Original subtitles

Trezește-i pe americani.

Hei!

OPERA NAȚIONALĂ

Trăim într-o lume crepusculară.

Trăim într-o lume crepusculară.

Și nu există prieteni în amurg.

Ai fost descoperit.

Atacul e un pretext ca să scape de tine.

Dar am stabilit contactul.

Te omor sau vii cu mine. Am două minute. Hotărăște-te.

- Unde e pachetul? - La garderobă.

Rămâi acolo!

Ia-o pe-a lui!

Ce faci?

Cine ești?

- Fără prieteni în amurg? - Du-te. Du-l la locul de întâlnire.

Faceți schimb de haine. Ucrainenii așteaptă un pasager.

- N-am mai văzut asemenea carcasă. - Nu știm ce vechime are, dar e real.

- Ai vreo cale de scăpare? - Un tunel spre canalizare.

Ia ăsta. Ia-l pe el. Folosește ieșirea lui.

Nu mai am încredere în ai noștri. Poți să dezamorsezi aia?

E controlată de la distanță. Mai sunt și altele?

Își acoperă urmele.

- Omoară spectatorii? - Doar locurile ieftine.

- Nu e misiunea noastră. - E a mea acum.

Pleacă.

Nu trebuie să-i omori pe acești oameni.

- N-a fost unul de-al nostru. - Accept orice ajutor.

Du-te, du-te!

Nu e tipul nostru!

Un om poate fi antrenat să reziste timp de 18 ore...

Colegii tăi vor scăpa până la șapte.

N-a rezistat 18 minute. N-avea nimic de ascuns.

Ai transportat o persoană neînsemnată.

E riscant.

Sau contai pe asta? Moarte.

Echipament CIA.

Cruță-te. Odată ce scapă.

E aproape șapte.

Merge repede.

Trebuie să-l dăm înapoi cu o oră.

Scoateți-o afară!

Bun venit în viața de apoi.

Ai fost într-o comă indusă

în timp ce te-am scos din Ucraina, și ți-am reconstruit gura.

Pilulele erau false. De ce?

- Un test. - Un test?

Mi-au scos dinții.

Echipa mea a scăpat?

Nu. Mercenari ruși, credem.

Cineva a vorbit.

Dar nu și tu. Ai ales să mori în loc să-ți trădezi colegii.

Cu toții credem că am intra într-o clădire în flăcări.

Dar până când nu simțim acea căldură, nu știm cu adevărat.

Tu știi.

- Demisionez. - Nu lucrezi pentru noi. Ești mort.

Datoria ta transcende interesele naționale.

E vorba de supraviețuire.

A cui?

A tuturor.

Suntem în mijlocul unui război rece.

Rece ca gheața.

A-i cunoaște adevărata natură înseamnă a-l pierde.

E o cunoaștere împărțită.

Tot ce am pentru tine e un gest,

combinat cu un cuvânt. "Tenet".

Folosește-l cu grijă.

Va deschide ușile potrivite... și câteva greșite.

Doar atât ți-au spus?

Testul pe care l-ai trecut?

Nu toată lumea îl trece.

Cu o vestă reflectorizantă și cu o mapă poți intra aproape peste tot.

- Aproape. - Un principiu obscur.

Fără conversații banale.

Nimic ce-ar putea dezvălui cine suntem sau ce facem.

Am crezut că sunt aici ca să aflu ce facem.

Nu ești aici pentru "ce", ci pentru "cum".

"Ce" e departamentul tău. Nu e treaba mea.

Ca să fac ce fac eu, trebuie să am idee cu ce amenințare ne confruntăm.

Din câte înțeleg, încercăm să prevenim al Treilea Război Mondial.

Holocaustul nuclear?

Nu.

Ceva mai rău.

Țintește și apasă pe trăgaci.

- E gol. - Țintește.

Verifică încărcătorul.

Cum?

Unul din gloanțe e ca noi. Merge înainte prin timp.

Celălalt merge înapoi.

Le poți deosebi?

Dar acum? E inversat. Entropia lui se mișcă înapoi.

Așa că pentru ochii noștrii, mișcarea lui e inversată.

Credem că e un tip de radiație inversă declanșată de fisiunea nucleară.

- Nu voi ați creat-o? - Nu, încă nu știm cum.

- Atunci de unde a venit? - Cineva le fabrică în viitor.

Le trimit înapoi spre noi. Încearcă și tu.

Trebuie să-l scapi mai întâi.

- Cum se poate mișca înainte să-l ating? - Din punctul tău de vedere, l-ai prins.

Din punctul de vedere al glonțului, l-ai scăpat.

Cauza precede efectul.

Nu. E doar modul în care percepem noi timpul.

Cum rămâne cu liberul arbitru?

Acel glonț nu s-ar fi mișcat dacă n-ai fi pus mâna acolo.

Oricum am privi imaginile, tu ai făcut să se întâmple.

Nu încerca să înțelegi.

Simte.

Instinctul.

Am înțeles.

De ce pare atât de ciudat?

Nu tragi cu glonțul...

Îl prinzi.

- Am mai văzut tipul ăsta de muniție. - În misiuni?

- Era cât pe ce să fiu rănit. - Atunci ai fost extrem de norocos.

Un glonț inversat trecând prin corpul tău ar fi devastator. Nu e deloc frumos.

Par contemporane.

Pot fi de azi, și inversate peste câțiva ani.

- De unde le ai? - Erau în zid.

Mi-a fost repartizat, ca toate obiectele pe care le studiez.

- Ai făcut analiza metalelor? - Sigur. De ce?

Amestecul aliajelor mi-ar putea spune unde au fost fabricate.

Nu văd Armageddonul aici.

La urma urmei, un glonț este un mecanism simplu.

Glonț de plumb, înveliș din cupru, praf de pușcă.

Dacă pot inversa asta, credem că pot inversa aproape orice.

Chiar și o armă nucleară ne poate afecta doar viitorul.

O armă inversată ne-ar putea afecta și trecutul.

Acum că știm ce căutăm,

găsim din ce în ce mai multe materiale inversate.

Rămășițe ale unor obiecte complexe.

Ce crezi că sunt?

Molozul unui război iminent.

- Da? - Trăim într-o lume crepusculară.

Fără prieteni în amurg. Mi s-a spus că ai murit.

- Chiar și morții au nevoie de aliați. - Mai concret?

Am nevoie de ajutor în Mumbai. Trebuie să ajung la Sanjay Singh.

Singh? Nu-și părăsește niciodată casa.

Și casa lui... E casa lui.

- Da, este. Mă uit direct la ea. - Să văd cine e liber.

Bombay Yacht Club, în două ore.

Am auzit că vrei să fii prezentat unui cetățean important din Mumbai.

Eu sunt Neil.

Trebuie să-l văd pe Sanjay Singh.

- E imposibil. - Maxim zece minute.

Nu timpul e problema.

Ci cum să ieși în viață.

Ai lua ostatic un copil? O femeie?

Dacă aș fi nevoit. Nu am de gând să fac gălăgie.

- Da? - Vodca tonic. Și o Cola dietetică.

Ce?

- Nu bei niciodată în timpul serviciului. - Ești bine informat.

- E util în profesia noastră. - Prefer o apă tonică.

Nu e adevărat.

- Cum stai cu parașutismul? - Mi-am rupt glezna în timpul instrucției.

Casa lui Singh nu e destul de înaltă ca să sari cu parașuta.

E săribilă cu coarda.

Nu cred că "săribilă cu coarda" e un cuvânt.

Poate că nu e, dar doar așa putem ieși de acolo.

Sau intra.

Hei!

Nu te apropia.

Aproape am fost ucis de un gen neobișnuit de muniție în Ucraina.

Vreau să știu furnizorul.

Numele meu e Sanjay. Tu cine ești?

N-ai chef de vorbă?

Nu e nimeni la capătul celălalt. Cineva care să te ajute cel puțin.

Mâncați, să nu să se răcească.

De ce aș ști eu furnizorul?

Combinația metalelor e specifică Indiei.

Dacă e din India, îți aparține.

- Bună presupunere. - Deducție.

Bine, deducție. Ascultă, prietene.

Armele nu duc niciodată la o negociere productivă.

Nu m-au trimis să negociez.

Sau să fac vreo înțelegere.

Dar sunt cel cu care discută oamenii.

Nu pot. Nu pot să-ți spun.

Ești un traficant de arme, prietene.

Ar fi cel mai ușor trăgaci pe care l-aș apăsa vreodată.

A spune ceva despre un client ar viola principiile după care trăiește.

Dacă principiile contează pentru tine,

atunci îmi poți spune. Totul.

Nu cât timp îl ameninți pe soțul meu cu o armă.

Sanjay, oferă-i ceva de băut oaspetelui nostru, te rog.

Noroc. Priya.

Asta e operațiunea ta.

O fațadă masculină într-o lume a bărbaților are foloasele ei.

Traficantul pe care-l cauți e Andrei Sator.

Oligarhul rus.

Îl cunoști?

Nu personal. A făcut miliarde din gaze.

S-a mutat la Londra, se spune că nu mai e în relații bune cu Moscova.

Foarte bine.

Doar că gazele din care și-a făcut miliardele erau de fapt plutoniu.

Fapt care nu explică cum sau de ce i-ai vândut muniție inversată?

Când i-am vândut armele, erau perfect normale.

Atunci cum le-a inversat?

Credem că e un fel de mediator între timpul nostru și viitor.

- Poate să comunice cu viitorul? - Cu toții putem.

E-mail-uri, cărți de credit, sms-uri.

Tot ce poate fi înregistrat comunică direct cu viitorul.

Întrebarea e: poate viitorul să răspundă?

Și eu ar trebui să aflu?

Ca să ajungi lângă Sator, trebuie să fii un protagonist nou.

Și tu ești nou ca o margaretă.

Apropie-te de el, află ce primește, și cum.

E sigur să implicăm Serviciile Secrete Britanice?

Am un om pe care Sator nu-l cunoaște.

Presupun că ai un plan de scăpare.

Nu unul care-mi place.

Pot să vă ajut, dle?

Am o întâlnire la prânz cu dl Crosby.

Presupun că vă referiți la Sir Michael Crosby.

Presupui corect.

Vă rog să mă urmați.

Am început fără tine. Sper că nu te superi.

Te prind din urmă.

- La fel pentru mine, te rog. - Trimit ospătarul.

Nu, doar dă comanda.

Am auzit că te interesează un anumit cetățean rus.

Rus englez, așa că trebuie să am grijă.

Da, s-a infilitrat în serviciile secrete.

I-am prevenit că le furnizează prostii,

- dar aparent nu le pasă. - Vorbește-mi despre el.

Presupun că ești familiar cu orașele secrete din era sovietică.

Orașe închise, ce nu apar pe hartă,

construite în jurul unor industrii strategice.

- Majoritatea sunt normale acum. - Nu și cel în care a crescut Sator.

Stalsk 12. În anii '70 avea o populație de 200,000 de locuitori.

- Se credea a fi abandonat. - Abandonat?

A avut loc un accident.

După care a fost folosit pentru teste subterane.

Acum două săptămâni,

în aceeași zi cu asediul de la Opera din Kiev,

am detectat o detonare în nordul Siberiei, unde era situat Stalsk 12.

Sator a apărut din acest unghi mort de pe hartă...

cu ambiție, și destui bani

ca să-și cumpere o poziție în instituțiile britanice.

Prin soția lui?

Katherine Barton.

Nepoata cea mare a lui Sir Fredrick Barton.

Lucrează la Shipley's. L-a întâlnit pe Sator la o licitație.

- Au o căsnicie fericită? - Sunt practic niște străini.

- Cum ajung la Sator? - Prin ea, firește.

Supraestimezi puterea mea de seducție.

Chiar deloc.

Avem un as în mânecă.

Cari un Goya într-o pungă Harrods?

E un fals al unui spaniol pe nume Arepo.

Unul din cele două confiscate de la un falsificator din Berna.

Ce s-a întâmplat cu celălalt?

A apărut la Shipley's. Autentificat de Katherine Barton.

Pus la licitație,

- și cumpărat de cine crezi? - Soțul ei?

- Ea știe că e un fals? - E greu de spus.

Umblă vorba că ea și Arepo erau apropiați.

Fără supărare,

dar când pretinzi că ești miliardar,

nu mai merge să te îmbraci de la Brooks Brothers.

- Presupun că am la dispoziție un buget. - Salvează lumea, apoi vedem și cu banii.

- Pot să-ți recomand un croitor? - Mă descurc.

Voi, britanicii, n-aveți monopolul asupra snobismului.

Nu e un monopol. Mai degrabă un interes controlat.

- Mi-l puteți pune la pachet? - Nicidecum.

La revedere, Sir Michael.

Cu ce vă pot ajuta, dle?

Îmi pare rău, nu sunt la curent cu nici o programare, dle...

Goya.

Dle Goya?

Nu, mi s-a spus că sunteți cel mai bun expert in Goya.

Este extraordinar.

Cât valorează?

Să nu ne grăbim.

Sunt multe de făcut înainte de o evaluare.

Proveniență, examinare microscopică, radiografie.

Dar ce vă spune inima?

De unde ziceați că aveți această pictură?

Tomas Arepo.

Am cumpărat ieftin acest Goya, de la un bancher elvețian furios.

Am mers pe urmele lui până la Arepo,

apoi mi-am dat seama că am dat lovitura,

când mi-a zis cine a plătit o avere pentru o altă pictura de-a sa.

- Soțul tău. - Unde e chilipirul tău?

- Desenul tău e un fals evident. - E un fals foarte bun.

Știi asta mai bine ca oricine. Informația e chilipirul.

Informația că mi-am înșelat propriul soț?

Noi doi activăm în bresle înrudite, dar e un om foarte greu de contactat.

- Dacă am face un aranjament... - Un aranjament?

Vrei să spui șantaj? Să nu-ți fie frică de cuvânt.

Soțului meu nu îi este.

Îmi pare rău să-ți spun că știe deja.

Știe, și n-a făcut nimic în legătură cu asta?

- De ce ar face? - A dat nouă milioane pe el.

De-abia acoperă costul vacanței noastre forțate.

Unde ați fost? Pe Marte?

Vietnam, cu iahtul nostru. Iahtul lui.

Ai costumul potrivit. Și pantofii, și ceasul,

dar ești puțin cam depășit de situație.

Oamenilor care au averi ca cea a soțului tău...

de obicei nu le place să fie înșelați.

Pictura îi conferă putere asupra mea.

M-a amenințat cu poliția. Cu închisoarea. Cu toate.

Mă controlează.

Legătura cu fiul meu. Totul.

N-a fost niciodată ușor să plec, dar acum este imposibil.

Nu te poți opune.

Poți doar să implori.

În Vietnam am încercat să-l recuceresc.

Am crezut că dacă există dragoste, mi-ar putea da fiul înapoi.

Am stat pe vasul ăla afurisit privind apusuri de soare,

încercând să retrăim momente fericite din viețile noastre.

Părea fericit, așa că l-am întrebat,

și mi-a făcut o ofertă.

M-ar lăsa să plec, dacă aș fi de acord

să nu-mi mai văd niciodată fiul.

Am reacțtionat violent, și l-am luat pe Max la țărm.

Ne-a sunat, regretând ce-a făcut.

Dar când m-am întors, am văzut o altă femeie

sărind din barcă, apoi dispărând.

- N-am simțit niciodată atâta invidie. - Nu pari tipul gelos.

Invidie pe libertatea ei.

Știi cum visez să sar de pe acea barcă?

Dar aveți un fiu împreună.

Asta e viața mea acum.

- Știai că pictura e falsă? - Nu.

Tomas și cu mine am devenit apropiați,

poate prea apropiați. Am eșuat.

Andrei nu poate concepe eșecul.

Doar trădarea. Dar nu mi-am trădat soțul.

- Poate că mi-am ratat șansa. - Și l-a lăsat pe Arepo să scape.

Dacă l-ai întâlnit pe Arepo, după cum pretinzi,

ai știi că nu mai poate merge... nicăieri.

- Am vorbit la telefon. - Nici asta nu mai poate să facă.

- Unde e pictura? - De ce întrebi?

Fă-mi cunoștință cu el. O să scot tabloul din ecuație.

Fără pictură nu mai există acuzații,

nu mai are putere asupra ta.

- Aș putea fi a doua șansă a ta. - N-am nevoie să fiu salvată.

Ca să-l trădezi.

Prieteni de-ai soțului tău?

- Știai că se va întâmpla asta? - Stai liniștit, nu te vor omorî.

Lui Andrei nu-i plac forțele locale de ordine, la nivelul ăsta.

Probabil nu ți-a plăcut aspectul meu.

Aspectul este în regulă.

E mai bine să trecem de partea neplăcută

înainte să înceapă să-mi pese.

Ai un număr în buzunarul stâng. Nu suna de acasă.

N-o să-mi răspunzi.

S-ar putea să te surprind.

Am comandat sosul picant acum o oră.

Putem pleca?

- Te rog! - Vrea să vezi.

Și primește ce vrea.

Aparent, nu întotdeauna.

Anna spune că mergem în Pompeii să vedem lava.

Sigur. Mergem. Vin și eu.

Ți-am spus că te voi surprinde.

- Simpatic puștiul. - E totul pentru mine.

Unde e pictura?

- În Oslo, la aeroport. - La aeroport?

Știi ce este un "FreePort"?

- Un depozit pentru arta cumpărată... - Dar încă nu taxată.

A clădit o rețea.

Rotas, compania lui, le-a construit. Eu am adus clienții.

Structurile sunt paradisuri fiscale.

Clienții își pot verifica investițiile

fără să le importe, evitând taxele.

Deci e un fel de cameră de așteptare pentru artă?

Artă, antichități, tot ce e de valoare.

- Orice? - Orice este legal.

Nu e prea diferit de sistemul bancar elvețian.

Opac.

Sunt sigur că știți, majoritatea locațiilor FreePort sunt depozite,

dar aici ne asigurăm că vă puteți bucura...

Rotas are bunuri în FreePortul din Oslo. Presupun că-i acolo.

Pe aici către seifuri.

- Presupui? - Presupune?

Mergem acolo de patru, cinci ori pe an.

- Ca să vedeți obiecte de artă? - Și pentru afacerile lui.

Aparent, arta n-are nici o valoare pentru Andrei.

Dar locațiile FreePort au.

Structura seifurilor este bazată pe Pentagon.

Fiecare seif e o structură separată.

Daunele asupra unei structuri nu le compromit pe celelalte.

Unii clienți aleg accesul biometric.

Cu acces direct...

De pe pistă.

Din terminal?

- Din avioanele lor private. - Desigur.

Departamentele noastre de logistică pot trimite bunuri către și din orice

FreePort din lume fără inspecție vamală.

- Ce speri să găsești acolo? - Chiar vrei să știi?

- Nu sunt sigur. - Adu mănuși căptușite cu plumb.

Iisuse, materiale nucleare?

Când faci turul, fii atent la dispozitivele anti incendii.

- Documentele sunt vulnerabile... - La foc?

La daunele provocate de apa din aspersoare.

Nu folosim aspersoare.

Complexul e inundat cu gaz halogen, eliminând tot aerul în câteva secunde.

- Poți să-mi arăți? - Dacă ți-aș arăta, ne-am sufoca.

- Și personalul? - Gazul umple doar seifurile.

Trebuie doar să iasă pe holuri.

Și sunt avertizați cu 10 secunde înainte.

Măcar au zece secunde.

Dle, clienții noștri apelează la noi pentru că n-avem alte priorități

în afară de proprietatea lor.

Măi să fie.

Toate ușile sunt ignifuge. Închizătoare hidraulice.

Yale simple și declanșatoare electronice.

Surprinzător de ușoare odată închise.

De ce ar fi închise?

Ușile exterioare se închid automat.

Dar ușile interioare revin la setările din fabrică.

Pot fi sparte. E floare la ureche.

Floare la ureche? Sunt într-un aeroport securizat.

Trebuie să-și facă griji pentru controlul climei,

nu pentru atacuri armate.

Cum am putea ataca cu destulă forță

ca să declanșăm protocolul de oprire a sistemului?

- Peretele din spate. - Ai vreo idee?

N-o să-ți placă.

Vrei să prăbușești un avion?

Nu din aer. Nu fii atât de dramatic!

Vreau să intru cu avionul de pe pistă,

direct prin zid, și să provoc un incendiu.

Un avion cât de mare?

Partea asta e un pic dramatică.

El e Mahir.

Echipa lui se va ocupa de avion.

- Nu pot exista pasageri. - Norsk Freight.

Folosesc hangarul de la vest de FreePort.

Un avion de transport? Și echipajul?

Deschidem ușile de urgență și-i dăm jos.

Din mers?

Care-i problema? Nu vor păți nimic.

Pare îndrăzneț.

"Îndrăzneț" e OK.

Am crezut că o să spui "nebunesc".

- Și dacă sunteți prinși? - Nu vom fi.

Și dacă sunteți?

Toți vor presupune că sunt teroriști, dar fără victime,

o extrădare rapidă, apoi dispărem în sistem.

Nici nu vom ajunge la știri.

- Totul depinde de mărimea exploziei. - Lingourile de aer ar putea fi utile.

Lingouri de aur?

Norsk Freight transportă aur o dată pe lună.

Aruncăm în aer partea din spate. Aruncăm aurul pe pistă.

Nimeni nu se va uita la clădire. Îți garantez.

Spațiul din mijlocul pentagonului e prea mare. Trebuie să fie ceva acolo.

Nu-mi dau seama ce, nu e marcat.

- Sunt 45 de secunde. - Suficient.

Nu alergi?

Bine, e rândul tău. Fă bagajele.

Vă rog să treceți prin detector.

Domnule. Și... Domnule.

- Vă pot oferi o cafea? Apă? - Un espresso.

- Dle? - Nu, mulțumesc.

Toată lumea din avion e vegetariană?

Am doar mâncare vegetariană.

Pare a fi carne, dar... Ambele par vegetariene.

Nu știu. Foarte derutant. Bine.

Pe aici, domnilor.

Dlor, spațiile pentru valori...

Continuați. Fără radio.

Haideți.

Yoga.

Săriți! Acum!

Haide!

Bine.

Ai zis zece secunde, nu?

Mai e cineva aici cu noi.

- Ai nevoie de ajutor? - Sincer? Da.

- Nu le atinge! - Ce naiba s-a întâmplat aici?

Nu s-a întâmplat încă.

Nu-l omorî!

Trebuie să știm dacă am fost compromiși.

De ce ești aici? Cine ești?

De unde ai știut că vom fi aici?

Trebuie să plecăm.

Ce-a pățit tipul celălalt?

M-am ocupat de el.

Am văzut prea multe. Sunt încă în viață,

ceea ce înseamnă că ai decis să ai încredere în mine.

Sau poate că mi-am pierdut îndemânarea?

E încă intactă.

- Are loc un Război Rece. - Nuclear?

Temporal.

- Călătorie în timp? - Nu.

Tehnologie care poate inversa entropia unui obiect.

Vrei să spui cronologie inversă, ca ideea lui Feynman și Wheeler

că un pozitron e un electron care se mișcă înapoi în timp?

- Exact asta am vrut să spun. - Am un masterat în Fizică.

- Încearcă să ții pasul. - Implicațiile acestui fapt sunt...

- Mai mult decât secrete. - Atunci de ce m-ai implicat în asta?

Am crezut că vom găsi o pictură și câteva cutii de gloanțe.

Eu sunt mai surprins decât tine.

Mă întorc la Mumbai ca să obțin niște răspunsuri.

Te voi prezenta ca intermediarul meu, dar nu uita, pentru tine...

Plutoniul e tot ce contează.

Sau când terminăm, te vor omorî.

N-o s-o faci tu oricum?

- Prefer să fie decizia mea. - Și eu. Cred.

Opera ta?

Ce-ai găsit în seifuri?

Doi antagoniști. Unul inversat.

Ne-am ocupat de cel obișnuit, dar cel inversat a scăpat.

- Ambii au apărut în același moment? - Da.

Erau aceeași persoană.

- Sator a construit un turnichet în seif. - Un turnichet?

O mașină de inversat.

Mi-ai zis că acea tehnologie n-a fost inventată încă.

- N-a fost, i-a fost dată din viitor. - Cu ce scop?

Tu ai cea mai bună șansă să afli.

- L-ai întâlnit? - Am fost cât pe-aci.

- Dacă ai avea ceva ce îi trebuie? - Ca de exemplu?

Plutoniu 241.

Sator a încercat să facă rost de unicul plutoniu activ

de la o echipă CIA, în timpul asaltului operei din Kiev.

I-a ucis pe toți. N-a luat plutoniul.

- Cine a făcut-o? - Serviciile de securitate ucrainene.

Pleacă spre Tallinn într-o săptămână.

Ajutorarea unui traficant să fure plutoniu reactiv

e inacceptabilă, Priya.

- O să-l omor. - Nu. Trebuie să rămână în viață.

Trebuie să rămână în viață până când aflăm ce rol are.

Ocupă-te de situație fără să pierzi controlul plutoniului.

E prea periculos.

O bombă teroristă, chiar și una care poate omorî miliarde,

e floare la ureche față de ce s-ar întâmpla dacă nu-l oprim pe Sator.

- Ce poate face? - Suntem atacați din viitor.

Și Sator îi ajută. Trebuie să afli cum.

Am văzut știrile din Oslo. Ai pictura?

Nu trebuie să-ți mai faci griji pentru asta.

Ai distrus-o?

- Nu cred c-o s-o mai vrea. - Știe?

- Încă nu. Așa că stai liniștită. - Să stau liniștită?

Cu fiecare zi petrecută cu acel monstru, fiul meu mă urăște mai mult.

Nu mai durează mult. Între timp, prezintă-mă.

Ca ce?

Fost prim secretar al Ambasadei SUA din Riyadh.

Ne-am cunoscut în iunie la o petrecere.

Eram la o petrecere în Riyadh, dar nu cred c-a fost în iunie.

29 iunie, de la 7 la 7.30.

Era somon în meniu, dar tu ai vrut biban.

Sator a plecat mai devreme, atunci ne-am întâlnit.

Am venit la Shipley în Londra.

Ai dat de mine aici, și ai vrut să-mi arăți iahtul.

- Va crede că avem o relație. - Atunci va dori să mă cunoască.

Sau să te omoare.

Lasă-mă pe mine să-mi fac griji pentru asta.

Arăt îngrijorată?

70 de persoane plus echipajul.

Două elicoptere. Apărare cu rachete.

- Se teme de pirați? - Andrei ațâță guvernele între ele.

Până când se dau pe brazdă, ăsta este refugiul lui.

Pot să vin și eu?

Nu sunt sigur că Volkov acceptă pasageri.

Atunci îl luăm pe al meu.

Max?

Cine e americanul?

- Un prieten. - Tipul de la Shipley's.

Pe care ai încercat să-l bați.

Te întreb din nou. Cine e?

Ne-am cunoscut în Riyadh, în iunie, anul trecut, la ambasada SUA.

- Bun cu pumnii pentru un diplomat. - Paranoia e departamentul tău, Andrei.

Pare de treabă. L-am invitat la cină.

- Max? - Vizitează Pompeii și Herculaneum.

L-ai trimis singur? I-am promis că merg cu el.

I-am zis că ești ocupată.

Cu prietenul tău.

Ușurel, amice.

De unde sunt eu, mai întâi mă inviți la cină.

- Dle Sator. - Nu te obosi.

Spune-mi doar dacă te-ai culcat cu soția mea.

Nu.

Nu încă.

Cum ți-ar plăcea să mori?

- Bătrân. - Ți-ai ales profesia greșită.

E o grădină în apropiere. Te ducem acolo, și-ți tăiem gâtul.

Nu de-a lungul. Pe mijloc, ca o gaură.

Apoi îți luăm coaiele și le băgăm în gaură ca să blocheze traheea.

Complicat.

E foarte plăcut să vezi un om de care nu-ți place...

încercând să-și scoată coaiele din gât înainte să se sufoce.

- Așa îți tratezi toți oaspeții? - Am terminat aici.

Îți place opera?

- Ce? - Nu aici.

- Navighezi? - Am ceva experiență cu bărcile.

Fii la docuri la opt, pregătit să faci mai mult decât să vorbești.

La opt.

Max a lipsit prea mult de la școală anul ăsta.

Îl duc înapoi în Anglia.

- Nu mai tolerează absențele. - Ba da.

Pot să termin?

Îți place luxul unui rege.

Amândoi știm că ești doar un om meschin

care face jocuri de putere cu o soție care nu te mai iubește.

Pari...

revigorată astăzi.

- Da? - Da.

Erai îngrijorată că a fost distrus?

Stai liniștită, instinctul mi-a zis să-l scot din seif.

Mereu am avut instincte legate de viitor.

Așa am creat viața asta pe care n-o mai apreciezi.

Navigăm sau ne scufundăm?

Ne înălțăm!

Ce știi despre Operă?

În 2008, o bază de rachete rusească

a fost capturată și ocupată o săptămână.

Când stația a fost recucerită...

lipseau 750 de grame de plutoniu.

Plutoniul dispărut...

a apărut la opera din Kiev pe data de 14.

Întoarcem!

Ce propui?

- Un parteneriat. - N-aș lucra cu tine.

Poți să ai grijă de tine. N-ai antecedente.

Un traficant de arme cu experiență. Știe cum să-și acopere urmele.

- Deloc șocant. - Pentru un spion.

La dreapta!

Arzi în iad, Andrei!

- Nu poți întoarce barca așa! - Ba da, dacă trebuie!

- De ce nu l-ai lăsat să se înece? - Am nevoie de el.

- Ca să vinzi arme? - Nu sunt cine crezi că sunt.

Asta știu. Mi-a arătat pictura.

Îmi pare rău. A trebuit să mă apropii de el.

Nu știu ce crezi că face soțul tău.

Amândoi știm că e un traficant de arme.

- E mai mult decât atât. - Ce e, atunci?

Toate viețile noastre sunt în mâinile lui, nu doar a ta.

- Dl Sator vrea să te vadă. - Bine.

Acum.

Vrea să mă vadă fără pantaloni?

Ai încredere în mine.

Nu te obosi. Nu mă las păcălită de două ori.

Ai o opțiune mai bună?

Vei face orice ca să-ți atingi scopul.

Nu te gândești la mine sau la fiul meu.

Ce crezi c-o să-mi facă acum?

Încearcă să nu-l folosești.

Pe nimeni.

Ajunge!

Vezi? Pulsul unui om de jumătatea vârstei mele.

Bea cu mine.

Se pare că îți datorez viața.

- A fost o nimica toată. - Viața mea nu e nimic.

Și nu-mi place să fiu dator nimănui.

Atunci plătește-mă. Nu te răzbuna pe soția ta.

Crezi că ea mi-a slăbit hamul?

A fost greșeala mea.

Atunci ajută-mă să fur plutoniul. Am nevoie de resurse.

E plutoniu rafinat.

Trebuie mânuit și depozitat corespunzător.

Știu cum trebuie tratat.

Mă înveți pe mine despre radiații?

Andrei Sator,

am scos plutoniu din ruinele orașului meu ca adolescent.

Unde?

Stalsk 12.

Casa mea.

O parte a focosului a explodat, împrăștiindu-le pe celelalte.

Aveau nevoie de oameni să găsească plutoniul.

A fost primul meu contract. N-a licitat nimeni.

Au crezut că e o condamnare la moarte.

Dar...

probabilitatea cuiva de a muri...

e șansa altcuiva de a-și crea o viață.

Mi-am câștigat locul în noua Rusie.

Chiar și acum, compania mea e singura care operează în ruine.

Plutoniul e transportat prin nordul Europei...

pe drum spre depozitul nuclear permanent din Trieste.

Mi s-a spus că ai resurse în Tallinn.

Rămâi cu noi diseară. Insist.

- Ce vrei? - Vom vorbi despre ziua de azi.

- Nu cred. - Nu?

Vom vedea.

Să nu te gândești că mă poți trata ca pe restul femeilor.

Și...

cum îți imaginezi...

Că le tratez pe celelalte femei? Crezi că le forțez să vorbească?

Vrei să fii tăcută? Bine. Poți mușca din asta.

Chiar și un suflet gol și fragil ca al tău are nevoie de o reacție.

Frica și durerea nu sunt de ajuns, Andrei?

N-am ce să-ți ofer altceva.

- Va trebui să mă mulțumesc cu ele. - De ce nu mă lași să plec?

Pentru că...

dacă nu te pot avea...

nimeni n-o să te aibă.

Dacă mă atingi, o să țip atât de tare încât să mă audă.

- Crezi că l-aș lăsa să intervină? - Dacă încerci, va trebui să-l omori.

Și înțelegerea cade.

Deci lasă-mă în pace.

Nu acum!

98. Deloc rău după un așa efort.

Era la fereastră.

Am fost curios.

Proprietatea mea n-ar trebui să te preocupe.

Cine ești?

De unde ai informațiile despre operă?

N-ai face afaceri cu cineva

suficient de deștept ca să fie recrutat.

CIA furnizează două treimi din piața de materiale fisile.

De obicei cumpără, nu vând.

- Dar trăim într-o lume crepusculară. - E din Whitman? Frumos.

Următorul va fi un glonț în cap.

Fără coaie în gât?

Nu vom avea timp pentru așa ceva...

în Tallinn.

Du-te acolo. Îl vreau pe Volkov în echipa ta.

Nu.

Eu scot materialul. Tu mă plătești.

Și soția ta face schimbul.

- N-o implic niciodată în afacerile mele. - Exact. De asta am încredere în ea.

Du-l la țărm.

- Cum intru în contact cu tine? - Nu intri.

Cum îmi trimiți banii?

Ocupă-te de plutoniu mai bine decât te-ai ocupat de asta.

Ce-ai găsit pe aur?

Nici un semn, nici o urmă de turnare. Nimic.

- Cum? - Locații prestabilite.

Îngroapă o capsulă temporală, transmite coordonatele,

apoi o dezgroapă

ca să recupereze materialele inversate.

Totul pare instantaneu. Unde-l îngroapă?

Într-un loc care nu va fi descoperit timp de secole.

Ce arată mostrele de sol?

Nordul Europei. Asia. Sunt radioactive.

Tot ce-am recuperat din Oslo a fost trimis aici.

Eu ce fac aici?

N-am încredere în nimeni altcineva ca să evalueze piesele.

Convoiul prin oraș. La ce te-ai gândit?

Aglomerație. Trafic imprevizibil.

E aproape imposibil să plănuiești o ambuscadă.

Ai dreptate.

Convoiul e monitorizat din aer?

Urmărit prin GPS.

Un viraj greșit, și vine cavaleria.

Avem nevoie de arme mari.

Care să transmită mesajul, fară a fi folosite.

O mașină rapidă care să nu pară rapidă.

Patru vehicule grele. Toate diferite.

Un autobuz, un autocar, un camion.

Unul din ele trebuie să fie o mașină de pompieri.

Nu trebuie să existe nici o urmă a planului nostru.

Nimic electronic. Nici un document.

Nu vreau ca Sator să ne atace imediat ce luăm materialul.

Ignoranța lui e singura noastră protecție.

Vezi, Kat? Câteva din preferatele mele.

Deteriorate, dar recuperabile, nu?

- Nu sunt expertă. - Așa e.

N-ai vrut niciodată să ai de-a face cu astfel de lucruri.

Aici lumile noastre se ciocnesc.

- Ce vrei să spui, Andrei? - Știi foarte bine, Kat.

Afacerile ilegale...

care au plătit acele haine, și școala fiului tău.

Și de care credeai că poți scăpa.

Convoiul ajunge în centru în zece minute.

- Trebuie să plecăm. - Nu merg nicăieri cu tine.

Uită-te la mine!

Și înțelege...

Că nu poți negocia cu un tigru.

Admiri un tigru până când se întoarce împotriva ta...

și-i simți adevărata natură!

Nu.

Nu te apropia.

Verde, două minute.

- N-o să mă omori. - Am încercat deja.

M-ai aruncat de pe barcă, n-o să mă omori cu sânge rece.

Sângele meu nu e rece, Andrei.

Nu, dar nu ești suficient de furioasă.

Pentru că furia se transformă cu timpul în disperare.

Mă uit în ochii tăi...

Și văd disperare.

Cățea răzbunătoare! Trăiești de pe urma mea!

Crezi că ești mai bună ca mine. Destul!

Spune-mi totul, pe măsură ce se întâmplă.

Închide-mă de partea asta.

- Galben, 60 de secunde. - 60, recepționat.

- Albastru, 45 de secunde. - Albastru, 45, recepționat.

Bine, Roșu. Venim spre tine.

Cele trei camioane sunt pe poziții.

Observă totul. Dă-mi toate detaliile.

E toată lumea pregătită?

Cinci.

Patru.

Trei, doi.

Unu.

Acum, Galben!

- Avem o problemă! - Avem nevoie de întăriri. Rahat!

- Radioul nu mai merge. - Sunt încă în mișcare?

Verifică transmisiile radio.

Am văzut carcase pentru toate clasele de arme.

Niciuna nu arăta așa.

Asta caută.

- Nu înțeleg limba. - Ai zis că vorbești estoniana.

Nu e estoniană. E inversată.

Ce naiba e asta?

Dă-i bătaie!

Nu i-o da.

- Ăsta nu e plutoniul. - E mult mai rău!

Îmi pare rău.

Scapă.

A lăsat-o în mașină. Du-te după ea. Du-te!

Treci alături de ea.

Hai. Mai aproape!

Ține-o stabilă.

Grăbește-te!

Haide!

- Așteaptă. Chem cavaleria. - Ce cavalerie?

Dacă nu spui adevărul, ea moare.

Nu știu despre ce vorbești.

Ai lăsat-o în mașină, nu?

- Cine ți-a zis asta? - Spune-mi dacă e în BMW.

- Nu știu. - Spune-mi, sau o împușc din nou.

- Las-o în pace! - Omoară-l!

N-am timp pentru negocieri.

- Ascultă-mă. - Trei.

- Pot să te ajut. - Doi.

- Nu! - Unu.

Următorul este în cap.

- Nu. - Unu.

Doi, trei.

Bine! Bine.

- Mașina. Am lăsat-o în BMW. - O să verific dacă e adevărat.

E în torpedo!

Unde ai lăsat-o?

În mașină sau în camionul de pompieri? Unde?

În care vehicul ai lăsat-o? Trebuie să știu înainte să plec.

- Ți-am spus deja. - Te cred.

Ai vrut-o aici, sper să fii fericit...

- Liber! - Wheeler, verifică cealaltă parte.

Voi doi!

- Unde s-a dus? - În trecut.

- E în torpedo! - Vom verifica dacă-i adevărat.

- Trei, doi, unu. - Bine! Bine.

Următorul este în cap.

- Nu. Nu! - Unu.

- Ascultă-mă. - Doi, trei.

- Pot să te ajut. - N-am timp de negocieri.

Spune-mi sau o împușc din nou.

- Las-o în pace! - Spune-mi dacă e în BMW.

Nu știu.

Ai lăsat-o în mașină, nu în camionul de pompieri, nu?

Cine ți-a zis asta?

- Dacă nu spui adevărul, moare. - Nu știu despre ce vorbești.

- Medic! - Care e starea ei?

Adu-o pe partea asta.

A fost împușcată cu un glonț inversat?

El e Ives. E cu noi.

"Noi"? Cine sunt tipii ăștia?

Oamenii Priyei, ai noștri.

De unde-a știut Sator de ambuscadă?

Posteritatea.

O ambuscadă în mijlocul străzii lasă urme.

A știut fiecare mișcare! Cineva a vorbit. Cine?

- Ai fost tu? - Nu.

Ai știut prea multe la fiecare pas. Te întreb din nou.

Ai vorbit?

N-a vorbit nimeni.

E un atac temporal pe două flancuri.

Un ce?

Un atac pe două flancuri. Dar nu în spațiu. În timp.

Jumătate din echipa lui avansează înainte în timp.

Îi monitorizează, și apoi atacă la sfârșit mișcându-se invers.

Știind totul.

Cu excepția locului unde am ascuns plutoniul.

- Care nu e de fapt plutoniu, nu? - Ți-am zis că asta caută.

Și tu tocmai i-ai spus unde este.

L-am mințit.

Iisuse, l-ai mințit?

Nu putea verifica din cameră. Ar fi împușcat-o oricum.

Minciuna e procedura standard.

- S-a răspândit prea mult. - Ce înseamnă asta?

- O să moară. - Procedura standard.

N-o puteți ajuta, nu puteți face ceva?

Putem stabiliza radiația inversă inversând pacientul?

- Durează zile. - Să mergem!

Am preluat controlul acestei mașini acum câteva minute.

Înainte de asta a fost a lui Sator.

- Cat timp poate trăi de partea asta? - Maxim trei ore.

O iau cu mine. N-o las să moară.

Îmi asum riscurile.

Nu te putem aduce înapoi.

- Găsim o altă mașină. - Acum o săptămână? Unde?

Oslo.

Acel complex e în interiorul unui perimetru securizat al aeroportului.

- E impenetrabil. - Nu era săptămâna trecută.

Mergem. Ai putea să ne ajuți.

Asta e o fereastră de verificare. Pe măsură ce te apropii de mașină,

dacă nu te vezi în fereastră, nu intra în mașină.

De ce nu?

Dacă nu te vezi ieșind din mașină, înseamnă că nu ieși.

- O să meargă? - Da.

Vezi cu ochii tăi. Uite răspunsul tău. Să mergem.

Se stabilizează. Am închis rana, dar restul are nevoie de timp.

- De cât timp are nevoie? - Patru, cinci zile.

O săptămână, ca să fim siguri.

Neil, găsește o cale să ajungem la Oslo.

Mă întorc acolo.

Ce să faci?

Să-l opresc pe Sator să scape cu orice i-am dat.

Nu i-ai dat. L-ai mințit. Stai.

- Te duci după ea. - A amenințat-o cu moartea în trecut.

Dacă o face, ce se întâmplă cu ea aici?

Nu putem ști.

Dacă ești acolo, schimbând lucrurile,

nu ești aici să vezi efectele.

- Dar ce crezi? - Ce s-a întâmplat, s-a întâmplat.

Trebuie s-o salvăm aici și acum.

Dacă te întorci acolo, i-ai putea da exact ce vrea.

Nu-i lăsa s-o treacă din nou prin mașină.

Nu putem rămâne aici.

N-avem mult timp.

Așa că de ce nu găsești un container comod...

care tocmai a sosit din Oslo.

Ăsta e diletantism.

N-ai idee în ce te bagi dacă intri pe ușa aia.

Mă duc, așa că orice ponturi ar fi binevenite.

Wheeler, pune-l la curent.

O să ai nevoie de aer.

Aerul normal nu trece prin plămânii inversați.

Regula cea mai importantă: nu intra în contact

cu versiunea ta din viitor.

Ăsta e scopul barierelor și al costumelor de protecție.

N-avem timp.

Dacă particulele voastre intră în contact...

- Ce? - Anihilare.

Ar fi rău, nu?

Când ieși din sas, așteaptă un moment să te orientezi.

Te vei simți ciudat.

Când fugi, vei avea vântul în spate.

Dacă dai de foc, se va forma gheață

pe hainele tale, transferul termic fiind inversat.

Gravitația va părea normală, dar va fi inversată pentru restul lumii.

E posibil să ai distorsiuni de văz și auz. E normal.

- Pot să conduc o mașină? - Diletanți.

Volanul ți se va părea diferit.

Fricțiunea și rezistența la vânt sunt inversate.

Tu ești inversat, lumea nu.

- Transponderul era în cutie? - Am aruncat cutia.

Merg înapoi.

E mingea pe care trebuie s-o urmăresc.

Dă-mi senzorul.

Ești pregătit?

Materialul nu e în cutie.

Duceți celelalte secțiuni ale Algoritmului către hipocentru.

A mințit.

- Nu era în BMW. - Atunci unde e?

Am văzut schimbul. M-ai făcut s-o împușc pe degeaba.

Dar mi-ai ridicat pulsul peste 130. Nimeni n-a mai făcut asta.

Nici măcar soția mea.

Ai lăsat un dezastru pentru Ives și echipa lui.

Transferul termic a fost inversat.

Ești primul caz de hipotermie în urma unei explozii.

Nu mă mai surprinde nimic.

- Ne întoarcem la Oslo? - Într-un container Rotas Shipping.

Are materialul, Neil.

I l-am dat pe tavă.

Te-am avertizat.

Ce s-a întâmplat, s-a întâmplat. Acum înțeleg.

Dar e greu să ai încredere în cineva care umblă cu jumătăți de adevăruri.

Nu e corect.

Erai implicat în asta dinainte să ne cunoaștem.

- Lucrai pentru Priya? - Nu.

- Cine te-a recrutat, Neil? - Nu te-ar ajuta cu nimic dac-ai știi.

După ce se termină asta, dacă mai trăim, și încă-ți mai pasă,

o să-ți spun povestea vieții mele, bine?

- Îmi pare rău că te-am implicat. - Trebuie să-mi spui ce se-ntâmplă.

Aparent, Neil știe mai multe decât mine.

Succes, prietene.

Spunându-i ceva lui Kat, o compromitem în ochii Priyei.

E deja compromisă în ochii Priyei.

Are dreptul să știe de ce s-ar putea să moară.

- O să mor? - Nu și dacă depinde de noi.

- Și depinde. - Cine ești?

Să începem cu chestiile simple. Fiecare lege a fizicii...

Materialul nu e în cutie.

Duceți celelalte secțiuni ale algoritmului către hipocentru.

Ești rănit?

Ce e "algoritmul", Neil?

Plutoniul e doar o secțiune. Una din nouă.

E o formulă într-o formă fizică,

ca să nu poată fi copiată sau comunicată.

E o cutie neagră cu o singură funcție.

Și anume?

Inversiunea.

Nu a obiectelor sau a oamenilor,

- ci a lumii înconjurătoare. - Nu înțeleg.

Pe măsură ce inversează entropia mai multor obiecte,

cele două direcții ale timpului devin și mai întrepătrunse.

Pentru că entropia mediului curge în direcția noastră,

noi dominăm.

Ei înoată mereu împotriva curentului.

Asta ți-a salvat viața.

Explozia inversă a forțat mediul.

- Ca și cum te-ai urina contra vântului. - Algoritmul schimbă direcția acelui vânt.

Poate inversa entropia lumii.

Și dacă se întâmplă asta?

- Sfârșitul jocului. - "Sfârșitul jocului."

Poți fi mai explicit?

Toate ființele care au trăit vreodată

vor fi distruse instantaneu. E destul de explicit?

Inclusiv fiul meu.

Cu cât dormi mai mult, cu atât mai repede îți revii.

Suntem într-un camion.

N-ar trebui să mai dureze mult.

M-am gândit. Noi suntem strămoșii lor.

Dacă ne distrug pe noi, nu se vor distruge singuri?

- Asta ne aduce la paradoxul bunicului. - La ce?

Dacă te-ai întoarce în timp și ți-ai omorî propriul bunic,

cum ai mai putea să te naști ca să comiți crima?

Care e răspunsul?

Nu există un răspuns. E un paradox.

Dar în viitor, cei care conduc evident cred că...

îl pot împinge pe bunicul pe scări, îi pot scoate ochii,

îi pot tăia gâtul, fără consecințe.

- Ar putea să aibă dreptate? - Nu contează.

Ei cred asta.

Pentru că sunt dispuși să ne distrugă.

- Pot să mă întorc la somn? - Nu. M-am gândit la altceva.

- Grozav. - Această inversiune a timpului...

Dacă suntem aici, acum, nu înseamnă că nu s-a întâmplat?

Că i-am oprit?

- Optimistic, aș zice că ai dreptate. - Și pesimistic?

În teoria lumilor paralele nu putem înțelege relația dintre...

conștiință și realitățile multiple. Te doare capul?

Da.

Încearcă să dormi.

Rahat.

Nu ne-au dus înăuntru.

Ce facem?

Folosim spărtura.

Haosul de după impact. Fii pregătit.

E destul de puternică?

Nu știu. N-am mai făcut asta.

Pompierii sunt acolo.

Du-o pe Kat prin spărtură.

Mă ocup eu de oamenii lui Sator și de seif.

Apoi o aduci.

- Cum e mâna? - Nu prea bine.

Intrăm imediat ce auzim motoarele.

- Stai așa. - Ce?

Sângerezi. Lasă-mă să mă uit.

Liber?

Așteaptă aici. Intru.

- Haide! - Du-te!

Acum!

Știai că eu o să ies din seif. De ce n-ai zis nimic?

E cam greu de dat explicații

când cineva e pe cale să te-mpuște în cap.

- Dar după? - La fel. Știam că o să fii bine.

Ce s-a întâmplat s-a întâmplat.

Dacă ți-aș fi spus, și te-ai fi purtat diferit, cine știe?

Politica e să-ți suprimi instinctul.

- Politica cui? - A noastră, prietene.

Noi suntem cei ce salvează lumea de ce s-ar fi putut întâmpla.

Kat?

Sunt aici.

Va rămâne o cicatrice, dar o să fii bine.

- Ai reușit. - Ce anume?

Andrei are algoritmul.

Nu știi unde e.

Sau când.

- Adu-o pe Priya la Oslo. - De ce?

Dacă nu fac ceva, în două zile îmi spune despre plutoniu.

- Nimic nu poate schimba asta. - Mai vedem. Tu adu-o aici.

Bună, Priya.

Ce se întâmplă? Unde e Neil?

Are grijă de Katherine Barton, care aproape a murit din cauza ta.

- Ce-am făcut? - Ce vei face.

În două zile mă vei face

să folosesc plutoniu drept momeală

pentru cel mai periculos traficant de arme din lume.

Vreau să știu de ce.

L-ai lăsat pe Sator să pună mâna pe plutoniu?

Nu, l-am lăsat să pună mâna pe Algoritm.

Spune-mi despre el, Priya.

E unic.

Savantul care l-a creat s-a sinucis...

pentru a nu mai fi obligată să facă altul.

- Savant din viitor? - De peste câteva generații.

- De ce s-a sinucis? - Cunoști Proiectul Manhattan?

Pe măsură ce se apropiau de primul test atomic,

Oppenheimer era îngrijorat că...

detonarea ar putea produce o reacție în lanț care să cuprindă întreaga lume.

Au făcut-o oricum, și au avut noroc.

Savanta noastră este Oppenheimer-ul generației ei.

Creează o metodă de a inversa lumea.

Devine convinsă că distrugându-ne pe noi,

se distrug pe ei înșiși.

Paradoxul bunicului.

Dar spre deosebire de Oppenheimer, se revoltă.

Desparte algoritmul în nouă secțiuni, și le ascunde în cel mai bun loc posibil.

În trecut. Aici, acum.

Sunt nouă puteri nucleare. Nouă bombe.

Nouă seturi din cele mai păzite materiale din istoria lumii.

Cele mai bune ascunzători posibile.

Silozurile nucleare.

Misiunea de o viață a lui Sator, finanțată și ghidată de viitor,

a fost să găsească și să reasambleze Algoritmul.

De ce l-au ales pe el?

Pentru că a fost la locul potrivit, la timpul potrivit.

Prăbușirea Uniunii Sovietice.

Cel mai nesigur moment din istoria armelor nucleare.

- Câte secțiuni are? - Cu plutoniul, toate nouă.

Iisuse Hristoase.

Și de aceea,

vei face lucrurile diferit de data asta.

Să schimb lucrurile?

Și Katherine să nu fie rănită?

Pentru ca Sator să nu pună mâna pe Algoritm.

Dacă acel univers poate exista,

noi nu trăim în el.

Să încercăm. O să mă avertizezi?

Nu.

Ignoranța e muniția noastră.

Dac-ai fi știut ce era Algoritmul, l-ai mai fi lăsat în mâinile lui Sator?

Vrei ca Sator să obțină ultima secțiune.

E singurul mod prin care le poate uni pe celelalte opt.

Trebuia să-l fur, și apoi să-l pierd.

- Misiune îndeplinită. - Te-ai folosit de mine.

La fel cum tu te-ai folosit de Katherine.

E procedura standard.

- Ți-ai făcut partea. - Partea?

Eu sunt protagonistul operațiunii.

Ești "un" protagonist.

Credeai că ești singurul capabil să salveze lumea?

Nu. Dar sunt.

Pentru că nu ți-am zis unde sau când asamblează Algoritmul.

- Ești pe cale să-mi spui. - Nu. Nu sunt.

- Așa că pune-ne la curent. - "Pe noi"?

- De ce-ai vrea s-o implici din nou? - Pentru că se poate apropia de el.

- Încă mai are încredere în ea? - Crede că e moartă.

Dar a avut încredere.

Ai început să privești lumea într-un nou mod.

Și acum e rândul tău.

Presupunând că supraviețuiește.

Fie că simți sau nu că știe prea multe.

Nu pot.

Dacă n-ai autoritatea,

atunci vorbește cu cine se ocupă de treburile nerezolvate.

Am nevoie de cuvântul tău

că ea și fiul ei vor fi în siguranță, Priya.

La ce bun e cuvântul cuiva în profesia noastră?

Vor fi în siguranță.

E un punct de întâlnire lângă Trondheim.

Du-te acolo.

Ives are o echipă gata de inversiune.

Au un turnichet?

Tehnologia pe care încercăm s-o oprim.

E periculos să lupți cu răul împotriva răului.

Dar sunt oameni în viitor care vor să continuăm...

călătoria Algoritmului în trecut.

Vezi tu, Tenet n-a fost creat în trecut.

Va fi creat în viitor.

- Te-ai uitat la păsări? - Cum te simți?

- Spune-mi c-o să-l omori. - Nu pot.

De ce nu?

Pun pariu că ai omorât o mulțime de oameni.

- Nu unul cu un buton al mortului. - Brățara fitness pe care o poartă.

- E obsedat de sănătate. - Va activa un mecanism.

Probabil un bombardament de email-uri care va dezvălui locația schimbului.

Pornește un incendiu, inima lui se oprește.

Moartea lui activează algoritmul. Dacă moare, e sfârșitul lumii.

Nimeni nu îndrăznește să-l ucidă.

Nu, n-ați înțeles.

Încearcă să-și pună capăt vieții.

De ce?

E pe moarte.

Cancer pancreatic inoperabil.

Și ia lumea cu el.

Dacă el n-o poate avea, nimeni nu poate.

Poate alege un timp și un loc pentru sfârșitul lumii.

Ce moment va alege?

Mi-ai zis despre o vacanță în care l-ai făcut să se simtă iubit.

- Vietnam. - Ai zis că a dispărut. Ce zi era?

M-am dus la țărm cu Max. Și el a dispărut.

Dar nu știu ce zi era.

Era pe 14. Acum 10 zile. Era în Ucraina.

Atacul Operei din Kiev. De unde știi asta?

Ideea e că nu era pe iahtul lui. Deci asta e fereastra lui.

Ca să se întoarcă la acel moment prețios,

și să fie ultimul.

Ultimul moment al tuturor.

Trebuie să luăm Algoritmul fără ca Sator să afle.

Dacă el crede că-i acolo, se sinucide.

Dar nu și pe noi.

- Unde e locația? - Cunoștințe împărțite, prietene.

- N-o să-mi spui. - Ignoranța e muniția noastră.

- Dar te vreau pe acel iaht, Kat. - De ce?

Trebuie să nu-l lași să se sinucidă până când știm că au luat Algoritmul.

Dacă sunt prinsă, mă va vedea fiul meu.

Nu vreau ca acele momente să fie pline de agonie...

dacă vor fi ultimele clipe ale lui.

Nu vor fi.

Ne întoarcem pe data de 14,

dar fără să știm unde este locația...

Nu pot face prea multe ca să mă pregătesc.

Știi ce e un hipocentru?

E punctul zero al unui test nuclear subteran.

Sir Michael Crosby mi-a zis de o detonare în Stalsk 12, pe 14.

Locația e la fundul hipocentrului.

Explozia îngroapă Algoritmul.

Atunci am face bine să-l scoatem de acolo

înainte ca bomba să explodeze.

Aliniați-vă. Faceți un pas înainte.

Următorul.

Alinierea.

Unde e Neil?

- Probabil a trecut deja. - Nu mi-am luat rămas bun.

Ăsta e un rămas bun, nu-i așa?

Mi-ar plăcea să spun că nu trebuie să faci asta, Kat.

Cel mai rău lucru pe care mi l-a făcut Andrei a fost acea ofertă.

Să-mi dea drumul, dacă sunt de acord

să nu-mi mai văd niciodată fiul.

Am țipat și am înjurat.

Dar a văzut-o pe fața mea, pentru o clipă.

M-am gândit la ofertă.

Nu știu dacă-l urăsc mai mult pentru ce mi-a făcut,

sau pentru că știe asta despre mine.

O șansă de a-mi salva copilul.

Nu știi ce înseamnă asta pentru o mamă.

Nu.

Ai mai omorât oameni pe care-i urai.

De obicei nu e ceva personal.

Oricum moare. Poate că nici nu mai contează.

Mereu contează, Kat.

Nu ești acolo ca să-l omori. Ci ca să-l întârzii.

Dacă nu luăm Algoritmul, și se sinucide,

ne ia pe toți cu el în mormânt.

Tu ocupă-te de partea ta, bine?

Azi e 14. Coasta Siberiei. E timpul să plecăm.

Dacă te întorci cu încă o zi în urmă,

o să ai timp să te întorci în Vietnam.

- Cum ajung pe iaht? - Am un om acolo.

După ce se termină totul, și îți crești copilul, ia ăsta.

Ai putea fi amenințată cândva.

Apeși pe "vorbește", spui unde te afli, închizi.

- Cine primește mesajul? - Posteritatea.

Stalsk 12. Ascuns de restul lumii.

Un oraș unde orice se poate întâmpla.

Și azi, în zece minute, cu siguranță se va întâmpla.

Am fost împărțiți în două echipe pentru un atac temporal pe flancuri.

Noi suntem Echipa Roșie, mergem înainte în timp.

Pentru a diferenția echipele, veți purta astea.

Prietenii noștri din Echipa Albastră,

conduși de căpitanul Wheeler, sunt inversați.

De ce nu ne lasă să-i vedem?

Poate că n-o să ne placă ce s-a întâmplat.

Peste exact o oră vor avea această informare.

Apoi îi vom lăsa pe coasta de deasupra hipocentrului...

cât mai aproape posibil de locul detonării.

Obiectivele lor erau verificarea și clarificarea.

Această informare beneficiază de pe urma experienței lor.

Ambele echipe au cronometre.

Al nostru pornește de la zece, de când aterizăm,

până la zero, timpul exploziei. Echipa Albastră e inversată.

Dacă nu sunteți la zona de aterizare la zero,

nu plecați de aici. Ați înțeles?

Eliberăm zona de aterizare

pentru evacuarea Echipei Albastre. Apoi intrăm în oraș.

Aceste clădiri sunt abandonate, dar am aflat că există un turnichet.

Așteptați-vă la rezistență bi-temporală.

Au arme inversate?

Inversate, convenționale, antagoniști normali, inversați.

De cealaltă parte a orașului,

solul se ridică până la creasta de deasupra hipocentrului.

Un grup mai mic va merge prin tunelul din oraș

spre baza hipocentrului.

Echipa Albastră a găsit o intrare aici.

Bomba se află în această stâncă.

La înălțime.

Va declanșa o prăbușire, sigilând peștera.

- Cum dezamorsăm bomba? - N-o facem.

Explozia va avea loc conform planului.

Misiunea noastră e să eșuăm în a dezamorsa bomba,

în timp ce grupul mai mic își face treaba nedetectat.

- Care este? - N-ai nevoie să știi.

Alte întrebări stupide? Bine. Să ne pregătim.

- Vreau să fac parte din primul val. - Nu există nici un prim val.

Ambele echipe operează simultan.

Nu urca în elicopter dacă gândești doar în termeni lineari.

Vrei să faci parte din echipa care ridică conținutul capsulei?

- Absolut. - Suntem noi.

- Noi suntem grupul mai mic. - Doar noi doi?

Toți cei care știu conținutul capsulei nu pot părăsi câmpul de luptă.

Cred că ne descurcăm singuri.

Sunt 12 metri de la puntea privată până la apă.

Poți să sari?

Pot înota.

Nu-l lăsa să moară până când nu vezi semnalul meu.

30 de secunde!

Mișcați-vă!

Ne apropiem de o undă de șoc. Țineți-vă bine!

În picioare!

- Dnă, am crezut că v-ați întors la țărm. - M-am furișat ca să-l surprind pe Andrei.

Șefu' a plecat.

Zi-i dlui Sator că mă găsește aici.

Și nu le spune celorlalți. Fac eu curat.

- Mine! - Mine!

- Mi-au spus că te-ai întors la țărm. - Mi-au spus că ai plecat.

M-am întors să te văd pe tine și pe Max.

Max e pe țărm, cu Anna.

După ce s-a întâmplat, avem nevoie de timp.

Am glumit. A fost o glumă proastă.

Crezi că sunt o mamă teribilă.

Amândoi știm că părerea mea despre tine

e mai bună decât părerea ta despre mine.

Vreau ca lucrurile să fie mai bune, Andrei.

Adăpostiți-vă!

Aduceți-mi un lansator de rachete!

Eliminați-l! Acum!

Ieșiți de acolo! Mișcați-vă!

Wheeler!

Ieși afară de acolo!

Ives!

Grupul doi. Pe aici.

Știi că o să fie un apus minunat.

Chem înapoi barca lui Max.

Ar trebui să împărtășim acest moment cu el.

Îți pun ceva de băut.

Adu-mi fiul înapoi pe barcă.

Suntem în criză de timp. Să mergem!

Dacă ne văd, totul a fost în zadar.

- Avem nevoie de o diversiune. - Nu-ți fă griji.

La semnalul meu!

RPG, atacați baza!

Acea clădire, la semnalul meu!

- Trei! Doi! - Unu! Foc!

Foc!

Mișcați-vă!

Nu ne mai putem întoarce. Haide.

- Ce-i aia? - Am împrumutat-o de la CIA.

- Ce este? - Așa se sfârșește lumea.

Nu cu un bang, ci cu un scâncet.

Nu înțeleg.

Dacă iau asta, totul s-a terminat.

Atunci n-o lua încă.

De ce nu?

Pentru că urmează apusul, și a mai rămas puțină vodcă.

Și Max va fi aici în curând.

Au spus că tu erai la țărm cu Max, nu Anna.

Atâta timp cât tu poți face diferența...

Câteva clipe pentru afaceri, dragostea mea.

Mahir, mă auzi? N-am ajuns încă!

Repet: n-am ajuns încă.

- Recepționat. - Repet: n-am ajuns încă!

Neil! Neil!

Avansați!

N-avem nimic destul de mare cu care să distrugem asta.

Vezi dacă are vreo grenadă.

- Ai găsit ceva? - Nimic.

Mai încearcă. Poți să-l deschizi?

Sper că nu.

Am plătit o avere pe încuietoarea aia.

Cum îți place locul unde începe călătoria mea

și a ta se termină?

Cam radioactivă pentru gustul meu.

Destinul meu a fost mereu legat de radiații.

Am lucrat unde n-a vrut s-o facă nimeni.

Am făcut un pact cu diavolul.

Bani pentru timp. Ne-am vândut viitorul.

Și acum ești pe cale să faci aceeași greșeală,

pentru întreaga lume.

N-a fost o greșeală.

Am făcut înțelegerea pe care-am primit-o. A ta care-a fost?

Lupți pentru o cauză pe care de-abia o înțelegi,

cu oameni în care ai atât de puțină încredere încât nu le-ai zis nimic.

Când mor, lumea moare cu mine.

Și cunoștințele tale mor cu tine, îngropate într-un mormânt,

ca un arhitect anonim egiptean,

zidit în piramidă, ca să păstreze secretul.

Credința ta e oarbă. Ești un fanatic.

Ce e mai fanatic decât să încerci să distrugi lumea?

N-o distrug. Creez una nouă.

Undeva, cândva, un om într-un turn de cristal apasă un buton...

și sfârșitul lumii e declanșat și evitat în același timp.

Acum însuși timpul își schimbă direcția.

Același răsărit de soare va încălzi fețele descendenților noștri timp de generații.

De ce vor să ne omoare?

Pentru că oceanele lor au crescut,

și râurile lor au secat.

Nu vezi? N-au avut de ales decât să se întoarcă.

Noi suntem de vină.

Știind asta, tot vrei să mă mai opresc?

Da.

Fiecare generație încearcă să supraviețuiască.

- Exact asta fac și ei. - Dar nu și tu. Ești un trădător.

Aduci moarte tuturor fiindcă tu nu mai ai o viață de trăit.

După ce termin, viața va continua.

Nu și cea a fiului tău.

Cel mai mare păcat al meu a fost să aduc un fiu

într-o lume despre care știam că e pe sfârșite.

Crezi că Dumnezeu mă va ierta?

Așteptați!

Așteptați!

Acoperiți-mă!

Haideți!

Nu crezi în Dumnezeu, sau în viitor,

sau în orice lucru din afara experienței tale.

Restul e credință, ceea ce eu nu am.

Fără ea, nu ești uman. Ești doar un nebun.

- Sau un fel de Dumnezeu. - După cum spuneam...

- N-o face! Iisuse! - Timpul nostru s-a sfârșit.

O să-i transmit dragostea ta soției mele.

Ai uitat, n-am întâlnit-o încă.

Așa e. După ce-o întâlnești, moare.

Atunci o să-i transmit dragostea mea.

N-o face.

Volkov. Împușcă-l în cap.

Destul cu afacerile, dragostea mea.

Ives!

N-ai idee despre ce vorbeam, nu?

Dar părea foarte important.

- Unde te duci? - Nu ți-e cald?

- Ce faci? - Am vărsat niște cremă solară.

- Și ce dacă? - E alunecoasă.

Vino încoace.

Întoarce-te. O să-ți placă.

Nu pot face asta.

Nu pot să te las să crezi că ai câștigat.

Nu strica momentul, Kat.

Nu te las să mergi în mormânt, gândindu-te că ne iei cu tine.

Mori singur, Andrei.

- Haide! - Poarta e închisă.

- Mahir, mă auzi? - Da.

Așteaptă. Repet: așteaptă.

Uită-te în ochii mei.

Ce vezi?

Disperare sau furie?

Nu sunt femeia care te iubește în ciuda rănilor sufletești.

Sunt cățeaua răzbunătoare cu o cicatrice pe piele.

Nu!

Rahat.

Ives, l-a omorât. Ives, mă auzi? L-a omorât.

S-a grăbit. L-a omorât.

Haide!

Dă-o naibii.

Kat, te-ai grăbit!

N-am putut s-o fac!

N-am putut să-l las să moară crezând că a câștigat.

Știam că o să găsești o cale de ieșire.

Stai. Ai găsit o cale de ieșire. Suntem bine, nu?

Da. Am găsit o cale de ieșire. Suntem în siguranță.

- Am crezut că erai inversat. - Am schimbat echipamentul pe drum.

- Părea că aveți nevoie de ajutor. - Am avut nevoie de ajutor, acolo jos.

Cum ai deschis încuietoarea?

N-am fost eu.

Echipa ta n-a avut nevoie de tine?

Îi ajut data viitoare.

- Ești bine, Ives? - Imediat ce-mi recapăt suflul.

Nimeni nu pleacă viu din cei ce au văzut asta.

Bine.

O ascundem.

Ne punem capăt zilelor.

Doar așa putem fi siguri.

Când o facem...

Asta e o decizie personală.

Nu ne omori?

Dacă vă găsesc vreodată, vă omor.

N-o să ne cauți prea tare?

Ba da.

Nu mergi la Londra să vezi ce face Kat, nu?

Nu. E prea periculos.

Chiar și de departe?

Chiar și de departe.

Ives! Așteaptă.

Chiar te întorci acolo?

Sunt singurul care putea să deschidă acea ușă la timp, nu-i așa, Ives?

Nu știu pe nimeni mai bun ca tine la deschis uși.

Vezi? Sunt din nou înăuntru.

Împletind un alt trecut în țesătura acestei misiuni.

Neil, așteaptă!

Tocmai am salvat lumea.

Nu putem lăsa nimic la voia întâmplării.

Dar putem schimba lucrurile dacă acționăm diferit?

Ce s-a întâmplat s-a întâmplat.

E o expresie a credinței în mecanica lumii.

Nu e un pretext să nu faci nimic.

- Destinul? - Spune-i cum vrei.

- Tu cum îi spui? - Realitate.

Acum, lasă-mă să plec.

Nu mi-ai zis niciodată cine te-a recrutat, Neil.

N-ai ghicit încă?

Tu. Doar că nu când ai crezi.

Ai un viitor în trecut.

Acum câțiva ani pentru mine. Peste câțiva ani pentru tine.

Mă cunoști de ani de zile?

Pentru mine,

cred că e sfârșitul unei prietenii minunate.

Dar pentru mine, e doar începutul.

O să facem multe chestii împreună.

O să-ți placă. Ai să vezi.

Întreaga operațiune e un atac temporal pe două flancuri.

Al cui?

Al tău!

Ești doar la jumătatea drumului.

Ne vedem la început, prietene.

Noi suntem cei ce salvează lumea de ce s-ar fi putut întâmpla.

Lumea nu va știi niciodată ce s-ar fi putut întâmpla.

Și chiar dacă ar știi, nu le-ar păsa.

Pentru că nimănui nu-i pasă de bomba care n-a explodat.

Doar de cea care a explodat.

Fă-o înainte să apară băiatul.

Asta e ideea ta de milă? Mi-ai dat cuvântul.

Și ți-am spus atunci cât valorează.

Aici? Astăzi?

De unde ai știut?

Cannon Place, ora trei. Probabil nu e nimic.

Posteritatea.

Cannon Place, ora trei. Probabil nu e nimic.

Ți-am zis că trebuie să începi să privești diferit lumea.

A trebuit să mă ocup de treburile nerezolvate.

Asta n-a fost niciodată treaba ta.

- Atunci a cui a fost? - A mea.

Mi-am dat seama că nu lucram pentru tine.

Amândoi am lucrat pentru mine.

Eu sunt protagonistul.

Atunci ai face bine să termini ce ai de făcut.

Misiune îndeplinită.

E bomba care n-a explodat.

Pericolul despre care nimeni n-a știut că-i real.

Bomba capabilă să schimbe lumea.

Traducerea și adaptarea: jarvis