Original subtitles

DE PE TERASĂ

- Weinkoop, unde e ea? - În acest vagon, domnule.

- Şi-a recăpătat cunoştinţa? - Nu încă.

- Acesta e doctorul companiei. - Urmaţi-mă. Haideţi.

La 5 minute din Port Johnson, s-a dus în baia doamnelor.

- Probabil a terminat o halbă. - Telegrama spunea că a căzut.

A căzut de pe scaun ca un sac de faină.

- Ei bine? - E beată moartă.

Raportul meu ar putea spune altceva, dar asta e.

Se află în spital.

Numai să aparţină de companie. Haide, Doc.

Au luat-o la Spitalul Jefferson. Te duci cu ea.

Asiguraţi-vă că vă duceţi direct acolo. N-avem nici-o vină.

Facem asta numai ca o favoare pentru soţul ei.

Pune-o într-o camera privată sub un alt nume.

Ţineţi-o acolo până când Sam Eaton va veni s-o ia acasă.

Foarte bine, domnule Jones.

E mai mult de alergat la o cale ferată decât la asta, doctore.

- Te uiţi după prepeliţe, Frolick? - Ca de obicei, D. D.

Nu veţi găsi nici una aici. Sunt toate în jos pe Market Street, de acum.

- N-a rămas nimeni în trenul ăsta? - Nu, doar echipajul.

Mă întreb dacă...

Oh, nu. Nu Martha Eaton.

Ne vedem mai târziu.

Acesta e DD Jones.

Vreau să-mi faci un apel la mare distanţă către Port Johnson.

Pentru domnul Samuel Eaton.

Exact, Eaton Fier şi Oţel.

Vei fi acasă pentru cină, domnule Eaton, dacă întreabă cineva?

Dacă vrei să spui prin „nimeni” doamna Eaton, spune aşa, Nellie...

sau lasă-mă în pace.

Ei, domnul Alfred vine acasă de la război astăzi.

Eşti sigură că azi e, nu?

Poate ştii măcar când vine. Sau cum vine el.

Un servitor n-ar trebui să ştie mai mult decât propria familie.

Aceste ouă au fost prea tari din nou astăzi, Nellie.

- Când spun fierte şi moi, vreau să spun şi fierte moi.

Poate voi fi acasă. Sau poate nu.

- Şi acum, am plecat. La revedere, Nellie.

Bună ziua, reşedinţa Eaton.

Oh, îmi pare rău. El tocmai a plecat.

Ar trebui să poată să daţi de el la moară, cam în 10 minute.

Cu plăcere. La revedere.

Doamna Eaton a ieşit din casă foarte devreme de dimineaţă, George.

- Da, domnule. - Philadelphia din nou?

N-am aşteptat să văd ce tren a luat, domnule.

N-a spus nimic?

Am fost prea ocupaţi să vorbim despre băiatul tău,

venind acasă în siguranţă din marină, decât să vorbim de chestiuni neimportante.

Cu alte cuvinte, doamna Eaton se ocupă de chestii neimportante

pentru mine ca să aibă vreun interes în ele.

Nu e nimic neimportant despre doamna Eaton. Nu pentru mine, domnule.

Vrei să-mi spui ceva, George?

Ei bine, domnule, mi-am făcut o promisiune, după ce fiul tău a plecat.

„George Fry”, am spus,

„În ziua când vine Alfred acasă din acest război,

vei spune unele lucruri care trebuiesc să fie spuse.”

Ţi-a luat mult timp, nu?

Ştiam că se va întoarce. M-am rugat pentru el.

Rugat? Nu te rogi mai mult decât mine.

Dacă Billy a plecat la război în locul lui Alfred,

poate ai fi învăţat să te rogi, domnule Eaton.

E ceea ce ţi-ai promis, aşa spui?

Un tată se poate simţi prost pentru un fiu mort de 13 ani

fără a-l ignora pe celălalt. - Nu-mi ţine predici, George.

- Nu, domnule. - Poate ar fi bine să-ţi iei o zi liberă.

Voi accepta o zi de vacanţă, domnule,

dar după asta, nu mai vreau să lucrez pentru tine.

Nu, nu cred că ai mai vrea.

- Voi avea cecul gata pentru tine mâine dimineaţă.

Ai putea foarte bine să opreşti în faţa salonului,

când ajungem acolo şi să pleci.

Vei pleca oricum, sunt sigur.

Asta e pentru Samuel Eaton, preşedinte al Eaton Fier şi Oţel,

care, după 20 şi ceva de ani ciudaţi şi murdari,

cu multă trudă pentru fiul său Alfred, tocmai a fost concediat.

Am spus concediat, Noony, de şoferul său.

Să bem pentru asta.

Şi asta e pentru Alfred Eaton,

care niciodată n-a făcut nimic greşit în viaţă,

cu excepţia de a fi fiul care n-a murit de meningita spinării,

când el era copil.

Şi acum sper că va fi iertat, pentru că a trecut prin război.

Ştii unde e Hill North Road?

- Hei, Jake. Ai un pasager, pentru afara oraşului. - Bun.

- Nu vrei să mă ajuţi cu bagajele? - Cum adică?

- Cat îţi datorez? - 3 dolari.

- Oh, da? Cine spune aşa? - Eu am spus aşa. 3 dolari.

- Aşteaptă aici, cât telefonez. – Cui telefonezi?

Companiei de taxi pentru a afla de când şi-au crescut preţurile.

- 2 dolari. - Iată un dolar.

Acum, şterge-o înainte de aţi sparge nasul.

- Bine, uriaşule.

Domnule Alfred.

Bună, Josephine. Bună, Nellie.

- Stai, Nellie, pentru Dumnezeu. - Eu nu pot ajuta.

Ei bine, arăţi bine.

- Haide, acum. Întoarce-te, Josephine. - Nu vreau.

Nici nu trebuie. Pot vedea că e din ce în ce mai mare.

- Nu este. - N-are corsetul pe ea.

Taci din gură, pentru Dumnezeu.

Ţi-am adus două ciori bătrâne, cadouri de la Londra.

Nu trebuia să-ţi cheltui banii pe noi.

- Suntem doar recunoscători că eşti acasă. - Pun pariu că şi tu eşti.

N-ai spus deloc la ce oră vei venii.

N-am vrut să aibă nimeni o şansă de a nu mă întâlni.

Noi nu eram cu adevărat pregătiţi pentru tine

cu domnul şi soţia plecaţi. - Plecaţi?

În seara asta am doar cotlete de miel, dar şi plăcinta cu mere.

Unde au plecat?

Stăpâna a plecat în această dimineaţă. Nu ştiu unde.

Domnul a sunat după-amiază. A sunat ca de la mare distanţă.

A spus: „Nu mă aşteptaţi cu cina.” Sunt cu domnişoara Trimingham.

Domnişoara Trimingham?

Da. Haide, Josephine. Ajută-mă cu aceste pungi.

Veţi găsi camera dumneavoastră veche, exact cum aţi lăsat-o.

Nellie, cine e domnişoara Trimingham?

- E asistenta mamei tale de instruit. - Asistenta?

Pentru băutură, domnule Alfred.

Alfred.

Oh, Alfred al meu!

Mamă, eşti bine?

Oh, iartă-mă. Ce oribil.

Sunt atât de emoţionată şi incomodată.

- Oh, dar tu eşti acasă. - Da, mamă.

Oh, dragă, nu. Nu te uita la mine.

N-am vrut să mă vezi aşa.

Sunt atât de obosită, şi eu nu mă simt bine.

N-am putea lăsa totul pentru mâine, când voi fi mai bine?

Vom zice că nici n-a existat seara asta,

şi că ai venit acasă mâine...

şi ne vom salută cum ar trebui. – Desigur, mamă.

Uite că vine tatăl tău. Acum, face indemnizaţii.

El nu e... cel mai bun.

Aici suntem, Sam, şi uite cine e cu mine.

- Băiatul meu. În sfârşit acasă. - Bună, tată.

- Bună ziua, tată? Atât, după tot acest timp?

- Nu. E mult mai mult. - Da, ar trebui să fie.

- Acum ce-ai mai făcut? - Doar s-a împiedicat, şi a căzut.

- Nu arată minunat? - Da. Să trecem în casă.

Acum, Sam, ceea ce ne-am decis e

să nu ne spunem în seara asta, bun găsit.

Suntem cu toţii mult prea obosiţi

şi mâine vom fi toţi proaspeţi ca o margaretă.

Cum a fost la război?

Bine, cred. Am câştigat.

Oh, l-ai întâlnit pe fiul meu?

Alfred, ea e domnişoara Trimingham.

- Ce mai faci? - Bine ai venit acasă.

Sus, să mergem.

Oh... bună şi cerească odihnă.

Noapte bună, Alfred. Dormi cât de târziu îţi place,

şi aminteşte-ţi că mâine vii acasă.

În seara asta nici măcar nu s-a întâmplat.

Casa arată bine.

Da. Mama ta a făcut câte un pic aici şi acolo.

- Ai pus ceva pe tine. - Viaţă uşoară, în marină.

Presupun că eşti somnoros.

Sunt treaz de la 6:00 în această dimineaţă.

- Nu e un moment foarte bun pentru a vorbi acum, este?

Nu, cred că nu este.

Cred că mă duc sus. Dacă e-n regulă cu tine.

- Tată? - Da?

Nimic. Noapte bună.

Noapte bună.

Ea n-are nevoie de tine acum.

Ei bine, domnule Alfred, cum e să fii din nou acasă...

şi să-ţi vezi mama şi tatăl?

Lucrurile nu se schimbă, Nellie. Ele doar cresc mai mult.

Avem ghimbir, Seltzer, şi nici un lichior. Unde e lichiorul?

Tatăl tău le păstrează sub cheie.

- Noapte bună, domnule Alfred. - Noapte bună.

Chiar şi slujitorii în casa ta, ştiu despre tine.

Sunt obosită. M-am săturat. Lasă-mă în pace.

Te voi lăsa atunci când îmi spui tot ceea ce vreau să ştiu.

- Cine altcineva va mai văzut împreună? - Nimeni.

- Aţi fost în restaurante împreună. - Niciodată.

Înotam în mizerie împreună!

- Şi vreau să ştiu fiecare loc al naibii! - Nu.

- Ei bine, ai de gând să-mi spui. - Nu, Sam, nu în seara asta.

- Unde l-ai mai întâlnit? - Nicăieri. Numai în casa lui.

Mă minţi. Ai fost cu el într-o cameră de hotel.

Bine. Dar numai o singură dată.

Ai putea sta cu el şi cu mine în aceeaşi noapte?

Da!

Crezi că eşti mai bună,

decât una din aceste curve de pe River Street?

Eu nu sunt mândră de mine.

Nu e mândră de ea însăşi, spune ea.

- Cum te poţi uita la propriul tău fiu? - Nu pot.

Dacă acest egoist tată al tău...

a trăit să afle despre asta...

Fiul tău.

Tatăl tău.

Eroii tăi.

Eu n-am eroi, numai câţiva pe care-i iubesc.

- Tu ai fost eroul meu. - Taci din gură!

Şi m-ai dus la el.

Mi-ai întors spatele, la fel cum i-ai făcut lui Alfred.

Am nevoie de dragoste, ori de câte ori o pot găsi.

Dragoste!

Eşti o scroafă.

Eu nu te mai pot suporta.

Domnule Eaton.

Numele lui e Charles Frolick.

- E un om teribil, rău. Cât timp a fost plecat?

Aproximativ un an.

Ea a încercat nu să-l vadă, dar el n-o lasă.

Ea nu se poate ajuta.

Frolick?

Numărul 22, Walnut Street, Philadelphia.

- Da, ce e? - Eşti Charles Frolick?

Eu sunt. La orice oră din noapte...

- Cine naiba eşti tu? - Charlie.

Ce crezi că faci aici?

Charlie!

Numele meu e Alfred Eaton.

Alfred Eaton. Ai priceput?

Acum, dacă te mai duci la mama mea din nou, te omor.

Charlie? Care e ideea mare de a mă reţine...

Charlie!

- Domnul Alfred e încă jos? - E la micul dejun, domnule.

Acolo eşti, băiete.

- Uită-te la aceste ouă, Nellie. - Da, domnule Eaton.

Ei, cum ai dormit în propriul pat?

Mama a vrut să-ţi cumpere o saltea nouă, dar am spus nu.

Am dormit foarte bine. Mulţumesc.

Ei bine, eu nu. Nu e la fel de uşor cum obişnuia să fie.

Totuşi, cred că sunt bine pentru un om de 57 de ani,

având în vedere modul în care am muncit pe timpul războiului.

Aş putea avea chiar şi o şansă pentru odihnă.

Noi toţi suntem în afacerea noastră.

contracte mari anulate cu luni în urmă,

şi acum aceşti lucrători proşti fac grevă.

Lasă-i. Nu vor obţine decât gaz, în burta copiii lor

până când vor reveni.

Plăteşte-le exact cât vrei. Ce-ţi pasă?

Îmi pasă pentru că eu sunt împotriva oricui merge la grevă.

Ştii ce simt, când vei intra în afaceri cu mine.

- Ei bine, cred ca te gândeşti s-o iei uşor. - Nu chiar.

Poate călătoresc un pic, să văd puţin ţara...

înainte de a mă stabili aici.

Mă gândesc la un club în Philadelphia pentru tine.

Mă îndoiesc că voi adera la un club,

dar dacă o fac, acesta va fi probabil, în New york.

New york? Pentru ce?

Mă aştept să petrec ceva timp acolo.

Am crezut că urma să călătoreşti.

Tu ai spus că vreau să călătoresc. N-o fac.

Casa mea, va fi în New york.

- Pe naiba va fi. - Pe naiba dacă nu va fi.

Cred că nu mai am chef de micul dejun.

Spune-le în bucătărie. Eu nu stau.

Nu vrei să auzi care sunt planurile mele?

Nu mă grăbesc.

Văd că nu vei face ceea ce am sperat.

Aş fi bucuros să discut.

Vrei să-mi spui să mă duc dracului....

Ai aştept să faci asta, toată viaţa ta.

Tot ce am vrut să fac e să fiu prieten cu tine.

Asta e ceea ce vrei, prietenie?

N-am mai avut un prieten de 10 de ani încoace.

Am sperat şi eu asta. Va trebui să-mi arăţi

că eşti un om cu care aş vrea să fiu prieten.

Slujba de la fabrică a fost a ta.

Am sperat că prietenia va decurge din asta.

Vrei să renunţi la misiunea ta?

Niciodată nu m-ai întrebat ce am vrut să fac.

Acum ar trebui să merg în fabrică pentru a te mulţumi.

Mi-ai distruge viaţa.

Nu crezi că m-aş descurca pe cont propriu.

Nu eşti suficient de mare să mergi măcar în umbra mea...

şi niciodată nu vei fi.

Alfred.

De ce strigi atât de devreme, cu slujitorii în jur.

Cred că nu suntem o familie foarte respectabilă, nu?

- Trebuie să-i dai timp. - Pentru ce? El nu se va schimba.

El s-ar putea să se obişnuiască cu căile tale.

Nu cred că am mult timp. Nici el n-are.

E multă tristeţe şi dulceaţă în tine, Alfred...

dar tu poţi fi foarte crud şi rece, uneori.

Oh, frumos, Alfred.

Ţi-am spus ceva groaznic?

- Îmi pare rău. - Nimic de regretat.

Da, am făcut-o. Ce s-a întâmplat cu mine?

Obişnuiam să mă port frumos...

şi nu-mi amintesc, chiar ce m-a făcut să mă schimb.

Nu fi dură cu tine.

Ştiu mult mai mult decât crezi tu.

Eşti încă mama mea.

Ce ştii tu?

Totul.

Oh, Dumnezeule.

Pune-ţi braţele în jurul meu, Alfred.

- Încă mă mai placi un pic? - Te iubesc, mamă.

Chiar şi atunci când eu sunt aşa?

- Ne părăseşti, nu e aşa, Alfred? - Da.

Unde te duci?

Aş putea sta cu Lex Porter în New york pentru o vreme.

Presupun că-i veţi vedea pe Thorntons.

Fritz Thornton dă o petrecere în seara asta pentru Lex,

Porters şi Thorntons sunt ca o a doua familie pentru tine,

dar aminteşte-ţi că ei nu sunt. Nu deveni prea independent.

Nu-ţi tăia din propria carne şi sânge.

Oricine te poate dezamăgi,

dacă te prinde la timpul nepotrivit, asta te include, Alfred.

Ştiu că nu sunt ceea ce crezi că mama ta ar trebui să fie.

Îmi pare rău dacă te jenez,

şi eu n-am de gând să-mi caut scuze.

Nu-ţi face griji. Nu de asta plec.

Simţeam noaptea trecută,

când te-ai uitat întâi la mine, în jos pe alee.

Ce sunt eu?

O beţivă fără speranţă?

Prefer aşa, decât ca o soţie necredincioasă.

M-a numit scroafă...

Ei bine, băutura acoperă... O mulţime de lucruri.

La revedere acum, mamă.

„Nu s-ar fi întâmplat, dacă ea n-ar fi fost o băutoare.”

„Martha Eaton, n-ar face astfel de lucruri,

„dacă nu-i plăcea ginul şi whisky-ul atât de mult.”

Ei bine, nu ştiu prea mulţi.

Puţini cunosc asta.

- Pot avea acest dans? - Oh, cu siguranţă.

- Mă scuzaţi o clipă? - Sigur.

Mulţumesc.

Mă cauţi pe mine?

- Dacă eşti Lex Porter. - Sunt Clemmie Shreve,

dar îl voi schimba dacă te vei opri din căutare.

Doar cât de departe am voie să mă uit?

Oh, eşti nou.

- Îmi place de tine. Sam? - Nu, Alfred.

Ai de gând să treci pe la mine?

Tu crezi într-o curtare lungă, nu?

Cine are timp? Sunt înţepenit la 19. - Ce, ani sau băieţi?

Răutăcioasa.

Haide. Să dansăm şi să ne mulţumim reciproc.

Mai bine îmi pun un picior de lemn.

Vrei să spui că totul s-a terminat între noi?

Ei bine, aceste lucruri nu durează o veşnicie.

Chelner, spune-mi unde-l pot găsi pe domnul Porter.

El a intrat în birou acum câteva minute, domnule.

- Scuză-mă. - Hei, stai un minut.

- Alfred, când ai ajuns aici? - Cu câteva minute în urmă.

Vino. Vino alături de noi.

Alfred Eaton, Rimmington Sage.

- Îmi pare rău. - Şi mie.

Sage, cu acest băiat, am fost la Princeton şi în marină.

Cine ştie ce ne aşteaptă?

Iubito, dacă mă vei scuza...

Cred că mă voi aşeza pe ceva mai confortabil.

Ca şi soţul meu.

Pa, scumpo.

- Îmi place asta. - Oh, e foarte inventivă.

- Cum a fost, băiete? - Cum a fost ce?

- Să vii acasă. - Minunat.

Da, şi eu, de asemenea.

Deşi am rupt-o afară.

Băutură bună, femei rele... Nu m-am oprit din lucru.

Cum au mers lucrurile în departamentul de bani?

Proiectului nostru. Ai rezolvat treaba?

Oh, bătrânul tău?

Ei bine, voi avea o mică discuţie cu unchiul Fritz.

Îl voi vrăji să ridice suma la 5500.000.

Nu vreau asta.

Ştiu că nu-ţi place, dar mai avem de ales?

Nu vreau să sune ca nerecunoscător,

dar haideţi să aşteptăm până când voi fi pe cont propriu.

Eu n-am de gând să intru în vreo afacere,

ca să mă îngraş ca o rudă săracă.

Am înţeles. Asta nu înseamnă, mult pentru mine.

Înseamnă pentru mine.

Băiete, ai avut o perioadă grea acasă, nu?

Trebuie să te scoatem de acolo.

- Am avut deja grijă de asta. - Serios?

- Care sunt planurile tale? - Nu ştiu.

Gândindu-mă la acel apartament de burlac...

vrei să te aşezi în Gramercy Park.

Hei, acum vorbeşti bine.

Mai spune-mi ceva.

Ei bine, foloseşte urechea. Am idei şi mai bune.

Să începem chiar acum.

Acum, te uiţi la asta?

200 de fecioare din Long lsland...

muzică de dans, Markel... Găleţi de şampanie...

şi eu sunt invitat de onoare. Acum, cum pot pierde?

Numai dacă încep să mă îmbăt...

şi să iau acele fete la etaj.

Am cunoscut pe cineva numit Clemmie. - Oh, Clemmie Shreve.

Acum, eu sunt salvat de o noapte ploioasă.

Acolo, este... unchiule Fritz.

Uite cine e aici.

- Mă bucur să te văd. - Domnule Thornton, ce mai faci?

Această petrecere n-ar fi completă fără tine.

Şampanie pentru 3.

- Te-au tratat corect aici? - N-am reclamaţii.

Sper că veţi rămâne cu noi, într-o vizită lungă.

- Aş putea să fac asta. Am sperat la acest moment...

Noi 3 împreună ca acum, aşa cum am sperat pentru victorie.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

- Credeam că aş putea, începe în partea de sus.

Destul de aproape.

Mulţumesc de compliment. Cine eşti tu?

Alfred Eaton. Nu însemnă nimic pentru tine. Care e numele tău?

- Mary St. Joan. Ăsta e un nume frumos, şi respectabil.

Ei bine, desigur că e respectabil. E prostesc ce spui.

Eu sunt primul care spun ca e respectabil?

Eşti primul care a ridicat vre-odată problema.

Apoi, mă bucur că l-am numit respectabil, în loc de contrariu.

Dacă încerci să mă deranjezi, ai reuşit.

Manierele mele sunt ruginite.

Eşti prima fată cu care am dansat după mult timp.

De ce n-ai acordat această onoare, cuiva dinăuntru,

în loc s-o faci aici, pe terasă?

Îmi place mai degrabă priveliştea de pe terasă.

Apoi te-am văzut, şi mi-a plăcut chiar mai mult.

M-ai atins profund.

Dar nu în locurile potrivite.

Ei bine, a fost în mod rezonabil dezagreabil.

Da, şi a fost atât de uşor.

Vrei să mergi să plângi, sau aşa ceva?

Nu, dar nu m-aş supăra, dacă ai pleca departe.

Aici vine câinele pasăre, pentru a vă prelua. Cum se numeşte?

- Jim Roper. - Oh, sumbrul Jim Roper?

Nu Roper doctorul. E un psihiatru.

Oh, îmi pare rău. Sper că te vei face bine foarte curând.

Noapte bună, domnule Eaton.

Noapte bună, domnişoară St. loan. E toată a ta, doctore.

Ştiu asta.

Oh, dar nu ştiu despre aceste fete.

Am auzit că au fost ca minele, în timpul războiului.

- Ce mai faci? Spune-mi tu. Cine e May St. John?

Bătrânul ei e cu DuPont Corporation în Wilmington.

- Frumos pedigree. - Lucrări pe ambele parţi.

- Hei, chelner. Poţi uita de ea. - De ce?

- Vrei unul? - Nu.

Ea e logodită în secret, cu... medicul, Jim Roper.

Nu cred că e destul de bogat pentru ea,

dar dacă nu e el, va fi altcineva care o să fie.

Doar nu te gândeşti să te căsătoreşti cu ea...

poţi uita de orice altceva. Ea e cu altcineva.

- Vrei să faci un pariu mic? - Oh, trezeşte-te.

N-ai calificările necesare.

Ei bine, unt tot felul de calificări.

Şi drept înainte veţi observa celebrul Whitney Estate.

Oh, şi acolo la dreapta...

e reşedinţa lui Duncan James MacHardie.

Ai observat fumul ridicându-e de la coş?

După toate probabilităţile, domnul MacHardie arde ceva bani.

Nu te mai ascunde în spatele ochelarilor.

Eu nu mă ascund.

Reuşiţi întotdeauna, să pui ceva între noi, ca Jim Roper,

sau ca prietena ta Sage la fileu pe un teren de tenis.

Ce, ţi-e frică?

Mergem înapoi la mal, vrei? - Vezi ce vreau să spun?

Nu ştiu de ce te deranjezi să vorbeşti cu mine.

De fiecare dată când o faci, devii sarcastic,

Dacă nu eşti de acord cu mine, doar lasă-mă în pace.

Sunt sigur că nu voi muri de nefericire.

Asta e prima dată când am fost singuri.

- Cât timp vei mai fi aici? - O lună, sau cam aşa ceva.

Apoi înapoi la Wilmington?

Am trăit acolo, în Port Johnson, Pennsylvania.

Am crezut că ai trăit în New york, în Gramercy Park,

cu Lex şi cu toate fetele fără stăpân,

sau aşa mi-au spus.

Cred că mai bine, am merge înapoi.

- Tu nu vrei asta. - Da, asta vreau.

Ştiam ca ai să mă săruţi astăzi,

Aceasta nu se va întâmpla din nou,

- Ai vrea asta. - Opreşte-te.

- De ce? Pentru ca sunt logodită cu Jim Roper.

- Ai de gând să te căsătoreşti cu el? Sunt!

Dar nu ai spus, ca te căsătoreşti cu el.

Mă duci înapoi la mal, sau va trebui să înot înapoi?

Înoată.

Bună ziua, Alfred.

- Cine e, Mary? E doar un prieten, Mama.

Ei bine, cine este, Mary?

Cred ca mai bine ai intra.

Mama, aceasta este Alfred Eaton. Mama mea.

- Ce mai faci? - Domnule Eaton.

Şi tatăl meu. Tati, Alfred Eaton.

Încântat să va cunosc, domnule.

Nu cred că ne-am mai văzut înainte.

- Eşti de prin zonă? - Johnson Port, Pennsylvania.

Oh, da. Moara de oţel. Deci, eşti acel Eaton.

Ce părere ai despre greva?

Eu nu sunt în afacere, dar tatălui meu nu-i place.

Nici nu cred că ar trebui.

Ce te aduce la Wilmington, la ora asta ciudata?

Am fost doar la vânătoare de raţe în drum spre New york.

Am vrut să o salut pe Mary.

- Cum a fost? - Ai luat câteva pene.

Cum e Jim?

- Jim? - Da.

- Vrei să spui Jim Roper? - Da. Presupun că sunteţi apropiaţi.

Nu chiar.

Oh, bine nu e prieten cu Jim.

- Nu e un pic ciudat? - Nu, mamă.

Jim şi eu, l-am întâlnit pe Alfred în acelaşi timp.

- Apoi, el e cu adevărat un prieten de-al tău.

Spune-mi, domnule Eaton, nu eşti în afacere. Ce faci?

Vreau să spun, în afara de vânătoare de raţe,

de fapt, am unele planuri de afaceri interesante.

- Eu nu trebuie să dezvălui asta acum. - Înţeleg.

Ei bine, cred că trebuie să plec.

Soţul meu vă conduce la uşă. - Nu, mamă, o fac eu.

- Noapte bună, domnule. - Noapte bună.

- Noapte bună, doamnă St. John. - La revedere, domnule Eaton.

Mama şi tatăl tău sunt... Cam distanţi.

Acum, ce vrei să spui cu asta?

Ştii ce vreau să spun.

Niciodată n-ai crezut că mă căsătoresc cu Jim, nu?

I-am scris o scrisoare, şi m-am despărţit de el.

De ce nu mi-ai spus?

Nu ştiu. Eu n-am spus nimănui.

Alfred?

Ai de gând să faci ceva, şi să fii cineva?

- Pentru tine? - Da.

- Să mă stabilesc? - Da.

Cu tine?

Mă iubeşti?

Oh, te doresc.

Mai mult decât orice în întreaga lume.

Mary?

Nu vei mai vrea pe nimeni, atâta timp cât vei trăi.

Mai bine pleci acum.

Cred că el ar şti mai bine.

- A vrut să mă vadă. - Şi tu ar trebui, de asemenea.

Se întâmplă să-l plac pe Alfred, mamă.

Eatonii sunt nimic şi nimeni.

Mama lui e o beţivă.

Tatăl... e un profitor de război.

Cum ştii? Tu nu i-ai întâlnit.

Am surse de informaţii.

Dacă el ar fi fost un gentleman, ar sta departe,

Noi nu-l vrem. Asta e tot.

Asta nu e tot.

- Am rupt logodna cu Jim. - Nu pot să cred.

Mary, îţi interzic să-l vezi pe acest om din nou.

Nu-mi place cuvântul ăsta, interzis.

În acest caz, trebuie să am o discuţie cu domnul Eaton.

Alfred, sau tatăl lui?

Am vrut să spun tânărul, dar mi-ai dat o idee.

Nu face asta, tată! E viaţa mea!

Eu nu trebuie să suport... Acest tip de convorbire

de la Eugene St John, sau de la oricare DuPont!

- Nu ai. Tu ai închis discuţia cu el. Dacă stai la locul tău...

- Poate ca nu-mi place de unde aparţin.

ca sângele meu şi al mamei, tale îţi curge prin vene.

E motivul pentru care te amesteci, cu cine nu te vrea.

- Nu mă interesează familia ei! Nu poţi cumpăra respectul...

prin punerea unui inel de nunta pe deget.

Uneori, te poate termina, chestia după care alergi.

- Şi tine minte, ce ţi-am spus. Dacă ai terminat, am plecat.

Mergem, înapoi la acel loc al prietenului tău Porter...

şi toate astea vor continua?

Nu ai lucrat o zi cinstit, de când ai plecat din marina!

Pentru informarea dvs, am să intru în afaceri cu Lex Porter.

Afaceri?

Ce fel de afaceri?

- Avioane, avioanele private. - Avioane.

Exact. Le vom proiecta, construi şi le vom vinde.

Cum ai de gând să faci rost de bani?

M-am ocupat deja de asta.

- Familia lui Lex te finanţează? Exact.

- 1 000/0. Da, 1 000/0

Îţi pui capul într-un ştreang.

Am vrut să întreb de partea mea, dar m-am răzgândit.

Cat de mult ai fi vrut, să-mi ceri?

Nu să-mi dai, să-mi împrumuţi. Care-i diferenţa?

lată ce cred eu, despre afacerea ta cu avioane.

Pune-mi jos 5500 de dolari.

Ei bine, asta e cu 500$ mai mult decât mă aşteptam,

dacă ti-aş fi cerut.

- Stai puţin. - E prea târziu.

E altceva.

Exista ceva ce trebuie să ştiu.

Vroiam să te întreb.

Vino la birou.

Nu ştiu cum să încep acest lucru.

Adică, unde e începutul?

Ai auzit vreodată de un om numit Frolick?

Da?

În ce situaţie?

Mai degrabă aş pune întrebarea în alt mod.

Bine

- L-ai cunoscut vreodată pe acest om? L-am văzut o data.

- L-ai bătut? - Da, am făcut-o.

Mulţumesc lui Dumnezeu.

Mulţumesc lui D-zeu ca ai fost tu.

Poate eşti în multe feluri, Nu prea ţi-am acordat şanse.

dar un om de vârsta mea nu se schimba atât de repede.

Pot să recunosc ca am greşit, în toţi aceşti ani,

dar asta n-ar îndrepta ceva.

Nu îndepărtez ceea ce am simţit pentru tine,

încă mai simt, indiferent de ceea ce ştiu în creierul meu.

Atunci când vei avea copii, vei ştii şi tu.

Una dintre ele este în aici.

Străluceşte. Vocea lui este muzica.

Tu l-ai iubit ca şi cum el n-a stat niciodată în corpul mamei sale.

Asta a fost Billy pentru mine, mult timp înainte de a muri.

Şi când a murit, n-a înţeles nimeni ce-a fost cu mine.

Tu trăiai... Erai în viaţa,

un lucru intenţionat mi-a făcut Dumnezeu.

N-am vrut un alt fiu, sau pe cineva în viaţa mea.

Nici pe tine, nici chiar mama ta. Doar Billy.

De aceea, mama ta l-a luat pe Frolick,

nu pentru ca ea este imorală,

pentru ca nu-i puteam spune, ca n-o mai iubesc.

Ea a trebuit să-şi găsească, o cale pentru ea.

Cred ca ea a ştiut dinainte ce am făcut.

Şi chiar ştiind,

cat de rău s-a dovedit a fi pentru toată lumea,

Maine aş face acelaşi lucru din nou.

A fost atât de minunat să-l iubesc pe Billy atât.

Mereu în gândurile tale.

Pot să-i simt braţele în jurul gâtului meu acest minut.

Nu pleca.

Nu pleca? Ce crezi ca sunt eu?

Alfred, n-am vrut să spun asta! Alfred, fiul meu...

Alfred?

- Bună, Mary. - lntra.

Bună seara.

Bună seara.

Cum se simte tatăl tău?

E greu de spus. E mereu acelaşi om, bolnav sau bine.

Da. Bătrânii pot părea neschimbati, pentru tine,

dar viaţa însăşi acum, e un lucru diferit.

l-a în considerare acest lucru.

Cu o săptămâna în urma, m-am opus, să va căsătoriţi.

În seara asta, eu nu numai ca voi reconsidera asta,

Da. Viaţa e plină de ironii imprevizibile.

Acum, n-ai fi crezut ca o să fiu propriul tău tata...

de unde şi aceasta schimbare în atitudinea mea.

Tatăl meu? Cum?

Având acest nefericit, atac de inima...

care în mod automat transforma viaţa ta.

Te-ai schimba brusc de la tânăr iresponsabil,

la un cap activ a unei familii, numite Eaton, fier şi oţel.

Şi acest lucru elimina, orice obiecţii am avut la tine...

ca un viitor fiu adevărat.

Nu ai avut o experienţa, să conduci o moara, Alfred,

dar poţi fi sigur ca te voi ajuta eu, în orice fel pot.

Va mulţumesc foarte mult, dar n-am nici cea mai mica intenţie,

de a conduce moara tatălui meu.

Am de gând să fiu capul activ al familiei mele,

care înseamnă Mary şi cu mine.

Noapte bună, domnule. Noapte bună, Mary.

Vei renunţa?

Da, eu renunţ.

- Felicitări. - Mulţumesc.

Eugene, e o zi minunata pentru o nunta.

Bună, Mary.

N-aş rata asta, pentru nimic în lume.

- Nu pleca, Sage. - Cred ca ar fi mai bine.

Am citit toate scrisorile. Ştiu exact cum te simţi.

El nu te cunoaşte cum te cunosc eu, asai?

Ştie de natura ta sălbatica şi minunata?

Cred ca mai bine ai pleca.

- Nu va funcţiona. Te rog pleacă.

Nu trebuie să te căsătoreşti cu el, ca să obţii ce vrei.

Mult noroc, Mary.

Da?

Salut. Care-i problema... Te-ai răzgândit?

Alfred, mă iubeşti?

Dacă te iubesc? Desigur, ca te iubesc.

De asta m-ai sunat?

Bine. Te iubesc. Te iubesc.

Şi întâmplător avem o întâlnire în seara asta.

Ai grija, acum. Cineva ar putea asculta.

Da.

Pa-pa.

Salut. Haide înăuntru. Am o idee grozavă.

Porter-Eaton Flying Machine Company.

Tailspins, lncorporated.

Bottoms Up Corporation?

Dacă unchiul Fritz m-ar fi auzit vreodată, vorbind aşa...

probabil, şi-ar lua banii înapoi.

Alfred, ai încredere în mine, nu-i aşa?

Desigur. Eşti omul meu cel mai bun.

Am să-ţi spun ceva, atunci.

Eu nu pot....

Mama ta doar ce a sunat, de la spital.

Ea mi-a spus să nu spun nimic, mai ales ţie.

Ce este?

Tatăl tău a murit acum câteva minute.

Îmi pare rău.

- Să le spun să amâne nunta? Nu.

Ei bine, cred ca el m-a urat atât de mult,

încât nu putea...

Să rămână în viaţa, în ziua când m-am căsătorit.

Oh, îmi place acest copil mic.

E ca femeia mea ideală.. îl poţi manevra cu uşurinţă,

fără prea multă muncă.

- Hei, amice, nu eşti cu mine. - Oh, sunt cu tine.

Haide, ce e?

Am văzut aceste noi motoare în hangar astăzi.

Marina a comandat 100 de la Continental.

- Am auzit despre asta şi am luat două. - Care noi?

- Von Elm şi cu mine. - De ce n-am fost consultat?

- Avem nevoie de motoare, nu e aşa? - Da.

Nu-mi place că mergi peste capului meu. Cum îţi place?

Eram pe cale să te sunăm acasă,

pe tine şi pe soţia ta.

Măcar poţi pune un zâmbet, pe faţa aia acră a ta.

Cu ce te-ai căsătorit, cu un om sau un ţânţar?

E un om, Sage.

Cel mai delicios, din vârful capului,

până în vârful degetelor sale.

Uh-huh. Pentru ce a fost „ah-ah”?

Eşti căsătorită de peste un an.

Dacă eşti pe cale să spui, „De ce n-au copii?”... Nu.

- Asta e treaba mea, nu a lui. - Eu să vorbesc despre copii?

Nu-mi plac jegoşii ăia mici.

Mă şochezi, Sage.

De ce, pentru că spun ceea ce simţi în secret?

Oh, opreşte-te.

E nedrept, ştii,

modul în care îţi spun totul despre Steve şi cu mine,

cum e atunci când suntem singuri împreună...

Şi tu nu numai că nu mă laşi în pace...

să văd ce e între tine şi amicul tău superb,

pe care încerci să-l ascunzi de ochii mei.

Problema cu tine, e că nu eşti altceva decât o frustrată.

Ai greşit genul, dragă.

Haide acum, de la femeie la femeie. Cum e?

E bine.

Dacă ar veni acasă în braţele tale,

un pic mai des, nu e aşa?

Exact ce poate face un grup de pur sânge masculi americani,

fac la o elice de avion până la 4:00 dimineaţa?

Ei bine, nu cred că aş vrea un bărbat,

care nu e interesat să fie de succes.

Oh, eu sunt curioasă.

Ce arată succesul, când închizi luminile?

Oh, eşti imposibilă, Sage.

Eu spun că dacă munca e amanta unui om,

atunci nu e decât un singur răspuns pentru soţie...

Un alt bărbat. Şi cum e Jim Roper în aceste zile?

- Ai mai auzit de el? - Bineînţeles că nu.

Acum, nu-ţi frânge inima,

pentru alte oportunităţi, dragă.

Nu vreau să par plictisitoare, dar eu nu sunt interesată.

- Ce-ţi dă? - Nu ştiu.

- Trageţi-l în sus. - Încerc.

Ce s-a întâmplat?

Din fericire, s-a trezit la timp.

Arată ca stabilizatorul nou pentru mine.

Ce stabilizator nou?

Vom încerca o versiune modificată a celui vechi.

Ce e-n neregulă cu cel vechi?

Ei bine, nimic, dar e întotdeauna loc pentru rafinament.

Stai puţin.

Nu voi face un cap de ţară din faptul...

că nimeni nu mi-a spus ce se întâmplă.

Am ceva şi mai tare de spus.

Tu şi Von Elm gândiţi-vă că avem un laborator de aeronautică.

Proiectăm avioane, refacem avioane,

modificăm avioane, reproiectăm avioanele.

Facem tot ce trebuie ca să vindem avioane.

Ori suntem în afaceri, ori nu.

Cred că avem un plan bun aici.

Să oprim proiectarea, să începem fabricarea, şi începem vânzările.

Dacă voi nu vedeţi treburile în acest fel,

va trebui să ne aşezăm, şi să avem o discuţie serioasă.

În biroul tău sau al meu?

De fiecare dată când Sage începe să vorbească aşa, înnebunesc.

Nu vreau să mai zăbovim, Vreau doar să iasă.

Mă simt ca şi cum aş roşi peste tot.

Urăsc ca ea să creadă că eu sunt... Cum îmi spui?

Un număr fierbinte.

Lex nu dă 2 bani pe afaceri.

Am intrat în asta pentru a face bani,

nu în 5 ani, sau anul viitor, ci mâine.

Tot ce puteam gândi a fost un singur lucru.

Cât de mult te-am vrut.

Dacă el şi Von Elm doresc să joace Tiddlywinks,

cu banii lui Fritz Thornton, o pot face fără mine.

Duminică, le spun, fie voi lua controlul, sau voi renunţa.

Dragă?

Vorbeşti prea mult.

- Pe curând, Mary, Jim. - Ne vedem acasă.

- Putem merge înăuntru, domnule Thornton? Ţi-e frig?

Aş dori să vorbesc câteva ceva cu tine.

Sigur nu vrei să te uiţi la Mary?

- De ce? E o bună patinatoare. Exact ce am vrut să spun.

- Ai fost fata mea. - Evident, eu n-am fost fata ta.

N-ai spune lucruri îngrozitoare, despre cineva de care-ţi pasă.

Ai făcut un prost din mine. Ar trebui să fiu un domn?

Dacă ai vrut să mă faci să mă simt groaznic, ai reuşit.

Jim, nu.

Acum, când îmbrăţişez o fată, mă prefac că eşti tu.

Ăsta e un lucru murdar pe care-l spui.

Am avut o duzină de fete de când m-ai părăsit,

dar ţi-au ţinut locul, Mary.

Aşa va fi cu tine.

Uneori noaptea în pat, se va transforma în mine.

Eşti furios, Alfred, sau doar te gândeşti?

Ce?

Oh, nu, nu sunt supărat.

Mă aşteptam să-i sprijini pe Lex şi Von Elm.

Recunosc că ar fi mai uşor să facem bani acum,

dar ar fi nimic, în comparaţie cu ce-ar fi în 55 sau 10 ani,

Dacă foamea pentru profituri rapide, ar rămâne un timp.

Ei bine, am să iau o decizie atunci, nu, domnule Thornton?

Da, cred că da, dar nu azi.

În ziua a şaptea, omul ar trebui să se odihnească.

Dacă n-a fost nimic, de ce ai fugit de el?

N-am fugit. Mi-au degerat degetele.

Vrei o soţie cu degetele îngheţate?

- Ce ai vorbit cu el? - El încă mă iubeşte.

Mulţumesc.

Nu m-ai fi crezut, dacă ti-aş fi spus că am vorbit de vreme.

Te-a sărutat?

- Pun pariu că el a încercat să te sărute. Nu numai asta.

M-a luat în braţe şi m-a dus afară.

Am încercat doar să fac o glumă.

Draga mea, eşti proastă. Îmi place de el.

Întotdeauna mi-a plăcut.

Nu te poţi aştepta să nu-mi mai văd prietenii mei bărbaţi,

cum eu nu mă aştept ca tu, să-ţi vezi prietenele.

- Să nu vorbim despre asta. - Asta mi se pare perfect.

Sandy! Sandy!

Alfred, opreşte maşina. Uită-te!

Sandy a căzut!

Oh, domnule! Domnule MacHardie! Sandy a căzut.

Nu m-a ascultat.

Aici, dă-l la mine.

- Pleacă de aici. Cine eşti tu? - Sunt bunicul sau.

Chemaţi un doctor, pompierii.

E-n regulă.

Nu te poţi supăra pentru că doresc să vă mulţumesc.

Îmi doresc ca el să fi trimis flori.

L-ai salvat nepotul lui Duncan James MacHardie,

care e doar cel mai faimos finanţator în America.

Ştiu.

Vom obţine mult mai mult decât o casă plină de flori

şi o seară de recunoştinţă, poţi fi sigură.

În primul rând se va uita la noi,

pentru a afla dacă suntem suficient de respectabili.

Apoi o să se uite din nou la mine,

pentru a afla dacă aura mea e suficient de luminoasă,

să mă califice pentru unul din birourile sale din Wall Street.

O bătrână cetate de integritate bancară.

Trebuie să recunoşti momentul perfect.

Acum ai de gând să pleci de la Lex, şi n-ai unde te duce.

Cum ştii că voi lua slujba?

Pentru că te ştiu, dragă, şi tu eşti foarte şiret.

Nu eşti deloc genul de om

care să arunce pe jos oportunitatea de o viaţă.

Nu contează cât de mult protestezi tu, dragă.

În plus, nu se închid pe Wall Street magazinele devreme.

Îmi place ideea, de a fi mai disponibil pentru mine mai des.

- Asta e tot pentru tine? - Ce e-n neregulă cu o fată

care e preocupată de propriile ei nevoi acum şi apoi?

Ce frumos din partea ta să vii.

Eu sunt Duffy Jean, fiica domnului MacHardie,

şi mama foarte recunoscătoare a lui Sandy.

Acesta e soţul meu, Creighton.

- Am vrut să vă mulţumesc singur... Şi o facem.

Dar am vrut, ca Sandy să cunoască pe cel care i-a salvat viaţa.

Sandy. Oh, dragă.

- Aceasta e doamna Eaton. - Bună, Sandy.

- Şi dl Eaton. - Mă bucur ca te-ai uscat.

- Vă mulţumesc foarte mult, ca m-ai pescuit din iaz.

Şi?

Şi... Oh, da. Şi e un lucru bun că n-am fost mai mică,

sau ar fi trebuit să mă arunci înapoi. Foarte bine.

- Bună. Acum, fiule, fugi. - Noapte bună, Sandy.

Acum suntem gata pentru cocktailul dumneavoastră.

Creighton, tu şi doamna Eaton ne arătaţi drumul?

Ai fost foarte dulce cu el, domnule Eaton.

Aş dori să vă întâlni ce ceilalţi invitaţi.

Doamna Ripley...

Lady Sevringham...

Doamna Pearson...

Lordul Sevringham.

- Tatăl meu îl ştii, desigur. - Mă bucur să vă văd din nou, domnule.

Şi domnul Thornton.

Domnul şi doamna Eaton. Cred ca asta e.

Nu mă aşteptam să te văd aici.

S-ar putea dovedi să fie o ocazie.

Fereşte-te de Duffy Creighton.

E un membru al Machardie şi Compania,

dar numai pentru că el e fiul de drept. Concurenţa...

Ai un Portland, Oregon, şi o Portland, Maine.

De ce, atunci când aveţi o ţară noua ca asta

să porneşti de la zero cu nume noi...

trebuie să aveţi două Portlands?

Ei bine, avem mult mai rău decât atât.

- Ai auzit de California. - Am un prieten acolo.

- Şi aţi auzit de Indiana. - Da, aşa cred.

Şi Pennsylvania. Philadelphia e în Pennsylvania.

Dar avem o California în Pennsylvania,

şi o Indiana în Pennsylvania. Nu sunt deloc surprins.

Ai un loc în New york, numit Polo Grounds...

şi tot ce fac acolo e să joace baseball şi fotbal.

N-am văzut niciodată un elefant în Piccadilly Circus.

Ei bine, domnilor, brandy şi trabucurile sunt la discreţie.

Creighton, vrei să faci pe gazda în camera de zi,

în timp ce eu schimb câteva cuvinte cu domnul Eaton?

Îmi place felul în care te porţi, tinere.

A fost o lovitură norocoasă.

Nu mă refeream la felul cum vă folosiţi de un tac.

Am făcut cercetări despre tine, domnule Eaton

şi rezultatele au fost cele mai satisfăcătoare.

Sunt foarte flatat.

Nu-mi stă în obicei,

de a oferi poziţii la MacHardie şi compania...

bărbaţilor care se califică, ca salvamari şi atât.

Asta pare să aibă un sens bun,

la fel cum un om sensibil, ar fi trebuit să nu accepte nimic,

din ce viaţă are de oferit,

cu excepţia cazului în care e absolut sigur, de ce vrea.

Poate un om să fie sigur de obiectivele sale?

- Cred că da. Spune-mi tu.

Vreau să trăiesc într-o lume mare

să concurez cu oameni mari, şi să fac mulţi bani.

- Cât de mare e „mare”? - La fel ca a ta, domnule.

Cu siguranţă mai mare decât tatăl meu.

Întotdeauna mi-am dorit să-mi depăşesc tatăl.

M-a ajutat să realizez ceea ce am făcut...

chiar dacă am scăzut scurt cu aproape 30 milioane.

Eu nu intenţionez să scad.

Şi, de preferat nu cu prezenţii dumneavoastră parteneri de afaceri?

Există un astfel de lucru ca informaţie, domnule Eaton.

Şi aţi luat-o.

- Cât timp vă va lua pentru a vă soluţiona afacerile dumneavoastră?

- Să ne alăturăm doamnelor? - La alegerea dumneavoastră.

Da.

Ce?

Ai aut dreptate, Mary. Îmi pare rău.

Am spus că îmi pare rău.

Ei bine, de ce n-o iei înainte. Şi atunci te voi întâlni acolo.

Da. Ce?

Da. Chiar acum. Absolut.

- Când va veni înapoi? - La timp pentru Crăciun, speră el.

Ce face în California?

Nu e în California. A fost anul trecut. E în Colorado.

Ce face el în Colorado?

Cumpăra o mină de cupru pentru domnul MacHardie.

Ei bine, asigură-te că-ţi va cumpăra una şi ţie.

Cum e treaba în Baton Rouge, Louisiana?

E Louisiana, nu e aşa?

Alfred, va trebui să vorbeşti mai tare. Nu te pot auzi.

Uite, de ce nu vii mai aproape ca... New york?

Asta e în statul New york, îţi aminteşti?

Nu.

Am avut doar un singur pahar mic de şampanie.

Oh, ca de obicei.

Ştii, Sage şi Steve, Nancy şi Wells Parker şi...

Şi... nimeni altcineva cred.

Da, dragă.

De asemenea.

Pa-pa.

Spune-i că ne putem întâlni oriunde e convenabil.

- Domnule Eaton... - Da?

Domnul MacHardie doreşte, să ia masa cu dumneavoastră la ora 12:00.

Am primit o altă propunere.

- Mai sunt acum 3 minute până la 12:00, domnule. - Bine.

Vă mulţumesc, domnule.

Vezi dacă o poţi prinde pe doamna Eaton acasă...

iar dacă e prea târziu, sună la restaurant.

Veţi fi acolo prezent, ca unul dintre vânzători,

în deschiderea de teritorii noi, fii atent la tot.

Află tot ce se poate despre un om, Ralph W. Benziger.

- Benziger. Dacă vom face vre-odată angajamente mari,

acesta e omul care am putea dori să preia,

condiţia e să aibă mâinile sunt curate.

Asta trebuie să afli, ce fel de om este.

O întrebare, domnule.

Duffy m-a propus, pentru expediţia la Mountain City?

În trecut, s-ar putea să fi simţit,

că domnul Duffy te-a recomandat pentru alte sondaje,

pentru a te ţine departe de casă.

Poate că asta ar fi putut fi în mintea lui.

Nu prezintă nici un interes pentru mine.

Sunt interesat doar de rezultate.

Eu pot să-ţi spun, tinere, că au fost extrem de profitabile...

şi în mare parte datorită vicleniei din rapoartele dumitale.

Vă mulţumesc, domnule.

Să nu treacă dincolo de pereţii acestei camere...

Singura stea de aur a fiului meu...

au fost recomandările lui despre tine, în aceste misiuni.

- Cât timp voi fi plecat? - Cam două luni.

- O pot lua pe soţia mea? - Prefer să n-o faci.

- Planul e să pleci nu mai târziu de vineri seara.

Tocmai ne-am mutat în nostru apartament din New york.

Avem 35 de invitaţi care vin duminică.

N-am făcut nici-un sacrificiu pentru această firmă

ca să nu fie compensat din plin.

Fără desert pentru mine.

Mult noroc şi zi bună pentru tine.

- Ei bine, noapte bună, Mary. - Mulţumesc, Steve.

Bună dimineaţa.

Bună dimineaţa.

De ce nu te-ai întâlnit cu noi? N-ai văzut biletul?

Am ajuns acasă târziu. A trebuit să termin raportul Dunham.

Eu ar trebui să ştiu, ce e Raportul Dunham.

Unul dintre lucrurile triviale mici care contribuie la plată.

alături de Harper's Bazaar. Mulţumesc.

De altfel, unde ai purtat acel număr mic...

până la 2:00 în această dimineaţă?

Am purtat acest număr mic la Mona Lisa.

Vrei să-mi deschizi fermoarul în spate, te rog?

Credeam că lui Sage nu-i plăcea acel loc.

Oh, n-a fost Sage.

Ea a rămas acasă cu un dinte stricat sau aşa ceva.

- Ce, doar tu şi soţul ei? - Doar noi, cei bătrâni.

Nu poţi face nimic mai bun decât asta?

De fapt, aş fi putut,

dar el a avut o alta întâlnire cu Raportul Dingham.

Oh, îmi pare rău. Dunham.

Să presupunem că-mi spui ce a fost atât de important

că m-ai părăsit să stau singură azi...

cu un sandviş de pui cu salată, iar tu, cu MacHardie.

El o să-mi dea o nouă misiune.

Cărbune, în regiunea Pennsylvania.

Ţi-aş da detalii, dar nu eşti interesată în mod evident.

Trebuie să plec vineri seara.

- Şi petrecerea de duminică? - Ştiu. Îmi pare rău.

Şi cât timp crezi că vei fi plecat de data asta?

Aproximativ două luni.

Şi, desigur, mi-e interzis să merg cu tine,

Nu e exact interzis, dar...

Problema cu această companie, e condusă de bărbaţi în vârstă.

Sper că ştii ceea ce faci pentru noi.

Ce ar trebui să fac, să-mi dau demisia?

N-am de gând să stau aici, şi să mă holbez la 4 pereţi.

- Nici nu trebuie. Dacă cineva mă invită la teatru,

mă duc la teatru. - Du-te la teatru!

Şi dacă e cineva... ştii? Un bărbat?

Nu vreau să mă văd cu bărbaţi pe care nu-i ştiu.

Să presupunem că e cineva pe care-l ştii, şi nu-ţi place?

- De exemplu? - Jim Roper.

Ce te-a făcut să te gândeşti la el? Vine la petrecere duminică.

Cum s-a întâmplat asta?

Am fugit la el pe Fifth Avenue şi l-am invitat.

În acest caz, mă bucur că nu voi fi aici.

Probabil, e la fel de bine dacă asta e atitudinea ta.

Da, asta e atitudinea mea.

Un alt lucru: nu ieşi cu Jim Roper, e un ultimatum!

- Ultimatum? - Da! Ultimatum.

Ei bine, eu n-aş fi prea sigură.

Te duci direct în Pennsylvania,

şi te joci cu cărbune şi mineri, dar nu fi prea sigur.

Nimic pe acel apel la New york?

Intră. - Aici sunt, domnule.

Continua să încerci, da?

- Sărbătoresc meciul de fotbal. - Nu, serios?

Ei joacă duminică?

Sigur. Mountain City bate Steamrollers la scorul de 28.

Mulţumesc.

Hei, eşti acea Providenţa. Te cunosc.

- Nu. Îmi pare rău. Ai jucat îngrozitor de murdar.

Ar fi trebui să fii dat afara din joc.

- Am fost. - Nu, n-ai fost, dar trebuia să fi fost.

- Eşti drăguţ. Haide şi alătură-te nouă.

Am câţiva litri la bord.

- Sunt în pregătire. - Pentru ce?

- Pun pariu că eşti căsătorit. - Ai perfectă dreptate.

- Soţia mea a dat o petrecere azi. - Da?

- Ştii cine a fost acolo? - Cine? Eu nu.

De ce nu stăm aici, atunci?

Pun pariu că nu-ţi va părea rău, când îmi place un tip,

- Nu-mi place să refuz o doamnă. - Ei bine, n-o face.

Va trebui să-l bat. Ce vrei să spui? Tocmai am ajuns aici.

- Şi tocmai aţi ieşit. - Ei bine, noroc Buckley!

- Alo? Alo, Mary? - Alo.

Te-am sunat toată seara.

Ei bine, nimeni n-a fost aici.

Am mers la cină la Michel după petrecere.

Cine e „noi”?

Peg şi Bill, Sage şi Steve. Şi Jim Roper şi eu.

- Cine te-a adus acasă? - Jim.

- Cât timp a stat? - Cam o jumătate de oră.

Ai de gând să-l vezi din nou?

Nu ştiu. Oh, da. El va fi la Peg şi vineri, la Bill pentru cină.

Atunci, el, fără îndoială, te va aduce acasă.

Posibil. Nu ştiu.

Ştii ce faci, nu e aşa?

Da. Îţi arăt că nu voi rămâne îngrădită...

în timp ce eşti liber ca o pasăre, toate în numele sfânt al carierei.

Ascultă, eu nu vreau tipul în apartamentul nostru.

Tu-i spui, sau voi veni înapoi şi-i spun eu.

Dacă aş face-o, el va avea o perioadă grea

explicându-le la pacienţii săi.

Foarte bine. O să-i spun. Asta e tot?

Da, asta e tot.

Nu veniţi aici.

Oamenii nu cred ca aici e aşa de rece.

Avem temperaturi de 15, 18, 20 de grade sub 0.

Mă bucur că ai venit să mă vezi azi, domnule Eaton.

Eu nu sunt întotdeauna atât de vorbareţ ca acum.

Poate că din cauza că nu stau prea mult cu...

cei care sunt dispuşi să asculte.

E plăcerea mea, domnule Benziger. Vorbesc serios.

Asta e frumos din partea ta. Mă face să mă simt prost

că nu-s în piaţa pentru obligaţiuni, chiar acum.

Ştiu cum e spargerea unui nou teritoriu.

Avem zile bune şi zile rele.

Azi se întâmplă să fie unul dintre cele bune.

Localnicii spun că ai făcut ceva anchete despre mine.

Da, domnule. Câteva.

Dacă ai auzit ceva scandalos, e probabil adevărat.

Sunteţi aici de unul singur?

- Destul de mic oraşul. Soţia mea s-a întors în New york.

- Să aibă grijă de copii, nu e aşa? - Nu, n-avem copii.

Scuzaţi-mă.

Da?

Ei bine, pune-o în direct.

Bună, Natalie.

Oh, să vedem. Cam în... 155 minute.

Da. Oh, stai o secundă.

Eşti singur. De ce nu vii la noi la cină?

Nu vei primi o friptură mai bună, îţi garantez.

- Dacă e o invitaţie, o cumpăr. - Bine.

Nat?

Spune-i mamei că aduc un oaspete pentru cină.

Bine.

Pa.

Linişte, Rocco, e-n regulă, da.

El poate fi destul de zgomotos uneori.

Soţia mea şi fiica, sunt singure că e o afacere bună noaptea.

- Bună ziua, tată. Bună, Nat. Natalie, el e domnul Eaton.

Ce mai faci?

Nu vrei să intri?

Oh, tată. Ca partea unei cutii de chibrituri.

Nu înţeleg de ce. M-am ras la 5: dimineaţa.

Voi lua astea eu, domnule Eaton.

Ele merg de obicei sub scări, dar avem rafturi noi.

- Ai auzit asta, tată? - Am auzit. Ştiu.

Nu le-am terminat încă.

Aceasta e cămara, dar după cum vedeţi, e mai mult birou...

- Mă duc s-o aduc pe mama. Vin într-un minut.

Nu mai văzusem o mină înainte de lunea trecută.

- Acesta a ta? - Da. Asta e numărul 4.

Tata a vrut s-o numim Natalie, dar a fost respins.

Ăsta e numărul unu.

E cea mai veche, dar numărul 4 e mândria şi bucuria noastră.

Atunci când a construit-o, a fost cea mai electrificată mină din lume.

Aceasta e camera mea preferată din toată casa.

Veneam aici pentru a-mi face temele.

- Mai ales aritmetica. - De ce spui asta?

Deci, tatăl tău te putea ajuta.

Nu, am fost foarte bună în aritmetică,

dar el m-a ajuta cu tot.

El te va ajuta cu o băutura într-o secunda.

- Nu e nici o grabă. - Spune-mi ceva. Da?

Cum te simţi să fie cineva ca tine,

înflorit, într-un oraş de cărbune ca ăsta?

Chiar vrei să ştii?

Ei bine, îmi place aici.

Când munţii sunt acoperiţi cu zăpadă sau laur,

e ceva atât de frumos în ei.

Şi oamenii, de asemenea. Minerii.

Cei bătrâni, nu cei tineri.

Am fost în multe din casele lor. Nu stau prea mult în ele.

Nu prea mult pentru a arăta că muncesc din greu toată viaţa lor,

cu toate astea au un fel de demnitate şi durere.

Oh, mamă, el e domnul Eaton.

Bună seara. Frumos din partea ta să vii.

Frumos că m-aţi invitat.

De ce stăm în picioare? Să bem o băutură.

- Nimic pentru mine, dragă. - Nici pe mine, tată.

Ce e-n neregulă cu voi, oameni buni? Domnule Eaton?

- Scotch sec e bine. - Ăsta e băiatul meu.

Doar un pahar acum. Nu vrem să stricăm friptura.

Bine aţi venit în oraşul nostru. Bine aţi venit în casa noastră.

Şi tot ce este frumos în ea.

Cred ca trăim mai aproape de instinctele de baza aici,

decât alte regiuni aş zice.

Aceste mineri sunt destul de greu de învins.

Uneori ei începe acasă o mica beţie,

cad, sunt muşcaţi de un şarpe cu clopoţei,

şi se îneacă într-un baraj.

Cu toate acestea, nu pot da vina pe oameni...

N-am nici o idee. Ei bine, eu pot termina asta maine.

- Vii în pat? - Poate ca sunt uşuratic,

cocoloşind bărbaţii prea mult, dar...

- Noapte bună, domnule Eaton. Noapte bună. Mulţumesc mult.

Ne-a făcut plăcere.

Am putea foarte bine spune noapte bună.

Nat, vrei să-i ţii companie d-lui Eaton pentru un minut?

Mama are o afecţiune cardiacă. Ea nu sta mai târziu de 10:00.

Ce faci cu timpul tău..

sau ai o boala de inima şi tu?

Nu, nu am nici-o afecţiune cardiacă, de nici un fel.

Eu fac munca casei, grădinărit, mă duc la filme... Ceva banal.

- Vrei să mergi la film cu mine cândva? Nu.

''Pentru ca eu sunt căsătorit?

Asta e un motiv destul de bun, cel puţin în Mountain City.

Ce zici să mergi la film cu mine în Philadelphia?

Domnule Eaton, probabil ca aveţi o soţie foarte frumoasa.

Presupun ca eşti furioasă pentru ca te-am întrebat.

- Nu, o consider un compliment. Sper ca da.

Eşti prima persoana pe care am invitat-o de când sunt căsătorit.

- Mulţumesc. - Exista alte lucruri...

Chiar nu vreau să încurajez aceasta conversaţie.

- Mama e bine, tata? - Oh, da.

Am avut câteva lucruri să-i spun. Nu voi fi aici dimineaţa.

Cred ca voi fi pe drum.

Natalie are invitaţi, pentru cina sâmbăta.

Ar fi frumos dacă aţi veni, de asemenea.

Nu cred ca d-l Eaton s-ar bucura.

Este doar clubul nostru de bridge.

- Voi lua merge puţin prin ploaie. Asta ar fi mai bine.

Bun, dar speram ca veţi veni, înapoi pentru cina cândva.

- Noapte bună. - Noapte bună.

- Noapte bună - Noapte bună..

Alo.

Alo.

Natalie? Tocmai mă gândeam la tine.

Ce te gândeai?

Mă bucur ca ai făcut un lucru bun.

Ai spus ca nu, şi m-ai transferat într-o noapte rece şi singura.

Nu fă asta.

M-ai salvat de la a face o mare greşeala.

Poate ca eu am făcut greşeala.

Ce vrei să spui?

Nu ştiu.

Nu sunt sigur. Eşti?

Nu.

Exista un cinema auto chiar în afara oraşului.

- Ultimul spectacol începe la ora 9:30. Da?

- Maine seara? - Maine seara.

Ultimul rând de automobile. Un Plymouth galben..

uşor acoperit cu praf de cărbune.

Probabil, facem o mare greşeala.

Ştii ca, nu-i aşa?

Da.

Ştiu.

Noapte bună.

Noapte bună.

- Salut. - Salut.

Cred ca suntem doar 2 oameni care vizioneaza filmul.

- Ştii ceva? - Ce?

Nu ştiu primul tău nume.

De fapt, e David. David Alfred Eaton.

Vezi, îmi plăcea David, şi tatăl meu îi plăcea Alfred,

aşa ca a fost Alfred. - Pot să-ţi spun David?

Dacă îţi place.

- Crezi în dragoste la prima vedere? Nu.

- Nici eu. - Cred în confuzie.

Da.

Un om mergea într-un desert toată viaţa în căutarea apei.

Tot ce găseşte vreodată este de nisip.

Nu ştiam ca ai fost pierdut în desert.

Nici eu n-am ştiut, până noaptea trecută.

Am intrat într-o casa unde a fost căldura

ca nu a venit de la radiatoare.

Am văzut pe mama şi tatăl tău, şi te-am văzut pe tine.

Eşti singur. Eşti departe de casa, asta e tot.

Nu. Într-o seara întreaga mea viaţa părea să se schimbe.

Ştiu ca pare ridicol, dar m-ai făcut să mă simt,

ca am fost înşelat de ceva toată viaţa mea.

Este amuzant...

Ca filmul acolo nu pare a fi aşa de rău, cu sunetul oprit.

Cu alte cuvinte, ţi-ai dori să tac din gura.

Nu, aş vrea să faci mult mai mult decât atât.

Acum m-ai luat pierdut în desert.

Cred ca toţi suntem aici, în căutare.

Chiar şi soţia ta?

N-am dormit bine noaptea trecută, după ce te-am lăsat

şi acum multe lucruri par mai clare pentru mine.

Nu ştiu dacă eşti încă îndrăgostit de soţia ta,

dar ştiu ca nu ai renunţat la căsnicia ta.

Eu ştiu dacă ne oprim acum, e bine pentru oricine

cu excepţia, eventual, pentru noi înşine.

Vreau să spun la revedere, dar nu într-o scrisoare.

Deci, eu va trebui să te văd ultima data.

- Sigur ca e în regula? - Ce?

Maşinile noastre parcate atât de aproape împreună?

Nimeni nu foloseşte acest drum.

Nimeni nu ştie acest loc cu excepţia iepurilor sălbatici,

şi veveriţelor şi şoarecilor, şi păsări şi fluturi şi...

- Frunzelor căzute. Care dintre acestea eşti tu?

Nu ştiu. O veveriţa, poate, sau...

Poate doar un las.

Am salvat scrisoarea dumneavoastră.

- Ştii, îmi dau seama de ceva acum, David. Ce?

Acesta a fost modul corect de a spune la revedere.

- Singura cale. - Natalie.

- Da? - Uită-te la mine.

Ştii ceva?

Chiar dacă nu ne vom vedea din nou,

ceva foarte bun s-a întâmplat,

Şi vei şti pentru tot restul vieţii tale care...

este acel ceva...

Doar sunetul vocii tale

a creat un sentiment în mine care a fost atât de puternic

ca nu l-am putut trata ca conversaţie politicoasă

sau cu tăcere.

Şi eu...

Îmi voi aminti întotdeauna de

un tânăr, trist, singuratic,

care a trecut prin viaţa mea pentru un scurt moment.

Şi am iubit tristeţea lui,

singurătatea lui,

căutarea lui.

Te rog nu.

Ei bine, o voi face mai uşor.

Plec acum. Mă întorc la New york în seara asta.

În trei săptămâni, am realizat tot ce am stabilit...

Mai mult decât am intenţionat.

Ne vom scrie?

- Ce crezi? - Nu.

Bineînţeles ca nu.

Bine ai venit înapoi.

- Am comandat pentru amândoi. - Bine.

N-am studiat raportul dumneavoastră, dar m-am uitat prin el.

meticulozitatea sa m-a convins,

că n-am nici un motiv să fiu nemulţumit de tine.

Ai făcut ceea ce era de aşteptat de la tine.

Mă bucur ca ai fost de acord cu privire la Benziger. Bun om.

Nu asta vroiam să vorbesc cu tine.

Nu vrem să fim deranjaţi.

Voi fi direct. Ţi-ai văzut soţia,

sau ai venit aici direct din Mountain City?

Pe Mary? Nu. Am ajuns acasă noaptea trecută.

Ea era încă la Long Island

şi nu venise când am plecat de-acasă în această dimineaţă. De ce?

Pot să presupun ca eşti conştient de problemele tale?

Vreţi să fiţi mai explicit?

Ei bine, acum, domnul nostru Hasbrouck,

are o mai mare consideraţie pentru tine.

Se-ntâmplă să locuiască în Westport, Connecticut.

Deci, a fost inevitabil.

A auzit de prezenţa soţiei tale la casa unui vecin:

Domnul şi doamna Cash Joseph.

- Cash? Eu nu-i cunosc. - Nu, nu-i cunoşti.

Dar doctorul James Roper îi cunoaşte

şi acolo şi-a petrecut ultimul weekend cu soţia ta

după meciul de fotbal Princeton-yale.

Aveţi cuvântul meu, sau cuvântul domnului Hasbrouck,

ca acea gazdă

îşi face un de a avea o casă plină de vizitatori în fiecare weekend

atracţia fiind că nu va fi nici o verificare,

asupra celor care dorm în care cameră.

Nu trageţi concluzii prea repede?

Te asigur că domnul Hasbrouck a făcut destul de multe

cu nevastă-ta, a fost ca un secret deschis,

înainte de a-l invita pe Eugene la masa de prânz.

- Eugene St. John? - Discuţia lor a fost mai mult formală.

St. John a fost de acord, să nu ia măsuri chiar acum,

dar a promis că va vorbi cu fiica sa

atunci când vei decide că e necesar sau recomandabil.

Şi aşa stau lucrurile.

Nu mă preocupă în cazul în care eu sunt cel în cauză.

Nu e treaba acestei firme ce face soţia mea.

Sunt surprins ca domnul St. John nu l-a trimis la dracu pe Hasbrouck.

Şi-a dat seama că ce e bine pentru viitorul tău

e bun pentru fiica lui.

Dacă e ceva ce el, eu, sau altcineva poate face

pentru a-ţi salva căsnicia, o vom face. - Şi dacă nu vreau s-o salvez?

Atunci am dat greş. Şi tu ai dat greş, Eaton.

Divorţul e un lucru condamnabil.

Se încalcă buna rânduială. E o ameninţare pentr-o buna rânduială.

Infidelitatea ar putea fi un motiv de divorţ?

Nu există motive pentru divorţ. Dacă vrei părerea mea personală,

infidelitatea e un păcat mai mic.

Aş face orice pentru a preveni un divorţ.

Inclusiv infidelitate continuă?

Eu consider cuvântul tău „Continuă” lipsit de respect.

Nu iert nimic din ea. Problema de infidelitate

e între soţ şi soţie şi Dumnezeu.

Problema de divorţ, se referă la întreaga civilizaţie.

Ce e căsătoria? Un schimb de jurăminte, un contract.

E de datoria mea, şi a oricui lucrează pentru mine,

să-i cer să-şi onoreze toate contractele.

Când ai venit aici, ai aflat că ne onorăm mereu cuvântul,

chiar dacă asta înseamnă o pierdere.

Asta e prima posibilitate ce ai avut-o,

de a te pune la testul nostru. - Şi dacă nu îndeplinesc testul?

Ai muncit din greu şi bine, Eaton.

Ai un bun record greu, câştigat cu noi.

Nu-ţi poţi permite să arunci asta.

Îmi pot permite să fac tot ce vreau.

Şi aş spune cu tot respectul cuvenit,

că nu vă puteţi permite nimic de genul ăsta.

N-aveam de gând să-ţi spun asta.

N-am vrut să-ţi formăm decizia ta,

dar eu te plac, Eaton, şi nu vreau să te pierd.

Doar tu şi eu vom şti, că am menţionat această dată.

- Ce aţi menţionat? Biroul de conducere.

Parteneriatul.

Am avut discuţii cu conducerea,

şi e doar o chestiune de timp

şi mult mai puţin decât s-ar putea presupune.

Stai pe loc, fiule. Ai la ce să te gândeşti.

Dar n-o face acum. Ai avut un moment prost.

Ei bine, te-ai întors.

- A fost excursie de succes? - Da.

Eşti înapoi pe bune, sau e doar o vizită?

Pentru totdeauna.

Ai terminat mai devreme decât te aşteptai?

Mai devreme decât te-ai fi aşteptat şi tu.

Acum, că m-am întors, va trebui să te comporţi bine.

Ai spus începe?

Ştiu totul despre tine şi Roper la „încasări”.

Aş putea trimite o citaţie la toată lumea care a fost acolo...

şi să divorţez de tine în statul New York.

Dar n-o vei face, deoarece domnul MacHardie n-ar dori asta.

Crezi că eşti destul de inteligent, dar nu eşti.

Tu ţi-ai etalat afacerea în public.

Nu-mi place o soţie care-şi bate joc de mine.

Şi mie nu-mi place să am un soţ care nu e un soţ.

- Ce crezi că faci? - Ce arată că fac?

Ce te aştepţi să fac eu, să intru la mânăstire?

Sunt sigură că-ţi vei găsi o femeie, dacă n-ai făcut-o deja.

Mai bine ai fi atentă.

Ar fi bine, să explici fiecare minut din timpul tău.

Sau ce vei face?

Te voi pune exact unde ţi-e frică de aterizare

în tabloide, pagina 1, 2 sau trei. E alegerea ta!

Ştiu de ce-mi faci asta!

Nu e căsătoria noastră, e încercarea de a o păstra.

E visul tău bolnav, de 5 milioane înainte de a împlini 40 de ani!

Să fii om mare, mai mare decât tatăl tău!

Domnule Eaton, mergeţi direct în camera partenerilor, vă rog?

Domnule Duffy, vă rugăm să mergeţi direct în camera partenerilor.

Creighton, intră.

Alfred, vino şi stai jos.

Acum, am luat... La propunerea Nassau,

în considerare cererea Nassau,

că am subscrie la stocurile de acţiuni.

pentru a finanţa o expansiune a fabricii.

Nassau, evident, vrea să se extindă,

deoarece ei se aşteaptă să obţină un contract barosan,

pentru fabricarea noilor avioanelor E1-FX pentru marină

şi ne trimit să ne uităm la acest E1-FX

pentru a vedea cât de bună e aeronava,

înainte ca MacHardie şi Compania, să se implice.

Domnule, nu e interesul Marinei Statelor Unite, în avioane...

suficient pentru noi?

Normal ar trebui să fie, dar în acest caz

instinctul mi-a spus că ar fi trebuit cel puţin să facem

o investigaţie de rutină a E1-FX, înainte de a risca,

mai ales că avem în echipă un om atât de calificat pentru acest lucru.

Alfred, nu eşti numai prieten al lui Alexander Porter,

dar ai fost asociat cu NAC,

cu mult înainte de asta,

în fabricaţia avioanelor.

Unii oameni par să creadă că plecarea mea de la Nassau,

a marcat începutul creşterii sale.

Nu-l plasăm pe domnul Eaton într-o poziţie destul de jenantă,

cerându-i să încerce să-şi exercite o judecată imparţială,

unde cel mai apropiat prieten, domnul Porter e interesat?

Şi pe cine ai recomanda pentru asta, Creighton?

Ei bine, domnule, la fel de mult ca restul în acest risc,

în atenţia firmei, şi eu sunt familiar

cu toate ramificaţiile sale...

Am toată încrederea în judecata domnului Eaton.

Alfred, cât timp îţi va lua ca să obţii asta?

Printr-o coincidenţă fericită, doamna Eaton şi eu,

vom fi la masa domnului Porter la un bal de caritate, sâmbătă.

Nu e nici o regulă, care spune că un om nu poate profita de gazdă.

Aş vrea să spun că eu sunt aproape de tot ce e în Nassau,

dar eu sunt doar capul titular. Dacă veţi ierta expresia.

Mulţumită banilor unchiului Fritz

am strâns dividende, profiturile, şi creditul.

Da, mulţumesc.

Von Elm e adevăratul creier. El vă dă tot ce aveţi nevoie.

- Poţi să-l convingi? - Văd că obţii locul fruntaş.

Mulţumesc.

- Pot să te întreb ceva ciudat? Dacă suporţi un răspuns banal.

Mai faci ceva în afară de şi mai mult succes?

De ce nu spui ce vrei să spui?

- Bine. Să vorbim despre Mary. - Nu e nimic de vorbit..

Lucrurile sunt mai bine?

Nu sunt nici mai rele. Şi nici nu vom face mai bine.

- Nu mă interesează. Eu nu sunt destul de bun pentru tine?

S-ar putea spune şi aşa.

Nu vei fi prima soţie nemulţumită pe care am făcut-o fericită.

Aş vrea să mă întorc la masă.

El nici nu ştie că eşti în viaţă, sau cu ce parfum te dai,

sau cum eşti de superbă. Toată lumea o ştie. Şi tu.

- Dă-mi drumul, te rog. - Nu te opune. Ştiu totul despre tine.

Ştii?

Alfred, mă duci acasă, te rog?

Credeam că veţi depăna amintiri.

Noapte bună. A fost încântător. - Noapte bună, prinţesă.

- Ai fost o gazdă fermecătoare. - Dar ciudată?

- Ia maşina mea, te rog. - Da, domnule.

- Bună, Natalie. - Bună.

E frumos să te văd din nou.

O ştii pe soţia mea Mary? Benziger Natalie.

- Ce mai faceţi, doamnă Eaton? - Bună, domnişoară Benziger.

- Ce te aduce la New york? - Puţine cumpărături.

Eşti aici cu mama ta?

Nu. Cu o prietenă... Doamna English. Caroline English.

- Cum e tatăl tău? - E bine, mulţumesc.

De unde vă cunoaşteţi, din Philadelphia?

Am încercat să-i vând tatălui lui Natalie nişte obligaţiuni

când am fost în Mountain City.

În Pennsylvania, îţi aminteşti? - Da, îmi amintesc.

Ei bine, noapte bună, doamnă Eaton. A fost plăcut să te întâlnesc.

- Noapte bună, Natalie. - Noapte bună.

Ei bine, şi ea cum îţi spune?

Domnişoară.... Benziger.

Ea îmi spune doamna Eaton, şi tu îi spui ei, Natalie,

ea nu-ţi spune în nici-un fel. Nu eşti domnul Eaton sau Alfred?

De fapt, sunt Calvin Coolidge,

dar ea nu ştie asta.

Ea e într-adevăr destul de drăguţă, ştii.

- Şi tu mă cunoşti. Îmi plac bărbaţii. Aşa mi s-a spus.

Când e atât de minunată, mi se pare greu s-o urăsc.

- Cred că ai avut noroc. - Am avut?

Da. Ea are ceva ce eu nu am... Eu?

Amabilitatea.

- Dar apoi am ceva ce ea nu are.

Onestitate şi curaj.

Ea n-are curaj.

Ce faci?

Nu-ţi face griji. Nu-ţi sun prietenă. Nici nu trebuie.

Cu doctorul Roper, vă rog.

Alo, Jim?

Mă ţii minte?

Exact.

Uite, de ce n-am lua cina cândva?

Mâine seară?

Nu ţi-am spus?

Bine. Ne întâlnim la tine.

Minunat.

Ai obiecţii?

N-am nici fapte şi nici dovezi.

- Deci asta e tot ce pot face. - Chiar aşa?

Da, chiar aşa.

Te las să vorbeşti cu maiştri, designerii, mecanicii,

toată lumea, şi pilotul de teste.

Sunt sigur că-ţi vor spune tot ce ştiu.

Ei au fost instruiţi să fie cooperanţi.

Pun pariu că au fost. Toţi au fost de mare ajutor.

E1-FX e cel mai mare avion. Poate ca pot zbura şi eu cu el.

- Eu ce-ar trebui să spun? - Nu vreau să spui nimic.

Înainte să mă întorc pe Wall Street, şi să raportez eşecul unei misiuni,

îţi dau o oră pentru a găsi acest pilot de test,

care a fost atât de ocupat. - Să zicem că nu-l pot găsi.

Atunci, eşti în afacerea greşită.

- Să nu crezi că nu va apărea în raportul meu. - Stai puţin.

- Adu-l pe Kelly aici. - Da, domnule.

Dacă cineva ca mine nu te-ar şti bine,

şi-ar închipui că vii aici...

cu un întreg set de prejudecăţi împotriva noastră.

Ai plecat din această companie când era nimic

pentru că ai crezut că va fi întotdeauna un nimic.

Mă bucur că sunt cunoscut atât de bine, de cineva ca tine.

Intră.

Aţi trimis după mine, domnule?

Acesta e Jerry Kelly, pilotul nostru de test.

- Cred că domnul Kelly şi cu mine vom merge la o plimbare.

Adică pui un picior, în faţa celuilalt.

Tot timpul pe care l-am pierdut.

Mă voi revanşa faţă de tine.

Intenţionez să te fac să faci asta.

De fiecare dată când sunt cu tine am cele mai ciudate sentimente.

- Ei bine, eu sunt un om ciudat. - Eşti?

- Şi tu eşti o femeie ciudată. - Cum sunt eu ciudată?

- N-ai descoperit asta încă? - Nu.

Ei bine, te voi lăsa să afli.

Jim.

Mă iubeşti?

Să te iubesc?

Dragă, te iubesc,

dar eu nu cred în dragoste, mai mult decât tine.

Eu cred că mă doreşti şi tu pe mine.

Asta e ceea ce ne aduce aici şi ne ţine împreună.

Atunci presupun că n-are nici un sens

să vorbim despre căsătorie, sau chiar să ne gândim la ea.

Hai să nu vorbim despre iubire veşnică sau devotament...

Jim!

Doreşte-mă. Te rog, doreşte-mă.

Oh, David... Primul lucru real dintr-un an lung.

Am avut să te văd din nou.

De asta am venit la New york.

Ei bine, mă bucur că ai făcut-o.

Am fost întrebată...

despre lucruri atât de multe.

- Într-adevăr? - Da.

Soţia ta, mai frumoasă decât aş fi crezut că ar fi.

Şi tu eşti încă cu ea, nu e aşa?

Trăim sub acelaşi acoperiş.

Asta e tot.

David, e acolo undeva un loc unde putem merge?

Deci e. Sau a fost.

Aş fi putut divorţa de ea. Aş fi putut, dar n-am făcut-o...

deoarece ar fi fost dăunătoare carierei mele.

Dumnezeu să mă ajute.

Cariera mea se pare a fi mai importantă,

decât m-am gândit vre-odată că ar putea fi.

Te-am scos din minte şi m-am îngropat în munca mea,

chiar mai profund decât înainte.

Dar cred că niciodată n-am lucrat cu adevărat,

pentru că ori de câte ori m-am gândit la tine, a fost...

a fost întotdeauna cu dragoste.

Apoi, noaptea trecută, când te-am văzut,

a fost ca şi cum te vedeam prima dată.

Dar am simţit un real pericol pentru amândoi.

Vezi, de aceea...

Îmi doresc să fi avut curajul să nu-ţi dau telefon.

Deci, fi atentă, Natalie. N-am nimic să-ţi ofer,

cu excepţia durerii adânci...

Şi nu vreau să te rănesc.

- Ai înţeles ce am încercat să-ţi spun? - Da.

Dacă ai avea instinct, te-ai ridica de la masă,

şi nu m-ai mai vedea niciodată. - Vrei să fac asta?

Oh, David.

Eu nu pot suporta... să vorbim doar.

- E un loc unde putem merge? - Nu, Natalie.

- Un hotel? - Tu n-ai vrea asta.

Nu, nici tu.

Dar aranjează, dragă, te rog.

Ocupat, ocupat, ocupat.

Cum merge Investigarea Nassau?

Nu vreţi să aşteptaţi raportul meu?

Numai dacă trebuie.

Nu vă faceţi griji. Veţi obţine întreaga poveste mâine.

Am auzit că ai avut o discuţie cu pilotul lor de teste.

Aşa e.

I-ai salvat viaţa fiului meu odată.

Ai putea să faci acelaşi lucru pentru acest bătrân.

Te dai pe gheaţă subţire, şi te vei uda la picioare.

N-ai fost la patinaj aseară?

Făcând dragoste în public cu o tânără domnişoară

care nu semăna deloc cu soţia ta? Ar trebui să fii mai atent.

Stai puţin. Să fim un pic realişti.

Poate ne facem reciproc o mare favoare.

Fă-mi o favoare. Pleacă din drum.

Ştii la fel de bine ca şi mine

că domnul Machardie are unele noţiuni anchilozate,

despre comportamentul necorespunzător aici.

Ai încercat să transformi afacerea Nassau în jocul tău?

Am dovada pe care o voi pun mâine pe birou.

Oh, n-ai face asta, pentru că dacă o faci, te duci cu mine.

Tu şi jucăria ta.

- De ce nu te duci să sari în lac? Asta e specialitatea ta.

Aşa ai ajuns în această societate, în primul rând.

Domnule, v-ar interesa un set din Enciclopedia Britanică?

- Vino aici, domnişoară, şi vom discuta această chestiune.

Oh, dragă, stai la mine. Nu mă lăsa să fug.

Aproape că nu veneam. M-am întors înapoi de două ori.

Ştii, noi nu trebuie să rămânem aici.

Am putea merge la o plimbare sau la cină.

Şampanie?

Vino aici.

- Uită-te. - E minunat.

Ştii, cred că o să-mi amintesc această noapte, pentru vecie...

Şi într-o zi, când în sfârşit ne vom despărţi,

voi merge în Spania, şi voi trăi cu amintirile mele.

De îndată ce te voi vedea că te-ai plictisit de mine.

Vei fi prea bătrână ca să călătoreşti când asta se va întâmpla.

Te iubesc.

Mai mult decât am gândit vre-odată că aş putea iubi pe cineva.

Te iubesc, David.

- Mesaj din partea domnului Duffy. - Ieşi afară!

- Luaţi mai multe fete. - Am destule. Să mergem.

Haide, să mergem!

De ce simt acest lucru...

- Acest tip de moarte? - De ce?

Nu ştiu.

Te gândeai doar la ce-ar simţi mama şi tatăl tău...

dacă ar vedea una dintre aceste fotografii cu noi.

Nu mă gândeam la asta şi eu nu te voi dezamăgi.

N-o pot ţine departe de mintea ta pentru totdeauna.

Doar dacă aş juca mingea mâine cu Duffy,

şi tu, te-ai dezbrăca în public,

apărând peste tot în ziare.

Nu-mi pasă. Crede-mă. Ştiam ce făceam.

Am să accept consecinţele, oricare ar fi acestea.

Nu-i voi lăsa să-ţi facă aşa ceva.

Nu pentru mine. Dacă o să-l laşi pe omul ăsta să te şantajeze,

e pentru a-ţi proteja cariera ta.

Tot pentru ceea ce ai lucrat, n-ai făcut-o pentru mine.

Ai văzut? Asta e moartea pe care o simt.

Va fi întotdeauna acea incertitudine pentru tine, nu?

De ce ai făcut-o, pentru cine.

Ei bine, nu cred că aş putea trăi cu asta.

Nu putem pune capăt acestui tip de convorbire?

Eşti foarte aproape de a spune lucrurile finale.

Poate că trebuie să fie spuse.

Poate că n-a fost deloc un viitor pentru noi,

şi trebuia ca prietenul tău Duffy să ne trezească din vis.

Ştii ce faci, nu e aşa?

Mă trimiţi înapoi la Mary şi pe tine înapoi la Mountain City.

Asta e ceea ce vrei?

Ei bine, dacă asta e, de ce nu spui aşa?

Deoarece în momentul în care aş face-o...

Voi simţi că viaţa mea s-a terminat.

Tu încerci să mă forţezi s-o spun, atunci.

Cred că da.

Bine, atunci...

Dacă aşa doreşti.

La revedere, Natalie.

La revedere.

E ceva în neregulă?

Vrei să te descarci? Cel puţin te pot asculta.

Ştii ceva, Alfred?

Tu şi cu mine am fi putut avea o relaţie plăcută,

dacă te-ai îndrepta doar un pic. Ce fel de relaţie?

Oricum ţi-ar place.

Desigur, ştiu că nu e nici o dragoste pierdută între noi, dar...

Dacă te-ai opri din joaca rolului soţului vătămat,

ne-am putea bucura de această relaţie

pe care mulţi dintre prietenii noştri o au.

Am văzut cum te uiţi la mine, când ştiam că m-ai vrut,

şi eu cu siguranţă te-am vrut.

Şi tu doar te-ai întors şi ai plecat singur în dormitor!

Întotdeauna am crezut că eşti aşa de prost.

N-ar fi mai frumos dacă am fi prieteni aşa? Taci.

Arăţi că un om bătrân în seara asta, Alfred.

Ce s-a întâmplat, prietena ta îţi face probleme?

Nu vreau să vorbesc despre asta.

Sper că n-ai amăgit-o,

spunându-i că vei băga divorţ.

Ştiind femeile, sunt sigură că a sperat că o faci,

şi acum e supărată pentru că n-o faci.

Am ştiut întotdeauna că ea n-are curaj.

Ei bine, am greşit?

Prietena ta te presează cu căsătoria?

Mary, te rog.

I-ai face un bine spunându-i

că nu e vorba doar de şeful tău care-ţi stă în drum,

Poţi să-i spui că şi soţia ta,

care se întâmplă să-i placă căsătoria asta,

nu intenţionează s-o schimbe. De ce nu?

Îmi dă statutul de securitate şi un fel minunat de libertate.

Ei bine, de ce te holbezi la mine?

Când mă gândesc la mizeria în care ne-am adus reciproc,

şi-am irosit ani, trădări, umilinţe...

Eu nu dau vina pe tine pentru asta.

Cred că am făcut la fel de mult ca şi tine

pentru a distruge orice am avut între noi, dar s-a dus acum.

E dincolo de recuperare, mort.

E-n regulă!

N-avem nevoie de asta.

De fapt,

poate ar fi mai interesant fără asta.

Mă duc la culcare acum, Alfred.

Nu sunt chiar atât de rea, îţi aminteşti?

- Domnule Eaton? - Da.

Semnaţi aici, vă rog.

Mulţumesc.

Înainte de a auzi raportul domnului Eaton,

cu situaţia de la Corporaţia Aeronautică Nassau,

am câteva cuvinte de spus, de bun augur.

În regulă, Henry.

Ştiu că mă veţi ierta, pentru ruperea unei tradiţii,

dacă am decora această veche dar profitabilă cameră, astăzi

cu prezenţa unei tinere doamne atractive.

Domnilor, doamna Alfred Eaton.

Ce mai faceţi?

Chiar acolo, Mary.

Doamna Eaton a fost primită în secretul nostru, acum câteva zile,

şi dacă am judeca după surpriza, de pe faţa soţului ei,

ea a ţinut secret,

mai bine decât majoritatea femeilor capabile de a o face.

Acum, Alfred, ajungem la ceva, care nu e un secret

şi asta e marea stimă în care te afli în această firmă.

Vorbesc nu numai pentru mine, ci pentru toţi partenerii mei.

Te-ai dedicat acestei firme...

cu un devotament, care ar servi, exemplu pentru toţi tinerii,

care aspira la succes.

Ai sacrificat, propria ta plăcere şi distracţie pentru noi.

Ai călătorit peste tot în ţară pentru noi.

Veneai la birou, de la 3:00 şi 4:00 dimineaţa

la timp şi din nou, ai executat misiuni dificile

cu îndrăzneală şi mai mult curaj, decât ne-am aşteptat.

Nu numai asta. Şi acest lucru e deosebit de important.

Tu ne-ai făcut mândri de performanţa ta,

în privat, de viaţa ta, de asemenea.

Cred că ştii ce vreau să spun acum. Că te-ai ghidat

cu înţelepciune, maturitate, şi bun gust,

şi un fin sentiment de responsabilitate,

şi, în câteva momente, cred că vei vedea de ce a meritat.

Acum e momentul să fim mai specifici.

Atâta timp cât am fost cu toţii de acord aici astăzi,

am crezut că ar fi o bună ocazie,

să-ţi spun înainte de a citi de asta în Wall Street Journal,

că tocmai ai devenit primul om,

care înainte de 40 de ani,

a devenit un partener total, al lui Machardie şi Compania.

Felicitări, Alfred.

Felicitări.

Felicitări, doamnă Eaton.

Felicitări.

Acum,

Domnule Machardie...

Domnilor, eu...

Sunt profund onorat.

Sunt flatat de generoasa dumneavoastră ofertă de parteneriat.

E o zi pentru care am muncit din răsputeri,

cu fiecare fibră a fiinţei mele.

Ca mai toţi bărbaţii americani,

eu am fost întotdeauna conştient de faptul,

că nimic nu e mult mai important în viaţă,

decât realizarea unei averi, şi înalta poziţie în societate.

Şi pot spune sincer că n-am lăsat nimic să mă abată,

de la scopul meu de realizare a acestui obiectiv.

Când afacerea m-a chemat,

n-am lăsat responsabilităţile personale să-mi stea în cale.

Dacă ceva vre-odată a intervenit,

cu afacerile de la Machardie şi Compania,

am ştiut mereu că există doar o singură alegere...

şi am făcut-o invariabil. Deoarece am învăţat cu adevărat, domnilor,

aşa cum domnul Machardie a spus-o graţios,

că ai nevoie de înţelepciune, maturitate, bun gust...

şi un sentiment de responsabilitate, în poziţia de afaceri a cuiva...

dacă unul obţine ceva în această lume.

Unii bărbaţi cred în termeni foarte mici, domnilor.

Dacă se găsesc căsătoriţi cu o femeie,

care le-a fost infidelă,

ei destramă căsătoria, la fel cum nu-şi asumă nici o responsabilitate,

la firma de afaceri pentru care au lucrat.

Şi dacă vor găsi fericirea autentică cu o altă femeie...

ei îmbrăţişează asta, neavând nici-o consideraţie

faţă de colegii lor de afaceri.

Aceşti oameni nu devin de succes, domnilor.

Ei nu devin parteneri cu drepturi depline, aici.

Ei devin eşecuri abjecte.

Ei îşi au locul lor, alături de milioane de mediocrităţi,

care au o casă plină de copii, o serie de prieteni,

albume de fotografie umplute cu amintiri triviale,

mai presus de orice considerente din această lume.

Cu toată modestia datorată, domnilor,

simt că am câştigat poziţia pe care mi-aţi oferit-o astăzi.

Nimeni de aici n-o merită mai mult decât mine.

- O secundă... - Eu n-am terminat încă.

Primul act al meu ca partener, va fi de a vă înmâna raportul meu

cu privire la situaţia companiei Nassau aeronautice. Şi după ce-l citiţi,

sunt destul de sigur că prietenul meu, domnul Duffy de acolo

va dori să emită un alt raport cu privire la un alt subiect,

şi anume, cel mai nou partener de la MachHardie şi Compania,

cele mai nou şi, eventual, cel mai scurt care a existat.

Şi, acum, dacă mă scuzaţi,

am alte mai puţin importante afaceri de care trebuie să mă ocup.

- Îmi pare rău. - Ce...

- Ce-nseamnă asta? - Ce s-a întâmplat cu el?

Alfred.

Ştiu că aţi venit să mă feliciţi. Mulţumesc.

- Te faci singur de râs. Ai fost îngrozitor de grijulie

din partea ta noaptea trecută, atunci când îmi spuneai,

„Despre relaţia frumoasă” „pe care am fi putut-o avea”

dar niciodată n-ai menţionat parteneriatul.

Pentru că poate aş fi crezut că...

parteneriatul are ceva de-a face cu noua descoperire a ta,

dacă oarecum e în interesul căsniciei noastre.

Alfred. Alfred, vreau să-ţi vorbesc.

Orice comunicare viitoare între mine şi tine

va fi prin căi legale. - Alfred.

Du-te la ea. Nu-ţi va face nici un bine.

Dacă e destul de proastă, să mă mai vrea,

nimic nu mă va opri să-mi petrec viaţa cu ea.

N-am să-ţi acord divorţul.

Aşteaptă să vezi fotografiile.

Domnul Duffy va lansa pentru consumul public. - Ce fotografii?

Nu vei fi capabilă să-ţi arăţi faţa în acest oraş,

dacă nu-mi acorzi divorţul. Cum le plac merele?