasta nu are sens.

Desigur.

Doar unul.

Orice?

Orice.

Orice, dar...

este mai bine să alegi un miros care îți place.

- Așa-i mai frumos. - Este mai bine.

Poți stabili un sistem de notare.

De la zero la cinci, de exemplu.

Zero nu este nimic, unul este puțin, doi înseamnă mai mult.

Trei înseamnă mai mult.

- Deci cinci înseamnă perfect. - Exact.

Exact.

Cinci înseamnă perfect.

De la zero la cinci.

Foarte bine.

Foarte bine.

Vom păstra contactul. Iată-mi...

Acesta este numărul meu de telefon mobil.

Vom vorbi la telefon

în fiecare zi.

- În fiecare zi? - Da.

Da, este important.

Acela-i șoferul tău, care te așteaptă?

Nu, nu l-am putut găsi.

Serios?

Am comandat un taxi.

Un taxi. Un taxi este mai practic.

Da, este practic.

Domnule?

Erai inconștientă, așa că a sunat la serviciul de urgență.

I-au spus să se grăbească.

Așa că s-a grăbit.

Deci?

Nasul tău?

Este mai bine.

Ei bine...

puțin mai bine.

Patrick crede...

că ar trebui să revină la normal destul de curând.

Patrick?

Profesorul Ballester.

Mulțumesc că l-ai sunat.

Patrick.

Exersez cu acesta.

Este singurul parfum pe care mi se permite să-l miros.

O să fac din nou un parfum.

Serios?

Ai vrea să mă ajuți?

Eu?

Cum te-aș putea ajuta?

- Fără o licență. - Asta nu-i așa grav.

Sunt o mie de lucruri de făcut.

Găsești furnizori de uleiuri esențiale, ții evidența achizițiilor,

ești cu ochii pe vreme...

Asta-i important pentru că...

dacă există un uragan în Madagascar,

prețul vaniliei crește.

De ce să nu apelezi la cineva care-i deja în domeniu?

Ar fi mai bine pentru tine.

Deoarece...

Pentru că ai un har, Guillaume.

Nu ai încredere în tine, dar îl ai.

Un har?

Sunt atât de înzestrat, încât sunt bun doar să conduc o mașină de tuns iarba!

Un har!

Ce îți place la această slujbă?

Ți se spune ce să faci în fiecare zi?

Da, mirosul de iarbă proaspăt cosit. Despre asta-i vorba?

Poate dacă vorbim despre iarba cosită...

Casele sunt lângă fabrica urât mirositoare.

Știi ce au toate în comun?

- Nu, ce? - Un gazon.

Deci, vara,

când bate vântul, mirosurile urâte de la fabrică bate

spre case...

iarba cosită,

enzimele despre care mi-ai spus...

localnicii sunt învăluiți de ele.

Deci dacă tu...

găsești ceva care s-ar combina cu hidrogenul sulfurat

ca să pară iarbă cosită,

Mă gândeam că...

poate asta ar putea fi o soluție.

Nu știu.

Cis-3-Hexen1ol.

Și Liffarome, desigur.

Triplal.

Triplal?

Triplal este un alt miros verde, ierbos,

dar mai îndelung, dacă înțelegi la ce mă refer.

Da, mai mult ca o pajiște frumoasă.

La fel ca Elveția, Tirolul...

Asta este. Da, asta-i.

Cine este acel om de acolo?

Acesta este Ranio. Ranio, aceasta este doamna Walberg.

Domnișoară.

Nu, rămâneți acolo.

Ai trecut prea repede.

Ai trecut prea în față.

Nu, aici.

Nu, nu, nu.

Da, este acolo, sunt sigur.

Oh, da! Nu, deoarece am crezut că-i...

- Noul meu contract de muncă. - Bine.

Și contractul de închiriere.

Contractul de închiriere.

Cu noua mea adresă de aici, care-i aproape de școala fiicei mele.

Mai întâi dă-le cele trei parfumuri citrice pentru a le mirosi.

Apoi buchetele florale și terminăm cu cel lemnos.

Nu vor fi interesați.

Vor fi.

Le vor place, te asigur.

Îi simt mirosul!

Nu mă simt în largul meu.

S-o păstrez?

- Ce? - Cravata mea.

O voi scoate.

O să arăt mai puțin...

Să mergem.

Fă cum vrei, dar eu merg.

Nu îi interesează de tine, ci de parfumurile tale.

Începem cu cel lemnos,

apoi cu cele florale și încheiem cu cele citrice.

Pe masă am așezat două recipiente pentru eșantioane.

Două pentru fiecare.

Și două sticle mici. Una în dreapta,

în care este scorțișoară.

La ce se folosește scorțișoara?

- La coacerea prăjiturilor? - Da.

Și în cealaltă sticlă, puteți mirosi lămâie.

Deci, scufundați-le.

Apoi faceți așa.

- Miroase ca...? - Coca-Cola!

Da, este mirosul de Cola.

Asta face un „nas”. Un nas este ceva

care combină diferite mirosuri

pentru a crea un parfum,

un miros plăcut, numit și parfum.

Asta-i totul.