Original subtitles

PETRU CEL CRUD

Traducerea și adaptarea: Cristian82

Sincronizare: Costin72

Nobile Henric

și voi: Fadrique și Tello de Trastamara.

În numele stăpânului meu și al vostru, regele Petru I al Castiliei și Leonului,

vă mulțumesc pentru ospitalitatea oferită

soției sale prin voia Domnului.

Mă bucur că prințesa, Blanche de Bourbon,

nu a îndurat multe în lunga și obositoarea ei călătorie din Franța.

Am venit s-o iau și s-o duc la Toledo.

Foarte bine jucat, Diego Gonzalez de Oviedo...

... dar realitatea este foarte diferită.

Prințesa de Bourbon nu-și va continua călătoria.

Dacă fratele meu își dorește soția, să vină el după ea.

D-le...

... nu înțeleg.

Asta e o trădare.

Nu te mai obosi, Diego.

Am suportat prea mult timp duhoarea castiliană.

Acum plecați!

Ți-ai făcut casa de rușine, Henric de Trastamara.

Duceți-l de aici!

Am eu grijă s-o duc înapoi.

Nu, o fac eu...

... dar în cadavrul lui Petru.

Rezistă, Daniel.

Curaj.

Te rog, ajunge.

O să trăiască și asta e de ajuns.

Nu a fost o primire demnă de un om loial regelui său,

dar o să ți-o amintești mult timp.

Oprește-te cât mai poți, Henric.

Regele nu o să te ierte.

Ce să ierte?

Să ceară ceea ce este deja al meu și că i-am îndeplinit dorința unei femei?

Dar este viitoarea mireasă a regelui.

Eu o să fiu regele.

Sau te îndoiești de asta?

Ești un bastard nenorocit.

Lasă-i să plece, Dinte! Să-i ducă lui Petru însemnul lui Trastamara!

Dați-le drumul!

Daniel, s-a terminat. Suntem liberi.

Haideți. Plecați.

Duceți-l de aici

și curățați curtea.

TOLEDO 1360

În fața regelui nostru Petru, cerem dreptate.

În numele poporului, cerem dreptate.

Sire, poporul cere dreptate.

Este acordată.

Ar fi înțelept să amânăm procesul

până la întoarcerea lui Don Diego cu dona Blanche de Bourbon.

În general cine cere dreptate se grăbește s-o obțină.

Atunci, îmi permit să vă sfătuiesc...

Înainte ca, cadavrul tatălui meu să se răcească,

mi-ai dat niște sfaturi excelente.

Pentru mine a fost foarte important să am alături un om atât de experimentat ca tine.

Sunteți foarte amabil, d-le

și vă mulțumesc.

Dar ți-ai luat atât de în serios zelul, până în punctul de a-mi alege și soția.

Și asta e prea mult.

Cred că a fost o alegere foarte bună.

Adevărat.

Dar ai făcut asta doar pentru a ne îmbunătăți alianța cu Franța,

fără să iei în considerare că eu nici măcar n-o cunosc pe prințesă

și că nu am avut dreptul să spun liber:

"da, bine, îmi place femeia

"sau nu, n-am de gând s-o iau de nevastă."

Un drept care nu a i-a fost negat nici ultimului om loial al meu.

V-am slujit mereu cu loialitate.

Și câinii sunt loiali.

Nu intenționez să vă impun această căsătorie, ci să vă dau un sfat util.

Consideră că e ultimul.

Și eu i-am spus:

"Îți ofer o treime din turma mea,

"dar lasă-mi fiica în pace. "

Credeți-mă, a fost un preț bun, dar a refuzat.

S-a purtat frumos?

Asta depinde de numărul oilor tale și de frumusețea fiicei tale.

Sincer să fiu, am doar două oi, d-le.

O treime din două oi nu e de ajuns pentru ca un băiat să renunțe la o fată.

Da, e adevărat.

Poate de asta a și fugit cu fiica mea.

Dar nu am vrut să-l ucid, ci doar să-l sperii, vă jur asta, d-le.

Acelea sunt cele 5 cuțite ale tale.

Le-ai aruncat spre el.

Dar doar să-l sperii, d-le.

Sunt un țintaș foarte bun, d-le.

Arată-mi.

Ce mai aștepți?

Nu pot.

Condamnați-mă dacă doriți.

Nu contează viața mea, ci a dvs.

Ai spus adevărul.

Ești liber.

Miguel.

Este fiul meu.

Asta a fost să vă demonstrez că nu v-am mințit, regele meu.

Poți pleca.

În fața judecătorilor, cer dreptate.

Bine ai venit, conte Coronel.

Ați apelat la justiție.

Vă ascult.

D-le, unii săteni din Estella au fugit de pe pământurile mele,

lăsându-mi bunurile abandonate.

Au fost judecați și eliberați.

Asta e împotriva legii.

Ăștia sunt sătenii?

Da, d-le.

Și-au plătit răscumpărarea pentru libertate conform legii din Alcaniz?

Da, dar pământurile o să rămână fără mână de lucru.

Nu puteți să-i rețineți. Sunt oameni liberi.

O lege interpretată astfel, nu poate servi intereselor regatului.

Vreți să spuneți intereselor aristocrației, conte Coronel.

Voi puteți pleca.

Sire, emisarii străini vă așteaptă.

Anna,

încearcă să-ți calmezi tatăl.

M-aș bucura să ne vedem mai târziu la primirea cadourilor.

O să încerc să ajung.

Regele se căsătorește.

Zilele copilăriei noastre au apus.

E adevărat.

Vă doresc tot binele din lume.

Și femeia pe care ai ales-o, să știe să te iubească

și să te facă fericit, Petru.

Mulțumesc!

Petru I, rege al Castiliei și Leonului!

Ducele Lorenzo Peacock Cromwell,

trimisul lui Eduard al III-lea, prințul Țării Galilor!

Nobil rege al Castiliei,

în numele preamăritului prinț al Țării Galilor,

am onoarea să vă transmit felicitările sale pentru viitoarea dvs căsătorie.

Mulțumiți-i din partea mea prințului Țării Galilor

pentru că și-a păstrat prietenia față de mine.

Mohammed al V-lea, emir al Granadei!

Sire, o să fim alături de dvs,

când în religia dvs se va citi:

"vei trăi pentru ea și viața lui, va fi viața ta,

bucuria lui, va fi bucuria ta;

durerea lui, va fi durerea ta; moartea lui, moartea ta.

Nobile și loial, Mohammed.

Mă bucur să te revăd, Petru și să văd că ești fericit.

Don Alfonso Nunez, emisar al...

Don Diego!

Diego!

Ce s-a întâmplat?

O trădare, d-le.

Castelul Lara se află în mâinile aragonezilor.

Henric este pregătit de luptă.

Nu vă mai recunoaște coroana

și intenționează să pună mâna pe tronul Castiliei.

Am fost însemnați precum animalele.

Și Blanche?

A fost reținută în castel.

"Dacă regele vrea prințesa, să vină s-o ia. "

Astea au fost cuvintele lui.

Și Daniel?

Daniel... nu...

Nu a suportat tortura.

În numele tatălui tău, al tatălui nostru,

nu vărsa propriul tău sânge.

Nenorocitule!

Nu-l ucide!

Stăpâne, iartă-mă.

Petru, Henric a fugit.

Mi-era teamă că...

Du-o la Toledo.

Nu, Petru.

Însemnul mănușii

e pentru oamenii de rând.

Acum poți merge la stăpânul tău.

Când o să te vadă o să-și dea seama ce-l așteaptă.

Cât despre voi, ați primit ceea ce ați meritat.

Dona Blanche de Bourbon!

Frumoasă rochie.

Albă precum zăpada munților.

Ești palidă...

și nu-ți văd fericirea pe față în această zi fastă.

Sunt obosită.

Sire,

înainte de ceremonie trebuie semnat, certificatul de căsătorie.

Dă-l încoace, Samuel.

Prostituatele din Toledo merită stâlpul infamiei și biciul,

dar niciuna dintre ele nu o voi rezerva celei ce trebuia să fie soția mea

căreia îi va lua toată viața să plângă pentru onoarea pierdută.

Însoțiți-o pe prințesă până la granița cu Franța.

Așa cum e îmbrăcată, cu rochia rușinii.

D-le, asta e o ofensă pe care Franța nu o va putea uita niciodată.

Ești foarte vorbăreț, Albuquerque.

E destul să rămâi aici.

Mâine o să pleci în Portugalia.

D-le,

la vârsta mea mă trimiteți în Portugalia?

Și nu în misiune.

Nu credeam că loialitatea mea merită exilul.

Loialitate?

Ai spus loialitate?

Ani de zile am fost unealta ambițiilor tale!

Am fost ținut în lanțuri ca o maimuță.

Am fost trădat și batjocorit în fața propriului regat.

Și ai îndrăznit să alegi o prostituată,

să-i devină soție legitimă regelui Castiliei?

Asta e loialitate?

Te-am iubit ca un tată.

Un tată?

Tu?

Pleacă.

Nu vreau să te mai văd niciodată.

Și voi, lăsați-mă singur. Plecați cu toții.

Sunt fiul violenței

și al dezordinii.

Sunt regele Castiliei.

Vreau să fiu singur.

Afară.

Nu am nevoie de nimeni.

De nimeni.

Plecați. Plecați.

Plecați.

Sunt regele Castiliei.

Și vreau să domnesc singur.

Singur.

Diego, aici e mereu întuneric. A venit cineva?

Încă nu.

Și Ricardo?

Cred că i-a livrat deja petiția regelui.

Crezi?

Nu vă mai torturați singuri.

- Dar crezi că o să ajungă la timp? - Trebuie să sperăm.

Petru nu ne poate ucide. Ăsta e un asasinat.

O să fie blestemat. Henric e vinovat pentru toate astea!

Ricardo!

Curtea a refuzat petiția.

De ce?

Trebuie să facem ceva. Să vorbim cu delegatul Papei.

Cred că nu mai are niciun rost.

Asta e linia de frontieră. Urmați această rută.

Castilia și Leonul sunt în mâinile noastre.

Emirul Granadei și-a detașat toate trupele

să ne apere flancul.

Dar regele Navarrei încă nu s-a hotărât.

Da, desigur.

Încearcă să reduci în Castilia, eșecurile suferite în Franța.

A, Isabela.

Călătorie plăcută.

- Petru, eu... - Rămas bun, Isabela!

Frumoasă, dar plictisitoare.

- Nu ți se pare? - Petru.

Să nu crezi că-ți potolești mândria,

dezonorând tinerii celor mai bune familii ale noastre.

Nu, eh? Fără predici, vere.

Ascultă, Petru. Te distrugi.

Și ai reușit să-ți faci dușmani.

Ai nevoie de o afecțiune curată și sinceră, de o femeie care...

Eu?

De ce?

Nu gândeai așa când eram copii.

Îți amintești de Anna Coronel? Te iubea sincer.

Mărturisesc că eram invidios pe tine.

Ce doriți?

Aici locuiește donna Anna Coronel? Trebuie să ne însoțească la Toledo.

- Nu puteți intra. - Este ordinul regelui.

Iertați-mă, maică.

- Nu pot. - Îmi pare rău.

Mi-ar plăcea să cred asta.

- Vă rog să-i spuneți tatei. - O să merg eu personal să-i spun.

Asta e tot ce am. O să folosească mănăstirii.

Vă rog să o acceptați.

Tatăl dumitale a fost deja prea generos.

Nu.

Să nu faci niciodată un asemenea gest în fața inamicului.

Acum, ridică-te.

Ajunge. Recunosc cu plăcere că ești mai puternic.

Puțin mai vioi și ai fi pierdut un supus credincios.

Sire, donna Anna Coronel este aici.

Mulțumesc!

Ți-am urmat sfatul, Fernando.

Mi-ai spus că am nevoie de o afecțiune curată și sinceră.

Nu-i așa, vere?

După cum vezi, nu am pierdut mult timp s-o obțin.

Petru.

Mă bucur că sunt aici.

Serios?

Eu în schimb nu.

Ești dezamăgită?

Nu vreau să existe neînțelegeri între noi.

Spune-mi de ce ai venit aici?

Am venit pentru că așa am vrut.

Bine.

Eu o să-ți spun cum se va termina.

La început, o să ne vedem des,

apoi din ce în ce mai rar.

Da.

Tu nu o să înțelegi și pe urmă o să mă întrebi:

"Ai înnebunit, Petru? De ce te comporți așa? "

Și eu îți o să-ți răspund că "nu știu".

Înțelegi ce vreau să zic?

Credeam că într-o zi o să ne căsătorim.

Să ne căsătorim?

"Să ne căsătorim".

Regele se-nsoară.

Spune-mi, o să-mi fii loială?

Anna, unde pleci?

Anna!

Nu m-ai înțeles deloc.

Ai făcut totul greșit în viață.

Eu nu sunt ca celelalte. Te iubesc.

Culoarea e ca la o piatră prețioasă,

iar luminiscența aurie de la bază formează arabescuri suave și senzuale.

Uitați portretul dvs, donna Maria.

Uitați-vă la el.

- Nu mi-ai pictat colierul. - Aveți dreptate.

A fost al surorii mele Anna. Îți place?

Nu. Sincer să fiu, nu prea vă avantajează prea mult.

- Îți afectează inspirația? - Da, donna Maria.

Senora, tatăl dvs vă așteaptă.

Mă întorc imediat.

Conte Coronel, am încercat toate modalitățile să vă rețin fiica,

dar din păcate, eforturile mele au fost în zadar.

A făcut loc celei mai rele părți a ei.

De asta mi-era teamă. A dezonorat numele familiei mele.

Asta e tot ce-a lăsat.

Tată?

Ea este fiica mea Maria.

Mulțumesc, măicuță!

Nu aș fi crezut niciodată asta.

E absurd.

"Până la noi ordine, tribunalul n-o să se mai întrunească.

"Vor judeca nobilii regatului."

Aceasta e dorința lui Petru I, regele Castiliei și al Leonului.

Plecați. Eliberați piața.

Plecați sau o să vă pară rău.

Ajunge! Ajunge! Opriți-vă!

Acești ticăloși au încercat să se revolte împotriva unui ordin al regelui.

Plecați.

Așteaptă aici.

Diego!

Mohammed nu și-a negat curtoazia rafinată.

E adevărat că nu prea m-am bucurat de nuntă,

dar cadourile sale au fost valoroase:

"Vin de Cadiz și fete frumoase să ne facă fericiți."

Hai, ia loc.

Soldații au atacat oamenii pentru că au cerut dreptate.

Eu vorbesc despre frumusețe, el de dreptate.

Toți sunt obișnuiți să ceară ceva

și când primesc, cer în continuare. Atunci de ce le mai dăm acel ceva?

Diego.

Ia loc.

Am spus să iei loc.

Dați-mi voie să mă retrag, d-le.

Oamenii recrutați din satul Gredos și Bejar trebuie să primească arme și provizii.

Întotdeauna a fost cineva care să vrea să plece:

frații mei, mama mea...

... Tatăl meu.

De ani de zile sunt singur între aceste ziduri.

Dar acum eu sunt regele

și când vreau să rămân singur, rămân singur!

Când...

Diego...

... ești singurul meu prieten.

Mai aduceți vin.

Anna, poți rămâne.

Sunt Maria Coronel.

Ați refuzat să ne primiți emisarii,

care au adus, împreună cu o sfidare, sigiliul familiei noastre.

Iată-l.

De ce l-aș accepta de la d-tale?

- Pentru că sunteți o femeie? - Pentru că sunt o Coronel.

Atunci, răspunsul meu e simplu:

"un rege luptă doar cu un egal."

Poate că e răspunsul unui rege, dar nu al unui bărbat.

Maria.

Cum e tata?

Nu și-a revenit de când ai părăsit mănăstirea.

- M-am supus regelui. - Ai cedat instinctelor.

Instincte? Îl iubesc. Asta nu înseamnă nimic pentru tine?

Pot să înțeleg durerea tatei și insultele scârboase de la Curte,

dar nu ale tale, Maria.

Tu nu ai dreptul să mă judeci.

Sunt dispusă să îndur orice, pentru că iubesc, sufăr și tremur.

Știu că pot să vă pierd, dar iubesc și sunt vie.

Donna, Maria.

Ați uitat inelul. Luați-l.

Donna Maria, iertați-mă.

Abandonând Curtea a fost un mare sacrificiu pentru mine.

Nobili ai Castiliei, nu a fost o trădare din partea mea.

Amintirile plăcute din primii ani de domnie au fost șterse

de un monarh cu mintea praf.

Sper că...

Prin părțile astea încă mai domnește rațiunea.

Nu te mai necăji, Fernando.

Nimeni n-a vorbit de trădare.

Gestul tău nobil și generos a fost apreciat de toți.

E adevărat, d-le.

În numele regelui din Aragon,

le cer nobililor din Castilia care sunt împotriva lui Petru,

să ni se alăture în lupta împotriva puterii sale.

Henric de Trastamara, nobilii din Castilia întruniți aici,

și cei care nu sunt de acord cu politica regelui,

acceptă să lupte împotriva puterii lui.

O să mergeți peste tot.

O să găsiți mijloacele potrivite să-i convingeți pe cei reticenți,

să-i încurajați pe cei nemulțumiți,

și să-i determinați pe cei care nu sunt alături de noi.

O să mergeți în fiecare sat,

în fiecare casă și în fiecare colț.

Trebuie să profităm de această șansă sau să ne resemnăm pentru totdeauna.

O să împrăștiem teroare în fiecare regiune.

Oamenii noștri o să poarte emblema Castiliei.

Astfel poporul o să-l blesteme pe Petru

învinuindu-l pentru sângele vărsat, sărăcie și ororile comise.

Urmați-mă!

Când un om greșește, este condamnat.

Dacă vina sa e gravă, e ucis.

Conte Coronel, este o lege,

căreia nici măcar regele nu-i poate scăpa.

Nu sunteți de acord cu mine?

Și dacă nu aș fi de acord, ce ai putea face?

Nu fiți naiv, don Alfonso.

Avem nevoie de bani și de oameni. Vă cer pentru ultima dată.

Nu o să mai aveți niciodată o șansă atât de favorabilă.

Nu credeți?

Pretindeți să vă răspund după ce mi-ați asaltat casa cu soldații?

Ce ciudat.

Petru v-a dezonorat casa și încă mai încercați să-l apărați.

Nu pot să înțeleg.

D-ta nu poți să înțelegi.

Ea e fiica mea.

- Credeam că locuiește la palat. - Nu accept obrăznicia.

- Tată, dă-mi voie să... - Maria, retrage-te în camera ta.

Dar de ce?

Ar trebui s-o lăsați să afle,

virtuțile omului care ne conduce.

Virtuți care în orice situație, d-le Coronel,

ar trebui să fie cunoscute până în cel mai mic detaliu.

Că limbajul dumitale vulgar.

Limbajul potrivit în casa unei curtezane.

Duceți-l de aici!

Tată!

Dați-i drumul!

- Unde l-au dus? - Nu știu.

Sora mea te-a trimis?

Nu d-nă, dar în numele Domnului, uitați de ranchiuna dvs.

Trebuie să faceți ceva. Vorbiți cu regele.

Implorați-l să vă ajute, pentru că nu mai e timp de pierdut.

Regele e plecat departe.

Nu l-am mai văzut de mult timp.

Vă rog, vorbiți cu el.

Nu.

Nu, nu hainele.

Petru!

Oprește-l, Petru.

Petru, oprește-l. Ce aștepți?

Dar ce faci?

Pleci?

Nu.

Petru.

Petru.

E a mea.

Ce e, Anna?

Trebuie să fie ceva?

Știi că voiam să stau un timp singur.

Singur.

Ai venit să-mi spui asta?

Nu merita deranjul.

Ajunge, Petru.

Nicio suferință nu poate transforma un om atât de crud.

Nici regilor nu le este permis să batjocorească sentimentele altora.

Pentru tine am abandonat o familie,

unde cuvântul "onoare" încă-și păstrează sensul echitabil.

Dacă eu nu-l mai pot pronunța,

mă întreb dacă tu ai știut vreodată ce e onoarea.

Într-o zi mi-ai oferit șansa să te iubesc

și nu regret asta.

Am fost fericită.

Acum s-a terminat.

Anna, iartă-mă.

Tata, a fost luat prizonier.

Henric a vrut ca el să te trădeze și a refuzat.

Și Maria?

A rămas acasă.

Vin cu tine.

Mater. Mater.

- Ce ai pățit la picior? - Așa nu se mai poate.

Ori eu, ori câinele. Alege.

Privește.

- Să nu-mi spui că l-ai lovit? - Trebuia să vii să-l mângâi?

Pleacă.

Dar ce ai?

Ți-am spus să pleci.

- Pleacă. Pleacă de aici. - Mă rănești.

- Petru, mă rănești. - Pleacă.

- Avem vești grave, d-le. - Ce vești?

Bună ziua, rege Petru.

Mă bucur să te revăd.

Mulțumesc!

Trastamara a trecut granița.

Urmați-mă.

Au atacat prin surprindere.

Aragonezii au devastat granița.

Henric a venit din nord

ocupând Burgos, Zaragoza și Toledo.

Vărul dvs, v-a trădat.

Lasă-mă să-ți dau un sfat.

Momentan ar fi mai bine să nu reacționezi

și să accepți propunerea Cardinalului de Bologna.

Ce propunere?

Să fii de acord cu un tratat.

Un tratat?

Poporul nu dorește un război.

A suferit mult.

- Este foarte extenuat și... - Mă detestă, nu-i așa?

Pot să mă bazez pe tine, Mohammed?

Nu ar trebui să mă întrebi asta. Am fost mereu de partea ta.

- Câți cavaleri poți aduna? - 1.500, poate și mai mulți.

1.500?

Bine.

O să mergeți la Toledo,

în timp ce eu o să încerc să ajung cu vasele în Sitges și Barcelona.

- Și tu, Diego... - Da?

O să regrupezi trupele din Galicia și Asturias

și o să i te alături lui Mohammed în Nájera și dacă vă provoacă, acceptați.

Da, d-le, o să acceptăm.

Petru al Castiliei încă nu e terminat, nu-i așa, Diego?

Încă nu.

Înainte!

Tată!

- Tată. - Maria.

Conte Colonel, vă mulțumesc pentru loialitate.

Și eu că m-ați eliberat.

Vă mulțumesc, d-le.

Maria.

Maria.

Ca ultimă condiție pentru pace,

Petru de Castilia va trebui să transmită scuzele sale regelui Franței,

drept compensație pentru ofensa adusă prințesei de Bourbon.

Compensație?

Un bărbat a fost rănit în orgoliu și demnitate,

dar nimeni nu i-a cerut vreo scuză.

În afară de asta era un om de onoare.

Un rege.

Un rege adevărat.

Și-a sacrificat mulți ani din viață în vederea obținerii bunăstării poporului său

dar nimeni, nimeni n-a ezitat să-l ofenseze

acuzându-l, de crimă și de violență.

Vorbeați de scuze și de înapoiatul pământurilor?

Dar cine?

Cine ar putea să-i redea acelui bărbat onoarea pierdută?

Sau acelui rege, poporul?

Dvs? Nu.

Dvs cereți pacea.

Așa să fie.

Dacă asta vă doriți.

Dar...

... să plătească cu viață cel care a încercat să-mi uzurpe tronul.

Nu se poate pretinde nicio pace prin moartea unei ființe umane.

Asta da.

Propunerea dvs este inacceptabilă.

Nu propun.

Impun asta!

În acest caz, cu tristețe și ca sarcină neplăcută

am datoria să vă comunic ca o să fiți excomunicat din Sfânta Biserică Romană.

Vă implor, d-le. Uitați de resentimente.

Gândiți-vă la nenorocirile prin care au trecut supușii dvs.

Vă cer asta în numele Domnului.

Domnul să vă binecuvânteze.

Intrați. Haideți, intrați.

E sărbătoare pentru toți.

Mergeți în direcția aia. În capăt.

Mergeți mai departe. E mâncare destulă pentru toți.

Nu vă opriți aici.

Poftim, Sanchez. Bea și tu.

Mă bucur să te revăd.

Voiam să te salut înainte să mă reîntorc la mănăstire.

Unde e sora mea?

E înăuntru.

Anna!

Nu te pot împiedica să mă urăști,

nici să-ți cer să uiți răul pe care l-am făcut.

Mi-ar plăcea să încerci să mă ierți.

Unde mergi?

Clarisele mă vor primi la ele.

Așteaptă.

- S-a terminat totul? - Da.

Dar acum nu mai sufăr.

- De ce nu rămâi? - Nu pot.

Trebuie să-mi găsesc liniștea sufletească.

Îmi pare rău pentru tatăl nostru.

Vorbesc eu cu el. Poate o să înțeleagă.

Nu, te rog.

Maria...

poate că regele m-a iubit,

dar acum nu pe mine mă iubește.

D-le, în fața dvs, primul dintre judecători,

solicit să mi se acorde cuvântul în numele tuturor castilienilor.

Îți este acordat.

Solicit să vă pot vorbi ca un tată, fiului său.

Îți este acordat.

Știm cât de dificil ți-a fost să accepți condițiile de pace.

Ai fost de acord pentru a evita alte lupte și nenorociri.

Solicităm ca de azi înainte edictele tale să poarte noul sigiliu.

Așa dorește Petru Cel Drept.

Mulțumesc!

Eu...

Ai dreptate, Diego.

Este nevoie de aer proaspăt.

Atâta aer proaspăt.

O iubesc.

Da, o iubesc.

E pentru prima dată în viața mea...

... când simt că iubesc sincer pe cineva.

- E ciudat. - Iertați-mă ca vă întrerup.

D-le, a sosit un emisar din Calahorra.

Henric a recrutat mercenari francezi de la companiile albe

și s-a proclamat rege.

Nu m-am aliat cu tine să pierd pactele jurate.

Încălcarea unui tratat e o dezonoare,

dar recrutarea mercenarilor străini este de neconceput.

De ce nu te duci la o mănăstire cu astfel de scrupule?

Am jurat onoare când am făcut tratatul.

Unde ți-a fost "onoarea" când l-ai trădat pe Petru?

Măsoară-ți cuvintele.

Să nu mai contezi pe mine.

- Bine ai venit, Bertrand du Guesclin. - Unde e Don Henric?

Veniți, vă așteaptă.

Bertrand du Guesclin, d-le.

Te așteptam cu nerăbdare, Bertrand.

Ocupă-te de Fernando.

După represaliile sângeroase din Franța,

cariera mercenarilor suferă neajunsuri.

Vă plângeți mereu.

E foarte greu să recrutezi oameni în ziua de azi.

Îi aveți?

Da, d-le.

- Fiecare cufăr conține 100.000 de florini. - Văd doar un cufăr.

Dacă nu mă înșală memoria, ăsta e un pact între Aragon,

Franța, Navarra și dvs, senor de Trastamara,

în afară de regele Castiliei.

Se vorbea de 400.000 de florini.

Restul o să-i primești la sfârșitul campaniei, nu înainte.

Oamenii mei sunt obișnuiți să-și riște viețile după aceea.

Pregătiți-vă de plecare. Veți fi plătiți cât trebuie.

Înainte.

D-le,

nu vă mai bazați pe Don Fernando.

În locul dvs, n-aș avea încredere în mercenari.

- Ai vreo altă soluție? - Da și e mult mai simplă.

Am ceva de împărțit cu Petru.

Eliminând obstacolul veți avea totul la picioare.

Și nu am avea nevoie de oamenii ăștia.

Ești sigur că o poți face?

E un risc care merită 400.000 florini.

De acord.

Henric a încălcat pactul.

Trebuie să interveniți cu autoritatea dvs.

Nu pot face nimic.

Trebuie să aveți încredere în Dumnezeu.

S-a terminat, Diego.

Mai există speranță.

Asturia și Andaluzia au rămas loiale.

Andaluzia!

Nobilii ăia se supun contelui și nu le pot cere ajutorul.

Trebuie să vorbiți cu el.

Contele e un om de onoare.

Nu!

D-le, trebuie să faceți ceva.

Deschideți, în numele regelui Castiliei!

Deschideți, în numele regelui Castiliei!

Sunt regele.

Deschideți, în numele Domnului.

Vă cer ajutorul, în numele Domnului.

Pentru a ne elibera țara de amenințarea anihilării.

Nu un rege solicită acest lucru, ci un om care-și iubește țară

și care nu e obișnuit să se milogească.

D-le,

suntem la ordinele dvs.

Nu.

Nu plecați.

Cred că nu v-ați schimbat deloc de când v-am văzut la Curte.

Printre multele virtuți care se spune că le posedați,

există una pe care probabil nu o știți: mila.

D-ta vorbești de milă?

Știu.

Știu că am făcut mult rău,

dar vă jur că n-am reușit să mă iert niciodată.

Mi-au ofensat demnitatea și mândria

și am reacționat ca un nebun.

Și acum, ce doriți de la mine?

Doar înțelegere.

Sire, suntem pregătiți de plecare.

Conte, cu permisiunea dvs aș vrea s-o salut pe Maria.

Permisiune acordată.

Mulțumesc!

Plecați. O să vă ajung din urmă.

Îmi cer iertare pentru ieri.

Adio!

O să vă aștept.

Maria...

... ai mâinile reci.

Te iubesc.

Tu ai dat un sens vieții mele.

Acum ești totul pentru mine.

Am nevoie de tine.

Nu o să fiu plecat mult timp și când o să mă întorc...

Când?

În curând.

Maria!

E întuneric.

Nu Petru.

Nu pleca.

Nu mă părăsi.

Nu o să te părăsesc.

De ce atâta durere?

Atâta sânge?

Uite-l cum curge.

Te rog, oprește războiul.

Maria.

Petru.

Te iubesc.

O rază de soare.

Sunt raza ta de soare.

Să ne întoarcem la castel.

Opriți-vă.

Regele meu.

Regele meu.

Ajutați-mă.

Nu vreau să mor.

Sânge.

Sânge.

Din ce în ce mai mult sânge.

Destul!

Da, destul!

Diego, adu-mi un steag alb.

D-le, ar fi o imprudență. Gândiți-vă. Vă rog, gândiți-vă.

Dați-mi voie să vă însoțesc.

Trebuie să încerc.

Preia comanda.

- Spuneți escortei să plece. - Întoarceți-vă.

Ce dorești?

Sfârșitul războiului.

Să evit pentru totdeauna vărsarea de sânge.

Și cum îmi ceri asta?

În calitate de rege al Castiliei?

Nu, în calitate de om.

Și ce ar sugera omul nostru?

Doi regi?

Două coroane?

Doi frați...

care să domnească fericiți, unul lângă altul?

Eu sunt regele Castiliei

și până nu o să urc pe tron nu o să fie pace. Niciodată!

L-ați auzit cu toții pe regele vostru.

Nu va fi pace până nu o să urce pe tron.

Ce e asta, dacă nu nebunie?

O nebunie care a reușit să te orbească.

Ce le promiți acestor oameni?

Sărăcii și nenorociri.

Și apoi vărsare de sânge și moarte.

Și pentru ce?

Să poți sta pe un scaun puțin mai mare decât restul?

O pretenție prostească a unui nebun însetat de sânge și măcinat de invidie.

Ce mai aștepți?

Fă-o, dacă ai curaj.

Atacă, dacă ai curaj.

Nenorocitule!

Acum ești singur, Henric.

Acum poți domni.

E al tău Bertrand.

- Dă-mi o lance. - Dar ăsta e un regicid, d-le.

Dă-mi o lance.

Nu știu dacă e sau nu un regicid, dar îmi servesc stăpânul.

Destul!

Soldați ai Castiliei...

Moartea regelui plânge după răzbunare.

Înainte!

Nu!

Nu fugiți! Lașilor!

Ați urmărit filmul artistic: PETRU CEL CRUD

Traducerea și adaptarea: Cristian82

Sincronizare: Costin72

S F Â R Ș I T