Original subtitles

EXPRESUL CÃTRE BEIJING

Ambasada Coreei de Nord LONDRA

Bunã dimineaţa, Coradus.

Ai întârziat.

Am aşteptat o jumãtate de orã autobuzul, aşa cã am întârziat.

Şi apoi a trebuit sã trec prin demonstraţia împotriva Saigonului.

Oricum, eu am plecat.

- Coradus... - Da.

- Aceasta este numele tãu real? - Da. Ãsta este.

De ce?

De cât timp îndeplineşti aceastã sarcinã, Harry?

De doi ani.

S-a întâmplat ceva între timp?

Au schimbat draperiile şi ferestrele.

Cred cã acum sunt impenetrabile la gloanţe.

Mai bine, o sã trec la sediul C-1,

colonelul Wilson vrea sã mã întorc acolo.

- Coradus... - Da?

Au început sã cumpere lapte. Cred cã şi-l toarnã în secret în ceai.

Informaţie foarte valoroasã. Mulţumesc, Harry.

- Alo? - Jean?

- Sunt eu, Harry. - Bunã Harry!

Ce e zgomotul ãsta?

Sunt câţiva studenţi care manifesteazã în faţa Ambasadei Coreei de Nord.

- Ce vor? - Nu ştiu ce vor.

Dar ştiu ce vreau eu.

Excelent. Deci rãmâne pentru mâine searã.

- De acord. Unde?

La mine acasã. Mã voi gândi la ceva care te va înnebuni.

Sper.

Stai puţin, Jean.

- Chestia asta aratã urât! - Mulţumesc!

Acum, nu mã refeream la tine.

Eşti sigur cã vrei sã ne vedem mâine?

Desigur. Aştept cu nerãbdare sã te vãd.

A trecut mult timp...

Foarte mult timp.

Te sun eu mai târziu.

La pãmânt!

- Tu cine naiba eşti? - Palmer.

- Şi ce dracu cauţi aici? - De la M.I.5... oricum nu m-ai crede.

Moartea roşie.

- Poftim? - Moartea roşie.

Ce a spus?

Moartea roşie, cred.

Nu i-am gãsit paşaportul, dar am reuşit sã-l identificãm.

Se numeşte Anatol Kulbitsky,

e rus, specialist în cercetarea geneticã.

Şi pariez cã a lucrat şi pentru KGB.

Cred cã probabil a murit din cauza unui atac de cord!

Fã-mi o favoare, doctore.

Uitã-te la înţepãtura de la piept, şi spune-mi

dacã e otravã, aceasta trebuie sã fie foarte puternicã.

Lasã-mã sã vãd.

E vechiul truc cu umbrela bulgãreascã. E specialitatea KGB-ului.

Deci l-au scos din afaceri.

SFIDARE 20.000 LOVIŢI DE SECURE

- Hei! Unde te duci? - Sunt eu, Palmer.

Ah... Voi lua masa cu Harry McMiller, mâine la prânz, la club.

- Ai venit sã mã vezi, Palmer? - Da d-le.

Va trebui sã faci o programare la Henriette.

Dar dvs m-aţi chemat domnule.

- Chiar aşa? - Da.

În acest caz, vino.

Henrietta, adu-mi aminte sã-mi sun soţia peste patru minute.

Foarte drãguţ.

Închide uşa, te rog, Palmer.

Trageţi un scaun şi stai jos.

Probabil ai ghicit ce vreau sã vorbesc cu tine.

Da, cred cã despre rusul mort de la Ambasada Coreei.

Am citit raportul pe care mi l-a dat Coradus.

Credeam cã eu mã ocup de acest caz!

Sfidare! 20.000 loviţi de secure

Ai vãzut titlurile?

Nu citesc ziare.

Avem mult de muncã şi un numãr mic de angajaţi.

Nu am prea mult timp pentru a citi ziare.

Ceea ce ne readuce la cazul tãu...

Ei, da... Te-am gãsit, Palmer.

Aşa cum m-am temut.

Dupã cum ştiam, ţi s-a cerut o pensionare anticipatã.

Care sã intre în vigoare imediat.

Desigur, ar trebui sã beneficiezi de o pensionare completã!

Din nefericire, multe din activitãţile tale, n-au fost niciodatã confirmate.

Deci nu ai calificarea pentru a ieşi cu gradul 6 de pensie.

Nenorociţii...

Ce-ai spus?

Aş dori sã vã reamintesc, domnule,

cã lucrez pentru acest departament de peste 30 de ani.

Noi nu ar trebui sã trãim în trecut.

Am fost implicat în unele cazuri extrem de importante.

Cazul cu dosarele Ipcress, cazul cu înmormântarea din Berlin.

Da, da, da. Totul s-a petrecut înainte de venirea mea în funcţie...

Este posibil sã fi fãcut lucruri bine de-a lungul timpului. Asta a fost ieri.

Şi astãzi este...

Astãzi.

Mulţumesc, Palmer.

Mult noroc în lumea civililor.

Oricum, tu nu ai fost niciodatã un militar de carierã.

Inclusiv tu.

Ce ai spus?

La revedere, domnule.

Şi salutãri soţiei dvs., din partea mea.

Alo?

- Dl. Harry Palmer? - La telefon.

Am înţeles cã serviciile tale sunt disponibile.

Ne întâlnim la prânz la hotelul Savoy, la ora 16:00.

Puteţi fi sigur cã veţi fi bine plãtit.

- Mulţumesc! - Poftiţi restul.

- Vreţi ceva de mâncare? - Nu acum.

- Doar o bãuturã? - Te rog.

Vã rog sã veniţi cu mine.

- Aş dori o vodcã cu gheaţã. - Imediat, d-le!

Aştept pe cineva.

Numele meu este Palmer, dacã te întreabã cineva.

Am înţeles, domnule.

- Domnul Palmer? - Da.

- Cineva a lãsat asta pentru dvs. - Mulţumesc.

- Poftiţi bãutura dvs, d-le. - Mulţumesc.

Sankt Petersburg... Rusia...

- D-le Palmer? D-le Palmer? - Eu sunt.

Vã rog sã mã urmaţi.

Ne aşteaptã o maşinã afarã.

Unde altundeva ar putea fi?

Ne-am mai întâlnit cumva?

N-am fãcut cunoştinţã niciodatã. Numele meu e Nikolai.

Apropo, cine-i femeia care mi-a dat telefon la Londra?

Eu cu siguranţã nu a fost mama mea.

Nu, nu... Foarte original. O voi folosi.

- O voi întâlni? - Nu.

Urmaţi-mã.

- Unde mergem? - Vei afla când vom ajunge.

Suntem urmãriţi, nu-i aşa?

Da, suntem.

- Aceastã maşinã încã funcţioneazã? - Da.

- Are centuri de siguranţã? - Nu.

Cine sunt?

Ceceni.

Este aşa de rãu?

Foarte rãu!

Plãnuieşti sã scapi de ei?

Ia-o la dreapta.

Încã mai sunt în coada noastrã.

Rahat.

- Întoarce. - Cum?

- Planul B. - Oh! Ãsta-i planul B?

Coboarã!

- E o fatã. - Ştie. Urcã-te în barcã.

Dar ce vor ãştia?

Pe tine.

De ce pe mine? Abia am sosit!

- O sã afli mai târziu. Urci odatã? - Imediat.

- Tu eşti însãrcinat cu operaţiunea? - Da.

Nu eşti prea tânãr pentru acest job?

Dl Palmer, nu te îngrijora de tinereţea mea.

aşa cum nici eu nu mã îngrijorez de vârsta ta.

Ce încerci sã spui?

Jos!

- Opreşte! - Opreşti?

Stai jos!

Haide! Dã-i drumul.

La dracu, ce vor ãştia?

Treaba mea e sã te duc în viaţã la destinaţie, asta încerc sã fac.

Acum stai jos şi taci.

Du-te lângã pod.

L-am nimerit.

Mergi cãtre el.

Sã fim atenţi, ar putea fi încã în viaţã.

E mort. Îmi pare rãu pentru acest incident.

Ãsta numeşti tu incident? Fir-ar al naibii.

- Aceasta este Ermitajul? - Da.

N-am reuşit sã-l vizitez niciodatã.

Poate cã vei reuşi acum.

Poţi sã-mi spui unde mergem?

Sã-l vezi pe Alex.

Cine este Alex?

Alex este...

un supravieţuitor.

A rezistat muritor regimuri.

Brejnev, Hruşciov, şi, în sfârşit, Elţân.

Vorbeşti foarte bine engleza.

Am fost educat în Anglia. Tatãl meu este englez şi mama este rusoaicã.

Am înţeles. Şi unde ţi-ai fãcut studiile?

Elton.

La naiba cu Elton!

- El cine este? - Un prieten.

Eşti sigur?

Ah! Dl Palmer... Bine ai revenit în Rusia.

Îmi urezi bun venit? Am fost practic împuşcat...

Îmi cer scuze.

Acum, tu lucrezi pentru mine, şi mi se pare cã am mulţi duşmani.

Aceasta este bonusul. Alţi 5.000 $.

Sã spunem drept recompensã pentru situaţii de risc.

Bun nume.

Ar trebui sã fii interesat de ce te-am adus în Rusia.

Se poate spune.

Te voi ajuta. Sunt Alex Alexovich. Aceasta este casa mea.

Nikolai, lasã-ne singuri te rog.

Veniţi cu mine, te rog.

- E o casã frumoasã. - Da. Patrimoniu rus prerevoluţionar.

Cu siguranţã cã eşti obosit, domnule Palmer.

Mort de obosealã, de fapt.

Voi încerca sã-ţi satisfac curiozitatea.

Vreau sã te angajez într-o afacere extrem de secretã.

De ce eu?

Agenţii necunoscuţi au avantajele lor.

Poliţia nu e de încredere, şi nici nu sunt discreţi.

şi din motive politice, cei de la KGB, nu mai sunt disponibili.

Ştii, e foarte dificil în aceste zile

sã gãseşti un om loial,

în noua economie care se dezvoltã.

Aşa cã eu am primit slujba... oricare ar fi ea.

Marea Britanie pierde, eu câştig. Noroc.

Sãnãtate.

Vezi D-le Palmer, Rusia este o ţarã care are nevoie de un om puternic şi salvator.

Aşa cã voi dedica restul vieţii mele acestui obiectiv.

Am o agendã de urmat.

Şi care e aceea?

Din pãcate, nu îţi pot spune încã care e aceasta.

Dar, crede-mã, obiectivul va fi justificat prin orice mijloace.

Înainte de separarea Uniunii Sovietice

am fost responsabil cu cercetarea ştiinţificã secretã.

Genetica şi utilizarea sa în scopuri militare.

Acum, acestea au fost toate privatizate,

iar eu sunt preşedintele concernului.

Iar acum, unul dintre cele mai importante experimente genetice

a dispãrut.

Te rog Harry, mãnâncã.

Mãnâncã! Serveşte!

Numele de cod al proiectului era Alorax.

Experienţele noastre anterioare au fost efectuate pe şobolani.

Am înţeles.

Odatã cu avansarea cunoştinţelor,

aveam de gând sã trecem la experienţele cu oamenii.

Chiar aşa?

Te rog, aşeazã-te.

Cu multe secole în urmã, un tip de ciumã

a venit din orient, din estul Rusiei.

A distrus aproape douã treimi din populaţia occidentalã.

A fost denumitã "Moartea neagrã".

Încep sã mã întreb de ce ai nevoie de mine.

O picãturã de Alorax

e de ajuns pentru a distruge

un oraş cu 1.000.000 de oameni.

Aceasta este versiunea umanã

a acestei rozãtoare.

O chestie afurisit de dezgustãtoare.

- De aceea am numit-o "Moartea roşie". - Înţeleg.

Din informaţiile pe care le avem...

cu siguranţã, e o putere politicã plinã de ambiţii, aflatã în dizgraţie.

China?

E mult prea evident.

Irak?

Mai încearcã.

Te-ai gândit cã cel care a furat Alorax

l-a vândut deja?

Potrivit surselor noastre Alorax nu a ajuns încã la client.

De aceea te afli aici, d-le Palmer.

Vreau sã gãseşti ruta pe care este transportat.

Trebuie sã gãseşti mesagerul.

Şi ce altceva?

Sã aduci înapoi Alorax

prin orice mijloace consideri a fi necesare!

Nu-s un tip melodramatic d-le Palmer,

dar îţi pot spune cã soarta lumii poate sta în mâinile tale.

Pânã acum am mai salvat lumea de vreo câteva ori, domnule.

Şi acum, care este preţul?

250.000$, bani gheaţã.

- Nimic în ruble? - Nimic.

Poate cã ar trebui sã te avertizez dl Palmer...

cã oamenii care te-au urmãrit astãzi de la aeroport

cu siguranţã ştiau de ce te-am sunat. Au vrut informaţii.

Dar pentru ei nu aş fi avut nici o informaţie.

În acest caz, te vor ucide.

Ei bine...

Domnule Palmer?

250.000 $.

Asta înseamnã 180.000 £.

În mânã... Şi farã taxe...

De acord.

Când voi începe?

Deja ai început.

Când?

În aceastã dimineaţã.

Crezi cã mâine am putea avea o zi mai liniştitã, Nick?

Nikolai.

Mâine vei fi pe cont propriu...

Harold.

Harry.

Haideţi bãieţi... sã mergem.

Bunã dimineaţa. Mã numesc Palmer. Am o rezervare.

Bine aţi venit la Nevsky Palace Hotel, domnule Palmer.

Aici aveţi cardul de rezervare.

Îmi puteţi da paşaportul, vã rog? E doar o simplã formalitate. Verific viza.

Da, mulţumesc.

Îl veţi reprimi într-o orã.

Buna ziua! Harry. Scuzaţi-mã.

- Mã bucur sã te vãd, Andrei. - Şi eu.

Cum mai merg treburile la Lublianka?

Închisoare este o atracţie pentru turişti. Acum sunt manager de restaurant.

Am auzit cã e cel mai bun.

Sã sãrbãtorim.

Acum e glasnost, perestroika şi democraţia.

- Democraţie, economie şi ţâţe mari. - Ţâţe mari? Aşa este.

Caut o firmã care a furat o otravã extrem de periculoasã.

Substanţa se numeşte Alorax.

Ei bine... Sunt trei grupuri mafiote în Sankt Petersburg.

Ar putea fi oricare dintre ele.

- Infracţiunea este înfloritoare în Rusia. - Da

Aş dori sã-ţi fac un cadou, Harry.

Cred cã vei avea nevoie.

Pot sã-ţi ofer un Luger,

un Colt, sau echivalentul lui rusesc.

Voi lua Coltul.

Îl vezi pe acel tip care se uitã la noi?

Numele lui este Yuri Stephanovich.

E un mare mahãr în mafia din Sankt Petersburg.

Ai vrea sã-l întâlneşti?

Doar dacã-i necesar.

Nu prea cred cã ai de ales.

Salutare Yuri, fã cunoştinţã cu Harry Palmer.

Am auzit despre tine domnule Palmer. Lucrezi pentru Alex.

Ar trebui sã ştii cã prietenii lui Alex, nu sunt prietenii mei.

- Nu mã deranjeazã. - Nota dumneavoastrã.

- Rusia poate fi costisitoare. - Ba bine cã nu.

Şi nu e o glumã.

Sunt şi lucruri ieftine. De exemplu, pentru 200$ poţi omorî pe cineva.

Pentru o viaţã lungã.

A cui sã fie, domnule Palmer?

E drãguţã.

Louis, iartã-mã pentru întârziere.

Harry, ce mai faci? A trecut mult timp.

Aşa este. A trecut mult timp. Cine este?

Nepotul meu, Sasha.

- Salut, Sasha. - Salut!

Vorbeşte engleza.

Pentru viitor.

Încã lucrezi pentru The New York Times?

Nu, nu am mai luat de mult contact nici cu KGB-ul,

cã nu mai existã nici un loc pentru mine în bugetul lor.

- Ai pierdut KGB? - Ei nu mai au buget.

Dar CIA-ul?

Din acest motiv, le-a fost tãiat bugetul.

Dar serviciul secret francez?

Ãştia n-au mai vrut sã plãteascã.

Sãracul Louis. Ai pierdut toate conexiunile?

Sunt încã în legãtura cu toatã lumea. Am mai mulţi prieteni.

- Încã mai faci cursuri de englezã? - În fiecare sãptãmânã.

Ce te aduce la Sankt Petersburg?

Am nevoie de ajutorul tãu.

Nu trebuie decât sã-l ceri. Mi-ar trebui nişte bani.

De ce nu, Louis?

Îmi poţi da dolari, Harry?

De ce nu? 100 ar fi de ajuns?

Îmi poţi da 200?

De ce nu, Louis? În regulã.

- Mulţumesc. - E bine?

Cumpãrã o Matroşka.

- Cât face? - Zece mii de ruble.

10.000, Harry.

Asta îi va purta noroc.

Mulţumesc!

- Mulţumesc. - Cu plãcere.

- Se pare cã norocul ne pãrãseşte. - Poftim?

În spatele nostru.

Nu te uita. Mergi normal.

Am maşina parcatã dupã colţ. Sã mergem Sasha. Mai repede.

Opreşte-te.

E în regulã!

- De ce te urmãresc? - Cred cã au aflat cã umblu dupã Alorax.

- Ştii de Moartea Roşie! - Da.

Exact!

Jos!

Louis! Louis, deschide uşa!

Deschide afurisita de uşã!

Louis! Deschide afurisita de uşã!

Deschide uşa.

Deschide uşa!

Intrã! E în regulã!

Rahat.

A dracului armã.

Harry, eu sunt.

Nu te speria! Nu te speria!

Nu mã mai urmãri. Nu este nevoie...

Atenţie pe acoperiş!

Dã-mi arma.

Urcã în maşinã.

- Ia-o pe acolo! - Mergi în direcţia aceea.

Sã mergem!

Mai repede... Mai repede...

D-le Palmer... lucrai pentru serviciile secrete britanice?

Da, dar nu mai lucrez.

Aşa spui d-ta!

Ce te aduce în Rusia d-le Palmer? Afaceri sau turism?

Turism... dar n-am apucat sã vãd multe pânã acum.

Din viza d-tale reiese cã eşti aici ca turist

Da. Uite... vizitez locurile.

Unele dintre ele, sunt foarte frumoase!

Dar se pare cã ai dat peste trei gangsteri.

- Tu i-ai omorât? - Nu am nici o armã, cãpitane.

- Dar maşina de politie a fost grav avariatã. - Da, dar nu eu eram la volan.

De fapt ce pui la cale, d-le Palmer?

Îmi vizitez doar nişte vechi prieteni.

Se pare cã ai nişte prieteni foarte importanţi...

şi duşmani.

Dacã aş fi în locul tãu, dl Palmer, aş fi extrem de precaut...

Unii ar prefera sã te vadã mort.

Nici mãcar nu-i cunosc, cãpitane.

Apropo... aveţi grijã sã nu încalce legea.

Da, d-le.

Mulţumesc, domnule.

Scuzaţi-mã, domnule.

Mulţumesc cã m-aţi adus d-le. Rãmân recunoscãtor.

Asta-i pentru d-ta, de la bunicul.

Şi asta-i din partea mea, sã-ţi poarte noroc.

- Mulţumesc. - Şi eu îţi mulţumesc.

"Luaţi expresul cãtre Beijing de la miezul nopţii."

"Alorax va fi în acel tren."

"Ai grijã".

"Vor încerca sã te omoare."

Atenţiune pasageri!

Trenul expres pentru Beijing cu plecarea la ora 24:00...

va pleca în cinci minute!

Sunteţi împreunã?

Biletul dumneavoastrã! Vã rog!

Mulţumesc. Poftiţi.

Mã scuzaţi.

Poftiţi vã rog.

Da?

D-le Palmer? Trebuie sã vã vorbesc.

O clipã!

Pot sã intru?

E în regulã. Nimeni nu ştie cã sunt în tren.

Tu eşti Natasha...

fata din barcã.

M-ai urmãrit.

- Aşa e. - Bine.

- Eşti americancã? - Nu. Nu, sunt rusoaicã.

Rusoaicã?

Ei bine, tatãl meu a fost ataşat militar la Washington. Aşa cã...

Am crescut în America.

Cãlãtoreşti undeva anume?

Îţi place?

Da. E... foarte frumos.

Ce pot face pentru tine?

Ei bine.

De fapt, Harry, sper ca eu sã pot sã fac ceva pentru tine.

Sã mã înveleşti cu pãtura?

Încerci sã mã seduci?

Pentru cã dacã e aşa, eu nu ştiu niciun secret.

Hei!

Hei!

N-ai mai fãcut asta pânã acum, nu-i aşa?

Nu.

Bãnuiam eu.

Stai jos. Haide!

Stai jos.

Vrei sã-mi spui de ce eşti cu adevãrat aici?

Lucrezi pentru Alex, nu-i aşa?

El te-a trimis?

Spune-mi...

Presupun sã-ţi împlinesc orice dorinţã aveai.

E amuzant cã spui asta.

Pentru cã... Chiar am nevoie de ajutor.

Poţi lua micul dejun cu mine, mâine dimineaţã?

- Micul dejun? - Da.

Doar micul dejun.

Mulţumesc.

Harry Palmer.

- Nu-ţi aminteşti de mine? - Nu.

Ei bine...

Ei bine...

Deci? Tu ce crezi? Mi-am fãcut datoria.

Nu asta vroiai sã fac?

Craig Warner.

CIA.

Washington. 1993.

Da... Da... Da...

Ce faci aici?

Acum numai lucrez pentru unchiul Sam.

Am înapoiat ultimele 20 de avioane, şi m-au scos la pensie.

Şi asta te ajutã?

Ce faci în Rusia?

Într-un fel, pe cont propriu.

- Mã bucur sã te vãd. - Şi eu pe tine.

Apropo... felicitãri.

- O prietenã de familie. - Aha!

- Mã bucur cã te-am vãzut. - Bine.

Se va întoarce?

Nu.

- Hei prietene, sã petrecem împreunã. - Desigur.

Mi-ar place sã-mi povesteşti ce ai mai fãcut.

- Ai grijã de tine. - Da.

- Bunã dimineaţa. - Bunã dimineaţa.

Ceai, te rog.

Ştii cine este?

Este un american.

Ştiam cine a fost, dar nu ştiu cine este acum.

O bere, Heineken!

- Ştii cine este? - Cine?

El.

- Este colonelul Gradsky. - Mã scuzaţi...

- Şi cu ce se ocupã? - A fost diplomat.

Şi agent KGB.

Un alt spion şomer.

- El încã lucreazã. - Pentru cine?

- Nu ştiu. - Sincer?

Cine este?

Nikolai.

- Bunã searã Harry. - Ce surprizã!

M-ai urmãrit?

Mã asigur dacã totul este în regulã.

Alex vrea sã se asigure cã mã descurc...

Ei bine, te invit la o bãuturã.

La o orã atât de târzie?

De unde ai ştiut cã mã aflam în acest tren?

Nu-mi spune. Alex ştie totul.

- Ai spus cã tatãl tãu era englez? - Aşa este.

Ştii şi cu ce se ocupã?

Doar ce mi-a povestit mama.

Lucra în serviciile secrete.

- Serviciul secret britanic? - Exact.

Poate cã l-ai cunoscut.

Poate.

De ce mama ta nu a încercat sã ţinã legãtura cu el?

Nu este uşor sã pãstrezi o legãturã cu serviciile secrete britanice.

A fost foarte greu de gãsit, nu-i aşa?

Când s-au cunoscut, şi ea lucra în serviciile secrete.

Serviciul secret rus?

Oh, acum am înţeles.

Lucrau pentru pãrţi adverse.

Dar s-au îndrãgostit, iar eu am fost rezultatul final.

A pãstrat secretul faţã de el.

Aţi fost educat în Anglia, la Elton?

Cine a plãtit studiile?

Patria Mamã.

Consideri cã aceasta e Patria Mamã?

- În orice caz, este patria mamei mele. - Dar e şi a ta?

Da.

Dar tatãl tãu era englez.

Când nu cunoşti numele tatãlui tãu,

eşti uimit cã un cuvânt, ca "bastard" apare în conversaţie.

Mai ales în Elton.

Doar nu cred cã erai singurul bastard de la Elton, nu?

- Nu? - Nu.

- Deci acum lucrezi pentru Alex. - Da.

E un bastard?

Nu.

El este, probabil, singurul om care-i va salva pe ruşi.

Sper cã ai dreptate.

Cât de mult ţi-a povestit despre afacerea asta?

Atât cât trebuie sã ştiu.

Cunoşti motivul pentru care mã aflu în acest tren?

Nu.

Alex mi-a cerut pentru a gãsi ceva.

Mã vei ajuta sã-l gãsesc?

Treaba mea este sã am grijã de tine. Dar...

poate cã îţi vrei arma înapoi.

Mulţumesc.

Ce este scris aici?

"Livrare cãtre Ambasada Coreei de Nord, Beijing, China."

Are sigiliul diplomatic.

Sã-l deschidem.

Crezi cã e o idee bunã?

Am sã-ţi arãt cum se deschide lada

fãrã sã-i strici sigiliul.

Este suficient, domnule Palmer.

Aş prefera sã vã ridicaţi mâinile.

Mulţumesc. Aşa e mai bine.

- Nu ştiam cã ţi-ai îmbogãţit metodele. - Mã tem cã avem opinii diferite.

De ce nu putem fi prieteni, colonele?

Am înţeles cã eşti un fost KGB.

Amândoi suntem în aceeaşi barcã... amândoi ne-am retras de curând.

Dar nu inactiv...

Nu în acest moment, Dl. Palmer.

Curiozitatea ta a cauzat unele neplãceri.

Ce ai de gând sã faci? Sã ne împuşti?

Sasha... Tolea...

Ei bine... Eu nu sunt un om crud.

Şi ai dreptate.

Suntem cu toţii... Cum ai spus?

În aceiaşi barcã.

Sã mergem în jos pe râu.

Ai spus cã nu eşti un om crud, colonele.

Nu putem încetini puţin?

Sãriţi.

Afurisitul.

Este Siberia?

Normal cã suntem în afurisita de Siberie.

Nu ştii cumva mersul trenurilor, aşa-i?

"Nu putem încetini puţin?"

Nu pot sã cred cã ai spus asta.

Unde naiba te duci?

În urmãrirea trenului! E singura cale pe care putem merge.

Avem un indiciu. Şina.

Ai vreo idee mai bunã?

Da, sã te împuşc.

Ai mai fost luat vreodatã aruncat din tren?

Nu, n-am mai fost atât de prost. Dar tu?

Da, de douã ori.

Şi ce-ai fãcut?

Am luat un taxi. Mã aflam în Londra.

Rahat!

- Ãsta de unde a mai apãrut? - Acolo e un aeroport...

Ce?

E un aeroport acolo.

O luãm pe aici.

Fetiţo, vino aici.

- Hei, tovarãşi! Staţi la rând. - Tovarãşi, nu vã înghesuiţi.

Casa de bilete se va deschide în câteva minute.

Ce a spus?

A spus: Casa de bilete se va deschide un pic mai târziu.

Sã dãm cu banul.

- Cap sau pajurã? - Cap.

- Ce scrie? - Cafenea si bar.

Mã vei gãsi acolo.

Rahat.

Atenţiune, pasagerii zborului cu numãrul trei...

Deci, ce ai aflat?

Vestea bunã este cã am douã bilete la zborul de noapte spre Irkutsk.

Iar trenul va ajunge acolo, mâine dimineaţã.

Excelent. Şi care e vestea proastã?

Nick! Ai spus cã au mai rãmas douã locuri în avion...

- ... unul în cabina piloţilor... - Da, ştiu, ştiu...

şi altul în toaletã.

Cap sau pajurã?

Pajurã.

- Vei sta în toaletã. - Dã-mi sã vãd.

Eu pierd tot timpul.

Haideţi, vã rog sã urcaţi!

Aşa... Bine!

Uşor! E bine...

Haide, haide... Câte unul...

Aşezaţi-vã tovarãşi...

Imediat!

- Ocupat. - Mã scuzaţi!

Dar putem sta cu rândul

Bine.

Ocupaţi-vã locurile tovarãşi. Vã rog!

Acum este bine. Mulţumesc.

Îi rog pe pasagerii noştri englezi,

sã colaboreze şi sã stea relaxaţi în poziţie verticalã

şi sã fie gata pentru decolare. Mulţumesc.

Când ajungem la Irkursk?

Când ajungem la Irkursk?

Nu vom ajunge la Irkutsk.

Nu avem suficient combustibil.

Trebuia sã ştii asta înainte de a decola.

În avionul acesta nu funcţioneazã nimic aşa cum trebuie.

De unde sã ştiu dacã am plinul fãcut?

Acum ne aflãm aici.

Bratsk? Unde naiba e Bratsk?

Jos. Acolo!

Am ajuns.

Cum a fost în cabina pilotului, Harry?

N-ai vrea sã ştii. Dar în toaletã, cum a fost?

Harry, fã cunoştinţã cu Illona.

- Illona, el e Harry. - Bunã!

Bunã dimineaţa.

- Ai gãsit-o în toaletã? - Oh! Aici nu-i Irkursk.

- Nu este... aici e Brastk. - Brastk.

Unde naiba e Bratsk?

Undeva prin Siberia.

Trebuie sã ajung la Irkursk, mama mã aşteaptã acolo.

Aş vrea ca mama mea sã nu mã aştepte acolo.

Crezi cã firma de închiriat maşini, Hertz, Avis, existã aici?

Nu aş paria pe asta.

Ştii ceva...

dacã putem gãsi un loc în care se vinde vodcã,

pun pariu cã vom gãsi o cale sã ajungem la Irkutsk.

Ce-o fi acolo?

Ar putea fi un bar.

Avem de dolari americani.

Şi cine ne va duce pânã la Irkutsk,

îi voi da un dolar pentru fiecare kilometru.

Piotor Sergeevici...

Vino aici.

Îi vei duce pe prietenii mei pânã la Irkursk.

- Vã salut. - Hai du-te.

- Mã duc sã pregãtesc maşina... - Du-te... Du-te!

Eşti prietenul meu capitalist.

PRODUSE

În regulã, sã mergem.

- Presupun cã ai luat legãtura cu Alex, nu? - Haide.

Bratsk? Unde naiba e Bratsk?

Sunã-l pe Louis.

Mamã.

Tata. Pe mama o vei vedea mâine.

Alo?

Ce i-ai spus, Harry Palmer?

I-am spus cã Alorax este în tren.

Colonelul Gradsky i-a aruncat din tren.

Şi am sentimentul cã e vina ta pentru asta.

Alex, tu eşti cel mai bun prieten al meu. Nu am fãcut nimic.

Alex, nu am fãcut nimic.

Ce vrei, Louise? Sunt ocupat.

Nu este vina mea.

I-am trimis mesaj lui Harry, sã aibã grijã la colonelul Gradsky.

N-ai înţeles prostule cã Gradsky lucreazã pentru Alex.

Vreau doar ce are Gradsky.

De aceea, profesorul Kulbitsky a lucrat pentru mine.

Harry Palmer începe sã deranjeze. Unde este acum?

În Bratsk.

Bratsk. Unde naiba e Bratsk?

Unde e Bratsk?

Stai un minut. Ştiu pe cineva în Bratsk.

Louis, nu vreau sã vorbeşti cu nimeni. Stai acasã.

Yuri este foarte supãrat.

Yuri îl vrea pe Harry Palmer mort.

Sã ne grãbim... Trebuie sã-i prindem din urmã.

Aşteptaţi-mã şi pe mine!

Cât mai avem pânã la Irkursk?

- Cred cã aproximativ 8 km. - Cât e ceasul?

- Aproape ora 8. - La cât soseşte trenul?

- La 08:15. - Nicio problemã.

Alege doar viteza. Toate cutiile de vitezã sunt aceeaşi.

Ce amuzant.

Ce e ceasul?

08:10.

Avem destul timp. Cinci minute. Nicio problemã.

- Mergi mai repede. - Sunt cu pedala la podea.

Idioţii!

Atenţiune, expresul pentru Beijing a plecat...

- Unde ai învãţat sã conduci aşa? - Prin corespondenţã.

Nu vei reuşi.

- Cumpãrã-ţi o maşinã nouã. - Salutãri mamei tale.

Sunt prea bãtrân pentru asta.

Mulţumesc!

La revedere!

Ceai... Cafea!

Ceai... Cafea!

Surprizã.

Douã surprize.

- Ce faci aici? - Este fiica mea.

- Ce? - Este fiica mea.

- E tatãl tãu? - Da.

Trei surprize.

Stai jos.

Dacã tatãl tãu este curierul pe care îl caut...

E posibil sã-l fure de la Alex. Iar tu sã-l ajuţi.

Nu furã nimic de la Alex.

Amândoi lucrãm pentru el.

Amândoi lucraţi pentru Alex?

Atunci, de ce ne-ai aruncat din tren?

Nu ştiam cã şi voi lucraţi pentru Alex, pânã nu mi-a spus Natasha.

Şi când am aflat, deja eraţi în mijlocul Siberiei!

Nu-mi mai aduce aminte.

Deci lucrãm cu toţii pentru Alex? Nu-i aşa?

Am o întrebare.

- Ce duci în cutia pentru Beijing? - Nu ştiu.

Nu ştii?

Când lucrezi pentru Alex, nu vrei sã afli multe.

Cred cã e timpul pentru a afla.

Lasã-i sã treacã.

Deschide-o!

Haide!

De ce nu mi-ai spus cã e tatãl tãu?

Pentru cã aşa mi s-a spus.

Ştii cum lucreazã Alex, nimeni nu ştie mai mult decât trebuie.

Dã-mi una dintre sticle.

Substanţa, A-232.

- Deschide-o! - Eşti nebun?

E în regulã. Alorax este o substanţã binarã.

Sunt douã componente, care separate sunt inofensive.

A-232, este una dintre ele.

Acesta este, probabil, acoperitã cu alte substanţe...

ceva produse chimice industriale. Pune-i capacul la loc.

M-am întors, Harry.

Fã-ţi o favoare... pune arma aceea, deoparte.

Închide cutia.

Sper cã nu-i un alt truc de-al tãu, Craig?

Nu ai cealaltã parte a Alorax-ului, nu-i aşa?

Încã mai faci presupuneri?

Ştiam eu.

Vei livra Aloraxul...

şi vei fi plãtit cu heroinã... în Beijing.

Arme, pentru droguri.

Precum afacerea din Nicaragua cu forţele Contras.

O altã presupunere!

Eu nu-s nevoit sã fac presupuneri în privinţa ta, Craig.

Cu toţii lucrãm pentru Alex.

Iar tu, colonele, tocmai te ocupi cu contrabandã de droguri.

De aceea se aflã el aici.

E un expert în asta.

E aici ca sã se asigure de puritatea drogurilor.

E un pas înapoi colonele,

- ... de la ataşat militar în Washington. - Despre ce vorbeşte?

- Nu te bãga, Natasha. - Destul.

Tu. Deschideţi uşa.

Ce este?

La frontiera cu Mongolia.

Recomand ca toţi sã ne întoarcem în compartimentele noastre,

şi sã ne pregãtim paşapoartele, cât mai curând posibil.

Mişcaţi-vã.

Mai repede.

Ştiai despre asta?

Sau ţi s-a spus sã nu ne spui?

Aşa construieşte, Alex, o nouã Rusie?

Nu ştiu cine e tipul ãsta, dar Harry te înşealã.

N-am ştiut toatã povestea.

Ei bine... Nord-coreenii primesc Alorax,

Alex primeşte drogurile şi toţi se vor îmbogãţi.

- Trebuie sã-l oprim. - Nimeni nu-l poate opri.

Dar putem încerca.

Îl laşi sã facã din tine un prost.

Lui Alex nu-i pasã de Rusia,

de tine, de mine sau de oricare altcineva, în afarã de el.

Natasha încearcã sã se întoarcã împotriva lui Alex.

Dar ar putea fi... o sinucidere.

Vieţile noastre depind de aceastã sinucidere.

Ce spui?

Ce spun ei?

Eu spun... cã Alex are un plan.

Eu spun cã ştiu ce merge şi de ce merge.

Şi vã mai spun, cã nici tu şi nimeni de aici,

nu-l vor opri. Asta spun eu.

Ştii ce este Alorax şi ce poate face?

- Despre asta ce mai poţi spune? - Scopul justificã metodele.

Pun pariu cã eşti plãtit în droguri, nu în bani gheaţã.

Dar asta nu va fi o problemã pentru tine, nu-i aşa?

De aceea a primit 5 milioane de dolari în Elveţia.

Aşa e.

Cel puţin putem face ceva pentru a sabota Aloraxul.

Mã vei ajuta?

- Sãnãtate. - Sãnãtate.

Parcã miroase altfel.

Ca un alt ingredient.

Ştiu un alt ingredient. Mã întorc imediat.

Continuã sã bei colonele. Nu aş fi capabil sã le beau pe toate.

În mai puţin de o orã vom fi la Beijing.

N-aş vrea sã fiu prin preajmã, când nord-coreeni vor deschide cutia.

Contactul tãu din Beijing este Kim Soo, aşa e?

Era la Ambasada din Londra,

L-am cunoscut bine. Singura mea problemã este...

cã încã n-am gãsit celãlalt ingredient.

- Nu e la tine, nu-i aşa? - Nu.

- Crezi cã e la Natasha! - Nu, nu e la Natasha.

Alex nu s-ar încrede aşa de mult în ea.

Atunci la Nick?

Nu e treaba lui.

Pãi n-a mai rãmas nimeni.

Oare ce spuneau cei de la siguranţa aeroportului?

"Este bagajul tãu?"

"L-ai împachetat personal?"

"Va dat careva...

un cadou?"

"I-a expresul cãtre Beijing!"

"Şi Alorax-ul...

va fi în tren."

Nu e de mirare cã Louis ştia cã va fi în tren.

"Expresul cãtre Beijing!"

Şi eu care credeam cã e un nenorocit de tren.

Colonele Gradsky... onorabilul Kim Soo trimite salutãri.

Vã rog sã veniţi cu mine.

Şi dumneavoastrã, domnule Palmer, vã rog.

Vii şi tu cu noi. Îi poţi ţine companie lui Harry.

- Ce dracu faci, Craig? - Treaba ta s-a terminat.

- Dispari! Pleacã. - Pe aici, vã rog.

Încã mai crezi cã scopul scuzã mijloacele?

Cred cã nu te-ai aşteptat la aşa ceva, Harry.

Bunã ziua, dragã colonele. Bine ai revenit în Beijing.

Kim Soo, permite-mi sã o prezint pe fiica mea, Natasha.

E o onoare pentru mine Natasha.

- Harry, sunt fericit sã-l vãd din nou. - Bunã, Kim Soo.

A trecut mult timp fãrã tine, Soo.

Dl Palmer e un vechi prieten de-al meu.

Când lucram la Ambasada din Londra,

ne întâlneam în fiecare vineri şi luam prânzul,

şi vorbeam despre conturile noastre de cheltuieli.

În general, el ştia mai multe despre ambele.

- Mai spui poveşti scandaloase Harry? - Desigur, Kim.

Ah, D-le Warner...

totul e pregãtit. Te rog sã arunci o privire.

Deci, acesta este A-232?

Ciudat.

Mã aşteptam la un miros mai puternic.

Ar putea fi vodcã cu puţin amoniac.

În curând vom afla despre ce e vorba..

- Harry, ai ceva pentru mine? - Nu.

Dar ai ceva de la Louis?

De la Louis...

Asta este?

Exact.

Încã ceva Harry.

Paşaportul tãu.

Paşaportul? Şi cum voi mai pleca din China?

Nu-ţi fã griji, avem o mulţime de paşapoarte britanice.

Atunci de ce ai nevoie de paşaportul meu?

Suvenir de un vechi prieten.

Suvenir spui?

Ar trebui sã plecãm, altfel vom pierde trenul.

Voi ruşii mereu vã grãbiţi, dar nu ajungeţi nicãieri!

- Dl Warner... Eşti satisfãcut? - Da. E în regulã, domnule.

Puteţi merge.

D-le Warner, marfa se va afla în camion.

M-am bucurat sã te revãd.

Kim?

Îmi pare foarte rãu pentru asta, Harry.

Din pãcate, tu ştii prea multe.

Aratã inofensiv, nu-i aşa Harry?

Îmi va luã 24 de ore ca sã aflu.

Şi dacã existã vreo problemã, îi vom cãuta pe prietenii noştri

şi vor muri şi ei!

Kim Soo... Sunt Nikolai Petrov, asistentul lui Alex.

Dl Palmer e acolo?

Da. E la noi.

A intervenit o schimbare de plan.

Am primit un ordin de la Alex.

Dl Palmer trebuie sã se întoarcã în Rusia, iar noi vom avea grijã de el mai târziu..

Nu-ţi fã griji, mã voi ocupa eu de el.

În regulã, Harry,

acum poţi sã pleci.

Nu prea îmi plac aceste noi paşapoarte.

Spune-mi, Kim Soo... chiar ai fi fãcut-o?

Din fericire nu vom ştii asta, nu-i aşa Harry?

Dacã Alex crede cã sunt mort, va trebui sã mã duci într-o ascunzãtoare.

Eşti bine, Nick?

- Doriţi ziare? - Nu, mulţumesc.

- Poftiţi! - Nick?

Voi încãlca regula numãrul 1!

O sã-ţi spun mai mult decât ar trebui sã ştii.

- Aloraxul a fost o momealã. - Chiar aşa?

De ce Alex m-a angajat atunci?

Ca sã parã totul real.

A fost o capcanã.

Am vândut falsul Alorax celor din Coreea de Nord,

iar ei finanţeazã cauza noastrã.

Când vor afla cã Alorax este fals, tu vei fi gãsit vinovat.

Ce cauzã va finanţeazã?

Finanţare cu heroinã?

Pentru cã asta a fost. Am vãzut-o.

Sau Alex nu a vrut sã-ţi spunã asta?

Heroina era realã,

la fel şi Aloraxul.

Kim Soo... mi-a cerut paşaportul.

Întotdeauna am douã la mine.

I-am dat unul lui...

şi acesta din mânã este cel pe care l-am dat la hotel.

Cel pe care Alex ştia...

cã-l voi lua cu mine.

Asta este ceea ce Alex a plantat în el.

Formula Alorax.

Şi ştii de unde ai luat-o?

Din paşaportul pe care tu şi bãtrâna l-aţi luat de la Kulbinski.

Da, te-am vãzut acolo.

Erai în Londra.

Şi atunci salvai Rusia?

Ştii cât valoreazã asta?

Milioane de dolari de pe piaţa liberã.

Şi poate costa milioane de vieţi.

Dã-mi bricheta.

Îţi voi arãta ce pãrere am eu.

Poftim...

Nu Alex va salva Rusia.

Tu ar trebui sã salvezi Rusia de Alex.

Mai este un lucru pe care aş dori sã te întreb.

De ce ţi-ai asumat un asemenea risc la Beijing?

Atunci când ai sunat ca sã mã eliberezi.

Tu n-ai fãcut la fel cu un agent rus, Harry?

Nu.

Nu? Minţi.

Ce vrei sã faci?

În caz cã vom avea nevoie.

Yuri va sosi curând.

Drogurile vor fi descãrcate, îţi aparţin acum.

Totul e aşa cum ţi-am spus.

E o plãcere sã fac afaceri cu tine, d-le Palmer.

Şi asta te surprinde?

Totul e pregãtit.

Ai cinci minute sã-ţi iei prietenii de acolo.

Mã bucur cã nu mai eşti prieten cu Alex!

Sper ca poliţia sã poatã ajunge în urmãtoarele cinci minute.

Da.

Camionul e aproape gata încãrcat.

Oh! Oh!

- Nick. - Ştiu.

Am vãzut.

Continuã sã mergi.

Eşti surprins?

Gândeşte-te cum sã scapi din asta.

Rahat!

La pãmânt!

Am crezut cã ai murit.

Am putea muri cu toţii! Yuri lucreazã pentru Kim Soo.

Aceasta este rãzbunarea lui Kim.

- Trebuie sã oprim camionul. - Sã tragem Ia sorţi. Cap sau pajurã?

- Cap. - Ai pierdut, mã voi duce eu.

Acoperã-mã.

Urmaţi-mã.

Minunat, Nick!

Unde naiba e poliţia?

- Vezi ce vãd eu? - Da.

Gradski, aprinde un trabuc.

- Glumeşti? N-am chef sã fumez acum. - Aprinde doar trabucul!

Suntem spectatori nevinovaţi. Ascundeţi armele.

- Scãpaţi de arme - Şi ridicaţi-vã încet.

Aici, nimeni nu ne cunoaşte.

Cum vom ieşi din asta?

- Harry! - La pãmânt! La pãmânt!

Ce naiba e asta?

Pentru cine naiba lucrezi?

- D.E.A.! - Pentru D.E.A.?

- Divizia Narcotice? - Te-ai prins?

Încerc sã-i prind pe tipii ãştia de doi ani.

Iisuse Hristoase!

Ridicã-te!

- Eşti în regulã? - Da.

- Cautã sã pari normal. - Am fost împuşcat.

Vezi.

Acum avem o problemã realã.

E maşina lui Alex.

Dacã credeţi cã sunteţi în pericol acum...

Aşteptaţi pânã când mã vede tipul ãsta.

Dl Palmer, nu te mişca.

Eşti arestat.

Dacã va gãsi heroina, vom fi cu toţii arestaţi!

Dã-mi trabucul.

- Fugi! - Ce?

D-le Palmer, ce cãutaţi de fapt aici în Rusia?

Ţi-am spus. Sunt turist.

Am venit pentru a-mi vizita prietenii.

Acesta este colonelul Gradsky, de la KGB.

Totul este sub control, cãpitane.

Eşti liber.

Am înţeles. Sã nu încalci legea.

Da, domnule.

Nikolai a încercat sã mã convingã cã ai murit,

dar aveam o bãnuialã cã te vei întoarce într-o zi.

Vãd cã a reuşit sã se întorci toatã lumea sã împotriva mea.

Nu conteazã. Nimic nu-mi va distruge scopul!

Ce ai de gând sã faci, sã mã omori?

Nu, nu azi, Harry. Poate altã datã.

Sunt un om de onoare. Întotdeauna îmi plãtesc datoriile.

Apropo... mulţumesc cã m-ai salvat de a explica conexiunea mea cu heroinã.

Ãştia sunt banii.

Cheltuieşte-i repede, înainte sã ne mai întâlnim.

Sper cã nu.

Sã mergem.

Nick. Du-mã înapoi la hotel.

Dar vei pierde avionul.

Nu, am de gând sã mai stau în Rusia.

De ce?

Nu ştiu. Poate încep o afacere.

Glumeşti.

Nu, e multã insecuritate în ţara asta.

- Şi tu îi vei asigura securitatea? - De ce nu?

Şi despre ce este vorba în aceastã afacere?

Nu ştiu. Poate o companie de tricouri.

Ceva mai sigur, poate dacã mi se alãturã Craig şi generalul Gradsky.

- Tu ce spui? - Natasha cred cã va merge în America.

Da, mi-a spus. Dar te-a menţionat pe tine.

- A spus-o ea? - Nu.

Deci cred cã nu trebuie sã încerc.

Oricum am încercat.

Vei încerca acest lucru cu tricouri?

Sunt de dimensiune medie?

- Ar trebui sã fie îngustã. - Sunt de toate dimensiunile.

Poate. Dar cu o condiţie.

Sã-mi spui adevãrul despre capcana cu miere.

Deci, vrei sã ştii adevãrul despre capcana cu miere?

OK. Dar spune-mi, Nick...

Ai o aluniţã pe partea stângã a fundului?

- Nu. - Nici eu.

Atunci vom putea avea o legãturã cinstitã.