Original subtitles

‎Louis C.K. a încercat ‎să mă concedieze de la ‎SNL ‎în primul an

‎și asta e povestea.

‎Era 2014 sau 2015, ‎la finalul sezonului ‎SNL,

‎și eram atât de șocat și fericit ‎că nu fusesem concediat,

‎ăsta fiind un sentiment ‎pe care-l retrăiesc săptămânal.

‎E nemaipomenit. ‎Încă nu-mi vine să cred. E foarte amuzant.

‎Așa că sărbătoream, știți?

‎Louis C.K. era gazdă, iar pe atunci,

‎el era un comediant foarte respectat.

‎Pe atunci. Da.

‎Pe atunci, era cineva pe care-l admirai ‎și-i căutai aprobarea,

‎pe atunci.

‎Pe atunci, era cineva ‎care-ți doreai să fie amabil cu tine.

‎Oricum, el era gazda, ‎iar eu eram încântat,

‎așa că am fumat un ‎joint

‎în cabina mea,

‎și în timp ce plecam, ‎îndreptându-mă spre lift,

‎Louis C.K. întreținea atmosfera

‎și vorbea ‎cu unii dintre actori și scriitori,

‎niște oameni mișto, ‎și era clar că erau implicați în discuție,

‎așa că mi-am zis: „Nu vreau să mă bag.”

‎Eram drogat. ‎Nu voiam să le stric momentul.

‎Nu voiam ca tipul ăla să știe că exist.

‎Mi-am pus gluga peste cap, ‎m-am acoperit foarte bine

‎și m-am dus până în partea cealaltă ‎a lifturilor

‎ca să nu-i incomodez în niciun fel.

‎Am apăsat butonul și așteptam.

‎Brusc, Louis C.K. oprește discuția. ‎Ridică privirea, arată spre mine și zice:

‎„Uite cât de drogat e Pete, ‎idiotul nenorocit!

‎Te droghezi la muncă. Tâmpitule!

‎O să-ți distrugi cariera. Idiotule!”

‎Eram atât de drogat că mi-am zis: ‎„Asta nu s-a întâmplat.

‎Nu.

‎Nu.

‎Problema e la mine, sigur.

‎Probabil, a zis: «Pe mâine, campionule»”.

‎Merg la muncă a doua zi și sunt apelat ‎din biroul lui Lorne Michaels.

‎A fost îngrijorător ‎pentru că eram acolo de un an

‎și încă nu fusesem apelat ‎de biroul lui până atunci.

‎Mi-am zis: „Rahat.” ‎Am răspuns la telefon și mi-au zis:

‎„Louis tocmai a plecat din biroul ‎lui Lorne. A fost să vorbească despre tine

‎și acum Lorne vrea să vorbească cu tine.” ‎Eu zic: „Futu-i! Bine.”

‎Mă gândeam: „Voi fi dat afară.”

‎Asta am crezut, ‎așa că încercam să mă încurajez.

‎Îmi ziceam:

‎„Să-i fut. Tot ei cad de proști.

‎Te-au angajat și te-au concediat. ‎Dublă greșeală.”

‎Știți? Da. ‎Puteam să mă strecor prin spate

‎și nimeni n-ar fi observat. ‎Cui îi pasă, nu?

‎Așa că intram în biroul lui ‎încercând să mă simt mai bine

‎și deschid ușa, iar Lorne stă acolo, da?

‎Pare foarte confuz,

‎ca și mine pentru că așa arăt eu.

‎Arăt de parcă tocmai mi-ai cerut ‎să fac o împărțire.

‎Oricum, pare foarte confuz ‎și zice: „Ia loc.”

‎Asta fac și zice: „Așadar...

‎Louis a venit să-mi spună ‎că fumezi iarbă.”

‎Am zis: „Da.

‎Zvonurile pe care le-ai auzit ‎par a fi adevărate.”

‎Apoi, se vedea în ochii lui ‎că părea dezumflat,

‎de parcă nu știa ce să spună. ‎Cu ochii transmitea:

‎„Regret că avem această discuție,

‎dar Louis te-a pârât ‎și mi-a spus să vorbesc cu tine.

‎Și, personal, nu cred că e mare lucru

‎fiindcă se consuma cocaină aici ‎și, de fapt, cred că ești un fraier.

‎Îmi pare rău că avem discuția asta.”

‎Am citit asta în ochii lui ‎și cu ochii mei am zis: „Clar, frate.”

‎A fost ciudat timp de o secundă, ‎apoi a fost liniște

‎și apoi a zis: ‎„Da, mă gândesc că ai putea să...

‎fiindcă a zis că fumezi multă iarbă,

‎că ai putea să ai grijă ‎cu cantitatea de iarbă pe care o fumezi.”

‎Eu am zis: „Bine, voi avea grijă.

‎O să fiu numai cu ochii pe ea.

‎Nicio problemă. Sunt om de cuvânt.”

‎Și spune: „Da. Repet, îmi pare rău ‎că avem discuția asta,

‎dar Louis mi-a atras atenția, ‎a zis că îți distrugi cariera

‎și că ai fumat atâta iarbă la muncă ‎deunăzi că l-a deranjat.”

‎Eu zic: „Rahat! Pe bune?" ‎„Da”, îmi zice.

‎Și zic: „Deci, sunt concediat?”

‎El zice: „Nu.”

‎Am întrebat: „De ce?”

‎Și-mi zice: „Nu știu.”

‎Ceea ce, din nou, ‎e o conversație pe care o purtăm anual.

‎„Anul ăsta?”

‎„Nu știu. Nu încă. Vedem noi. Nu știu.”

‎Și asta m-a distrus. ‎A trebuit să plec din biroul ăla cu gândul

‎că Louis C.K. nu mă place, știți?

‎Discutabil, ‎unul dintre cei mai buni comedianți

‎și mai ales pe atunci...

‎M-a distrus ‎fiindcă nu știam de ce făceam stand-up

‎dacă tipul ăsta nu mă plăcea? ‎Voiam validarea cuiva

‎și mi-am zis: „Tipul ăsta ‎nu mă place pentru că fumez iarbă?

‎Asta e nașpa.”

‎Și a trebuit să mă gândesc la asta ‎timp de cinci ani.

‎Și apoi, într-o glorioasă dimineață...

‎m-am trezit

‎și am citit: „Louis C.K. se masturbează ‎în fața femeilor.”

‎Și am făcut: „Da!”

‎Sunt... Știți ce vreau să spun. ‎ N-am vrut să se întâmple,

‎dar dacă avea să se întâmple cuiva, ‎mă bucur că era el. E logic? Bine.

‎Nu, doar că...

‎să vă spun ce nebunie e să te masturbezi ‎de unul singur, da?

‎Da, să fiți în cameră cu mine.

‎E în regulă?

‎Când te masturbezi singur e...

‎Știți când te masturbezi și durează mult ‎încât nu reușești să-ți dai drumul?

‎Și zici: „Ești un ratat.

‎Nici pe tine nu te rezolvi.

‎Ce te face să crezi c-ar vrea altcineva ‎să și-o pună cu tine?”

‎E povestea veche, când te vezi în oglindă.

‎Mi s-a întâmplat fiindcă sunt idiot.

‎Nu se mai repetă ‎fiindcă acum mi-o frec în întuneric beznă.

‎Da, așa fac.

‎Telefonul cu fața în jos ‎c-ai putea primi un mesaj

‎care s-ar putea reflecta în oglindă ‎și te-ai vedea cu coada ochiului.

‎Apare sus, mesaj de la mama.

‎Ați încercat s-o frecați după ce-a trimis ‎mama mesaj? E aproape imposibil.

‎N-am spus imposibil, dar e pe aproape.

‎Unul dintre cele mai dificile lucruri.

‎Dar, nu, m-a deranjat să aud toate astea ‎pentru că mi-a părut rău

‎pentru femeile ‎în fața cărora a făcut laba.

‎E foarte trist pentru că le-a afectat.

‎Numai dac-ar fi știut când Louis

‎și-a scos-o și-a început s-o frece,

‎dacă numai ar fi aprins un cui, ‎el ar fi zis:

‎„Futu-i! Aia-i iarbă? Drăcie! Animalelor!

‎Vă torn. Nenorocitelor! Futu-i!

‎O să vă distrugeți cariera.”

‎Prietenul meu pe care îl susțin financiar ‎a făcut un copil,

‎deci sunt tată.

‎Da, nu eram tocmai pregătit.

‎M-a sunat. Era foarte entuziasmat. ‎„Frate, am vești grozave.”

‎Am zis: „Ai obținut o slujbă?” ‎„Nu, frate. Am un copil.”

‎Am zis: ‎„Frate, e exact opusul unei slujbe.”

‎Abia aștept să am un copil.

‎Nu cred că e foarte greu deloc. ‎Nu, fiindcă toți prietenii mei au,

‎iar nemulțumirile lor nu mă deranjează ‎prea mult.

‎Toate nemulțumirile lor sunt la fel: ‎„Frate, plânge!”

‎Le zic: „Omule, du-te în cealaltă cameră.”

‎Da, totul plânge. Știți? ‎Încerci să-l oprești și apoi pleci.

‎Eu plâng tot timpul. În final, ‎amicii zic: „Trebuie să merg la muncă.

‎Nu știu. Rezolvă. Nu mai sta pe internet.”

‎Deci asta, spun că plânge

‎și cealaltă nemulțumire e că:

‎„Frate, se cacă tot timpul.” ‎Nici asta nu mă deranjează.

‎pentru că... și eu fac la fel.

‎Nu mă deranjează să curăț asta ‎la o scară mai mică.

‎În plus, când cureți copii, ‎uneori vedeți locuri

‎pe care le-ai ratat la tine. Da.

‎Știți? Zici: „Nu mi-am mai văzut niciodată ‎găoaza din unghiul ăsta.

‎Voi șterge cotlonul ăsta ‎când ies din duș.”

‎Ieși din duș și zici:

‎„Mama mă-sii.”

‎Îmi place să fac pe dădaca

‎fiindcă microdozez ciuperci, ‎așa că vorbesc pe limba bebelușilor.

‎Da, îmi place. Vorbesc, știți?

‎Deunăzi, nepotul meu a făcut: „Câh!”,

‎iar eu: ‎„Dosare criminalistice. ‎Am înțeles.”

‎Deci, eram...

‎Ciupercile sunt grozave, ‎de parcă ai fi într-un montagne russe

‎când urci, dar nu cobori niciodată.

‎E doar drumul până sus când zici: ‎„E bestial!

‎E grozav! Nu-mi vine să cred ‎că facem asta! Doamne!"

‎Timp de patru ore.

‎S-a întâmplat ceva ciudat ‎când am fost dădacă.

‎Fiului prietenului meu îi ies dinții.

‎Ne uitam la‎ Dosare criminalistice,

‎iar eu stăteam acolo, lui îi ieșeau dinții

‎așa că m-a apucat de mână ‎și-a început să-mi sugă degetele.

‎dar de-a binelea.

‎De genul...

‎E clar că nu le-am retras preț de o clipă.

‎Am zis: „Nu! Uau, dar nu! ”

‎Știu că gluma asta vă împarte ‎în două tabere.

‎Știu. Nu e prima oară când fac asta.

‎Știu că e ciudat să glumești așa

‎dar e o glumă, asta e un club de comedie.

‎Ar fi ciudat ‎dacă eram într-o întâlnire la primărie.

‎aș fi luat microfonul să zic: ‎„Iată câteva idei de-ale mele.

‎Bine. Mă duc în parcare cu Buttons.”

‎Cred că fetele ar trebui să spună tipilor ‎cum să le provoace orgasm.

‎De la prima dată când faci sex. ‎Înainte, ca o informare, știți?

‎Se pare că fiecare fată e diferită, ‎e ceea ce-mi spun.

‎Toate sunt diferite ‎și cred că una e moartă pe interior.

‎„Da, cred că ești defectă.”

‎Da.

‎Îmi pare rău. Nu știu. ‎Uneori spui chestii haioase.

‎Fetele ar trebui să le spună ‎cum să le provoace orgasm.

‎Nu când sunt confortabili.

‎Știu că nu vrei să-l jignești, ‎dar n-o vei face.

‎Nu e așa. Am putea fi în toiul acțiunii

‎și-ați putea spune: „Urăsc asta.” ‎Noi am spune:

‎„Și asta? E bine? Bine, s-a uitat.” ‎Nici nu s-a întâmplat. Știți?

‎Ar trebui să-i spui tipului. La tipi, ‎treaba e evidentă, nu?

‎Tragi de ea și își dă drumul, nu?

‎E foarte ușor. ‎Fiul meu ar putea s-o facă.

‎Dar, da, se pare că nu e greu ‎să le provoci orgasm.

‎Dacă transpiri și respiri greu,

‎mi s-a spus că ai greșit.

‎Dar tot ce știu e din pornografie

‎fiindcă am crescut cu o mamă și o soră.

‎Deci, n-am avut niciodată discuția aia.

‎N-a venit niciodată momentul ăla la cină ‎în care să mă simt confortabil să zic:

‎„Hei...

‎Dacă n-aș fi fiul sau fratele vostru...”

‎Tot ce știam era din pornografie,

‎adică multă mișcare și țipete și...

‎Știți, uneori te oprești ‎și faci câteva flotări

‎și apoi favorizezi partea dreapta. ‎Îmi pare rău.

‎Nu știam, dar, din fericire, ‎mi-a spus o doamnă.

‎Se pare că e doar o chestie mică în vagin.

‎E ca un cerc mic. Cam... Știți, la box?

‎Seamănă cu chestia care stă așa.

‎Sacul de viteză.

‎Chestia în care tipii dau încet ‎sau destul de repede

‎și se pare că vaginul e la fel. Știți?

‎Atingi chestia aia foarte ușor...

‎sau o iei prin surprindere. ‎Astea sunt cele două opțiuni.

‎Da. Nu trebuie nici să-ți schimbi ținuta.

‎Dar ar trebui să-i spui tipului.

‎Cum am spus, legat de tipi, e evident,

‎dar dacă mi-ar da cineva pantalonii jos ‎și-ar începe să mi-o lovească,

‎aș zice: ‎„O, futu-i! Sper să-și dea seama.

‎Au!

‎Ăsta e război.”

‎„Cine te-a trimis? Ce e asta?

‎E o tentativă de asasinat?”

‎Uite ceva ce niciunui tip nu-i place, ‎dar ne e frică să-i spunem fetei.

‎Știți, pentru că suntem atât de aproape ‎să ne-o tragem...

‎Nu sunt multe cuvinte ‎pentru a descrie asta,

‎așa că „ne-o tragem”

‎e cel mai potrivit...

‎Va apărea la Nickelodeon.

‎Da. De-aia port costum. ‎De obicei, nu port.

‎De obicei, mă îmbrac de parc-aș fi gata ‎să fiu acoperit de ‎slime.

‎Dar am găsit un costum drăguț de femeie ‎la Banana Republic și fac furori acum.

‎Arăt ca o soție divorțată ‎care și-a revenit.

‎„Să nu te mai întorci.

‎Acum am un repertoriu.”

‎Dar, iată ceva ce nu-i place deloc ‎niciunui tip.

‎Știți când o fată e deasupra, ‎înainte să și-o bage în ea?

‎Repet, știu că nu e cel mai bun mod ‎de a o spune, dar credeți-mă,

‎am încercat în alte cinci feluri ‎și asta a câștigat detașat.

‎Imaginați-vă cât de oribile au fost ‎celelalte patru, nu?

‎Brusc, e mai bine.

‎Deci, știți când sunt deasupra ‎și vor s-o vâre acolo?

‎Vedeți? Da.

‎Da. Asta spuneam.

‎Deci știi când ești deasupra ‎și ți-o bagi în tine?

‎Unele fete, majoritatea, de obicei, ‎încep să se frece deasupra sculelor

‎înainte să le pună acolo. „Da. Îți place?”

‎Nu ne place. Doare mult. ‎Fetelor, nu mai faceți asta, vă rog.

‎Vă rog. Doar puneți-o acolo.

‎Doare atât de tare.

‎Doare pentru că vă radeți sau nu, ‎oricum ar fi, sunteți țepoase acolo, nu?

‎Și apoi începeți să vă frecați ‎de sculele noastră dezgolite.

‎Doare.

‎Spuneți: „Îți place?”

‎„Nu. Ai avut vreodată o arsură indiană? ‎Așa se simte.

‎Parc-ai fi prietena ciudată a mamei ‎care-ar fi făcut asta în lipsa ei.”

‎Vă amintiți toți prietena aia ciudată, nu?

‎Plecau toți și zicea: „Hei, puștiule. ‎Ai avut vreo arsură indiană?”

‎Tu ziceai: „Nu.”

‎La început, ziceai: „Super!” ‎Apoi: „Oprește-te, domnule!”

‎Da. Niciunui tip nu-i place asta, da?

‎E foarte rău. Parcă e șmirghel.

‎Bănuiesc că fetele nu-și dau seama

‎fiindcă plăcerea și durerea sunt la fel ‎în timpul sexului.

‎Amândouă arată... așa că, presupun...

‎Dar chiar doare foarte mult.

‎Și apoi, dintr-o dată, ‎se usucă pielea de pe sculă,

‎și se sfâșie, ‎iar a doua zi te trezești

‎și zici: „Ce mama mă-sii e asta?

‎Ce e asta?

‎Am luat vreo boală nouă care apare ‎în 24 de ore? E o nebunie.”

‎Mă duc la doctor și zic: „Ce e asta?”

‎Și zice: „Trebuie să înveți să fuți.”

‎Eu zic: „Ce? Ce e asta?”

‎Doctorii din Staten Island sunt diferiți.

‎Nu știu. Eu...

‎Am mulți prieteni gay.

‎Îmi plac prietenii mei gay fiindcă nu cred ‎că există o relație mai sinceră

‎decât între un gay și un tip hetero

‎pentru că nu e nimic de câștigat.

‎E sinceritate pură.

‎Homosexualii sunt cei mai sinceri oameni ‎din lume,

‎dar și răutăcioși...

‎Sinceri, am putea spune, ‎dar chiar răutăcioși.

‎Vă dau un exemplu.

‎Am părăsit casa mamei... E și casa mea.

‎Să vă fut! Nu trebuie să mă justific, da?

‎Mă simt foarte bine în situația mea.

‎Da. Îmi place să locuiesc cu mama, știți? ‎Pentru că locuiesc la subsol.

‎E un apartament...

‎Și mai e un etaj superior ‎pe care-l numim zona comună...

‎fiindcă suntem colegi.

‎Am propria intrare la parter, ‎scrie „Intrarea... lui Pete”.

‎Da. Așa e.

‎E super tare. Gushers, pe nesăturate.

‎Râdeți, dar numai bengoșii au voie acolo, ‎vă spun.

‎Mama trebuie să ciocănească.

‎Da, nu e... Nu dă buzna niciodată. ‎Ciocănește mereu.

‎În fine, da.

‎Fiecare fată cu care ies ‎are o mulțime de prieteni gay, nu?

‎Dar mereu există un prieten gay ‎care nu cred că e gay deloc.

‎Da, fetele râd. Toți tipii zic: „Da, Kyle.

‎Să-l fut! Îl urăsc pe tipul ăla. ‎Nu pot spune nimic, dar vreau.”

‎Dacă ești confuză, e tipul despre care

‎prietenul tău va zice: ‎„Hei, care-i treaba cu... Kyle?

‎Știi, tipul ăla cu care umbli mereu.”

‎Iubita ta va răspunde mereu la fel: ‎„Cine, el? Kyle?”

‎Tu zici: „Da, care-i treaba? ‎Ce-i cu băiatul ăla? Ce se întâmplă?

‎Apoi, iubita ta va zice: „Te rog! E gay.” ‎Știți?

‎Tu zici: „Păi, e ceva confirmat?

‎Umblă deja vorba? ‎Se știe pe stradă că e gay?”

‎Apoi, ea va spune același lucru: ‎„Nu, dar toți știu.”

‎Tu zici: „Nu și tipul ăsta, da?

‎Eu nu știu. Te-am ghicit... Kyle, da?”

‎Dormitul împreună...

‎Dacă urăști păsărica atât de mult, ‎de ce-o giugiulești? Foarte ciudat.

‎N-o să mă vedeți pe mine giugiulind ‎un teanc de amenzi de parcare sau așa.

‎Lucruri diferite, da, ‎dar pentru mine e suficient.

‎Nu pricep.

‎Există un anumit tip de gay,

‎eu le spun „pipăitorii”...

‎Momentan, nu există reguli pentru gay.

‎Aproape că pot face orice.

‎E o nebunie curată!

‎Bravo vouă, dar aveți cam multă putere.

‎Așa e! Știți, dintre cei gay, ‎sunt pipăitorii, nu?

‎E tipul ăla gay care se va duce ‎la prietena ta,

‎o va strânge de țâțe, ‎îi va da o palmă peste cur

‎și-i va zice: ‎„La naiba, fată, arăți grozav!”

‎Nu mi se pare deloc amuzant. Îmi pare rău.

‎Sunt pro gay, nu înseamnă ‎că sunt împotriva homosexualității.

‎Doar că știți cât de mult muncesc ‎ca să pălmuiesc țâțe și...

‎Știți câte zile de naștere am ratat, ‎câți prieteni am pierdut?

‎Crăciunuri petrecute în Ohio...

‎și tu apuci să pălmuiești cururi ‎grație unei chichițe? Nu e drept.

‎Da, chiar în fața ta. ‎Vine, plesnește, râde.

‎Doar pentru că poate.

‎N-aș face asta doar pentru că aș putea.

‎Nu m-aș duce la iubitul lui, ‎să-l trag de pulă

‎și să zic: „Bine, Gary. ‎Nu e pentru mine, dar mișto!”

‎De ce?

‎Ce? Sunt hetero.

‎Sunt anumite reguli pentru unii,

‎iar eu nu înțeleg asta.

‎Nu are logică pentru mine, știți?

‎Dar nu mă pot opune, ‎pentru că am derulat deja cearta în gând

‎și-s sigur că mulți dintre voi ați făcut-o ‎dar nu iese. Mereu pierd, știți?

‎Mă duc la el, iar el îi pălmuiește curul, ‎o ia de țâțe

‎și dansează chicotind,

‎iar eu spun: „Hei, Kyle, ce mama mă-sii?”

‎Apoi, Kyle decide să recunoască ‎în ziua aia și zice: „O, sunt gay.”

‎Apoi s-a terminat. A câștigat. ‎Asta e întreaga ceartă.

‎Numai poți să zici decât: ‎„Scuze, continuați.”

‎Apasă-l sau surprinde-l, mi s-a spus.

‎E ciudat, fiindcă funcționează doar...

‎între un gay și o fată hetero.

‎Altfel nu merge, nu? Nu funcționează ‎între un tip hetero și o lesbiană, nu?

‎Nu pot merge la o lesbiană, ‎s-o iau de țâțe

‎și să zic: ‎„E în regulă. Amândoi urâm asta.”

‎Mereu intru la necazuri.

‎Am fost tras pe dreapta astăzi ‎venind aici.

‎Pune cineva Billy Joel ‎când sunt trași pe dreapta?

‎Tu crezi că agentul va zice:

‎„Permisul și... Billy Joel! Fugi de aici!

‎Nu ești un rahat.

‎Credeam că o să asculți 2 Chainz. Bine.”

‎E și mai ciudat când nu funcționează.

‎Tu stai acolo și el zice: ‎„Permisul și talonul...

‎Îl oprești pe Bill Withers?”

‎Intru mereu la necazuri.

‎Am avut probleme anul trecut ‎pentru că făceam niște glume.

‎Am râs de acest domn

‎cu petic la ochi care e în politică. ‎Îl cheamă Dan Crenshaw.

‎Nu credeam că am greșit cu ceva.

‎Au fost cuvinte răstălmăcite

‎ca să ajungă unul celebru,

‎dar... da, eu nu...

‎Cam asta e totul. Aș vrea...

‎Pentru că nu am Twitter,

‎nu pot să mă justific ‎de fiecare dată când se întâmplă ceva rău.

‎Am zis: „Înregistrez un program de comedie ‎și spun tuturor.

‎Da, din moment ce nu am voie pe internet.”

‎Da. Sunt sigur că dacă intru pe internet, ‎merg la închisoare.

‎Deci, am râs de tipul ăsta ‎cu petic la ochi

‎și apoi, am cam fost forțat ‎să-mi cer scuze

‎pentru că oamenii mă amenințau ‎că mă împușcau în față

‎și, din păcate, ‎nu am răspuns eu la telefon.

‎A făcut-o colega mea de apartament...

‎nu i-a plăcut asta...

‎Colega mea s-a gândit să-mi cer scuze

‎ca să nu fiu împușcat în față.

‎Deci...eu...

‎S-a întâmplat așa. Cum spuneam, ‎am apariții limitate la ‎SNL.

‎Nu știu dacă ați văzut.

‎Probabil că n-ați văzut, ‎dar contribuția mea e limitată.

‎Stăteam și ne gândeam:

‎„Ce dracu' ai putea face, frate?

‎Faci parte din familia de ‎roast,‎ nu?

‎Tu faci ‎roast.”

‎„Sigur. Mare chestie, familia de ‎roast. ‎Bine.”

‎„De ce nu faci un ‎roast‎ cu politicieni, ‎o chestie la segmentul de Știri?”

‎„Beton. Mai câștig șase episoade, nu?

‎Să-mi bag, cât de mișto.”

‎Deci, sunt aceleași reguli ca în ‎8 Mile ‎pentru ‎roast,‎ nu?

‎Râzi de tine și apoi, râzi și de ceilalți, ‎nu?

‎Deci, am o foaie mare de hârtie ‎cu o grămadă de chipuri, da?

‎Și am început să scriu glume.

‎Tipul ăsta, doamna aia...

‎și apare Dan Crenshaw, nu?

‎Are un petic la ochi, da?

‎Deja mă gândeam că tipul are umor, ‎nu-i așa?

‎Are un petic la ochi.

‎Dacă-ți pierzi ochiul, ‎mai poți face trei lucruri

‎înainte să porți petic, nu? ‎Nu sunt un nemernic. Serios.

‎Ochi de sticlă, ‎apoi, ochelari peste ochi de sticlă,

‎apoi, ochelari de soare ‎și după astea treci la petic, nu?

‎Mi-am zis: „Tipul are umor.

‎Tipul ăsta e auto-conștient. ‎Ce tip de treabă.” Nu?

‎Așa că... am zis: ‎„Bine, hai să scriu o glumă inofensivă

‎sau ceva de genul, nu?

‎„Tipul ăsta arată ca un asasin plătit ‎dintr-un porno.” Nu?

‎O glumă inofensivă ‎în stilul ‎Saturday Night Live,

‎la care râzi și treci la următoarea.

‎Ăla eram eu într-un taxi.

‎Acolo se joacă.

‎Vom tăia asta. Tăiați asta.

‎Fără probleme. Se taie imediat. ‎Nici n-a fost. Înapoi la futai.

‎Înapoi la futai. Nici n-a fost.

‎Mereu am vrut să fac asta.

‎Felicitări că te fuți.

‎Vă mulțumesc că ați continuat să urmăriți.

‎Îmi pare rău.

‎Am vrut mereu să se întâmple asta ‎când mă uitam la Netflix.

‎Cum a fost? A fost fain?

‎A fost tot ce sperai? Sper că da.

‎Cred c-a fost bine să-l oprești ‎la Crenshaw, nenorocitule.

‎Ne distrăm. Nu, îmi pare rău.

‎Nici... E în regulă.

‎Deci, am scris o glumă de genul...

‎„Seamănă cu un asasin plătit ‎dintr-un porno.”

‎Nici nu m-am gândit la asta.

‎Și, dintr-odată,

‎chiar înainte să apar ‎la segmentul de știri,

‎unul dintre amicii ‎care m-a ajutat s-o scriu:

‎„Hei, omule, m-am documentat.”

‎Zic: „Abia acum?” Răspunde: „Da.”

‎Se așteaptă până în ultima clipă, acolo.

‎Zice: „Tipul ăla, Dan Crenshaw?

‎Cred că și-a pierdut ochiul ‎într-un război sau așa ceva.”

‎„Ce?” și se aude: ‎„Pete, vino pe platou.”

‎„Futu-i!” Zice: „Vei fi grozav. ‎Nu-ți face griji, va fi bine.

‎E fața ta, nu a mea. Va fi grozav.”

‎Mă duc și încerc să fiu atent ‎ceea ce e greu.

‎Eu consum mereu ciuperci ‎sau chestii de genul...

‎Deci, să fiu atent e cel mai greu.

‎Nu doar că trebuia să fiu atent, ‎dar era și totul subit.

‎„Hei!” Și tu zici: „Ah!”

‎Mulțumesc celor 12 oameni ‎care au prins asta.

‎Asta e o glumă?

‎Cum spuneam, oricine ajunge pe Netflix.

‎Hei, iar te-ai futut? Grozav, frate.

‎Mulțumesc din nou c-ai revenit.

‎Apreciez.

‎Omule, cred că a fost bine, fiule. ‎Asta e!

‎Serios, în timpul rahatului cu Crenshaw? ‎Asta e...

‎Mă bucur odată cu voi ‎pentru că e prima oară când aud și eu.

‎Deci, mă duc pe platou, da?

‎Și amicul mi-a spus ‎că și-ar fi pierdut ochiul în război.

‎Acum, mă gândesc ‎că trebuie să fiu atent la asta.

‎Trebuie să-mi cer scuze după ce zic gluma. ‎Să fiu cu un pas înainte.

‎Mă duc acolo și asta fac. Îmi cer scuze.

‎Îmi amintesc exact cum a fost ‎și ce-am spus. Nu voi uita niciodată.

‎Am zis: „Dan Crenshaw arată ca ‎un asasin plătit dintr-un porno, nu?”

‎Reacția a fost un râset mediocru.

‎Apoi, imediat după, spun:

‎„Regret. Știu că și-ar fi pierdut ochiul ‎într-un război sau așa ceva.”

‎Am spus „așa ceva” și reacția a fost:

‎„Urăști America!”

‎„Nu! N-am vrut să mă înșel ‎despre cum a pierdut ochiul.”

‎E o infracțiune?

‎Ar fi putut să-și piardă ochiul în război.

‎Nu știu cum și-a pierdut ochiul. ‎Poate în Afganistan,

‎poate când își făcea un sandviș. ‎Habar n-am.

‎Îmi pare rău că n-am cartonașe de baseball ‎cu Dan Crenshaw,

‎cu toate datele și informațiile lui.

‎Greșeala mea. E o expresie.

‎Încercam să fiu atent. Știți?

‎Generalul Patton, unul dintre marii eroi ‎ai Americii,

‎a murit în Germania nazistă, o săptămână ‎după război, într-un accident de mașină.

‎Dar când vorbim ‎despre marele general Patton,

‎spunem că a murit în război sau așa ceva.

‎E mai ușor de spus decât:

‎„A câștigat războiul și ‎apoi a făcut o manevră greșită.” Da.

‎E o expresie. ‎Nu înseamnă că urăsc America. Bine?

‎Singurul lucru care nu-mi place ‎e că se spune:

‎„E vina ta că a câștigat.” ‎dar nu e adevărat.

‎Cred că majoritatea deja votase,

‎iar tipul e Republican ‎cu un petic la ochi, în Texas,

‎deci era o victorie înainte să înceapă.

‎Da, și eu știam asta.

‎În Texas, sunt sigur că au doar poze.

‎Așa votează ei.

‎Deci, nu eu l-am ajutat să câștige, da?

‎E vina Americii.

‎Știi? La fel și asta.

‎Da. Știți? ‎N-am făcut nimic pentru tipul ăla.

‎Singurul lucru pe care l-am făcut, ‎de care-s vinovat și îmi cer scuze,

‎e că l-am făcut celebru fără motiv, nu?

‎Am făcut ce a făcut Ariana Grande ‎pentru mine, nu?

‎Da.

‎I-am supt pula la ‎SNL.

‎Nu voiam să fac glume despre asta, ‎dar amicul meu mi-a zis:

‎„Am auzit recent că Ariana a zis ‎că n-avea habar de tine

‎și c-a ieșit cu tine pentru diversiune.”

‎Acum, cred că e un joc cinstit.

‎Da...

‎Să nu aplaudați.

‎Nu e un concert Drake contra Lil Wayne.

‎Nu e o competiție.

‎Ea are cântecele ei și chestii ‎și asta am eu, da?

‎Bine. Asta e, da? Deci...

‎Îmi spuneți: „Pete, nu e corect. ‎Speli rufele în public.

‎Cum ai putut face asta? ‎Unde a spus astea?

‎Prietenilor ei, ‎între pereții căminului ei?”

‎Nu, a spus-o pe coperta revistei ‎Vogue.

‎Vă dați seama dac-aș fi făcut eu asta?

‎Cariera mea s-ar termina mâine.

‎Dacă m-aș fi vopsit maro,

‎și-aș fi sărit pe coperta revistei ‎Vogue

‎să încep să mă cac pe fosta mea, ‎vă puteți imagina...

‎Nu aplaudați ca la Drake contra Lil Wayne.

‎Nu-mi place asta. Îmi plac chicotelile.

‎Sunt doar glume.

‎Imaginați-vă dac-aș fi făcut asta?

‎„Da, i-o trăgeam că mă plictiseam, ‎dar a ieșit ‎Fortnite.”

‎Ar fi o nebunie.

‎„Pete, trebuia să fi pățit ceva, nu?

‎Trebuie să fi fost repercusiuni, nu?”

‎Nu. A câștigat premiul ‎Billboard ‎Femeia Anului

‎Iar mie mi s-a spus „ochi de găoază” ‎de către barstoolsports.com.

‎Uneori, viața e cam nedreaptă.

‎Repet, astea sunt glume. ‎Nu vreau să iasă fum, bine?

‎Cea mai mare teamă a mea ‎e că voi fi împușcat în ceafă

‎de un copil de nouă ani cu coadă de cal.

‎Și ultimul lucru pe care-l voi auzi e: ‎„#anulat”.

‎și apoi să-mi tragă una în ceafă.

‎Din nou, nu vreau să iasă fum... ‎de la cei de nouă ani.

‎Nu, e o femeie foarte puternică, Ariana.

‎E o femeie foarte puternică ‎și foarte deșteaptă.

‎Trebuie să fie pentru a ruina Starbucks ‎pentru cineva.

‎Am intrat în Starbucks deunăzi și am zis: ‎„Îmi dai o cafea medie?” și tipul...

‎„Să te fut! Mă duc la Dunkin' Donuts.”

‎„De ce le închid în oraș? ‎Nu găsesc niciunul.”

‎Mulți mă întreabă tot timpul: ‎„Cum a fost...”

‎Ca orice altă despărțire, ‎doar că în văzul tuturor.

‎Da, nu știam în ce mă...

‎Știam în ce mă băgam, ‎dar nu știam de treaba cu pozele.

‎Dacă știam de asta, aș fi fost ‎la un dermatolog înainte să ne cuplăm.

‎Aș fi luat măsuri adecvate de precauție, ‎dar n-am făcut-o...

‎E ca orice altă despărțire. Chemi băieții. ‎Toți te mint.

‎„Nicio problemă, frate. ‎Nimeni nu știe nici măcar cine e.

‎E în regulă. Ești mai bine așa. ‎Nicio problemă.” Știi?

‎Apoi, a apărut cântecul

‎și prietenii mi-au zis: ‎„Te iubesc, da? Dar rahatul te prinde.

‎Rahatul te prinde. ‎O să ai opt luni dificile. Îmi pare rău.

‎Chiar îmi place cântecul, îmi pare rău.

‎Îmi place de tine, dar...”

‎Bunicul mi-a zis: „E belea.

‎Peter, e belea. Îmi pare foarte rău.

‎E un cântec bun ‎și nici nu ascult rahaturi d-astea.”

‎Am zis: „Înțeleg!”

‎Da. E singurul lucru care nu mi-a plăcut ‎din toată treaba asta,

‎ceea ce e o părere greșită.

‎Nu mi-a plăcut c-a vorbit toate astea ‎în numele sculei mele.

‎Mi s-a părut foarte ciudat.

‎De genul: ‎„Da, n-a funcționat, dar bună pula.”

‎Mi s-a părut ciudat ‎pentru că toată lumea a zis:

‎„Ce fată drăguță.”

‎În primul rând, să facem un pas înapoi. ‎Vă imaginați dac-aș fi spus eu asta?

‎Dac-aș fi zis: „Scuze că n-a mers. ‎Frumoasă păsărică, totuși!

‎Rahatul ăla e umed!

‎Bună păsărică, dar scuze.”

‎E ridicol.

‎A trebuit să înghit.

‎Da. E singurul lucru.

‎Nu mi-a plăcut pentru că, pur și simplu, ‎nu e adevărat. Da.

‎Doar că are mâinile mici.

‎Are mâini foarte mici.

‎Totul e imens pentru ea. Da.

‎A fost o glumă toată relația.

‎Mă gândeam: „Uriaș pentru tine, ‎dar mic pentru toți ceilalți. Beton!”

‎Știți?

‎Și te întrebi: „De ce? ‎Dacă știe aceste informații,

‎de ce ar spune tuturor ce penis mare ai?” ‎Nu?

‎De ce ar face asta? Știți? ‎Pentru ceilalți ar fi:

‎„Ce doamnă drăguță. N-a mers. ‎I-a făcut un compliment.” Știți?

‎„Le-a spus tuturor ‎că are un penis frumos.” Nu?

‎Nu ăsta e motivul.

‎A făcut-o ca să...

‎E un geniu. Nu uitați asta. ‎E o persoană foarte deșteaptă, da?

‎A făcut-o ca fiecare fată ‎care-mi vede pula tot restul vieții

‎să fie dezamăgită.

‎E genial!

‎E o viață de dezamăgiri.

‎Ține asta...

‎Nici n-am apucat să mă bucur de vara mea ‎cu scula mare sau cum se numea.

‎Te rog, nu mai face asta. ‎Am o familie care citește. Încetează.

‎Biata mea mamă...

‎Facem niște glume despre 11 septembrie ‎și o șterg de aici.

‎Cum sună? Super. Da.

‎Doar acum voi permite aplauze ‎pentru 11 septembrie.

‎Tatăl meu a murit la 11 septembrie.

‎Mi s-a spus că trebuie să explic asta ‎înainte să glumesc

‎pentru că unii nu știu, ‎la care eu am răspuns

‎că nu cred că ar trebui să spun asta

‎pentru că va opri spectacolul ‎și va deveni incomod.

‎Am câștigat. Am avut dreptate.

‎Când moare tatăl tău ‎și lucrează pentru stat sau guvern...

‎Era pompier, ce-o mai fi și asta.

‎Uneori, familia primește niște bani.

‎Nu prea mulți bani. Puțini.

‎Primisem niște bani ‎și mi-amintesc că mama,

‎ca eu și sora mea să ne simțim mai bine,

‎a vrut să ne ia o piscină cu banii, nu?

‎S-a gândit că dacă ne ia o piscină,

‎oamenii vor vrea să fie prietenii noștri ‎și vor veni să înoate.

‎Ceea ce e sumbru.

‎Să înoți în bazinul morții.

‎Da. E o idee frumoasă,

‎dar ai sentimentul ‎că fiecare ghiulea are un sens ciudat.

‎Înotam în fiecare zi de parcă: ‎„Acum să fie?” Nu.

‎Îmi amintesc că mama ne-a luat o piscină, ‎mie și surorii mele, da?

‎Și aveam șapte ani când a murit tata, ‎deci copiii nu înțeleg.

‎Nu știu ce se întâmplă, nu?

‎Primisem piscina, ‎iar copiii de la școală ziceau:

‎„Ce norocos ești. Ești bogat. Ai piscină.” ‎Știți?

‎„Da. Din fericire, am o piscină

‎pe care o umplu cu lacrimi ‎în fiecare vară.

‎Așa știi că ești bogat, ‎când poți înota în propria tristețe.

‎Slavă Domnului că Osama bin Laden ‎n-a ratat alarma. Știți de ce?

‎N-aș avea o piscină!

‎Regret. Te rog să vii mai târziu. Da.”

‎Păstrăm asta, Jason. Nu-mi pasă ce spui.

‎În fine, am făcut o chestie despre tata ‎în vară. A trebuit s-o filmez.

‎Așa că a trebuit să mă documentez ‎despre tata

‎și să ies cu prietenii lui, nu?

‎Noi suntem din Staten Island, ‎așa că prietenii lui sunt ca mine.

‎Sunt gunoaie, da?

‎Da. Suntem gunoaie. La propriu.

‎Suntem cunoscuți ‎pentru cea mai mare groapă de gunoi

‎vizibilă din spațiu.

‎Asta ar spune șoferul de taxi ‎când ai intrat în Staten Island.

‎„Nu știu dacă știai, ‎dar locul ăsta are cea mai mare groapă.”

‎În loc de: „Uită-te la copac.”

‎Și întrebi: „Ce s-a întâmplat cu groapa? ‎Ce au făcut?”

‎Păi, au construit un parc peste ea.

‎„Adică au scăpat de tot gunoiul?”

‎Nu. Au construit un parc peste el.

‎Deci, în zece ani, ‎când începe să se năruie,

‎copiii vor fi străpunși ‎de niște Honda din 1998.

‎În fine, încerc să vi-i descriu ‎pe cei din Staten Island.

‎Nu e un exemplu bun.

‎E ca și cum ai avea un Marlboro Red ‎și l-ai arunca în cadă și-ar prinde viață.

‎Ăsta e…

‎Așa e...

‎un tip din Staten Island.

‎În fine, a trebuit să mă întâlnesc ‎cu prietenii lui, da?

‎Dar toate poveștile pe care le știam ‎de la tata erau de când aveam șapte ani,

‎iar cele pe care mi le spuneau ei ‎erau mult mai diferite

‎decât cele auzite de mine.

‎Nici nu știu cine e tipul ăsta. ‎Vă dau un exemplu.

‎Când eram mic, ‎prietenii tatălui meu ziceau:

‎„Tatăl tău era șmecher.

‎Ne plăcea să jucăm baschet ‎și să ne facem temele...

‎Mânca tot din farfurie.

‎Mânca tot din farfurie!

‎Termină!”

‎De ce?

‎Mi-am dat seama…

‎E un motiv pentru care a fost greu ‎să mănânci tot la șapte ani.

‎Pentru că adulții ne dau aceeași porție ‎precum a lor,

‎dar suntem o treime din mărimea lor.

‎Deci, după o treime din porție, ‎suntem plini

‎și dacă strigi: „Mănâncă!” nu ajută.

‎Ne îngrășăm cu toții. ‎Știi ce vreau să spun?

‎Mama zicea: ‎„În Africa sunt copii înfometați.”

‎Așa mă învinovățea ea pentru orice.

‎Ziceam: „Fie, dar dacă un copil ‎în Africa ar mânca o treime din porție,

‎ar spune: „Sunt plin.”

‎Îmi place cum jumătate dintre voi sunteți: ‎„E amuzant.”,

‎iar cealaltă jumătate: ‎„Nu știu dacă poți vorbi așa.”

‎Vom verifica pe Twitter, decidentul.

‎Twitter e noua poartă a Raiului.

‎Acolo se decide viitorul omenirii.

‎În fine, a trebuit să mă întâlnesc ‎cu prietenul tatălui meu și i-am zis:

‎„Spune-mi niște povești despre tata.” ‎Mi-a răspuns:

‎„Consumam cocaină tot timpul!”

‎„Ce?”

‎„Îmi pare rău. Nu trebuia să-ți spun?”

‎„Nu, e în regulă. ‎Numai că nu mă așteptam la asta.

‎În copilărie, ‎am auzit mereu că a jucat baschet

‎și-a făcut temele ‎și mânca tot din farfurie.

‎Cred că a treia se mai aplică într-un fel, ‎dar... da.

‎N-am zis că...” Și-mi zice: ‎„Îmi pare rău. Trebuie să te menajez?

‎Îți spun prea multe lucruri?” ‎„Nu, exact cum am spus,

‎în copilărie, știam că tata era un erou,

‎dar nu știam că era un supererou.

‎Nu știam că era cel mai tare tip.”

‎Ce bărbat ai anilor '90, consuma cocaină ‎și stingea incendii. Ce legendă!

‎Mândru nevoie mare.

‎Doamne, cât m-a înveselit. ‎Cât de grozav e?

‎Vă imaginați? Ți-a luat foc casa.

‎Vine o mașină de pompieri. ‎Un tip iese și zice:

‎„Mă ocup de hidrant.” ‎Altul coboară și zice:

‎„Eu voi limita accesul.” ‎Coboară și tata și zice:

‎„Să-i dăm drumul! N-am cască!”

‎Vă mulțumesc.

‎Noapte bună. Apreciez.

‎Mulțumesc că ați venit.

‎Mulțumesc.

‎CUM SĂ TE DESCURCI CU UN PENIS ENORM

‎Spectacolul s-a terminat, ‎dar aș vrea să spun o poveste.

‎Da. Vreau să le-o spun.

‎Asta e singura poveste ‎pe care am auzit-o despre tata, bine?

‎Deci, eram cu tipul ăsta și i-am cerut ‎să-mi povestească despre tata.

‎Mi-a spus de cocaină și i-am zis: ‎„Ai alte povești?”

‎Zice: „Mai am una.”

‎„Bun.”

‎Spune: „Odată...”

‎Așa vorbește.

‎Nu vreau să credeți ‎că l-am inventat pe tip.

‎Ar fi jenant, dar așa vorbește tipul. ‎Zice:

‎Odată, eu și tatăl tău am mers ‎în Poconos la o nuntă.”

‎Poconos e ca un Bahamas pentru sărăcii.

‎E locul unde te duci să încerci ‎să-ți repari căsnicia,

‎să te fuți în cadă în formă de inimă,

‎să pui o monedă în pat ca să vibreze,

‎și să spui: „Vibrează ca viața noastră!”

‎Spune: „Suntem acolo, în Poconos, da?

‎Și suntem la o nuntă, da?

‎Suntem la nuntă și ne distrăm.

‎Dansăm, ne facem praf, da?

‎Ne facem praf.”

‎Eu zic: „Marfă, omule... În '87.”

‎„Ne facem praf. Încă sunt mândru de asta.

‎Eu și tatăl tău eram la nunta asta.

‎Împărțeam o cameră, în Poconos, da?

‎Eu eram cu o fată ‎și încercam să i-o trag, da?”

‎Îmi cerea mereu să aprob ‎de parcă aveam să zic:

‎„Nu. Nu așa s-a întâmplat.”

‎Nu mai auzisem asta până atunci. Da.

‎Zice: „Încercam s-o fut, da? ‎Și-l cautam pe tatăl tău.

‎L-am căutat peste tot la nuntă. ‎«Unde ești, Scott?»”

‎Așa a făcut: „Unde ești? Nu te văd.

‎A reprodus momentul.

‎Zice: „Așa că m-am gândit, ‎că poate el și-o trăgea cu cineva, da?

‎M-am întors în camera de hotel, da? ‎Tatăl tău nu era găsit, da?

‎Eram cu fata asta, da? ‎Și începem să ne-o tragem, da?

‎Și e super pervers, da? ‎I-o trag în toate pozițiile.

‎O țineam așa, apoi, acolo ‎și ne-am dus în baie.”

‎Zic: „Hei, când intervine tata?

‎Pare o poveste ciudat de amănunțită, ‎despre un futai amintit din '87.

‎„Așteaptă. Apare. ‎ Vreau doar să știi că nu sunt fraier.”

‎„Știu că nu ești fraier.”

‎Continuă: „Și ne futeam, da?

‎Își dă drumul. Și eu la fel.

‎Ea prima, evident, ‎și apoi am terminat, da?

‎Stăteam acolo, mânjiți și...

‎dintr-odată, văd în capătul camerei

‎mucul țigării aprinse care strălucea ‎în întuneric.

‎Aprind luminile. E tatăl tău!

‎Și zic: «Scott! Te-am căutat!»

‎și el spune: ‎«Mulțumesc pentru show-ul gratis.»”

‎Spune: „Ăsta a fost taică-tu.”

‎Zice: „Nu e o poveste grozavă?”

‎„Nu! Nu spui asta altora, nu? ‎E o poveste îngrozitoare.

‎Fata asta trăiește? ‎Trebuie s-o găsesc și s-o mituiesc acum.

‎Ce informații sunt astea?”

‎Vă mulțumesc că ați venit. ‎Noapte bună. Mulțumesc.

‎Subtitrarea: Alexandra Simona Pandelică