Original subtitles

În anul 1943, într-o locație secretă din Anglia nordică,

niște cercetători britanici au reușit să finalizeze

un instrument revoluționar căruia i s-a dat numele de "RADAR".

Din acel moment strategia de război din Europa s-a schimbat

și datorită acestui nou aparat

Forțele Aliate au obținut victorii neașteptate pe toate mările.

Dar chiar în toamna aia târzie a anului 1943,

un cercetaș englez cu unul din aceste prime aparate la bord,

în timp ce survola deasupra apelor Norvegiei...

Avionul 1.0 către bază. Niciun semn de cuirasatul nemțesc.

Aici baza. Întoarceți-vă, 1.0.

Trei avioane inamice la ora 5.

Sunt în spatele nostru.

Suntem sub atac inamic.

Întoarceți-vă, 1.0. Trebuie să vă întoarceți.

Nu putem s-o facem.

Răspundeți, 1.0. M-ați auzit?

Răspundeți, 1.0.

M-ați auzit?

Distrugeți avionul și catapultați-vă!

Repet! Distrugeți avionul și catapultați-vă!

HENRY SILVA ÎN

OPERAȚIUNEA RED POINT

Traducerea, adaptarea și sincronizarea manuală: Cristian82

Mai sus, mai sus. Mai sus.

Da, așa.

Da, mai la dreapta.

Mi se pare că e în stare bună, căpitane.

De data asta, norocul e de partea noastră.

Da, însă asta nu e suficient, lt.

Epava avionului trebuie să ajungă la baza noastră.

Și asta înseamnă trei zile de călătorie.

Din păcate trebuie să călătorim noaptea ca să evităm atacurile aeriene.

Da, este periculos, însă nu vă faceți griji.

SS-ul o să conducă convoiul până la bază.

Trebuiesc luate toate măsurile de siguranță, lt.

Acest aparat este foarte valoros,

iar aliații vor face tot ce pot ca să-l recupereze.

Aici în Norvegia,

noi avem controlul asupra fiecărui unghi al acestei țări.

Cred că n-o să fie niciun pericol.

Poate.

Cu toate acestea vreau să-ți dau un sfat, lt. Keller:

Fii prudent și fii cu ochii-n patru.

Fără îndoială prudența e foarte bună,

însă asta nu a ajutat niciodată la câștigarea războiului.

Prudența, poate că nu, însă inteligența, da.

La dreapta!

La stânga, mai repede! Mai repede! Mai repede!

Mai repede! Mai repede! Haide!

Înainte!

Mai repede! Haide!

Suntem conștienți cu toții de pericolul pe care-l reprezintă

epava acelui avion în mâinile inamicului.

Dat fiind că, tehnicienii noștri cred că la căderea în apă

aparatul radar nu a suferit daune importante,

nemților n-o să le ia prea mult timp să reconstruiască întregul aparat,

lipsindu-ne de o poziție de avantaj strategic,

pe care nu ne putem permite să o pierdem.

Lee Timpson și agenții săi,

colaborând cu serviciile speciale americane ale mr. Simms,

vor trebui să depisteze și să distrugă acea epavă

cât mai repede posibil.

Acestea sunt ordinele amiralului.

Sunt la Tromso.

Este clar că, pentru a evita atacurile noastre aeriene

- călătoresc doar noaptea. - Ăsta e un avantaj pentru noi.

În ce sens?

Astfel va dura mai mult transportul.

Momentan urmează coasta, îndreptându-se spre nord.

Au părăsit coasta.

Nu par să se îndrepte spre Germania.

Oprește-te!

Acum am înțeles. La Vestland duc epava.

Ce vă faceți să credeți că aceea e destinația?

Nemții au construit pe muntele ăla, o uzină chimică,

la adăpost de bombardierele noastre.

Exact în zona Vestland.

În sfârșit, putem acționa, însă trebuie s-o facem repede.

Dată fiind viteza convoiului, avem doar 24 de ore la dispoziție.

Tocmai de asta, l-am chemat pe cpt. Duke.

Cunoaște situația și poate pleca în Norvegia acum.

Liderul rezistenței din zonă îl așteaptă.

Îl cheamă Hans Liedholm.

Hans!

- Voiai să mă ucizi? - Iartă-mă, sunt cu nervii la pământ.

- Și pe deasupra nu te așteptam. - Avem vești.

Celor din Londra le e teamă. Americanul ajunge azi.

- Ajunge azi?! - Da, ceilalți au fost avertizați.

Te așteaptă.

Ce e, Kristy? Ești obosită?

Nu mai suport. De fiecare dată e ca un coșmar.

Mi-e întotdeauna teamă că o să strig dezgustată

și că o să mă trădez și pe mine și tot grupul nostru.

Încearcă să mai reziști puțin.

Nu poate dura la infinit acest război.

Știi bine că faci asta din ură,

însă e singura cale de a aduna informațiile de care avem nevoie.

Unde e întâlnirea?

La podul din Granvin.

Adăpostiți-vă!

- Coborâți! Mișcați-vă! - Mișcați-vă! Mișcați-vă!

Repede! Repede! Mai vioi! Mai vioi!

- Asta e casa. Succes. - Mulțumesc.

Rămas bun, Duke.

Intră, repede!

- Cum a mers? - Bine.

Mulțumesc, Kristy.

Așa. Mai la dreapta.

Mai la dreapta, atenție, da, atenție.

Vizita uzuală, căpitane.

D-ră Kristy, o vizită neașteptată.

Mulțumesc pentru surpriză, însă azi chiar nu pot.

Dar să sperăm că în curând.

Felicitări, căpitane.

Trebuie să recunosc că ideea d-tale de a aduce epava cu camioneta de lapte,

ne-a ajutat să salvăm acel aparat valoros.

Felicitările d-tale sună puțin cam ciudat.

Totuși, datorită inteligenței mele,

20 de oameni de-ai d-tale au fost uciși.

Pentru un SS este o onoare, să moară pentru Fuhrer.

"Moartea, este mereu rușinoasă pentru un om."

Asta spunea marele nostru poet Goethe.

- Șase copii, d-ră. - Căpitane...

afirmația d-tale e destul de tulburătoare.

- Chiar crezi? - Da.

Și e de datoria mea ca soldat neamț

să informez Berlinul despre părerea d-tale.

Dacă e să raportezi trebuie s-o faci cum trebuie.

Mai adaugă și că am trăit timp de doi ani în Statele Unite.

Cine știe, poate pentru asta și în pofida complimentelor d-tale

aș putea fi acuzat de sabotaj.

Și acum, iartă-mă.

Trebuie să mă ocup de adăpostirea epavei.

Încă ceva, căpitane.

Te informez că am primit ordin,

să preiau comanda întregii securități,

a uzinei și a zonei.

Serviciul secret are informatori buni.

Nu se înșală niciodată.

Rezultatul, 12 oameni au murit în zadar.

Nemții sunt atenți,

iar radarul este în siguranță în ascunzătoarea lor.

Așa e, căpitane, dar acum să ne calmăm.

Ne-au jucat pe degete.

I-am subestimat.

Duke, ce a fost a fost.

Acum să încercăm să îndreptăm totul.

Să îndreptăm repede totul, pentru că Russell e încă viu.

- Operatorul radar?! - Exact.

Este rănit și este prizonierul nemților.

Poate îl poți ajuta, naziștii sunt oameni foarte convingători.

Asta e problema voastră. Eu mi-am făcut treaba.

Încă ceva. Informatorul lui Hans cunoaște bine uzina aia și apărarea.

După spusele lui e impenetrabilă.

Însă, fiecare lucru are un punct slab.

Mă întreb, oare cum naiba respiră în subteran?

- Așa e. - Așteptați puțin. Calmați-vă!

Momentan este doar o presupunere.

Dar dacă aș fi în locul vostru, aș face mai multe fotografii ale zonei.

Ăsta este fiordul din Vestland. Urmează coasta pe o distanță de 3.5 km.

Zidurile din zonele mai înalte, se ridică până la 150 de metri deasupra apei.

Adâncimea fundului mării în interiorul fiordului,

variază de la 10 la 3 metri, iar vizibilitatea este foarte scăzută.

Uzina este săpată dincolo de acest zid.

Întreaga zonă este slab păzită,

pentru că reprezintă o excelentă protecție naturală.

Maximizați de 20 de ori această zonă.

Așadar, Simms, ce au spus geniile serviciului secret despre planul meu?

Zero șanse și tu știi mai bine decât mine asta.

Au spus că nu o să reușești să intri.

Că e o operațiune nebunească.

Vrei să-ți spun ce cred eu?

- Să auzim. - După mine, au dreptate.

Așadar?

Nu știu ce să-ți spun.

Renunțăm la tot. S-a hotărât.

De câți oameni ai nevoie?

- Puțini, dar buni. - Trebuie să-i găsești.

Vreau să am mână liberă pentru orice decizie.

- În regulă. - Și pe lângă asta,

trebuie să-l găsești pe un anume...

- John McHarding. - Da, domnule.

Ia loc.

- Nu înțeleg de ce am fost chemat. - D-ră, lasă-ne singuri.

Mulțumesc.

Întreabă.

- De ce am fost chemat aici? - Pentru că ești un alpinist celebru.

Și am nevoie de un om ca tine.

Știu că ai făcut trei expediții,

în lanțul munților Himalaya, în Anzi și în Islanda.

Și cu asta basta.

Ascultați, nu vreau să se creeze confuzii mai târziu.

Știți totul despre mine, chiar și povestea aia veche?

Din Islanda?

- Da, exact. - Da.

Se spune că ți-ai abandonat camarazii

și ai fost acuzat că ești un laș.

Și dvs. credeți asta?

Nu știu. Tu ce crezi?

M-am tot întrebat în toți anii ăștia.

Dar nu știu ce să vă răspund.

Uită-te puțin peste aceste fotografii

și fă rost de tot echipamentul necesar.

Dar nu uita, oficial ești în permisie.

- Ești cumva, cpt. Simon Schultz? - Da.

Hai să facem pariu că-ți spun ce ai în geantă.

10.000 de lire sterline, în diamante... de contrabandă.

Te-aș putea trimite la închisoare pentru 20 de ani.

Dar fiindcă cunoști bine coastele norvegiene,

și dacă accepți să ne duci cu un vas până la Vestland, poate o să scapi.

Pot să știu cine ți-a spus despre diamante?

Poliția portuară crezi că doarme?

Să mergem!

Nu, las-o. Asta o iau eu.

Nu e truc, nu e înșelătorie. Fiți atenți la mâinile mele.

E un joc italian ușor. Fiți atenți.

Asul pierde, jokerul câștigă. Asul pierde, jokerul câștigă.

Pariați pe joker.

Nu vă fie teamă, pariați.

Acum să vedem. Să vedem.

Asta pierde și asta pierde.

Îmi pare rău, însă nu uitați că din greșeli învățați, băieți.

Să reluăm. Trebuie să câștigați și voi

pentru că eu am deja destui bani.

Deci, ați înțeles?

Asul pierde, jokerul câștigă. Jokerul câștigă, asul pierde.

Ochiul vă înșală, băieți, eh? Pentru că e mâna contra ochiului.

Nu e truc, nu e înșelătorie. E un joc italian uimitor...

Văzut din cealaltă tabără e aproape un erou.

El și cinci camarazi de-ai lui au pătruns cu costumul de scafandru

în baza navală din Alexandria, și au aruncat în aer două nave de război.

Este singurul supraviețuitor.

Când l-am capturat,

nu a avut timp să-și distrugă "porcul", cum îi zice.

- Așadar, acest "porc" este încă întreg? - Da.

- Și putem să-l folosim? - Da, dar cu el, cu italianul.

- Noi încă n-am pregătit pe nimeni. - Asta voiam să știu.

- Spuneți-mi, ce fel de om este? - E un italian.

Emotiv, inteligent,

mereu implicat în cele mai ciudate afaceri.

Sardi, Carlo Sardi. Aici ți se spune 'Charlie'.

- Ești foarte popular. - Eu, popular?

Sunt doar englezi.

Cu cât mai puțin se așteaptă să-i înșeli, cu atât mai mult te respectă.

În orice caz, propunerea d-tale nu mă interesează.

Așteaptă puțin.

Ai uitat că țara ta, cea regală, a semnat armistițiul?

Acum ești pe jumătate aliatul nostru.

"Pe jumătate aliat"? Cu partea de sus sau de jos?

Mi se rupe, prietene.

Rege sau Mussolini, sunt un prizonier de război.

Știi, oamenilor curajoși le place riscul și tu ești curajos.

Ai dovedit asta prin operațiunea aia din Alexandria.

Eu mi-am făcut partea și nu a fost o glumă,

iar acum mă bucur de această vacanță.

20.000 $. Ce păcat.

Credeam că ți-ar fi plăcut să câștigi 20.000 $.

Ușurel, Fincher, ușurel.

Atenție!

Acum, băieți, puneți-o ușor pe punte.

Atenție!

Atenție! Mutați-o!

- Nu o ridica sus. - Mc, fă tu mișcarea.

Prinde de jos și dă-i bătaie!

Atenție la trapă!

Credeam că nu mai vii, lt.

Îmi cer scuze pentru întârziere, d-le,

însă soldatul, Sam Trench, a ajuns în închisoare

și nu a fost ușor să-l eliberez.

- Ce ai făcut? - Cine, eu? Nimic.

A fost o eroare judiciară.

Eroare. Îi zice eroare.

A pocnit un ofițer și i-a rupt mâna unui agent de poliție.

Mulțumesc, lt., poți pleca.

Frumos vas.

M-ați scos din închisoare ca să mergem la pescuit?

Da, de nemți.

Aici nu sunt polițiști. Nici arest.

Dacă întreci măsura... te ucid.

Ai înțeles?

Spuneți?

Cred că era mai bine dacă mă lăsați în închisoare.

Știu că ai participat cu succes la multe operațiuni de sabotaj

și ceea ce contează cel mai mult

e că mi s-a spus că ești un șofer excelent.

Nu mă descurc rău.

Urcă la bord.

Grăbiți-vă cu torpila aia.

Acum putem pleca. Echipajul este complet.

Familia s-a mărit. A sosit fiul tău de cățea.

- Aspirația? - Cam proastă.

Și strânge bine cu dinții de tubul de respirat.

- La naiba cu mizeria asta. - Ce e Mc? Nu-ți place viața pe mare?

Dă-ți seama, am învățat să înot la 30 de ani.

Hai, curaj, încearcă din nou, Mc.

- Prof. Schwartz! - Bună ziua, căpitane.

- Voiați să discutați cu mine? - Da.

Peste cât timp credeți că aparatul poate fi trimis la Berlin?

E greu de spus.

Sunt bucăți împrăștiate peste tot

amestecate cu cele ale avionului.

E o operațiune care necesită o atenție specială.

- Trebuie să vă grăbiți. - Facem tot posibilul.

Am impresia că nu te simți prea în siguranță în fortăreața ta, cpt.

D-tale încă nu ai înțeles că, printr-un miracol ciudat

ne-a căzut în mână, o armă,

care ar putea echilibra, soartra războiului.

N-o să fiu liniștit până când epava aia nu ajunge la Berlin.

Ofițerul ăla englez din avion,

ne-ar putea ajuta să rezolvăm multe probleme.

Din păcate, d-le maior, e în stare gravă.

Și oricum, cred că nu o să dorească să coopereze cu noi.

Dacă e așa, pot să fiu foarte convingător.

Îmi imaginez.

Până acum vremea a fost bună. Să sperăm că va fi bine.

Să sperăm.

Ascultă, Duke.

Crezi că avem vreo șansă să reușim?

- Cine știe? - La naiba.

Trebuia să-mi dau seama că o să fiu tras iar pe sfoară.

Sau ca în '40 când m-am alăturat unui grup de asalt.

Promisiuni și discursuri, iar eu ca un idiot am pus botul.

Acum mi-ați promis 20.000 $. Era clar, nu,

că și acum e o escrocherie la mijloc?

- O să fiu din nou "regele idioților". - Nu te agita.

Nu ești singurul.

E o mare satisfacție.

Carlo, ia zi, ce face prietena ta?

Se plânge, pentru că spune că, trebuie să stea în compania unui "porc".

Când ajungem în apele norvegiene?

Dacă nu apar complicații în zori.

De patru ani n-am mai fost acasă.

Carlo!

Treci puțin la cârmă.

Duke, vreau să-ți spun ceva.

Ce e?

Ascultă, când ajungem la Vestland, treaba mea se va termina.

În zona aia e orașul meu. Eu o să vă las.

Nu, tu o să participi la acțiune.

Tu uiți că înțelegerea noastră a fost clară.

- Vă conduc cu vasul și gata. - Care înțelegere?

Nu-mi aduc aminte de nicio înțelegere.

Ești un nenorocit.

Ai ghicit.

Duke!

Vino repede!

E o barcă de patrulare nemțească.

Se îndreaptă spre noi.

Știți cu toții ce aveți de făcut.

Repede, pregătiți-vă!

Să nu facă niciunul pe deșteptul, altfel nemții ne vor pune la zid pe toți.

- Bună ziua. - Cum te cheamă?

- Simon Schultz. - Documentele și harta nautică.

- De unde veniți? - Din sud, din portul Trondheim,

de unde am reparat vasul.

- Mergeți direct? - Mergem la Narvik,

pentru a lua noile năvoade și pentru a completa echipajul.

- Marfă? - Nu.

- Cine mai e la bord? - Doar secundul meu.

- Pot pleca, comandante? - Nu, întâi vreau să verific cala.

Urmați-mă!

- Deschide ușa asta! - Nu am cheile. El le are.

Deschide ușa!

- Deschide ușa! - E surdo-mut, nu înțelege.

Deschide-o!

Alarmă! Repede! Repede!

Haideți, repede! Mișcați-vă!

Reușim, Sam?

Da, dar ușurel.

Mai, mai.

Am trecut de apă mică.

Carlo, motorul la putere maximă. Trebuie să recuperăm.

'Charlie', e ceva cu motorul.

Ce s-a întâmplat?

Cred că e o avarie.

Mi se pare în regulă.

Motorul funcționează, cred că e elicea.

E năvodul. A căzut în apă și s-a încurcat în elice.

- Cheamă-l pe Sam. - Nu, nu, nu las-o baltă.

Mă descurc eu. Știu eu cum s-o fac.

Bine. 'Charlie' aruncă ancora.

- Cat durează? - Cam jumătate de oră.

- Vrei să te ajut, Simon? - Nu, mă descurc.

- Hei, Duke, de ce ne-am oprit? - Năvodul s-a încurcat în elice.

- Simon o eliberează. - Înțeleg.

Îmi este frig. Mă întorc la bucătărie.

Dar cât îi ia? Așteaptă chefalul?

A sabotat elicea și a tăiat-o.

Infractorul.

Dar-ar dracii.

Nu te pot lăsa să pleci.

'Charlie'?

- Da? - Am ajuns.

Oprește motorul.

Sam. Ajută-l să scoată "porcul" afară.

Să ne pregătim să scufundăm vasul.

Acesta trebuie să fie miezul central al radarului.

Suntem pe drumul cel bun.

Bineînțeles, însă mai trebuie să-l legăm corect.

Cpt. Kreuz.

Cum stăm cu munca?

Ați identificat cadavrul de pe țărm?

Nu.

Din păcate, nu.

Niciun semn distinctiv?

Dar avea ăsta în ceafă.

Da, glonț "Kingston", pentru pușca americană tip "Garand".

Și un costum de scafandru de fabricație englezească.

Un glonte american? Și d-tale încă nu-ți faci griji.

Dar cine ai fi vrut să fie, cpt.? Vreun partizan?

Spiritele temperamentale le eliminăm cu prima ocazie.

Da, Europa este plină de spirite temperamentale.

Bineînțeles, paza bună trece primejdia rea.

În zori o să trimit un avion de recunoaștere, să survoleze zona.

Este locul perfect. Adâncimea este de 3-4 metri.

Ne va fi ușor să recuperăm "porcul".

Cât o să ne ia de aici până în zona uzinei?

După calculele mele cam o oră,

însă cu "porcul" aș fi fost deja în Gibraltar.

- În Gibraltar?! - Studiază povestea, idiotule!

El râde.

Să ne mișcăm! Mai avem câteva ore de odihnă.

Mai bine am profita de ele.

Vom campa aici.

Carlo, stai tu primul de pază.

De parcă aș refuza o plăcere a unui ofițer care plătește.

Mc, ajută-mă să dau ăsta jos!

Duke, au ajuns!

Era și timpul.

Cum ești?

- Mă bucur să te revăd. - Și eu, Duke.

Unde este Hans?

Nu sunt răi acești norvegieni, eh?

- Salutare. - Cum ești Hans?

- Îți lipsește un om. - A fost un incident.

Bine, să mergem. Tabăra e departe.

Să mergem!

- Hei 'Charlie', ia uite ce priveliște! - Dar tu ai fost vreodată în Genova?

Dar-ar dracii! Un avion de recunoaștere german.

Scoateți-vă gecile și aruncați-vă la sol.

Grăbiți-vă!

Ajută-mă, Kristy!

Stați unul lângă altul.

Grăbiți-vă!

Se întoarce.

Excelent adăpost antiaerian.

Inteligenți, acești băieți.

Oare ne-au reperat?

Pe noi nu cred, dar coapsa fetei, în mod cert.

Da, e mișto. Poftim, frumoaso.

Să mergem!

- Du-te! E rândul meu! - Bine.

E un întreg batalion nemțesc aici. Și e foarte dificil să acționăm.

Știu, Hans, însă am nevoie doar de un atac la poarta uzinei.

Trebuie să-i zăpăciți pe nemți, oferindu-ne posibilitatea să acționăm

cu ajutorul lui Kristy.

Poarta e păzită de un buncăr.

Nu va fi distractiv.

Nu e nevoie să răspundeți.

E suficient să-i zăpăciți trăgând de la distanță.

- Câți oameni ai? - Cam 40.

Operațiunea va fi în această noapte. O să atacați la ora 1:00,

în timp ce noi o să facem restul.

- Și acum ce știți de Russell? - E la spital în oraș, păzit de nemți.

Din acest motiv, care e de maximă importanță,

puteți să-l interogați pe ofițerul englez.

Pentru că nu suntem siguri că toate bucățile au fost găsite,

iese din calcul ca aparatul sa poată fi expediat.

Astea sunt ordinele stricte pe care le-am primit de la Berlin.

Știu, profesore.

Merg eu mâine la spital.

Opriți-vă!

- Actele, doamnă. - Camera 62.

- Uitați-le. - Mulțumesc.

- Al doilea etaj. - Mulțumesc.

Actele.

Poftiți.

- În regulă. - Mulțumesc.

Cheamă-l pe sergent.

Sergente!

Era foarte tânăr când a făcut această fotografie.

- Să mergi să-l înlocuiești imediat. - Mulțumesc. O s-o facem imediat.

Scumpule, de câte ori să-ți repet?

Trebuie să ai grijă cu actele. Sunt foarte importante.

Bună ziua.

Bună ziua. Mă bucur să vă revăd.

Cum sunteți azi? Sunt fiica lui Hubert.

- Și acesta este soțul meu. - Dar cine e Hubert?

Glumiți? Vechiul dvs. prieten.

- Nu vă amintiți de el? - Eu nu cunosc niciun Hubert.

Se poate să nu vă amintiți de el? V-a trimis și acest cadou.

- Mie? - Da, dvs.

Da, acum îmi amintesc, vechiul meu prieten Grubert, sigur.

- Hubert, nu Grubert. - Hubert sau Grubert, e totuna.

- Întoarce-te mâine. - Bine, ne vedem mâine.

Și adu-mi și țigări.

Ajutor!

- Glezna mea! - Soldat, hai și ajută-mă!

- Hai, grăbește-te! - Ce mă doare?

- Ușurel. - Liniștește-te, totul va fi bine.

Russell.

Sunt un ofițer american.

Mă înțelegi?

Mă auzi? Russell?

Un american?! De ce ești aici?

Nu depune efort, nu vorbi. Ai nevoie de putere.

M-au trimis să te scot de aici.

Nu are niciun rost.

Sunt paralizat de picioare.

Nu o să reușesc. Nu o să reușesc niciodată.

Trebuie să încercăm. Nu te las aici.

- Dacă vrei să mă ajuți, ucide-mă. - Cum adică să te ucid?

Nu înțelegi? Mă vor face să vorbesc despre radar.

Acum o să plecăm, Russell.

Bine, dar eliberează-mi mâna.

Bineînțeles.

Russell.

Nu uita, exact la ora 1:00.

- Succes. - Nu-ți fă griji pentru noi.

Și succes cu "jucăria" voastră.

"Jucărie". A făcut o gaură într-o navă de luptă.

Acum aparatul este gata conform schiței,

însă nu știm cum să-l reglăm exact.

Dacă n-ar fi fost acel accident nenorocit cu ofițerul ăla englez...

- Accident?! - Da.

- Îi spuneți "accident"? - Ceva s-a întâmplat cu tubul de oxigen.

Nu vreau să dau prea mare importanță acestui lucru.

Ascultă. În 24 de ore s-au întâmplat două accidente

pe care d-tale nu le consideri importante.

Pe țărm a fost găsit cadavrul unui necunoscut

care în mod straniu purta un costum de scafandru englezesc.

Și care a fost ucis de un glonț american.

Apoi un martor important moare în mod misterios.

Și d-tale la toate astea nu le dai prea mare importanță.

Am spus că nu vreau să dau prea mare importanță acestui lucru.

De fapt, ar fi mai bine pentru d-tale să nu-ți mai faci griji pentru asta.

Am luat deja măsuri.

Mă rog, d-tale gândește-te la radar, de restul mă ocup eu.

Voi, nu uitați, țineți cont de mitralieră.

E singura pe care o avem.

- Bună seara, d-ră Kristy. - Bună seara.

- D-ră Kristy? - Cu, mr. Horst, vă rog.

Ne întâlnim la intrarea în vale înainte de miezul nopții.

Stai liniștit, Hans.

- D-ră Kristy? - Bună seara.

Da, intră.

Ce ciudat.

Suntem stăpânii...

și totuși în acest buncăr

avem cu toții senzația că suntem într-o închisoare.

Într-o țară care nu e a noastră.

Printre oameni care ne urăsc și simțim această ură.

E dificil, dar puțin cam impalpabil.

Ca o, nu știu cum să spun, ca o ceață care ne asuprește.

Sunt cu tine și mă simt în largul meu.

Cine știe, poate mă simt atras de tinerețea ta.

Mergem?

Uitați semnalul! Acolo sus.

Conducta.

E aproape miezul nopții.

Suntem în întârziere, Mc. Crezi că te descurci?

Va dura destul de mult.

Conducta aia de aer e la mai mult de 60 metri înălțime.

Și în afară de asta, roca e sfărâmicioasă.

Așadar...

O să fac tot ce pot.

- O să te întorci mâine? - Nu știu.

Bună seara, d-ră Kristy.

Kristy!

Voi, avansați!

Au atacat deja. Suntem în întârziere, Carlo.

Hai să o ridicăm!

- Ce se întâmplă? - Un atac la perimetrul exterior.

Haideți!

- Mulțumesc. - Totul e în regulă.

Băgați-o înăuntru!

Repede! Troliul cedează.

E prea grea. Nu o să reușim.

Rezistați!

Băgați-o înăuntru!

Repede! Repede!

Repede, Mc, alunecă!

Nu!

Să mergem! Suntem în criză de timp.

E adevărat că partizanii au atacat cu succes, primul punct de control.

Chiar aici.

Dar aici și aici au fost opriți.

Uzina nu este amenințată de niciun pericol.

- Dar de ce? - Ce te deranjează?

Pentru ce e acest atac sinucigaș?

Nu puteau spera că o să intre aici.

D-tale continui să-i subestimezi pe oamenii aceia, căpitane.

Sunt doar o bandă de huligani.

Poate, dar ceva nu se leagă.

Oare ce?

Am ajuns.

Setează timpul.

Duke, vreau să știu cum o să scăpăm de aici.

O să traversăm uzina. Grăbește-te, Carlo!

La naiba. Mai sunt câteva minute.

S-a blocat. Acum ce facem?

- Cat timp avem? - Șapte minute.

Bine, vom reuși.

Repede! Repede!

Atenție!

Cine a tras? Trebuie să-l găsim. Voi mergeți acolo, voi veniți cu mine.

Ce s-a întâmplat?

Atenție! Atenție!

Dați alarma generală! Partizanii sunt în uzină.

Spune-le să închidă poarta principală.

- Blocați toate ieșirile! - Ordin de la mr. Horst.

Alarmă generală!

Verificați coridoarele 4, 5, și 6. Urgență în sectorul D.

Repetați alarma generală.

D-tale ocupă-te de radar.

Eu o să verific uzina.

Atențiune! Alarmă generală.

Partizani în uzină. Alarmă generală.

Verificați coridoarele 4, 5, și 6. Urgență în sectorul D.

Alarmă generală. Alarmă generală.

Verificați coridoarele 4, 5, și 6.

Urgență în sectorul D.

Închideți toate ușile.

Profesore...

- Ce se întâmplă? - Sabotorii sunt în uzină.

Trebuie să ascundem aparatul. Nu e timp de pierdut.

Grăbiți-vă! Puneți-l în lada aia.

'Charlie'!

- Duke, banii... - Te-am mințit.

Nu au existat niciodată.

Iartă-mă, 'Charlie'.

Știam eu.

Duke!

Duke!

Duke! Grăbește-te! Te așteptăm!

Grăbește-te! Duke!

Vor trage în tine.

- Grăbește-te! - O, nu!

Nu.

Plecați fără mine.

Am spus să plecați.

E un ordin.

Traducerea, adaptarea și sincronizarea manuală: Cristian82

Ați urmărit filmul artistic: OPERAȚIUNEA RED POINT

S F Â R Ș I T