Original subtitles

MISTERELE DE PE MARTHA'S VINEYARD: HOȚUL DE SMARALDE

Victor Gaines ?

Avem o posibilă problemă.

Sunt doi bărbați mascați și înarmați. Aruncă arma !

- Mă ocup eu, plecați. - Domnilor...

Vino, Victor.

Urgențele, cu ce vă ajut ?

- 'Neața, Jeff ! - Căpitanul...

Ești cuviincios ?

Mă străduiesc. Ai rămas fără cafea la sediu ?

- Nu refuz o ceașcă. - Presupun că nu de-aia ai venit.

Au fost probleme în Boston azi-noapte.

Tentativă de furt al unei broșe care conține smaraldele Lakshmi.

Un hoț a fost împușcat, e la Reanimare. Celălalt a scăpat.

Cred că e tare valoroasă.

- Cam cinci milioane de dolari. - Mulți bani...

Broșa a fost ridicată de la casa de licitații Gaines,

pentru a fi adusă aici.

- În Martha's Vineyard ? - Da. La hotelul Pendray.

Smaraldele Lakshmi îi aparțin lui Brittany Prajna.

Britt, cea mai bună prietenă a lui Zee ?

Au fost furate de la familia ei acum 60 de ani.

Crezi că acțiunea se va muta aici ?

Britt organizează un eveniment la Pendray în seara asta,

în cinstea recuperării celebrei bijuterii de familie.

Toată elita din Vineyard va fi acolo.

Thornberry Security supraveghează transferul,

împreună cu poliția din Martha's Vineyard.

Thornberry sunt pricepuți. Lucrezi cu Mike Vinson ?

- Îl cunoști ? - A lucrat la poliția din Boston.

Mi-a oferit o slujbă la Thornberry după ce mi-am dat demisia.

JW, ăsta e motivul pentru care am venit.

- Căpitane, sunt pensionat. - Vei fi în civil.

O noapte. Plata e generoasă.

Viața în Vineyard e scumpă, pensia ta nu e suficientă.

Ai dreptate.

Tatăl tău spunea că ești cel mai bun detectiv din Boston.

Din câte am văzut, avea dreptate.

Doar un prost n-ar profita de acest talent.

- Trebuie să port costum ? - Nu.

Smoching.

Jeff ! Îți place cum m-am modernizat ?

- Localul arată grozav, Bob. - Schimbarea e singura constantă.

- Și cafeaua bună. - Mare dreptate ai.

Scoici fripte și sos tartar de casă.

Sună grozav !

TENTATIVÃ DE FURT AL SMARALDELOR LAKSHMI

Cafea neagră peruană, cu puțin zahăr.

Mă cunoști prea bine.

Ai auzit de asta ? Smaraldele Lakshmi ?

Da. Lakshmi e zeița hindusă a prosperității, bogăției și purității.

Lucrurile frumoase, ca smaraldele, împing oamenii la extrem.

- Se spune că broșa e blestemată. - Blestemată ?

Nu știu ce să zic, dar când vine așa ceva în Vineyard,

oamenii tind să se entuziasmeze exagerat.

Până la extrem.

Scuză-mă, domnule, îmi caut un prieten, îl cheamă Jeff Jackson.

E de statura ta, are ochi verzi și n-ar purta costum nici mort.

Tatăl tău voia să port smoching. În niciun caz.

Ultima dată am purtat la balul de absolvire, era albastru-deschis.

Aș vrea să-l fi văzut. Dacă ai fi fost la școală pe insulă...

Dacă...

Ți-a spus tatăl tău că m-a angajat în seara asta ?

Da, Britt e încântată. Și eu la fel.

- Îmi place frizura. - Era momentul să schimb ceva.

Zee, văd că ți-a venit omul !

Am zis că tatei nu i-ar strica un om în plus la pază,

dar trebuia să rămână între noi.

- Unde are loc petrecerea ? - Pe aici.

- Jeff Jackson ! - Mike.

- A trecut mult. - Am aflat de Boston.

- Cineva știa când vei ridica broșa. - Așa se pare.

Zee, Mike Vinson de la Thornberry Security.

Directorul Thornberry Security mai exact.

- Ea e Zee Madieras. - Dr Zee Madieras mai exact.

Perfect ! Acum vă cunoașteți toți.

Britt, am auzit niște clienți ai hotelului vorbind despre asta.

Ne poți da lista clienților, să-i urmărim ?

- Chelsea vă va aduce registrul. - Grozav !

Dezvelirea va avea loc în foaier. Poliția Vineyard va asigura zona.

Băieții mei vor aduce pachetul.

Eu voi fi aici. Jeff, tu poți supraveghea, te pricepi la asta.

- Mă pricep la multe. - Am auzit, dle Jackson.

Willard !

Tu ești omul celor trei președinți, da ?

Numele tău e Jefferson Washington Jackson.

- Perspicace. - El e nașul meu, Willard Gilford.

Îi plac jocurile de cuvinte.

Încântat. A fost prieten bun cu tatăl lui Britt.

Am grijă de ea de la moartea părinților.

De atunci e confidentul meu.

El m-a ajutat cu toate renovările de la hotel.

Ca avocat al familiei, m-am ocupat de primirea smaraldelor Lakshmi.

Mă apuc de treabă. Vreau să verific împrejurimile.

- Vin cu tine. - Cunosc perfect hotelul ăsta.

- Willard... - Căpitane.

Aceasta e intrarea principală.

Nicio persoană neautorizată nu va intra și nu va ieși.

Dacă vrea cineva să fure smaraldele, nu Va ieși pe ușa din față.

Stră-străbunicul meu i le-a dăruit fiice lui.

S-a îndrăgostit de un țăran, care le-a furat.

Mai rău, a pus un vrăjitor să blesteme smaraldele.

Ar trebui să patruleze și poliția Vineyard prin curte, e mult spațiu.

E mai bine dacă păzim intrările și nu lăsăm pe nimeni.

Dacă așa vrei tu...

Bunicii mei au muncit din greu, au economisit și au construit hotelul.

Când veneau aici președinții și regii, Voiau să vadă smaraldele.

Până au fost furate de pe rochia bunicii lui Britt, la operă.

Bunica a zis că a fost vina blestemului.

Mai degrabă a lăcomiei.

La scurt timp, smaraldele au ajuns pe piața neagră, nu ?

Până acum câțiva ani, când am crezut că le-am dat de urmă.

Am ținut broșa în mână și mi-am dat seama că era falsă,

o copie foarte bine lucrată.

Da... Willard a fost distrus.

Mă scuzați. Britt, am informațiile din registru.

- Mersi, Chelsea. Căpitane ? - Mă scuzați.

Cine a vrut să vândă smaraldele ?

Acum o lună, o femeie pe nume Regina Fields

le-a dus la Victor Gaines, în Boston, fără să le cunoască originea.

Din fericire, gemologul lui Gaines le-a recunoscut. Au oprit licitația.

Victor Gaines m-a sunat pe mine.

Eu am confirmat că sunt smaraldele Lakshmi.

Să pregătim pachetul pentru transport. Dle Gilford ?

Mike Vinson pare să aibă totul sub control.

Da... Să sperăm.

Bună seara.

- Vii ? Se ocupă locurile. - Stau în picioare, sunt de serviciu.

Vezi vreun șmecher care ar vrea să pună mâna pe smaralde ?

Cel cu ochelari e Victor Gaines.

De la Victor Gaines și Asociații, firma care a identificat broșa ?

- Exact. - Cine e doamna căreia îi șoptește ?

E Rebecca Lane, managerul Muzeului de Artă din Vineyard.

- Avem muzeu de artă ? Nu știam. - Șocant...

Ele vărul lui Britt, Lloyd. Nu l-am văzut de mult.

- Britt nu-l prea agreează. - Nu-ți poți alege rudele.

Vă rog să luați loc.

- Merg să mă așez. - Bine.

Bine ați venit la Pendray, în această seară istorică.

Vă mulțumesc pentru prezență.

Vreau să le mulțumesc îndeosebi nașului meu, Willard Gilford,

și lui Victor Gaines, pentru tot ce au făcut

pentru a aduce smaraldele Lakshmi acasă.

Mulțumiri speciale și lui Freddy și Regina Fields.

Când Regina Fields le-a dus la casa de licitații a dlui Gaines,

unul dintre experții săi a recunoscut smaraldele Lakshmi.

Li s-a urmărit proveniența și... iată-ne aici.

Peste o săptămână voi dona broșa muzeului Smithsonian,

unde va fi expusă alături de multe alte comori neprețuite.

Până atunci, clienții hotelului Pendray

vor putea admira smaraldele Lakshmi chiar aici, fiindcă le voi purta eu.

Urmează momentul pe care l-am așteptat cu toții.

Doamnelor și domnilor, smaraldele Lakshmi !

Așa ceva merită furat.

Britt !

Când stră-străbunicii mei au venit în SUA, asta era toată averea lor.

Nu luăm în calcul iubirea, firește.

Îmi place. Din care parte a Indiei ziceai că provine broșa ?

Nestematele provin din zona Ajmer-Rajsamand, din Rajasthan.

Au fost tăiate și amplasate în broșă de un artizan din Jaipur.

Scuzați-mi intervenția. Sunt Adesh Sharma, spuneți-mi AJ.

Revista India Culturală.

Scriu un articol complex despre istoria smaraldelor Lakshmi.

Speram să-mi acorzi un interviu.

Exact asta făceam eu acum. Jackie Shawl, Vineyard Gazetie.

Scuze, nu vreau să fiu nepoliticos. Dră Prajna, sună-mă când dorești.

Îmi cer scuze.

Dacă cineva m-ar face să pierd comisionul la o vânzare ca asta,

n-aș fi prea prietenos cu el.

Gaines are motive ascunse ?

Cred că 90% dintre cei prezenți au motive ascunse.

- Salut, prieteni ! - Bună!

- Cum te simți ? - Arăt bine, nu ?

E incredibilă !

Cum te-ai simțit azi, înapoi în joc ?

E mai bine decât să aștepți să muște peștii ?

A fost o singură dată, Mike. M-am pensionat.

Haide, Jeff...

Am auzit zvonurile.

Ce a pățit partenerul tău n-a fost din vina ta.

Nu era acolo dacă nu eram eu.

Ascultă... Ești un detectiv prea bun ca să-ți iei banii

și să-i cheltui pe insula asta.

- Mai ții minte oferta mea ? - Da.

Încă e valabilă. Vino la Thornberry, fii mâna mea dreaptă.

Mersi, Mike, dar sunt unde vreau să fiu.

- Ce noapte ! - Bună, Zee !

Lloyd!

Bună, Britt.

Te-aș îmbrățișa, dar nu vreau să distrug comoara.

- Dle Gilford... - Dle Prajna...

Ai creat povestea perfectă pentru Britt,

ignorând complet cererea mea.

Cererea ta nu e fondată. Testamentul bunicii lui Britt a lămurit asta.

l-a lăsat smaraldele Lakshmi lui Britt.

Broșa, hotelul... Britt le primește pe toate.

- Lloyd... - Ai grijă să le poți păstra.

- E totul în regulă ? - Da.

Deci nu vreți să o port nici mâine, nici altă dată, pentru că...

cineva va încerca să mi-o fure, cu pistolul ?

E o posibilitate.

Nu știi câte jafuri armate am văzut la Boston.

- Suntem în Martha's Vineyard. - Și aici avem infracțiuni, Britt.

- Bunica ar vrea s-o port cu mândrie. - Britt, ascultă de profesioniști.

Nu mi-aș putea-o ierta dacă ai păți ceva.

O poți purta la hotel din când în când, unde sunt camere

și ești printre oameni, dar noaptea trebuie s-o încui aici.

Bine... Ai dreptate.

- Cât de des schimbi codul ? - Săptămânal.

Doar eu și asistenta mea, Chelsea, știm codul.

Ai sistem bun de securitate.

Da, Willard m-a convins să-l instalez acum câțiva ani.

Așa...

Asta e decizia corectă.

Vă mulțumesc amândurora.

- Toate bune ? - Toate bune.

- Strâng aici și plec acasă. - Eu Îți spun noapte bună.

Noapte bună !

- Vă mulțumesc pentru azi. - Cu plăcere.

- Am fost și plătit. - Mă bucur că ai acceptat.

- Noapte bună ! - Pa!l

- Ai grijă, Britt ! - Tatăl tău a plecat ?

Zicea că îl strigă un coș cu scoici fripte.

Nu sună rău deloc.

- Mă inviți la cină ? - Nu! Nu la cină.

- Doar la bere și scoici. - Atunci e bine.

Mulțumesc pentru ce ai făcut azi. Ai fost grozav.

Sunt un fost om al legii, bine antrenat, așa că...

- Ce e? - Sosul tartar...

Ar trebui să guști sosul meu tartar.

- Faci sos tartar ? - Da.

- Chiar așa ? - Da.

Cum de un orășean e atât de încrezut cu privire la sosul lui tartar ?

Doar n-am crescut în Iowa.

Știi că Boston e renumit pentru fructele de mare, nu ?

Sigur, dacă cele de pe continent pot fi numite fructe de mare...

Și eu sunt încrezut ?

Adevărul e că tata m-a învățat cum să fac sos tartar.

- În ultima vară în Vineyard. - Da... Frumoasă vară.

- Așa e. - Ce copii eram !

- Atunci nu credeam asta. - Și acum suntem adulți.

Tu ești adultă. Eu sunt încă destul de imatur.

Deci ? N-am dreptate ?

Scoicile astea au nevoie de sosul meu tartar.

Zău ? Tu faci sos tartar ?

Nu fac sos tartar, îl aduc la viață.

- Crede-mă. - Îndrăzneață afirmație.

- Britt, ce e ? - Cred că e cineva în casa mea.

- Britt, sună la urgențe și ieși. - Bine.

Unde e ?

Unde e ?

Britt ? Britt !

Nu se poate !

Anunță-mă dacă se schimbă ceva. Mulțumesc.

Bună!

A suferit o comoție și are o fractură minoră pe craniu,

care i-a provocat edem cerebral, inflamarea creierului.

Va ceda, dar trebuie să rămână aici câteva zile.

- Îmi pare rău, trebuia să știu... - Nu, dle Jackson.

Datorită ție și lui Zee, e în viață.

Eu sunt de vină că am adus broșa aceea blestemată pe insulă.

O iubesc ca pe fiica mea. Aș face orice pentru ea.

Aveți vreo idee ?

Toți l-am auzit pe Lloyd amenințând-o.

- Are o casă lângă Vineyard Haven. - Merg să discut cu el.

- Mersi. - N-ai pentru ce.

Ce e?

Mă gândeam că, dacă cineva a intrat în casa ei, va încerca și la hotel.

Bine.

- Ai văzut ? - Da. Să mergem.

E în regulă, vă rog să vă păstrați calmul.

Bună ! Suntem Jeff și Zee.

- Vrem să verificăm seiful. - Pe aici.

Stai, lasă-mă pe mine.

Nu...

A dispărut.

Cifrul și cititorul de amprente au fost smulse.

Broșa era pe raftul al doilea. E singurul lucru furat.

Șefu, am găsit ceva.

Veniți să vedeți !

Sursa principală a fost oprită.

Ce-i asta ?

Cineva a oprit intenționat curentul.

Curentul s-a oprit la 23:45. Să ne uităm de la 23:30.

La subsol e întuneric.

Hoțul n-a avut mult timp să spargă seiful și să fugă fără să-l vedem.

- Ei sunt clienții voștri ? - Da, cred...

Priviți !

Încearcă să-și ascundă fața, știe că sunt camere.

Chelsea, derulează înainte să cadă curentul.

Lasă să meargă.

Să vedem dacă trece cineva care seamănă cu el.

Trebuie să-i cercetăm pe toți cei care au legătură cu broșa.

- Vărul Lloyd, evident. - E pe listă.

Victor Gaines, de la licitații.

- Cuplul care a adus broșa. - Soții Fields, da.

- Freddy și Regina, nu ? - Exact.

Mai e și Willard, dar nu cred că el a făcut-o.

- L-am sunat, a intrat mesageria. - Oprește.

- Îl recunoști, Zee ? - E ospătarul.

Are aceeași constituție ca hoțul.

Oricine ar fi, a ajuns primul pe listă.

Porturile și aeroporturile sunt închise.

Paza de Coastă va patrula, să se asigure că nu pleacă nimeni.

- Ne vedem la dimineață. - Noapte bună !

- Noapte bună, căpitane ! - Noapte bună, JW !

- Mersi pentru ajutor. - Cu plăcere.

- Îți faci griji pentru Britt ? - Da, dar e rezistentă. Va fi bine.

- Hai să te duc acasă. - Bine.

- Încă mă macină un lucru. - Care ?

Că crezi că faci sos tartar mai bun decât mine.

Fii serios ! O să vezi.

- Ai avut o noapte lungă ? - Poți spune și așa.

"În spatele fiecărei mari averi se află o crimă."

Balzac. Am auzit de jaful de la Pendray.

De unde ai aflat ?

"Nimic nu depășește viteza luminii, doar viteza veștilor proaste.”

- Jackie a publicat știrea aseară. - Aseară ? Cum a aflat ?

Nu știu. Întreab-o.

- Jackie... - Jeff.

Am auzit că ai fost acolo când a avut loc jaful.

- Cine ți-a spus ? - Nu-mi pot deconspira sursa.

- Îmi dai o declarație ? - Știi regulile.

- Cere-i căpitanului declarații. - Am încercat, tace.

Dar noi doi avem o relație mai bună.

Chiar așa ?

Ce zici ?

Îmi pare rău, Jackie. Să ai o zi frumoasă !

- 'Neața, JW ! - 'Neața, căpitane !

Voiam să-ți spun că am trecut pe la Lloyd Prajna.

Nu răspunde, mașina nu e pe alee.

N-a fost văzut la terminale, mai căutăm.

Avem multă lume de interogat.

Știu că te-am rugat să mă ajuți O singură dată...

- Nu-mi place să-ți cer asta... - Speram s-o faci.

Nu e vorba doar de o bijuterie de cinci milioane de dolari.

Cineva a băgat-o pe Britt în spital. Zee putea fi cu ea.

Da... De unde vrei să începem ?

Ai găsit ospătarul misterios ?

Nu.

Merg să vorbesc la Vineyard Island Catering.

- Ei au făcut servirea. - Sună bine.

O să-l găsim.

Îl recunosc. L-am angajat în ultima clipă. Rodney Emerson.

Trebuia să-și ia banii azi, dar n-a venit.

Evident...

L-am sunat, dar numărul nu e alocat.

Aici scrie că locuiește la Yawkey Way nr 4..

- Acolo e stadionul Fenway. - Da...

Măcar are simțul umorului.

- Mersi, Stan. - Pentru puțin.

Caută cazierul lui Rodney Emerson.

Îl rog pe O'Conner să-l caute.

Auzi, am dat de soții Fields, cei care au scos broșa la licitație.

Stau pe insulă, lângă tine.

- Trimite-mi adresa. - Bine.

Britt, îmi pare rău.

Ei bine... Măcar sunt în viață.

- Dar abia am recuperat smaraldele... - Știu.

Știi că tata a pus toată poliția pe treabă, nu ?

Cum a reacționat Willard ?

Nu știu, n-am reușit să dăm de el.

Nu ne-a venit să credem când am aflat.

Până și într-un loc minunat ca ăsta au loc asemenea infracțiuni...

- Ar trebui să fiu obișnuită. - De ce ?

Regina a fost jefuită de două ori în fața blocului nostru.

- Am luat măsurile necesare. - Foarte bine.

- Pot întreba unde ați fost aseară ? - Am ieșit puțin în oraș.

Am ascultat muzică la Duke. Nu suntem suspecți, nu-i așa ?

Eu doar colaborez cu poliția și urmăm protocolul necesar.

După cum a zis soțul meu, a fost un șoc.

Cred că a fost un șoc și când ați aflat că broșa nu e a voastră.

Da, așa e.

Când am cumpărat-o, la lichidare, nu știam că e furată.

Nimeni nu știa. Gaines a zis că probabil a schimbat des posesorii.

Îl cunoșteați pe Victor Gaines ?

După nume. Am dus broșa la el pentru evaluare.

Dar nu ne așteptam să aflăm că sunt smaraldele Lakshmi.

Firește că nu. Gaines v-a invitat la evenimentul de la Pendray ?

Am vrut să venim, să vedem cum își recuperează familia broșa.

Vă mulțumesc. O să vă întoarceți înapoi pe continent ?

Am închiriat casa pentru două săptămâni.

- Vrem să ne bucurăm de Vineyard. - Foarte bine, vacanță plăcută !

Mulțumim.

Au zis că mai stau două săptămâni pe insulă.

Cred că sunt supărați. Au pierdut broșa și acum au văzut-o furată.

Așa ar trebui, dar nu și-au exprimat sentimentele.

L-ai găsit pe Emerson ?

Am găsit o legătură între ospătar și acest hoț, Sean Murphy.

Pe el a prins Thornberry.

A încercat să fure broșa înainte să ajungă aici.

- Încă e în comă. - Emerson trebuie să fie șoferul.

- Am patrule în oraș, îl vom găsi. - Dar Victor Gaines ?

Am sunat la casa de licitații, mi-au zis că nu e disponibil.

- Au zis de ce ? - Nu.

Crezi că e pe insulă ?

Am trimis oameni să-l caute. Și pe vărul Lloyd.

Brusc, toți par să fi dispărut.

- Bună, Zee ! Ce faci ? - Jeff ?

- JW a acceptat să ne ajute. - Grozav !

- Britt s-a trezit, poți vorbi cu ea. - Da, sigur.

L-am sunat iar pe Willard, dar tot nu răspunde.

- Să mergem la el, să-i spunem. - Bine.

- Ținem legătura. - Sigur.

Willard ? Hai să aruncăm o privire.

Jeff, uite o cravată ! E a lui Willard.

Willard !

Willard !

Zee...

Nu se poate !

E mort.

Te simți bine ?

Când eu și Britt eram mici, ne ducea cu barca.

- Ții minte ce barcă frumoasă avea ? - Sigur că da. A fost un om bun.

Nu sunt urme de intrare forțată. Totul pare la locul lui.

- A venit legistul. - Trimite-l aici.

Ai găsit ceva, Zee ?

Nu e sânge, nu are urme de lovituri, dar am găsit asta.

- E nitroglicerină. - Avea probleme cu inima.

A făcut infarct ?

Are niște urme ciudate pe piele aici, la fel și aici, și aici.

Vezi vânătăile de pe încheietură ?

Pare să fi fost legat. Ai idee ce i-ar fi putut provoca urmele ?

Nu, dar e evident că a fost legat. Și cum avea probleme cu inima...

- Deci e posibil să fie omucidere ? - Da.

- Ai văzut ceva pe filmări ? - Le analizăm.

- Cum stai cu Lloyd Prajna ? - Nu răspunde la telefoane.

Trebuie să-l găsim pe Rodney Emerson urgent.

Ai vrea să mă ajuți ?

- Să-i spun lui Britt. - Da, sigur.

- Mersi. - Să mergem.

Eu... Totul e absolut îngrozitor.

Poate legenda e adevărată.

La fel ca la diamantul Hope. Poate broșa chiar e blestemată.

Nu trebuia s-o aduc aici.

Britt, nici nu te gândi. Nu e vina ta.

Mulțumesc, le iau eu.

- Poftim. - Mersi.

E de la Willard.

Probabil le-a trimis înainte...

- Iartă-mă, Zee. Ai putea ? - Da.

"Scumpa mea Britt, siguranța ta e mai importantă ca orice nestemată.”

"Să îngropăm broșa în străfundul timpului.”

"Trebuie să uităm efemerul și să căutăm adevărul.”

"Așadar, sper să te întorci la operele lui Clifford Moncrief."

"Sunt ca o lumină în întuneric. Cu drag, Willard."

Cine e Clifford Moncrief ?

- Nu știu. - De ce am impresia că știu numele ?

- E târziu. Te duci acasă ? - O să fac autopsia lui Willard.

- Te descurci ? - Trebuie să aflăm cum a murit.

Mă gândeam să mă duc la Pendray, să beau ceva.

- Mergi să-ți bagi nasul, nu ? - Te pricepi la munca de detectiv.

- Da. - Vorbim mai târziu.

Dă-mi o bere.

Bună!

- Ce mai faci ? - Bine.

- Mă bucur că ai sunat. - Mulțumesc.

- Sper că nu vă întrerup. - Te putem ajuta cu ceva ?

Sunt Jeff Jackson, sunt prieten cu Britt Prajna.

Sigur că da, ai fost la eveniment.

- Pot să mă așez ? - Noi tocmai...

Discutam despre noutățile din lumea artei.

Noutăți ? Ca broșele cu smaralde de cinci milioane de dolari ?

- Știți pe unde ar putea fi ? - Cred că e pe piața neagră deja.

Pari destul de sigur. Ai experiență cu așa ceva ?

Nu, e o presupunere. Nu mă pricep la treburile astea.

Jeff, te rog să ne scuzi, am dori să ne continuăm seara.

Firește. Mai e ceva.

Victor, păreai destul de prietenos cu Willard Gilford.

Am colaborat de-a lungul anilor. Îl consider prieten.

Nu-mi place să-ți spun, dar Willard a fost găsit mort mai devreme.

- Poftim ? Cum ? - Credem că a fost ucis.

Asta e...

E șocant să aud așa ceva despre Willard, dle Jackson.

Nu știu nimic despre moartea lui. Te rog să ne scuzi.

- Rebecca, să plecăm. - E mai bine.

Noapte bună !

- Alo! - Jeff, sunt Stan.

- Tipul de care ziceai... - Rodney Emerson ?

Tocmai a venit să-și ridice banii. Am adresa lui.

- Mersi, Stan. Mi-o trimiți ? - Sigur.

Nu ai răni, dar ai o contuzie de toată frumusețea.

Aș fi fugit după el, dar e greu când vezi dublu.

- Nu trebuia să vii singur. - Nu voiam să fugă.

- Se pare că a făcut-o. - Corect...

Asta îți va reduce inflamația.

Ce abordare ai, doctore... Așa te porți cu pacienții din New York ?

Ei sunt mai ascultători.

Cum ai ales cariera asta ?

Am crescut doar cu tata, trebuia să avem grijă unul de celălalt.

Am descoperit că sunt bună la asta și îmi face plăcere.

Sunt mulți bolnavi în New York, iar eu aveam nevoie de o schimbare.

Ce te-a adus înapoi ?

O altă schimbare.

Ești tare misterioasă...

Cum spui tu, dle detectiv.

- JW, ești bine ? - O să-i treacă.

Ai aflat ceva ce ne-ar ajuta să-l găsim ?

Nu, dar m-au sunat de la secție. Vecinul lui Lloyd Prajna a sunat.

- Lloyd s-a întors. - Hai să-i facem o vizită.

- Mersi. - Oricând.

Salut, Lloyd ! Mă mai ții minte ? Sunt cpt Madieras. El e Jeff Jackson.

- Avem niște întrebări. - Da ? Despre ce ?

Willard Gilford.

Willard v-a trimis să mă hărțuiți, nu ?

- Nu are ceva mai bun de făcut ? - Acum nu.

Lloyd, Willard Gilford e mort.

Credeți că eu am făcut-o ?

Te-ai certat cu Britt și Willard la Pendray, în seara evenimentului.

Ascultă... Eram doar supărat din cauza broșei.

- E și moștenirea mea. - Dar Willard îți stătea în cale.

- Nu l-aș ucide. - Unde ai fost până acum ?

- Cu un prieten, cu barca. - Cum îl cheamă ?

Sam... cumva. Abia l-am cunoscut.

Dacă nu mă acuzați de nimic, aș vrea să dorm puțin.

Îl cunoști ?

Nu.

Nu știi nimic nici despre broșa dispărută ?

Dacă aș ști ceva despre broșa cu smaralde de cinci milioane de dolari,

crezi că aș mai fi aici ?

Nu-ți face planuri de vacanță, Lloyd.

- Așa procedezi la Boston ? - Nu tot timpul.

- Dar eu nu sunt polițist. - Corect.

- Bună idee. Să mi-o trimiți. - Sigur.

Poate fi mașina lui Lloyd, are aceeași formă și mărime.

Jumătate din mașini arată așa.

Aștept mandatul de percheziție pentru casă și mașină.

Căpitane, am găsit ceva !

Cifrul a fost smuls, dar n-a fost spart.

Cel care l-a deschis a folosit codul.

Doar Britt și Chelsea știu codul.

Asta e ora la care Britt a pus broșa în seif.

Ãsta e codul lui Britt, la fel ca restul.

Dar ăsta, ultimul cod folosit, e diferit.

Cineva avea un cod general. Putea accesa seiful fără să știe nimeni.

Exact. Cititorul de amprente e curat, n-am putut preleva nicio amprentă.

Dar, când e scanată, amprenta creează un fișier.

La fel ca la cod, ultima amprentă e diferită de celelalte.

Și codul, și amprenta sunt diferite, dar au funcționat.

De ce ar smulge hoțul cifrul dacă știa codul ?

- Să ne facă să credem că nu-l știa. - Mai e ceva.

Astea sunt imaginile din seara evenimentului.

Am comparat filmările a două camere.

- Acolo e Rebecca Lane. - Vorbește cu Emerson.

Printează-mi imaginea.

Cine vine la Muzeului de Artă din Vineyard ?

Minunat, mulțumesc.

Ceva îmi spune că n-ați venit aici să admirați arta.

- Bună! - Bună, căpitane !

Ne poți spune ce știi despre acest om, dră Lane ?

- Nu multe. - Păreți prieteni.

A lucrat la eveniment. Îl cheamă Rodney... cumva.

- Emerson. - Exact.

- Victor Gaines mi l-a prezentat. - De unde îl cunoaște ?

A zis că e un asociat din Bostan.

- Mulțumim pentru ajutor, dră Lane. - Cu plăcere.

Dacă spune adevărul, Victor Gaines îl știe pe Rodney Emerson.

Victor ar fi primit un comision frumos după licitația broșei.

A rămas fără nimic.

Poate ele cel care l-a angajat pe Emerson s-o fure.

Oricum ar fi, Victor Gaines știe mai multe decât ne spune.

- Mi-ai citit articolul ? - Da, a fost bun.

Voiam să-ți dau un pont despre un alt subiect.

Ascult.

Willard Gilford e mort.

A făcut infarct indus, probabil după un interogatoriu violent.

- E.. - Îngrozitor ?

Da. Dacă vrei declarații oficiale, vorbește cu căpitanul și dr Madieras.

Jeff, știi că nu-mi trădez sursele,

dar circumstanțele s-au schimbat.

Cum adică ?

Willard Gilford mi-a spus despre broșa furată.

Pentru că el a furat-o.

Crezi că Willard a furat broșa ?

Britt a zis că a ajutat-o cu toate renovările hotelului.

E logic că avea codul și amprenta pentru a deschide seiful.

- Dar de ce ar trăda-o așa ? - Asta nu știu.

A fost externată azi-dimineață. Trebuie să-i spunem.

Bunicul meu era mândru de munca lui de conservare a farului North Cove.

Acum e un muzeu dedicat lui.

- Trebuie să-l vizitez. - Ți-l pot arăta eu.

Mersi, Britt. Mă mir că m-ai sunat după ce s-a întâmplat.

Ãsta e și motivul pentru care te-am sunat.

Totul se exagerează.

Eu doar... Îmi pare rău, putem continua altă dată ?

- Nu e nicio problemă. - Dle Jackson!

Dle, dnă Fields, ea e dr Zee Madieras.

- Ne-am cunoscut la eveniment. - Așa e.

Pare că a fost acum un secol. Ați găsit smaraldele ?

- Încă nu. Scuzați-ne. - Desigur.

- AJ, ei sunt Zee și Jeff. AJ e... - Scrie articolul, îmi amintesc.

- Îmi pare bine, Jeff. - Și mie.

Mulțumesc, Britt. Abia aștept să vizitez farul.

Perfect.

- Acum ce facem ? - Hai să facem o plimbare.

Asta... Nu, nu are nicio logică. E absurd să fi furat el broșa.

Britt, Willard ți-a spus să instalezi sistemele de siguranță, nu ?

- Da, dar... - Avea un cod general ?

- Nu poate fi spart ? - Ba da, dar știm că nu a fost.

Doar că... Dacă a făcut-o el, cineva l-a obligat să o facă.

E singura explicație.

Crezi că e posibil să-l fi obligat cineva, cum a zis Britt ?

Poate. Willard n-ar fi renunțat de bunăvoie la broșă.

Așa se explică de ce a fost legat și interogat.

Ucigașul nu voia să afle unde ține Britt broșa, ci unde a ascuns-o el.

Așa apare întrebarea de un milion de dolari. Scuze, n-am mulți clienți.

Care e întrebarea de un milion de dolari, Bob ?

l-a spus Willard unde e broșa înainte să moară ?

Ar trebui să cercetăm mai atent casa lui Willard. Poate e acolo.

Deci așa trăiește cealaltă jumătate...

Se pare că a mai crezut cineva că smaraldele sunt aici.

- Căpitane ? - JW!

Am vorbit cu vecinul lui Lloyd Prajna.

A plecat de 20 de minute, cu un rucsac, părea că fuge din oraș.

O'Conner merge la aeroport. Tu ești aproape de port. Ajungi ?

- Da. Acum plecăm de la Willard. - Bine.

- Zee, trebuie să plecăm. - Ce s-a întâmplat ?

Uite-l. Rămâi aici.

Lloyd ? Lloyd !

Lloyd!

Lloyd!

- La o parte ! - Lloyd!

Lloyd!

Lloyd ! Lloyd, ascultă !

Mă doare spatele, nu vreau să mă bat cu tine, dar sunt sigur c-aș câștiga.

Ce zici ? Ai terminat ? Hai să mergem !

- Poți conduce ? - Da. Simt doar un junghi.

Jeff, ce s-a întâmplat în seara aceea ?

- Care seară ? - Știi bine care.

Eu și partenerul meu am început un schimb de focuri cu un suspect.

Îl porecliserăm 38 Special, fiindcă ucidea cu un pistol de .38.

Î urmăream de ceva vreme.

Și eu, și partenerul meu am fost nimeriți, dar doar unul a murit.

Te pregătești pentru asta, dar nu ești niciodată destul de pregătit.

Un lucru e sigur.

Am un glonț de calibrul .38 în spate, ca să-mi amintească de asta.

.38 ? Ești sigur că atât avea glonțul cu care ai fost împușcat ?

Da, ucigașul folosea gloanțe de .38. De ce ?

Când ți-am făcut radiografia, pe ea n-a apărut un glonț de .38.

Ce vorbești ?

Glonțul din spatele tău are alt calibru.

- Ești sigură ? - Îmi pun la bătaie cariera.

Asta ar însemna...

Că a mai fost un agresor în noaptea aceea.

Cred că e posibil ca omul care te-a împușcat să fie încă liber.

E o întrebare simplă. De ce ai fugit ?

Nu spun nimic până nu vine avocatul.

Cum te-ai tăiat la mână, Lloyd ? În geamul casei lui Willard ?

A-vo-cat.

Lloyd nu vorbește... Încă.

Crezi că el a făcut-o ?

- E clar că ascunde ceva. - De unde știi ?

Oamenii se eschivează când au ceva de ascuns.

Ca tine.

- Ca mine ? - În fața casei lui Emerson.

Când te-am întrebat de ce te-ai întors pe insulă, n-ai răspuns.

- Înseamnă... - Că e ceva personal.

M-am întors pentru un băiat.

Un băiat ?

Un băiat cu care am fost logodită.

Ai fost logodită ?

Și ce s-a întâmplat ?

Păi...

E raportul toxicologic al lui Willard.

Pe lângă nitroglicerină, lua și inhibitori pentru angiotensină.

Îi ceda inima.

- Nu mai avea mult de trăit ? - Nu.

De ce ar fura cineva o broșă neprețuită

dacă nici n-ar apuca să se bucure de reușită ?

Ultimul lucru pe care l-a spus a fost că ar face orice pentru Britt.

Așa...

A făcut să pară un jaf, nu o treabă din interior.

Ca să nu fie el suspectat.

Dacă nu cumva a înscenat furtul, să pară un jaf,

Cca oamenii să creadă că broșa a fost furată și s-o protejeze pe Britt.

Furând de la ea ?

Mai ții minte ce supărat a fost la spital ?

Britt putea fi ucisă. Broșa îi punea viața în pericol.

Dacă lumea credea că a dispărut, ea ar fi în siguranță.

Exact. Ca să se asigure că nu va fi în pericol,

i-a spus lui Jackie Shawl despre jaful din acea seară,

ca să publice articolul imediat. Să știi că are sens.

Dar nu înțeleg de ce nu i-a spus înainte s-o facă.

Ca s-o protejeze, să nu fie implicată în infracțiune.

- Trebuie să vorbim cu Britt mâine. - Da.

Să-i spunem vestea posibil bună despre Willard

și vestea posibil proastă despre Lloyd.

E logic, fiind vorba de Willard.

Ca să-i găsim ucigașul, trebuie să găsim broșa.

Dar, credeți-mă, e puțin probabil ca Lloyd...

Știu că e nesuferit, dar... nu cred că e un ucigaș.

- Bună tuturor ! - Bună !

Scuze de deranj.

Ne bucurăm că ți-ai revenit. Condoleanțe pentru dl Gilford.

- A fost un om minunat. E șocant. - Mulțumesc.

Aveți vreo pistă ? Știți cine l-a ucis ?

Ancheta e în desfășurare.

Dacă vă putem ajuta cu ceva, să ne spuneți.

Dar va trebui să ne sunați, ne pleacă feribotul.

Ziceați că rămâneți pe insulă două săptămâni.

Așa era planul inițial.

Din păcate, a intervenit ceva urgent.

- Drum bun. - Mulțumim.

- Ai grijă de tine. - Pa!l

Bună!

Presupun că m-ai chemat fiindcă ai noutăți.

Încă nu am nimic. Te-am chemat fiindcă am nevoie de ajutorul tău.

- Ascult. - Când ai scris despre eveniment,

ai aflat ceva despre Freddy și Regina Fields?

Freddy Fields provine dintr-o familie bogată.

E colecționar de artă, a vândut recent câteva piese,

dar nimic atât de valoros ca smaraldele Lakshmi.

Regina conduce un ONG, a fost premiată pentru acțiunile caritabile.

- Deci sunt oameni buni. - Poate.

- Dar Victor Gaines ? - Părea destul de sincer.

Are câteva licitații importante, dar nimic notabil în viață.

Vreau să aflu mai multe despre firma lui.

Ai cunoștințe la Boston care s-ar putea interesa ?

- Pot da niște telefoane. - Îți rămân dator.

Încep să se adune datoriile.

O să mă revanșez.

- Cum face față Britt ? - Bine.

Am discutat cu AJ Sharma, scriitorul de la India culturală.

Cum a fost ?

Adoră să vorbească de bunica ei, dar el tot aducea vorba de Willard.

Părea obsedat de blestem.

- Crezi că o face pentru articol ? - Nu știu.

Parcă sunt paranoică de când a ajuns broșa pe insulă.

Zee, amândoi știm că blestemele nu există.

E Jackie Shawl. Am rugat-o să mă ajute cu ceva.

Bună, Jackie !

Acum 10 ani, Victor a vrut să vândă bijuterii furate pe piața neagră.

De ce n-a apărut în cazier ?

Avocatul lui a îngropat totul. O sursă de-a mea a aflat.

- Îți trimit e-mailul acum. - Bine, mersi.

Trebuie să mai vorbim o dată cu Victor Gaines.

Bună ! Căutăm un client pe nume Victor Gaines.

Mulțumim.

- Mai am întrebări, dle Gaines. - Scurt, am o Întâlnire.

La barul Pendray mi-ai spus că nu știi nimic despre piața neagră.

Acum 10 ani ai fost acuzat de trafic de bijuterii din Europa.

Acuzațiile au fost retrase.

Martorul a murit cu două zile înainte de proces.

- Foarte convenabil pentru tine. - SÃ știți că nu a fost deloc.

- Cum așa? - Eram nevinovat.

Dacă se ajungea la proces, eram exonerat.

Martorul a murit, acuzațiile au fost retrase,

însă reputația mea a rămas afectată.

- Dacă asta e tot... - Nu e tot.

- Spune-mi despre Rodney Emerson. - Cine ?

Ospătarul pe care i l-ai prezentat Rebeccăi la eveniment.

Da... Am rămas surprins să-l văd pe Rodney.

A fost om de serviciu la biroul meu.

- La casa de licitații. - Da, exact.

Dacă am terminat, chiar trebuie să plec.

- Ce-ți spune intuiția ? - Că am pierdut timpul.

- Dar ție ? - Redire ad fontem.

Ce ? Latină ?

Înseamnă "întoarcere la sursă". Rebecca Lane îl cunoaște pe Gaines,

care îl cunoaște pe Emerson. Dar cine stă între ei și broșă ?

- Willard Gilford. - Exact.

- Stai puțin. - Ce e?

Hai să privim din perspectiva hoțului.

- Bine. - Vino.

- Sparge geamul ăsta și intră. - Corect.

Cu ce ? Nu e nimic aici.

- la stai o clipă... - Ce e?

O bucată din izolația care protejează sticla.

Probabil s-a desprins când a fost spart geamul.

N-am observat-o data trecută.

Ãla e sânge.

- Deci a spart geamul cu mâna. - Cine are o tăietură la mână ?

Vă amintesc că clientul meu a venit aici voluntar.

Clientul tău e aici fiindcă s-a găsit sângele lui

pe geamul spart de la casa lui Willard Gilford.

Casa lângă care am găsit și cadavrul lui Willard.

Poate voia să ascundă probe.

- Nu aveți nimic care indică... - Lasă, e în regulă.

Am auzit zvonuri că Gilford a furat broșa.

Când a fost găsit mort și fără broșă, m-am gândit

că poate a ascuns-o prin casă.

- Și i-ai spart casa ? - Doar am intrat să arunc o privire.

Nu știu cine a furat broșa, nici cine l-a ucis pe Gilford.

Atunci te reținem pentru spargere până se va dovedi.

- Dacă am informații ? - De exemplu ?

Nu... Vreau o înțelegere.

Noi vom face ce putem.

- Tipul pe care-l căutați, Emerson. - Rodney Emerson.

L-am urmărit pe Victor Gaines după ce Gilford a fost găsit mort.

A închiriat un iaht din portul Vineyard Haven.

De ce - ai urmărit ?

Știam că era prieten cu Gilford. Speram să mă ducă la broșă.

Ce legătură are cu Emerson ?

L-am văzut pe Emerson pe iahtul lui Victor.

Rodney Emerson !

Poliția !

Poliția din Martha's Vineyard !

Arată-te !

Căpitane...

- E Rodney Emerson ? - Da.

Dacă Victor face curat,

de ce l-a lăsat pe Emerson mort pe iahtul închiriat de el ?

Poate nu Victor l-a ucis.

N-a murit de mult, cam de două-trei ore.

- Ți se par cunoscute ? - Da.

Willard avea răni identice.

LOVITURÃ DINÃUNTRU

- Vă pretați la bârfe ? - Nu eu am scris articolul, Jeff.

Îți promit că voi scrie doar adevărul.

- Trebuie să mă crezi. - Chiar așa ?

Ascultă... Nu știu unde vei ajunge, ți-am adus informații despre Victor.

Poate găsești ceva acolo.

Te anunț dacă descopăr ceva.

SUNT AJ SHARMA. FACEM POZE LA FAR ÎNAINTE DE APUS ?

MÃ ÎNTÂLNESC CU AJ LA FAR, LA 18:00. POȚI VENI ?

VICTOR GAINES LICITAȚII

Așa...

Executare silită ?

ORDIN DE EXECUTARE SILITÃ: CONFISCAT DE GUVERN

A fost emis cu șase luni înainte de licitație.

- Bună! - Ghici de la ce sunt urmele.

- De la ce ? - Un pistol cu electroșoc.

Distanța dintre urme, și la Willard, și la Emerson,

corespunde celui mai comun model. E o armă ciudată pentru un ucigaș.

Ai aflat ceva ?

Poate, dar ne trebuie o mărturisire. Și pentru ea, trebuie să găsim broșa.

- Cum ? - Redire ad fontem.

Hai să facem o plimbare.

- Ai găsit ceva ? - Smaraldele Lakshmi.

- Uite. - Barca lui Willard.

STRÃFUNDUL TIMPULUI

Biletul lui Willard către Britt.

"Să îngropăm broșa în străfundul timpului.”

Se pricepea la cuvinte. Trebuie să urcăm pe barcă.

E la cheiul 4, în port.

- Astea deschid Străfundul Timpului ? - Cred că da.

Uite-o.

Tu unde ai ascunde o broșă ?

Willard a scris "îngropată", deci cred că e sub picioarele noastre.

- O fi o ușă secretă ? - Sub un covor persan.

Ce avem aici ?

Bingo!

- Bună, Chelsea. Britt e aici ? - Nu, a plecat de 15 minute.

- A ajuns deja la far. - Hai să mergem.

- Bună, Zee ! - Bună ! Mergem la far. Vii cu noi ?

- La far ? - Te întâlnești acolo cu Britt.

Da?

Hai să mergem.

AJ?

AJ

Intră mesageria. Britt răspunde mereu.

Căpitane, trimite o echipă la farul North Cove. Noi acum pornim.

Nu vreau să fiu nevoită să-l folosesc iar.

Spune-mi unde a ascuns Willard broșa.

- Nu știu... - Trebuie să-ți fi spus !

Jur... Nu mi-a spus.

Nu mi-a spus. Te rog !

Nu Gaines e omul nostru.

Îl cercetam și am aflat ceva despre soții Fields.

Jeff a aflat că soții Fields urmează să fie evacuați în câteva zile.

Au datorii imense, au nevoie de banii din vânzarea broșei.

Regina a zis că a fost jefuită de două-ori și a luat măsuri.

În ziar scria că l-a oprit pe l doilea hoț cu pistolul cu electroșoc.

Așa au fost uciși Willard și Emerson.

Am pornit. Nu vă apropiați până nu ajungem.

- Stai, Jeff ! Nu așteptăm întăriri ? - Britt poate muri până atunci. Vino.

Britt !

Britt !

Rămâi aici.

Așteaptă ! Vrem doar să vorbim.

Dacă vrei să trăiești, convinge-ți prietena să vorbească.

Lasă-l acolo !

Ridic-o.

Haideți să vorbim, așa cum ai zis.

Haideți, urcați. Mișcați-vă odată !

Britt !

- Acolo ! - Poliția e pe drum.

Știu ce s-a întâmplat și că voi ați făcut-o.

Complicele vostru, Rodney Emerson, era la hotel să fure broșa.

L-a văzut pe Willard oprind curentul.

De ce ar face Willard asta, dacă nu ca să fure el broșa ?

- V-ați dus la el după broșă. - N-a vrut să v-o dea.

Noi... Voiam să-l facem să ne spună unde a ascuns-o.

- Avea probleme cu inima. - Nu știam. N-am vrut...

Să-l ucideți ? Asta ați făcut. Ați ajuns la furt calificat și crimă.

- Crimă dublă, și Emerson. - Acum adăugați răpirea pe listă.

- De ce ați răpit-o pe Britt ? - Sigur i-a spus unde e.

- Nu mi-a spus, jur. - Britt, să știi că ți-a spus.

Biletul pe care l-a trimis cu florile.

Cel despre Clifford Moncrief ?

A zis că broșa e îngropată "în străfundul timpului".

Mai ții minte barca lui Willard ?

Dumnezeule... Bineînțeles !

- Ce tot vorbiți ? - Străfundul Timpului, barca !

- Ghici ce am găsit îngropat în ea. - Ce?

- Hei! - Ușor. E în buzunarul meu.

- Dă-mi-o! - Dezleag-o pe Britt.

Fă-o, Regina. Fă-o.

- Nu te apropia ! - E în regulă, Freddy.

Ce crezi c-o să fac ? Pistolul e la tine.

Eu am doar o broșă în valoare de cinci milioane de dolari,

pentru care ai ucis.

Așa că ia-o.

Nu!

Rămâneți pe loc, amândouă !

Înapoi ! La podea, amândoi ! Acum !

Ce-ai făcut ?

Ce ai făcut ?

Soții Fields au recunoscut că l-au cunoscut pe Emerson la Victor.

L-au ucis fiindcă voia să-i trădeze lui Victor.

Ce ironic că m-au adus aici...

Willard numea locul ăsta "lumina din întuneric".

Britt, mai ai biletul de la Willard ?

Trebuie să ne întoarcem la hotel. Haideți.

Willard adora jocurile de cuvinte. Biletul ăsta e o ghicitoare.

- Eu și Zee am descifrat prima parte. - Am găsit broșa ascunsă pe barcă.

- Dar ni s-a părut că nu e reală. - Adică...

Willard a zis că broșa e îngropată. în străfundul timpului.

Dar apoi scria "să uităm efemerul și să căutăm adevărul”.

"Efemer" trebuia să fie codul pentru broșa falsă.

- Pe asta ai aruncat-o în ocean ? - Atunci unde sunt smaraldele reale ?

"Așadar, sper să te întorci la operele lui Clifford Moncrief."

"Sunt ca o lumină în întuneric." Când te-am auzit spunând asta la far,

mi-am amintit unde am văzut numele Clifford Moncrief.

În haosul creat după căderea curentului,

Willard trebuie să fi ascuns broșa aici...

În far.

Nici n-a scos-o din hotel.

Ești incredibil !

Dumnezeule...

- Salut ! - Bună!

- Ce mi-ai adus ? - Un cadou. Sosul meu tartar de casă.

Ce bine miroase ! Bucătarul Jeff...

E gata compoziția. Le-ai dat la rece înainte ?

Doar fiindcă nu m-am născut aici, nu înseamnă că nu pot învăța.

Bun, o să facem un test pe nevăzute după ce sunt gata scoicile.

Să te văd, Madieras !

N-ai terminat povestea despre logodna ta.

După ce am trimis invitațiile...

Am fi făcut nunta la Pendray, firește.

Am aflat că nu sunt singura femeie din viața lui.

Aproape m-a distrus. Până când am decis că nu trebuie să mă las.

Insula asta e casa mea și el nu mai are ce căuta aici.

Bravo ție !

- Doamne... - Nu!

- Poftim prosopul. - Mersi.

- Greșeală de începător. - Nu..

Cum facem ?

- Închizi ochii. - Serios ?

Închide tu ochii. N-am încredere în tine.

E un test pe nevăzute, ne putem lega la ochi.

Nu, e în regulă. Închid ochii.

Chiar acum. Așa...

- Bun. Dă-mi următorul sos. - Bine.

Cred cu tărie,

fără urmă de îndoială, că ambele au fost ale tale.

- Nu! - Ba da.

Ai încercat să mă fentezi ! Dar îmi cunosc sosul tartar.

- M-ai prins ! - Nu mă poți fenta, e clar.

Subtitrare: Retail www.filmeserialeonline.org