Original subtitles

© Adaptarea:Legendofmir Traducere:DOOMNEZEU ™

Căutînd după motive, a fost în esenţă inutil. Cum a început totul?

Păi, la sfîrşitul acestei întrebări, ceeace speraţi să găsiţi, e o persoană de învinuit.

Cineva care a distrus petrecerea tuturor celorlalţi.

Un tip în vîrful lanţului alimentar, care a apăsat butonul.

Şi dacă asta nu funcţionează, o forţă a naturii, sau o putere mai mare, devine la

îndemînă ca drept o scuză.

Cel puţin încît, să ne putem spune singuri că n-am fost noi de vină.

Nu din orice motiv a devenit lumea, să fie ceeace e acum.

În final, am fost cu toţii vinovaţii.

Cînd treci de punctul extrem, nu mai există cale de întoarcere.

Cînd o boală devastatoare conduce lumea într-un război care implică aproape fiecare

naţiune rămasă. Cînd familiile se maltratează reciproc, pentru fiecare picătură de apă.

Cînd societatea a renunţat la tot.

Atunci, mai rămîne un singur lucru, eu. Nu noi, nu ei, fiecare pentru el.

Ceeace nu lasă altă opţiune, decît unul împotriva celuilalt, presupun.

Înapoi la supravieţuirea celor mai în duri pare că doar cîţiva se dovedesc, să fie

suficient într-o formă, să înceapă iar.

Nu ştiu pe nimeni, care să reuşească. Nici eu n-am nevoie, deasemenea.

Viaţa s-a schimbat, s-ar putea spune în rău dar eu nu-s judecătorul. ÎÎÎăÎÎţÎîŞŞŞŞŞşŞŞăăşşşşşşşáţţŢŢŢŢŢŢŢţţţţîşşţîţţţţţţţîăîîţĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ ăşşşşşÎşşşşşîîŢŢăţşşÎÎÎÎşşşşşşşşşîîŢŢăşşşşşÎÎÎÎşşîşşăşşîîîŢŢ ţţţţţţţţţÎţţîîţşţţţţţţţîîţţţţţţţţîîîîî ţţţţţţîţţşţţţţţîîîîîîŢ Trebuie să-ţi cîştigi supravieţuirea.

Trebuie să mănînci, să faci foc şi să te aperi.

Pentru că nimeni altcineva nu o v-a face pentru tine.

Înveţi lucrurile repede, trebuie.

Succesul şi eşecul, viaţa şi moartea, mai conectate ca niciodată.

Eşti prima persoană, ce am văzut-o de luni de zile. Nici nu ştiu cîte au trecut.

Ce zi e?

Dar cine ţine evidenţa, nu?

E 27, august, luni.

Ai numărat, deştept. Deci, care e povestea ta?

- Aceasta e capcana ta? - Da.

- Am găsit o grămadă de oameni chiar afară... - Ai mîncat şobolani?

- Ce? - Copilule, le poţi prăji negru.

Încă vei muri de infecţie, dacă le mănînci.

Nu crezi că ştiu asta?

Iisuse, omule, cum crezi că am supravieţuit aici? Acele capcane sînt acolo, pentru a mă proteja.

- Unde te indrepti? - Ce-ţi pasă?

- Eşti domnule Vesel. - Mă îndrept spre un adăpost.

Nu ştiu care sînt planurile tale, dar m-am gîndit că poate ne-am putea face echipă.

Ştiu unde să găsesc apă.

Unde?

Păi, dacă urmezi acea linie de copaci de acolo.

- Arătaţi-mi. - Ai o hartă!

Trebuie să fi parcurs un drum lung?

Eu sînt un pic mai mult camper, pînă cînd am rămas fără provizii.

- Oricum, ar trebui să fie chiar aici. - Nu, nu mă duc acolo.

- Mă mişc doar în această direcţie. - Da, dar, ştii că sînt oameni acolo.

Nu mă duc acolo.

Nu vrei să găseşti pe cineva?

Mai multe guri de hrănit.

Iisuse, omule.

Atunci ce?

Asta e?

Uite, copilule, mă îndrept în direcţia asta pînă la izvor.

Nici o discuţie.

Sper să găsesc apă acolo.

Acum, dacă aş fi în locul tău, nu aş merge pe acest drum.

Nu vei găsi nimic sau pe nimeni.

Nu e nimic acolo pentru tine.

Atunci, mult noroc.

Ultima şansă, puştiule.

- Te trezeşti mereu atît de devreme? - Nu, uneori mai devreme.

Dumnezeul meu!

Apropo, mă numesc Iosua.

Alexandru.

Păi, atunci bună dimineaţa.

S-ar putea ca cineva să vă ajute să vă organizaţi lucrurile.

Împrumută-ţi o ureche...

- Da. - Chestia asta.

Cu adevărat obţii asta doar într-un grup.

Uite, tot ce spun e că am auzit că sînt oameni la acel adăpost

şi cred că noi, ce e?

Alexandru! Alexander, aici!

In fata!

Vrei să taci dracu!

Haide, trebuie să luăm ritmul.

Care naiba e problema ta?

Problema mea e că nu vreau să fiu ucis aici.

Cu ce?

Sîntem urmăriţi.

Cine crezi că ne urmăreşte aici?

Nu e o persoană, e altceva.

Am văzut că ucide pe cineva.

Acum mişcă-te!

Ce naiba e în neregulă cu tine?

Ascultă, există o creatură cam afară.

A prins pe cineva cu care am călătorit şi i-a injectat otrava chiar aici.

Nu vrei să te laşi prins de chestia asta, eu nu.

Aş prefera să mă sinucid.

Ai o armă, de ce nu ai tras-o doar?

Da, şi tipul meu avea o armă.

Nu i-a salvat viaţa.

Uite, dacă vrei să supravieţuieşti aici, trebuie să înveţi cîteva lucruri.

Nu vă întoarceţi niciodată.

Nu sta niciodată liniştit.

- Dupa tine... - Şi stai liniştit!

Bea ceva.

Tot ce am.

Salvaţi-l atunci.

Mergem la o fîntînă, îţi aminteşti?

De unde ştii că nu s-a uscat, ca peste tot?

E o senzaţie intestinală.

Au fost aici.

Aici?

Trebuie să fie undeva pe aici.

Nu o pot vedea.

Aşa că ajută-mă să-l găsesc.

Alexandru.

Alexandru!

Zi-mi, nu a fost un rahat complet.

La naiba, ştiam că ar fi trebuit să mergem pe altă cale!

De ce nu m-ai ascultat?

- Vorbeşte în şoaptă. - Ce?

Te aştepţi să găseşti apă?

Pur si simplu?

O fîntînă frumoasă şi curată sau poate cu un curcubeu?

- Tăie-l puşti, taci. - Trebuie să găsim provizii!

Am supravieţuit doar cu apă îmbuteliată.

Nu am văzut nici măcar un nenorocit să renunţe aici.

Deci, ce te face să crezi că eşti mult mai bun la asta?

E sursa, bine?

Doar că s-a uscat.

Ce e cu tine?

Trebuie să ne întoarcem!

Există oameni la adăpostul respectiv şi există apă.

Acolo, acea direcţie.

Mergeţi mai departe şi muriţi atunci, geniu.

Asteapta asteapta asteapta! Aştepta.

Se întunecă.

Zic că ne lăsăm capul jos, cîteva ore, şi vedem unde sîntem, bine?

Există un decalaj, în stîncile de acolo sus.

Mi se pare un loc destul de salvat, ce zici?

Ai găsit apă.

Aşa că ţi-am găsit apa.

Aş spune că ne întoarcem la oameni.

- Nu azi, desigur. - Avem apă.

Asta am spus.

E suficient doar pentru a ajunge lacurile mai mari din nord-est.

L-am marcat deja, aici.

Am venit aici cu tine. Şi cer doar asta.

Nu te-am rahat mai devreme. Există ceva acolo.

Chiar dacă există ceva acolo, care sînt şansele, de intrare în el?

- Cu tine? - Vă puteţi lua partea din apă.

M-ai lăsa să plec?

Zi-mi, există această creatură oribilă, şi că mor dacă ies acolo

şi o să mă laşi dracului? Tot ce spun e că eşti un om liber.

Da, mulţumesc pentru nimic.

- Eu raman. - Asiguraţi-vă că e închis.

La naiba!

Ce faci?

Ţi-am spus să o închizi.

- Am închis-o. - Uite, a mîncat pînă acum.

Ce facem acum?

- Nu vom reuşi. - Mai avem sticlele noastre.

Lacurile sînt prea departe.

Avem alte opţiuni, ştii? Am putea totuşi să ne întoarcem la adăpost.

Acesta erai tu.

Acesta a fost planul tău! Fiu de căţea!

- De ce ai făcut-o? - Ştii ce ai făcut?

Ai cea mai mică idee despre ce ai făcut?

- Nu am făcut-o, era un şobolan nenorocit! - Dovedeşte-o!

Şi asta a fost apa mea, bine?

Ştii că asta nu funcţionează.

Aşa ai spus tu. Le poţi prăji negru.

Ar trebui să ne întoarcem.

- De unde ştii că vom găsi apă? - E o senzaţie intestinală.

E un contor Geiger?

Eşti mereu ocupat cu chestia aia, la ce serveşte?

Chestia aia de care ţi-am spus.

Cumva, asta s-a dovedit fiabil în detectarea acestuia.

Mi-am salvat viaţa deja de cîteva ori.

- Ai baterii pentru asta? - 1, aici.

- Crezi că mi-ar putea alimenta telefonul? - Al tău ce?

Ai pe cineva ce vrei să-l suni, copile?

Nu.

Am cîteva poze acolo, atît.

Îmi pare rău.

Nu-ţi place să vorbeşti prea mult despre tine, aşa-i?

Ai o familie?

De unde eşti? Trebuie să ai pe cineva căruia îi lipseşte.

Treaba ta.

Am făcut parte dintr-un grup.

Probabil de aceea sînt încă în viaţă.

Stăteam în acel loc de depozitare, aveam mîncare şi apă.

- De ce ai plecat? - Am epuizat-o pînă la urmă.

Eram 3 persoane. Ceilalţi 2, erau iubiţi.

S-au întîlnit după toate acestea.

Cred că au căzut unul pentru celălalt. Nu ai şti asta, acesta e norocul meu.

E sfîrşitul lumii.

Şi mă întîlnesc, probabil, cu ultima femeie de pe Pămînt şi a fost luată.

Ştii, uneori uiţi cum arată.

Mirosul, părul, celălalt tip era alfa-masculin.

Nu era îndrăgostit.

Nu pot spune că dau vina pe om, dar de ce ai plecat?

Păi, iubitorii au un mod de a rămîne împreună.

Pînă la ultima cutie de macaroane, asta le-a luat, otrăvirea alimentară.

Se pare că datele de expirare sînt mai mult decît un simplu sistem de marketing.

După ce a murit, ne-am certat, ne-am despărţit.

Nu prea vedeţi pe nimeni pe aici.

- M-am întors în final. - Deci l-ai găsit atunci?

- Mort, da. Probabil murit de foame sau ceva de genul acesta. - L-ai mîncat?

Nu!

Mă bag cu tine, copilule.

Bine, ascultă, am făcut bine, avînd în vedere circumstanţele.

Nu trebuie să mă agăţ de niciun grup sau lider disperat, pentru îndrumare sau orice altceva.

Mă mut unde mă mişc şi nu caut oameni.

Mi-am propus să rămîn în viaţă pînă acum.

Vom stabili tabăra aici. Găseşte nişte lemne.

- Care a fost melodia ce ai jucat-o? - Melodia ce ai jucat-o.

Chopin. Nocturnele.

- Eşti muzician? - Nu, nu chiar.

- E singura ce o cunoşti? - Mai cuplu.

Iisuse, Alex, dacă vrei să joc mai mult, întreabă.

Esti bine? Cum supravieţuieşti cu atît de puţină apă?

Aici, sugeţi o piatră.

- Mă glumeşti, nu? - Stimulează saliva.

Nu schimbă nimic, dar ajută la sete.

E în regulă, le-am curăţat temeinic.

- Nu merge. - Dă-i timp.

Gura mea e uscată.

Ai nevoie de ea.

Ia, sînt bine.

Mulţumiri.

Daunele ce le poate face un şobolan.

- Buna ziua! - Ultimul avertisment, copilule!

Stai în spatele meu.

La dracu!

Dacă am veni mai devreme aici, ar fi fost în viaţă.

A fost o sinucidere.

Şi ce crezi că ai fi găsit aici?

De ce crezi că s-au sinucis?

Crezi că s-au distrat bine?

Crezi că aveau apă, sau orice altceva, ce spera-i să găseşti?

Aici. Ar fi în viaţă.

Eşti o prostie de rahat!

Idiotule, asta e treaba!

Ce dracu! La dracu.

La naiba!

- Alexandru! Alexandru! - Calmează-te, calmează-te.

Ce dracu!

Zi-mi! Zi-mi, unde e?

- Unde e? - E în spatele meu!

Haide haide! Haide!

Ascultă-mă doar de data asta şi taci din gură.

Ne vom scoate de aici.

Am pierdut harta.

Îmi pare rău.

- Nu am vrut să ne punem în... - Am reuşit, bine?

- M-ai salvat, omule! - Tot ceea ce.

- Data viitoare ascultă-mă. - Trebuie să ai încredere în mine.

Am vrut să o repar. Vreau să corectez lucrurile.

Fii o echipă, ştii?

Am pus şobolanul în canistră.

Îmi pare rău.

Nu ştiam ce altceva aş putea face.

Alex!

- Vă rog, vă rog, domnule. - Ţi-am spus deja doamnă, nu ajut cruste.

Nu e pentru mine. E pentru fiica mea, două bilete.

- Ce eşti, surd? - Nu mă interesează.

- Şi nu ai bilet. - Cum poţi urca pe navă?

- O să-mi dau seama. - Asta e tot ce am, te rog.

Argint pur, poţi vinde pentru bani buni.

E prea tîrziu pentru mine, dar ea încă mai are timp.

Dacă ar putea ajunge la navă.

- Pare slabă. - Ea e puternică.

Ea poate ţine pasul.

Păi, e mai bine pentru că nu încetinesc.

- Mulţumesc, mulţumesc, domnule. - Nu mă atinge, bine?

Să mergem.

Lex, acesta e...

Cal.

Bine, să ne mişcăm.

Lex.

Bine, trebuie să plecăm.

- Mama! - Haide.

Mama!

- Rahat, te simţi bine? Poţi fugi? - Mama.

- Am spus că poţi fugi? - Da.

Apoi alergi. Alerga!

Nu te opri, continuă să alergi.

Am spus mişcare!

Nu vor intra în vale decît după ce vor degaja creasta.

Haide, să continuăm să ne mişcăm.

Veneam aici cînd eram mici. Asta a fost acum mult timp.

Da, toată această vale era una dintre cele mai bune terenuri agricole, din ţară

înainte să apară cruste.

Aducînd acea boală, tocmai am terminat totul.

De ce ai venit aici oricum?

Ţara mea e un război.

Tata a murit, aşa că mă ia, mama mea.

Da, păi, ai adus războiul aici, aşa-i?

Ne-ai luat pămînturile, casele.

Ne-ai luat viaţa de la noi, ştii?

Ar trebui să vă întoarceţi de unde aţi venit.

Rahat.

Ştii cum să foloseşti unul dintre acestea?

Arată-l spre lucrul ce vrei să-l omori, apoi vei trage asta.

Ar trebui să reuşim să ajungem la jumătatea drumului pînă la căderea nopţii.

Haide.

Ce s-a întîmplat cu tatăl tău?

Schebonya vin în satul meu. Tatăl meu se luptă cu ei şi a fost ucis.

- Asta e de rahat. - A fost acum mult timp în urmă.

Cum ai ajuns aici?

Cînd a venit Schebonya după mine şi mama mea, am fugit la casa unchiului meu.

El ne-a dat bilete la navă, aşa că venim aici. Ascuns în şanţuri, tufe, cîmpuri.

- Ai mers pînă aici? - Da.

- Ai locuit în această vale? - Da.

- Da, am făcut. - Cum a fost înainte?

A fost frumos. Pe vremuri exista o moară de vînt.

- Ce e? - Asta-i necaz.

- Ia un băţ. - Un bat?

Ia ceva.

Le numim bogeys, pe seama omului bogat.

Vin după noi?

Da, dar nu le place focul, aşa că ar trebui să păstreze distanţa, cu excepţia cazului în care...

- Doar dacă ce? - Dacă nu-s singuri.

Vai.

Fiu de căţea.

Înapoi, întoarce-te!

Bine, cine o vrea?

- Ei sînt morţi? - Da.

- Mai vine ceva? - Pot veni.

Nu stiu.

- Esti bine? - Da.

- Tu esti? - Da.

Probabil ar trebui să încercaţi să vă odihniţi. O să mă uit, e în regulă.

Voi fi ca ei.

Curînd.

- Mă voi schimba şi voi deveni ca ei. - Nu.

Vedeţi, au primit medicamente pe nava aceea. Te poate vindeca.

Vă vom duce acolo şi veţi fi bine.

Eşti om bun, Cal.

Te odihneşti puţin.

Avem o cale să mergem mîine.

- Aproape am ajuns. - Whoa.

- Ce e? - Nu ştiu.

Nu ştiu.

LEX:Nava e prin această pădure?

Da, dar ceva nu e în regulă.

Aştepţi aici, bine?

- Dar ce zici de... - Aşteaptă aici.

Revin imediat.

Rahat.

Haide, coasta e senină. Haide să mergem.

Cal. Rahat.

Alerga!

Fugi Lex, fugi!

Ai naibii de cruste.

- La dracu. - Totul a dispărut, eşti fericit?

Asta te face fericit?

Rahat sfînt.

Cal!

Lex? Lex, fii atent.

Lex? Lex!

- Cal! - Esti in regula?

- Sînt bine? - Cum eşti în viaţă?

- Jur că am văzut-o împuşcîndu-te în spate. - A distrus haita.

- Omule, şi ai împuşcat-o? - A fost o lovitură bună.

- A fost o lovitură al naibii de bună. - Esti in regula?

Păi, am fost împuşcat în spate.

Rahat sfînt.

Staţi să văd.

- Poţi să stai? - Da, asa cred.

- Am crezut că m-ai părăsit. - Nu, nu te-aş părăsi.

Aici, ar trebui să ai asta.

Haide, să ajungem la navă.

Vezi ceva?

Nimic.

Cu toate acestea, trebuie să fie acolo.

Aş presupune.

CAL:Cîtă taxă aveţi?

LEX:Poate e suficient pentru cinci fotografii.

CAL:Bine.

Şi sîntem siguri că există medicamente acolo jos?

- E o clinică mobilă. - Bine.

Stai aici.

Dacă mişcă ceva, îl trageţi, înţelegeţi?

Bine.

Bine.

Nu. Nu.

Bingo.

Bună, ce avem noi aici? Tipic.

Rahat.

Impuşca-i!

- Esti in regula? - Nu, nu-s bine, Lex!

Chestia aceea era la 2 cm de faţa mea!

- Arati bine. - Arăt bine. Arăt bine?

Tu nu eşti cel care trebuia să stea faţă în faţă, cu acestea.

Cînd îţi spun să tragi, tragi. Ai înţeles? Ne-am înţeles?

- Nu trebuie să ţipi la mine. - Nu strig la tine.

Spun doar că trebuie să mă asculţi, cînd îţi spun să faci ceva, bine?

- Ai găsit ceva? - Nu prea mult, cuplu doze.

Atunci trebuie să continuăm să căutăm.

Aici.

Esti bine?

Duh.

În curînd se v-a întuneca. Ar trebui să găsim undeva unde să ne lăsăm jos.

Da.

- Ce ai acolo? - O poză. De la unul dintre bogeys.

Jos!

- E suficient de departe! - Bună, e cineva acolo?

- Stinge lumina. - Nu mă refer la niciun rău.

- Fă-o! - Da, bine, bine.

- Ce vrei? - Am văzut lumina ta, eu...

- Tu ce? - M-am gîndit doar că s-ar putea să ai nişte apă.

- Eşti înarmat? - Da, am un pistol.

- Aruncă-l mie. - Nu are nicio taxă.

- Fă-o! - Bine bine.

Acum, faceţi trei paşi înainte, apoi culcaţi-vă cu faţa în jos la pămînt.

- Nu te voi răni. - Intinde-te.

- Mîini unde le pot vedea. - Cal, nu ne v-a face rău.

Stai aici.

Ai apă? Sînt aşa de însetat, îmi e f. sete.

Ridica-te. Lex, am spus să rămîi acolo!

- Îi e sete! - Da, dar trebuie să faci ce spun!

Lasă-o să bea mai întîi! Apoi puteţi pune întrebări.

Uşor, uşor, nu atît de rapid.

- Cum te numeşti? - Taylor.

- Eu sînt Lex şi acesta e Cal. - Imi pare bine ca te-am intalnit.

- Cal! - Stai, ce faci?

Ştii ce, n-am încredere în ea! Te voi ţine reţinut.

Poţi rămîne cu noi în seara asta.

Mîine te voi elibera, iar tu poţi merge pe drumul tău, iar noi mergem pe ai noştri, nu?

- Am înţeles? - Bine.

Deci, ce faceţi voi aici pînă acum din orice oraş?

- Căutăm medicamente, pentru ea. - Clinicile sînt epuizate.

Am cîteva doze. Poţi să le iei.

Au încetat să lucreze pentru mine acum cîteva săptămîni.

De unde eşti?

- Weyburn. - Weyburn?

Cum ai ajuns aici?

S-a alăturat unui echipaj minier, acum cîţiva ani.

A lucrat pe dealuri. Apoi totul s-a dus naibii. Am fost prins în mijlocul ei.

Cum te-ai infectat?

Cînd au izbucnit luptele, am fost prinşi într-unul dintre tuneluri.

Cruste, ne-au gazat, ne-am infectat cu toţii.

Am început să lucrez slujbe ciudate de cîteva luni, dar odată ce ai început să arăţi aşa

oamenii nu prea te mai vor în preajmă.

Tu ce mai faci? Cum ai reuşit?

În satul meu, virusul era în apă. L-am băut cu toţii.

- Ştii, ar trebui să existe un remediu. - Chiar, unde?

În ţara Voskos, există un oraş numit Rama.

Rama, am auzit de acest loc.

Acolo au gătit virusul.

Se spune că acolo e leacul.

- Unde ai auzit asta? - Nu ştiu, e doar un zvon.

Da, pare.

- Dar poate că e adevărat. - Pot fi.

Bine, o să dorm puţin. Ai primul ceas?

- Ce ai acolo? - E doar o imagine.

- Sînt părinţii tăi? - Nu, l-am găsit azi, pe un bogey.

Puteţi dormi, dacă doriţi.

Ma voi uita.

Mulţumiri.

Ce se întîmplă?

Taylor.

Taylor! Vino înapoi!

- Ea e... - Se întoarce.

Ajută-mă, ajută-mă!

Nu putem face nimic.

Impuşc-o. Fă-o.

Fă-o acum, înainte ca ea să se întoarcă!

Lex, acum!

Bun. Sunetul ăsta îi v-a atrage pe mai mulţi dintre ei.

Ar trebui să ne mişcăm.

- Esti bine? - Duh.

Atunci hai.

- Cal? - Da?

- Nu trebuie să ţipi întotdeauna la mine. - Lex, nu strig niciodată la tine!

Uneori spun lucruri care sînt importante şi devin puţin mai tare, bine?

- Mi se pare că ţipă. - Da, păi, nu e, e...

- Strigă. - Ce vrei să spun?

- Îmi pare rău? - Îmi pare rău.

- Nu-i nimic, te iert. - Mulţumiri.

- Ar trebui să mergem. - Nu, prea mulţi dintre noi sînt bolnavi.

Se face mai frig.

Căutăm un semnal care nu vrea să fie găsit.

Atunci pleaca. Nu mă duc acasă cu mîinile goale.

Maya! Maya!

- Eşti rănit? - Nu, e ceva blocat în piciorul meu.

- Unde e arma mea? - Ce vrei să spui unde e arma ta?

Am găsit-o.

Traiesti aici? De unul singur?

Nu.

Leora, fiica mea.

Unde e ea?

De cît timp sînteţi voi doi aici?

De la furtuna solară. De cînd lumea s-a întunecat.

7 ani, Iisuse.

Cum?

Chapstick, previne infecţia.

Schimbare.

Cel mai bun restaurant al călătoriei, cu mîinile în jos.

# Trebuie să existe o cale #

# Şi o voi găsi cîndva #

Nu pot să cred că acel lucru funcţionează de fapt. Nu am mai văzut una dintre acestea de ani de zile.

Traim Est, la 20 de mile. Un compus închis.

Ai reuşit vreodată să faci asta?

Est, Vest, sus, jos, acolo, e la fel.

Sîntem aproximativ 50 de noi. Lucrăm împreună pentru a supravieţui.

E sigur, mereu loc pentru încă unul. Leora îi place aici.

Te aştepţi să se întoarcă diseară?

Bine, trebuie să întreb, cum e că generatorul dvs. mai are suc

în el după toţi aceşti ani?

Adică, am crezut că toate panourile solare s-au ars, în timpul furtunii.

- Nu pari fericit. - Vreau să fii fericit.

Sînt fericit.

Fericit că sînt la cel mai bun restaurant al călătoriei.

Uite, nu-ţi face griji, luminile rămîn aprinse. Avem un generator de fuziune portabil.

Aceasta e energia de fuziune? Ai putea alimenta un întreg oraş nenorocit.

Un oraş, la capacitate maximă timp de 1321 de zile.

Oricum asta a fost ideea.

Cum naiba ai pus mîna pe un generator de fuziune?

Ce anume te-a îndepărtat la 20 de mile, de toată acea siguranţă?

Vînătoare. Nu aveam decît mîncare.

Păi, dacă nu ai mîncare, nu are prea mult sens dacă ne-am alăturat acum, aşa-i?

Nu, n-am fost meniţi să trăim aşa.

Poate exact aşa am fost meniţi să trăim.

Care parte? Revoltele? Haosul care consumă omenirea?

Copii care mor în întuneric?

Trebuie să ne întoarcem acasă şi să-i spunem lui Marcus şi celorlalţi ce am găsit.

Maya, Maya.

- Val, piciorul meu e futut! - Aştepta...

Scumpo, nu atinge paharul, îi vei speria.

Ascultă-mă, nu plecăm de aici fără generatorul lui.

Aceasta a fost doar o repriză. Pînă nu a fost.

Maya, Maya.

Ne v-a ucide.

Nu dacă îl omorîm mai întîi. Deschide-ti ochii.

Arată ca o fetiţă...

Nu pleca. O să ne pregătim un ceai de păpădie.

Lăsaţi arma să alunece pe umăr şi pe podea, frumos şi uşor.

Faceţi o copie de rezervă.

Val, ridică-l.

Ridic-o!

Unde e generatorul tău? M-ai mintit.

Ne-ai fi repezit de aici dacă nu aş face-o.

Draga mea atentă, nu atinge paharul, îi vei speria.

Nu ştiu ce faci, dar spune altceva decît să mă urmăreşti

şi îţi suflu nenorocitele de mingi, pe rînd!

Urmaţi-mă.

Numele meu e Isaac şi sînt foarte fericit că te am aici, cu mine.

Nu-mi dau seama cum te cheamă, continuă să mergi.

Ce e asta?

Te duc să o vezi pe Leora.

3 ani de cînd a murit ultimul nostru generator. 3 ani trăind întunericul.

Rugîndu-se către un cer gol fără de Dumnezeu.

Rugîndu-ne, vom găsi o cale de ieşire. Mă rog să te găsim.

Asta e.

Renunţ la viaţă.

Voi sta aici cu tine pentru totdeauna, acesta e paradisul.

- Ajunge pe genunchi. - Maya, nimeni nu trebuie să moară aici azi.

Uneori, cineva trebuie să moară.

Mulţumesc.

Maya, Maya.

Îmi pare atît de rău.

Nu o face pe Leora să aştepte.

Frumos, aşa-i?

Vă puteţi imagina să vă treziţi la asta de zi cu zi?

Rămîn aici cu tine pentru totdeauna.

Dragă, atentă, nu atinge paharul. Îi vei speria.

Vă puteţi imagina să vă treziţi la asta în fiecare zi?

Doamne, acest loc e incredibil.

Gata, stau aici cu tine acum pentru totdeauna.

Eşti blocat cu mine.

Acest loc e paradisul.

Vă puteţi imagina să vă treziţi la asta în fiecare zi?

Doamne, acest loc e incredibil.

Gata, stau aici cu tine acum pentru totdeauna.

Eşti blocat cu mine.

Te rog, dă-mi drumul.

Zi-mi că te distrezi atît de mult aici.

Mă distrez atît de mult aici.

Nu, nu ai vrut să spui asta.

Nu ai vrut să spui asta.

Adică ce spui!

Mă distrez atît de mult aici.

A fost o zi frumoasă.

Am fost la o plimbare.

Doar la naiba!

Doar, te rog, lasă-mă să plec!

Zi-mi că vrei să renunţi la viaţa ta şi să rămîi aici cu mine.

Nu.

ai putea ajuta oamenii. Stai pe energia de fuziune.

Ai putea reconstrui această lume. Dar, în schimb, te ascunzi.

Te ascunzi aici în spatele unui ecran.

Esti patetic.

Nu diferă de modul în care aţi acţionat toţi, înainte ca lumea să meargă la rahat.

Deci nu trebuie să mă judecaţi.

Locuiţi acolo în întuneric, dar nu ştiţi cum arată întunericul real.

Unde e Leora?

Adevărata Leora.

Cum a murit? Se îmbolnăveşte? Ea iese la alergare şi nu se mai întoarce niciodată?

A murit aici?

A murit aici, aşa-i?

Să sinucis? S-a sinucis, aşa-i?

Te rog, fiule.

Fiul meu Ethan avea doi ani în timpul revoltelor. L-au împuşcat în picior.

A sîngerat chiar în braţele mele şi mi-a ţinut mîna.

M-a ţinut de mînă şi avea cele mai moi mîini mici.

Şi a fost întotdeauna fericit. A fost mereu fericit, chiar şi în final.

El a fost mereu fericit.

Leora, ea a fost cea care...

Aştepta!

Asteapta asteapta.

Nu vrei să ajungi ca fiul tău.

Nu am un fiu.

Am inventat toate astea.

© Adaptarea:Legendofmir Traducere:DOOMNEZEU ™

# Trebuie să existe o cale #

# Şi o voi găsi cîndva #