Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Arabic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Croatian
Czech
Danish
Dutch
English
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Greek
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Indonesian
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Persian
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romanian
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
Orice mesaj aș vrea să scriu Îmi scrii tu prima Cu aceleași cuvinte cum de știi
Ce e în mintea mea E o conexiune undeva Și nu-mi pot explica
Telepatia Înainte să ajungem pe
pământ Pe undeva prin cel Noi n-am cunoscut Celulă cu celulă
Explozie nebună și-am căzut
Să ne căutăm iar pe pământ Spune-mi cum Cum de te iubesc ca un
nebun Întrebare cu singur răspuns Nu
știu cum, nu știu de ce N-ai fost scrisă în ADN Spune-mi cum
Cum de amândoi zâmbim la fel Cum de ne
asemănăm întreb
Nu știu cum, nu știu de ce Le-ai fost scrisă în ADN Scrisă în ADN
Spune
-mi cum Cum de te iubesc ca un nebun
Sunt lucruri pe care le crezi inchise pentru totdeauna.
Doar ca uneori trecutul nu moare.
se întoarce cu alt chip, cu alte intenții.
Este ceva pe care îl simtem în următoarea
viață. Așa că uitați-vă
și spuneți la revedere.
Crezi că Basti are treptatea?
Ar putea fi adevărat.
Nu cred că tata ar inventa așa ceva.
Bun, da.
E imposibil.
Nu știu.
Nu știu cât de imposibil e.
S-au întâmplat multe lucruri greu de crezut. Nu știu felul în care și-ai
găsit mama.
Toată povestea asta între Olimpia și Victoria.
Viața e plină de surprize.
Și ce e de făcut?
Cred că în primul rând ar trebui să o avertizez pe Victoria.
Încă dacă e adevărat că Olimpia trăiește, Victoria ar putea fi în
pericol. Sper că nu, a suferit destul.
Dar o să merg.
Oricum voiam să trec pe la Damian să văd ce s-a mai întâmplat cu Michi.
Da? Ce e cu Michi?
E o poveste complicată.
Olimpia, stai! Nu-mi spune Olimpia, ești nebun! Nu, tu ești? Dar mie în ce ai?
Știu că ești tu.
Tu nu ești în toate mințile?
Sunt victoria, Olimpia e moartă!
Nu.
Nu, nu m-au pus minții.
A, asta era.
Tu vrei să fiu ea.
Întotdeauna ai vrut asta, nu? Ai vrut să fii o Olimpia.
Tot ce îmi spuneai că simți pentru mine era de fapt pentru Olimpia, nu?
O vrei înapoi.
Și tu și George, amândoi.
Înțeleg.
Atunci de ce simt asta?
Damian.
De asta ai vrut tu să fim împreună.
Nu pentru mine, ci pentru Ana.
Ci pentru că n-ai uitat-o niciodată pe Olimpia.
Și prin mine ai încercat să o readuci la viață.
Ce s-a întâmplat între noi a fost o greșeală.
Și îți promit că nu se să mai întâmple niciodată.
Ce faci, surioară?
Tu ești?
Am fost tripleți și nu știu eu.
Nu, n-are cum.
Doar n-ai halucinații.
Atinge-mă.
Olbia, trăiești?
Sunt cât se poate de vie.
Pune mâna pe mine.
Cum?
Nu contează asta acum.
Contează să asculti bine mesajul ăsta.
Și să-l bași la cap.
Damian?
E al meu.
Știu că v-am sărutat.
Tu m-ai urmărit?
În loc să vii și să spui că ești bine, tu m-ai urmărit? De ce?
Ca să știu tot ce faci.
Deci după tot ce s-a întâmplat, tu ai rămas la fel de paranoică.
Mă mor cu reporoașurile astea.
În loc să te bucuri că trăiesc?
Ai mințit pe George.
Mi-ai luat locul, te-ai prefăcut moartă.
Cum ai putut să stai departe de fata ta?
De ce ai mințit?
Eu n-am avut de ales.
Puteai să vii și să spui că ești bine, cum ai venit acum.
Abar n-ai prin câte am trecut eu după incendiu ăla.
Prin câte operații.
Nu știi nimic.
Pentru că nu ai spus nimic!
Nu bei?
În cinstea mea?
Și acum ce vrei?
Nimic, calmează-te.
Vreau să mă ajuți să-mi cunosc fata.
Și să-l las pe Damian în pace, ai zis, nu?
Știi, nu-ți ajunge, George.
După ce mi l-ai luat pe Damian, tot nu-ți ajunge.
Olimpia, între mine și Damian nu-i absolut nimic.
Minți, Vicky, minți.
Minți și știu când minți.
Îl iubești pe Damian?
Tu mereu l-ai iubit, așa e?
Și eu am pahar.
David?
Victoria,
m-ai strigat! Da, David.
Ce-i? Ce s-a întâmplat?
Nimic. Vreau să spun că puteți să plecați voi.
Ce?
Zi liberă.
Păi da, da, avem... David, de ce înțelegi tu așa de greu?
Zi liberă și stai liniștit, e cuplată.
Da, păi... Ce să zic?
Mulțumesc. Accept.
Ramona! Sofia!
Fetelor, vă fac cinste, cumbile la film.
David, ai înnebunit? Suntem în timpul programului. Știu asta, dar draga
noastră șefă ne-a dat restul zilei liber.
Serios? Da.
Mulțumim, Victoria.
Se poate puțin mai repede până nu mă răzgândesc? Da, da, da, da, da, da, da.
Haideți, haideți, fetelor, repede. E chiar bine că... Da,
o să ajungem la fix. Hai!
Ce vedem? Hamnet. Și cu ce e? E cu nevasta lui Shakespeare.
Mulțumim, Victoria!
Am
nevoie
de ajutor.
Câteodată chiar îmi pare rău de tine.
Dar știi expresia... ochi pentru ochi și dinte pentru dinte?
Trebuie să recuperez tot ce mi-ai luat.
E momentul să mă bucur și eu de viață.
Tu ai avut șansa ta și ai cam ratat-o, surioară.
Da.
Dă firmă.
Bine. Te aștept.
Te așteptăm.
Stai, te rog, ce bine că te-am prins. N-am timp, Amra, mă grăbesc. Te rog, e
important. Ce e?
Știu că o să sune ciudat ce urmează să-ți spun. Zi ce e.
Am motive să cred că Olimpia trăiește.
Doamne, ce proste vorbești.
Basti a aflat că era implicată în afacerea cu adopții și majoritatea
infracțiunilor s-au comis după presupusa ei moarte.
Basti amerează de când nu mai are o ocupație.
Dar de ce-l crezi tu pe Basti?
Basti n-ar spune niciodată așa ceva dacă n-ar ști că chiar e adevărat.
Cred că întrebarea e de ce ești tu așa convinsă că nu e posibil. Pentru că am
fost tu cu ochii mei când a murit.
Am îngropat-o.
Dacă vrei te duci la cimitir. Ana, n-am timp de prostire astea.
Ana?
Ce faci?
M-a sunat Alexandru. E adevărat? A dispărut Ioan?
Păi da, îl caută și pe el și pe buna lui.
Înțeleg că nu răspunde la telefon, dar au dispărut împreună, asta e clar.
E clar?
Poate pentru tine, că e prietena ta, e mai greu să distingi adevărul.
Dar toți credem că fata aia, Michi, l-a luat.
Tu ce știi de ea?
Adică?
Știi unde e?
Răspunde dacă o suni?
Nu. Nu știu nimic și... Nu, nu îmi răspunde. Am încercat și eu să dau de
ea.
Și ai drept, sunt foarte multe lucruri neclare.
Dar să sperăm că o să se rezolve cu bine.
Pentru toți.
Și aici ce ai desenat? Nu vrei să-mi spui?
Păi bine, hai că ghicesc eu.
Eu cred că suntem noi doi.
Noi. Poți să păsezi eu după desenul ăsta?
Că e foarte mișto. Doar că eu aici... Stai să văd.
Aș mai adăuga o casă.
Ca să nu ne jucăm pe stradă așa ca și în desenul tău.
Să avem o casă a noastră.
Ți-ar plăcea?
Știu că pentru tine e puțin ciudat că am plecat din casa aia.
Doar că...
Michi! Ce mai faci?
Eu... Și nu numai tu.
E și un tânăr prieten de-al tău cu tine.
Dânsul cine-i?
E puțin mai complicat de explicat.
E de explicat, dar avem tot timpul.
Îți fac o cafea?
Consumați lapte? Adică dacă beți lapte?
Vă place?
Și mie.
Atunci, o cafea și doi lapte.
Vine-mi aia.
Nu mă interesează
care-i procedura și cât zici tu că trebuie să așteptăm. Tu înțelegi că e un
copil? Dă o alarmă din aia să afle toată lumea că a dispărut.
Doar că nu știm sigur că a dispărut.
Lipsește decât timp. Nici măcar jumătate de zi. E un copil de patru ani și două
ore sunt multe. Ce vrei să-mi spui, că a ieșit de nebun pe ușă?
Am mai văzut.
Mai ales că e un copil pe care abia îl adoptați.
Casa voastră nu e încă acasă pentru el. Cine știe ce-o fi fost în capul lui, pe
unde s-a dus. Dar tocmai de asta, trebuie să-l găsim urgent.
Cine știe ce face nebuna aia? Alexia, te rog, nu o să-i facă nimic rău. Nu-ți
convine că a plecat cu el fără să zică nimic. Nu, nu, te rog. Nu, să ne
liniștim, vă rog. Cum să ne liniștim? Da, ok.
A disparut cu Bona. Te-ajuta asta?
Ai o poza cu cei doi?
Am o poza cu copilul.
Sa mi-o trimiti, te rog.
Vrei sa completati o declara a tine?
Am trimis poza.
Te rog.
Trebuie sa-l gasim urgent.
Asta am inteles.
Voi completa si eu imediat.
Te faci tu bine, Anuțule, da?
Amă, nu ești gata, te-am bucurat frumos.
Dom'le, dacă nu îmi crapă inima.
Nu vreau de Michi.
Deci nu-mi răspunde. Mă gândesc că nu răspunde de la mine.
Iar mă gândeam că o să o întorc. Stai liniștită. Ce om poate să fie?
Asta-i problema, că nu știu și mă gândesc să nu fi pățit ceva.
Înțelegi, te rog eu, frumos, îmbracă-te mai repede. Trebuie să ne întoarcem la
Iuns, la spital.
Când ai tu timp, te rog, sună-mi-o și mie. Gata, stai, sună acum.
Ia.
Dar înțeleg ce te îngrijorești atât de tare, că probabil e ok.
Nici mi-a not răspândit.
Dar nu înțeleg, ce s-a întâmplat? Nu este ok, pentru că a avut niște zile mai
grele. Adică, ce?
Ce zile grele au avut.
Mică e bună la Alexia. Și problema este că e în casă, la Damian.
Poftim cum adică e bună la Alexia? De unde până unde?
Nu stau acum să-ți explic, că e o poveste mică. Și de când are Alexia
nevoie de bună, nu înțeleg.
Ok, mă duc și te aștept jos. Hai.
Ceai. Ești ca pe ghimbi.
Da.
Dar păi, așa e că aș trebui să mă calmez un pic.
Faci tu un ceai, te rog.
Eu fac ceai dacă vrei, dar... zi-mi de ce ești așa, tot din cauza Anei?
Nu, nu, eu și Ana suntem bine, sunt... cu alte probleme de rezolvat.
E bine că ești aici și poți să te ocupi de ele, nu?
Era o prostie să pleci.
Da, cum știu și eu asta.
Măcar eu și Ana suntem bine acum.
Mă bucur să aud asta.
Ia uite, mai vine lumea la petrecerea noastră.
Zi, tata, să fac și ți eu un ceai de tei?
Eu și tu doar voiam să bem unul. Nu, că am uitat să iau... vreau să... să iau
niște aer.
Da, cred că o să ies și eu să iau, nu știu, aia.
Da, le vrem. Vem ceaiul mai încolo, da? Da, o să fiu tot aici, ca de obicei.
Ai venit la fix.
Avem vești bune.
Legate de ionoți? Da.
A mișcat puțin.
Serios. Și acum doctorii îl duc la niște teste noi și așteptăm să vedem dacă îi s
-a îmbunătățit starea puțin.
Stai, adică Ionut și-ar putea reveni. Așa sperăm.
Adică nu-i 100% sigur, dar măcar avem un fir de speranță de care să ne agățăm.
Ce bine.
Chiar aveam nevoie de speranța asta.
Dumii și mama Leana sunt pe aici?
A, nu. S-au dus până acasă să facă un duș. De cât timp stă Dumii aici, cred că
era și cazul să le facă acasă.
Auziți, voi de mici știți ceva?
A, fără de faptul că a fost mega insensibilă la toată faza asta cu Ionut?
Eu nu știu nimic. Bă, că nici eu n-am vorbit cu ea.
Dar de ce întreb?
Erau curioase. Nu-mi răspundea la telefon și mă gândeam să verific și cu
voi. Poate v-a dat vreun semn. Nu, nu. Adică noi n-am vorbit cu ea, dar poate
Tobi. Întreabă-l pe el.
Da, o să mă intreb.
Negeu?
Negeu? Măi, ce d-ai pus-ne așa?
Nu o să-ți vină să crezi.
Ionuța a mișcat din mână când era cu mama Lena la spital și noi toți credem
că o să se facă bine.
Doamne, să-l ajute Dumnezeu.
Dar ce-s asta?
Colecționezi reviste sau ce faci? Păi nu, am cumpărat și eu să văd ce-a mai
apărut nou și adică sunt... Dar de când ești tu pasionat de jucării
de-astea? De jucării? Da mă pasionează jucării.
Dar uite ce interesant asta este.
O macinuta.
Ce-a fost asta?
Ce?
S-a auzit un copil.
Un copil aici? Da.
Aha, am tușit eu.
Dar, Geo, nu, nu-s nebun. S-a auzit o voce de copil, o râsă. Nu,
păi am râs eu că mi-am prins...
Da. Ce?
Că ți-e poftă azi, mama.
Da.
Am poftă de mâncare. De ce să nu am?
Îmi place foarte mult cum se pregătește la restaurantul ăsta.
Ce ai vrei?
Numai dacă e din plante.
Fără zlahăr, fără lapte.
Mi-am propus să slăbesc. Am cam pus pe mine în ultima vreme și nu vreau din
cauza asta să nu mă mai placi.
În sigur că am să te plac în continuare.
Uite... Am decis ceva și vreau să spun și ție. Vreau să știi de la
mine.
O să plece într-o excursie, într-o călătorie.
Ceva cu fetele astea.
Le-am rugat să nu mai îmi prepare pateuri.
Le-am spus clar că vreau să slăbesc, să țin regim, să arăt bine.
Și ele am impresia că o fac intenționat, ca să mă supere.
Mă asculti?
Da, da, vorbește.
Te aud.
Ai spus ceva de o călătorie.
Da.
La Paris?
Sau unde vrei să ne mutăm?
O să pleci doar tu.
Dar e un loc foarte frumos.
O să-ți placă.
Dar mie-mi place foarte mult și aici. Dacă o să le convinci pe servitoare să
nu mai îmi pregătească pateuri, eu o să mă simt foarte bine aici.
E foarte frumos hotelul.
De ce să merg în altă parte?
Și următorul va fi.
Sunt convins că o să te simți bine.
Da? Nu.
Nu, nu vreau.
Abia m-am obișnuit aici.
E foarte bine.
E foarte bine aici.
E o curte mare, unde poți să te plimbi.
Ești și tu cu mine?
Pari băiat bun.
Mi-a... Mi-a făcut plăcere să te cunosc.
Eu... Da, am să te conduc.
Bine.
Atunci... O să merg doar așa... Cât să văd eu dacă-mi place.
Acolo.
Atâta doar.
Pregătim bagajul după ce termin de mâncat.
Da?
Pregătim bagajul după ce termin de mâncat. Da? Da.
Da.
Vin.
Te-ai întors?
Mi-a zis Alexia că ajunge acum de la poliție.
Vorbesc puțin cu ea și după aceea plec.
Nu plecam.
N-am vrut să... Sunt... Nu știu, confuz.
Văd.
Victoria... Eu nu mai simt nimic pentru Olimpia.
De-asta mi-ai zis Olimpia? Nu pentru că vrei să fiu ea? Nu vreau să fiu ea.
Și nici ca ea.
Eu țin la tine pentru cum ești tu.
Doamne, ce mă dor picioarele! Mor!
Mor!
Chiar trebuia să-ți pui tocurile alea?
Auzi, tu ai uitat cu cine te-ai căsătorit?
Ce v-a zis Saul?
Ce crezi că ne-a zis?
O să facă tot ce-i stă lui în putință.
Ești ok, Alexie?
Da. Trecem sus să vorbim?
Hai că și așa trebuie să mă schimbă, bă!
Mi se pare mie sau să înțeleg?
De când?
Oamenii se mai schimbă, nu?
Bănuiesc.
Cum ești?
Un crescosan.
Nu, o să cred că-i adevărat.
Îl cred ceva. Da.
Sandra... Crede-mă că așa e cel mai bine pentru toată lumea.
Trebuie să-mi demonstrezi mie că pot să fac ceva prin propriile forțe.
Și copilul nostru.
Pentru el fac asta.
Vreau să fie mândru de mine.
Dar are nevoie de tine.
Știu, dar o să mă întorc.
Și până atunci ești tu aici.
Ești un tată minunat.
Te rog, promite-mi că... să ai grijă de el.
Da, normal.
Îți zic promit.
Promit.
Mă duc cu mama la clinică. Bună, Sandra.
Internaţi? Da. George crede că e cea mai bună subiectie.
Probabil.
O să fie mai bine acolo, Constanţă. O să... O să schimb locul. Sigur, va fi
mai bine.
Nu ştiu de ce vor ei să plec de aici. Eu mă simt foarte bine acasă.
Înţeleg. Ea cine e? O nouă angajată?
Sper să te trateze bine acolo, Constanţă.
Nu stau mult acolo.
O să mă scoată Olimpia.
Da. Poftim?
Au revoar!
Hai, mamă. Da.
Hai să mergem. Pa!
Mă duc să-l mai iau o dată în brațe pe Sebastian.
Și după aceea plec.
Trebuie să trec și pe la Victoria. Nici n-am apucat să-i zic.
Bine.
Hei! Hei!
A, deci pentru tine erau revistele alea. Am crezut că le-a luat Nea Geo, așa...
Nu, eu l-am rugat, da.
Auzi, stai un pic.
Mă aștepți pe mine să îmi mai spăl din vasele astea dacă nu te grăbești?
Nu mă grăbesc, doar că i-am promis domnului Geo că le-a ajuns să le
decoreze sus și... Văd că îți place să le decorezi și apare, nu?
Da, îmi place.
De ce?
Te-am auzit râsă, mă, de vreme și chiar mă gândeam cât de amuzant e să mai muți
un sertar, să mai... Da, da, râdeam pentru că a fost vorba de ceva amuzant.
Da, da, da, de ceva, da, da, nu de cineva.
Ce vrei să-ți spun, Tobi?
Michi, Ana tocmai mi-a spus că nu dă de tine.
Serios?
Nici n-am văzut. Sinceră să fiu, nu mi-am verificat telefonul.
Pentru că erai ocupată cu redecorarea camerei numea G.O.
Michi, serios, ce-s cu minciunile astea?
Tocmai m-a spus că ai dispărut cu un copil?
Nu știu despre ce vorbești și, sincer, nu știu ce vrei de la mine.
Vreau să-mi spui adevărul.
Copilul ăla de care mi-a zis Ana e cu tine, nu? Ce copil?
Copilul al Alexiei și al Alexandru. Nu-i copilul lor. Nici nu contează. E cu
tine? Tobi, nu te băga!
Tu nici măcar nu știi despre ce-i vorba! Nu, nu, tu nu știi despre ce-i vorba,
serios! Ce-s cu toate astea?
Tu nu-ți dai seama ce tâmpenie fac Nu-ți dai seama cât de gravă-i chestia asta?
Ai furat un copil!
Avem nevoie de ajutor, sper că înțelegi, da?
Deci Ana s-a dus la Damian?
S-a dus la Victoria, bă... Dacă-i adevărat ce spui, Victoria aș putea fi
în pericol. Cum adică dacă-i adevărat?
Păi... Mi-e rău, nu ți-am spus cu nume și pe nume. Nu trebuie să-mi spună cu
nume și pe nume! Doamne, iartă-mă!
Lucrul ăsta este subînțelen.
Singura ființă care, în trecutul nostru comun, care era interesată în povestea
asta cu adopția, era Olimpia.
Deci cum ar putea să trăiască? Nu știu, habar n-am avut scăpat de incendiu.
Și așa cum veniți, că i s-a pierdut urma.
Și probabil a continuat să facă ceea ce se pricepea aia să facă mai bine. Să
vândă copii. Să vândă copii.
Păi, te-ai întors.
Cum a făcut Victoria?
Cudat, nu m-a crezut.
Ba chiar părea că nu-i convine că vreau să vorbesc despre Olympia.
Scuze.
Da, Tobi.
Ana, stai jos.
Ce-i? Ce s-a întâmplat?
Ana, fii atentă, am dat de micii.
E la NEA Geo și cu ea e și copilul Alexiei.
Nici tu o toc ușile.
Eu știu.
În fine, abar n-are Alex.
Oricum.
Acu' serios, Alexia. Ești ok?
Bine. Adică... Da, sunt ok.
Ei nu știu de ce mă miră că una dintre orfanele Anei a fost în stare să
răpească un copil.
Să ne ajute Ana să-l găsim.
Mă îndoiesc de asta.
Adică pot spune pariu că știe unde e?
Și face intenționat doar ca să mă tortureze pe mine, știi? N-o să-i
meargă. O să o fac eu să ne spună.
Îi mulțumesc că... că ești alături de mine.
Eu sunt maică-tea.
Ba da.
Ba da, presupun că ești. Doar că... N-am mai simțit
niciodată că ești de partea mea și nu a Anii.
Și de-aia.
Alexia.
Iartă-mă că te-ai simțit abandonată până acum.
Auzi?
S-a schimbat ceva?
Adică?
La tine.
La noi.
Scuze-mă puțin.
Da,
Sandra.
Ce-i așa de urgent?
Ok. Bine.
Scuze-mă, trebuie să plec.
Dacă ai vreo veste, îmi spui.
Bine?
Am uitat ceva. Ce să uiți?
Avem toate bagajele în mașină.
Nu, nu, nu, am uitat, am uitat. T-am uitat! Nu știu ce, că nu mi-aduc aminte
ce... Nu, dar am uitat ceva. Când ajungem și despachetezi... Nu, nu, nu mă
urc în mașina asta, nu merg cu mașina asta, nu vreau. Te rog, liniștește-te.
Nu te rog. Hai să... Hai, hai, te rog. Am uitat!
Doamne, eu nu v-am putut uita. Un mititic cum mi se rău pe sufletul.
George face ce trebuie făcut. Nu e bine pentru ea să stea acasă. Trebuie
internat.
Dacă-ți spun că am uitat, am uitat ceva, dar nu știu ce m-am... Nu merg, m-am
răzgândit, m-am răzgândit.
Gata, nu vreau.
Nu-mi frică, George, te rog, nu vreau.
Nu mă lua de aici, te rog. Uite-te la mine, uite-te la mine.
Vin și eu cu tine.
Vin și eu cu tine. Vin cu mine?
Bineînțeles.
Bineînțeles, vin cu tine, o să fie bine, ai să vezi. Să fie bine? Da, e un loc
foarte frumos acolo și vin cu Sida.
Mergem împreună.
O să fie bine, liniștește-te.
Mergem amândoi? Da, mergem amândoi.
Mergem împreună.
Ia, uite-te la mine. Hai să mergem împreună, da?
Amândoi mergem. Da.
Vi cu mine. Vin cu tine, bineînțeles.
Stai acolo cu mine? Da, da, da.
Hai, hai să urcăm. Uite, urc eu primul, da?
Da, du-tu.
Uite.
Așa.
Hai să bem ceva.
Nu credeam să te văd așa afectat.
Dacă aș fi dispărut eu când eram mic și n-ai fi știut unde sunt, nu ai fi fost
la fel?
Hai să te simți aerat dacă zic că tu n-ai fi dispărut niciodată.
Eram cu ochii pe tine în permanență.
Când știi că lucrurile astea se pot întâmpla.
Altfel le tratezi.
Dar nu e ca și cum l-am lăsat singur.
L-am lăsat cu bună.
Cu cineva în care vezi, Doamne, ar trebui să ai încredere.
Cineva pe care nici nu cunoșteai prea bine.
De ce să facă asta?
De ce să fugă cu copilul?
Dacă pe bune asta s-a întâmplat.
Eu am fost suspicios de la început, Alex.
E ceva ciudat cu fata asta.
Adică? Ce?
Mie mi se părea că ține foarte mult la Ioan.
Tocmai asta.
Oamenii nu tin asa aiurea la copiii altora.
Super! Acum iti veniti si voi.
Normal ca am venit. Ce faci? Cum esti?
Nu cred ca te intereseaza ce fac eu, cred ca te intereseaza ce face Ioan, asa
-i? Nu doar el!
Michi, ce-a fost în capul tău? Cum adică ce-a fost în capul meu? Nu puteam să-l
las acolo, nu?
Nici nu știu de unde să încep. Nu poți să furi copiii. Locul lui Ioan nu e
aici. Dar unde?
Nu cu maică sa?
Michi, trebuie să-l ducem înapoi.
Ana, e copilul meu.
Ana, e copilul meu. I-am și făcut test.
E copilul meu. Ai făcut un test care nu e legal.
Tu nu existi în certificatul lui de naștere, așa-i?
Ioan, în ochii statului, e un copil fără părinți.
Și tu dacă îl vrei înapoi trebuie să inițiezi un proces.
Știi foarte bine ce înseamnă asta. Ca să nu mai zic de timp și bă, dar gândește
ca lume acum.
Crezi că un judecător o să-ți îl dea înapoi având în vedere că ești o orfană?
Mersi mult că ai atâta încredere în mine, Ana.
Dar nu-i vorba de încredere, e vorba să nu-ți faci speranțe false.
Așa cum ți-ai făcut tu când ți-ai căutat urmește părinții, familia.
Tu din ce ai putut să ți cauti ce să-i faci ai tăi și eu, nu?
N-am vrut să sune așa.
Cred că Ana încearcă să te protejeze.
Gândește-te că tot ce s-a întâmplat poate fi răstălmăcit împotriva ta.
Ce, că mi-a oferat copilul? Nu există dovezi.
Ei pot să spună că l-ai abandonat la spital.
Dar nu-i corect.
E copilul meu.
Momentan e copilul lui Alexandru.
Și eu ce-mi fac?
Cred că știi ce trebuie să faci.
Dar așa au zis.
Și dacă au zis, înseamnă că așa e. Nu știu, așteptam să vedem.
Dar sunt convinsă că o să fie bine.
A, nu știu. Mai trece că fix acum, când avem speranță, mi se mai târzește.
Nu mai vorbi prostie, că nu ne aude.
Ia uite.
Ia uite.
Nu ne aude, nu vezi?
Lasă, le zic să...
Ne faci un cumus, că mai durează.
Doar că stăm cât e nevoie.
A clipit!
Clipește! Ionuț! Mă jur, a clipit! Ionuț!
Ionuț! Ne auzi?
Domii?
Domii?
Domii, tu ești?
Ionuț, ne auzi? Suntem aici.
Ionuț!
Bună,
Victoria.
Sandra e în birou. Te așteaptă.
Voi puteți să plecați.
Păi ce, avem iar liber?
Iar.
Cu plată?
Cu.
Da, sunt obișnuiți cu ăsta. Da.
Ramona!
Haide că mergem la film.
Iar? Da, hai.
Da, da, da. Hai că du-te și adu hainele că mergem imediat.
Și ce vedem aici? Tot cu plâns? Nu, nu cu plâns. O să vă duc la ceva frumos.
Haide și tu.
La Institutul Francesc mergem să vedem Pilian. Cu ce? Cu dragoste.
Mersi că ai venit.
Care era urgența?
Aveam o problemă acasă.
Acasă? La Alexia.
Acolo te-ai mutat?
Sandra, ai zis că e urgență.
Da, voiam să afli de la mine.
Urmează să plec.
Așa și?
Ce mă interesează pe mine?
Cum adică?
Victoria, ce-i cu tine?
Scuze-mă, sunt foarte stresată cu... cu Ioan. Încă n-a apărut.
Dar unde e cicatricea?
De la incendiu, zic. Nu mai ai?
Pe opera George.
Cand?
Ăsta e un interrogatoriu? Sandra, ce sunt toate întrebările astea?
E ceva... ciudat cu tine, nu stiu... Nu-mi dau seama ce, dar... Ce?
Se poate?
Cum ești?
Cum să fiu?
Aștept un semn de la poliție.
M-au zis că o să dau alertă în tot orașul că a dispărut un copil.
Alexandru, obiceiul să... Ioana, te rog, ascultă-mă tu pe mine.
Ce știi de prietena asta ta? Că a stat amândouă la casa socială. Unde e? De ce
a plecat?
Ioan!
Ioan! Ce faci?
Doamne!
Nebună, ce-ai făcut?
Nu i-am făcut nimic. Cum adică nu ai făcut nimic? Nu ai plecat tu cu el de
acasă?
Hei, Ioana, uite-te la mine. Ești bine?
Ți-a făcut ceva?
Sigur?
Doar am ieșit la o plimbare. Și după am mers la spital. Ioana avea febră.
Da, nu se simțea bine și am vrut să-l vadă un doctor.
Și-ai luat tu hotărârea asta de capul tău fără să te consulti cu mine, nu?
Eu care sunt taică-su!
Da. Nu, ce da? Eu sunt tatălui, înțelegi? Că eu răspund pentru el, nu
tu! Ion, nu vrei mai să mergi până în sus?
Hai.
Tati, te rog, du-te sus.
Vin și eu acum.
Să nu te mai apropii de el, ai înțeles?
M-am speriat foarte tare și știu că a fost o decizie proastă. Extrem de
proastă, nu proastă. Ia mâna de pe mine, crede-mă, știu foarte bine să-mi cresc
copilul.
Resistă.
În un pas cu pas.
Hai.
Și-a apărut cu copilul, deci?
Ă, da...
Să știi că a fost o încurcătură, Michi. Nu i-ar fi vrut răul niciodată. N-a zis
nimeni că i-ar fi vrut răul.
Dar să știi, Ana, răul nu se face doar cu bună știință.
De multe ori apare când crezi că faci bine, de fapt.
Apropo de bine și rău.
E ceva la care mă tot gândesc.
Ia zi.
Ai venit la cine trebuie.
Asta sper și eu.
Crezi că... Crezi că e posibil ca Olimpia să trăiască?
De ce mă întrebi fixați de asta?
De ce știi ceva?
Când trecutul revine, te întrebi un singur lucru.
De data asta, cum te va face să suferi?
Ajutor! Ajutor!
Te rog, ajută-mă, te rog! Te rog, scoată-mă de aici!
Te rog, scoată-mă de aici!
Te rog, scoată-mă de aici, îți dau orice!
Orice mesaj aș vrea să scriu Îmi scrii tu prima Cu aceleași cuvinte cum de știi
Ce e în mintea mea E o conexiune undeva Și nu-mi pot explica
Telepatia Înainte să ajungem pe
pământ Pe undeva prin cel Noi n-am cunoscut Celulă cu celulă
Explozie nebună și-am căzut Să ne căutăm iar pe pământ Spune-mi cum
Cum de te iubesc ca un nebun Întrebare cu
singur răspuns Nu știu cum, nu știu de ce Ne-ai fost scris în
ADN Spune-mi cum Cum de am în voi zâmbim la fel
Cum de ne aștept până mă trebuie
Nu știu cum, nu știu de ce Le-ai pus scris în ADN Scris în ADN
Spune
-mi cum Cum de te iubesc ca un nebun
Întrebare cu un singur răspuns Nu știu cum, nu știu de ce Ai fost
scris în ADN Scris în ADN
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.