Original subtitles

Orice mesaj aș vrea să scriu, îmi scrii tu prima Cu aceleși cuvinte, cum de știi

ce e în mintea mea E o conexiune undeva și nu-mi pot explica

Telepatia Înainte să ajungem pe

pământ Pe undeva prin cel, noi n-am cunoscut Celulă cu celulă,

explozie nebună și-am căzut

Să ne căutăm iar pe pământ Spune-mi cum Cum de te iubesc ca

un nebun Întrebare cu singur răspuns

Nu știu cum, nu știu de ce Ne-ai fost scrisă în ADN Spune

-mi cum Cum de am în voi zâmbim la fel Cum de ne

asemănăm întreb

Nu știu cum, nu știu de ce Le-ai pus scris în ADN Scris în ADN

Spune

-mi cum

Cum de te iubesc ca un nebun

Întrebare cu un singur răspuns Nu știu cum, nu știu de ce Mi-ai fost scris

în ADN Scris în ADN

Mă, că am rămas doar noi două, te ascult.

Pentru că nu înțeleg cum ai putut, adică de ce să mi-ascunzi așa ceva?

N-am plănuit să ascund.

Nu,

te-ar ruga Michi să o faci, nu? Nu.

Ea abia a aflat. Am făcut un test A.D.N.

Test A.D.N. pe ascuns, ca să-i tradiția, nu?

Dar tu ai ajutat-o. Tot pe ascuns.

Da.

Pentru că Michi simțea nevoia să știe și... și eu cred că era nevoie să știe.

N-aveam de unde să știu că ăsta e rezultatul.

Ioan... e copilul ei.

Michi a spus mereu că simte o legătură, dar nu puteam să ne bazăm doar pe ce

simte.

De unde era să știu? Eram aproape sigură că se înșeală.

Problema este că Michi e bona lui Ioan. Alex a primit-o

înapoi și săracul de el nu știe nimic. Și

nici nu trebuie să știe.

Mama Lena, noi nu trebuie să spunem nimic.

Zăracul copil.

Gândesc la el, de-abia a intrat într-o familie, de-abia și-a găsit și el

locșorul acolo și... Micii... Ce vrea Micii să

facă?

Că știm amândouă ce vrea și mă gândesc că...

Ce o să pună copilul ăla?

Și cu cine se pune?

Întâlneam.

Cred că știm amândouă foarte bine că ce vrea micii nu se poate realiza.

Uneori răspunsurile pe care le găsim nu fac decât să aducă și mai multe

întrebări.

Deschizi o ușă, în spatele ei mai e una.

Și încă una, și încă una.

Deci îmi bubuie capul.

Acum cântă Colinde.

E foarte bine. Asta înseamnă că se bucură. Asta înseamnă că vrea cadouri de

Crăciun. Tu pe ce lume trăiești? Asta după ce deja i-am făcut toate poftele,

deci te rog frumos să uși la el.

Alexia, vezi partea bună.

Ați început să vă apropiați și voi.

Dar totul are o limită, deci te rog, du-te la el și du-i și ceva de mâncare.

Uite.

Știu că am stabilit că nu o mai aducem înapoi pe Michi. Da, că nu o mai aducem

înapoi după ce a făcut.

Da, de asta și pentru că nu o plagi tu.

Alexia, ai auzit ce a zis mama.

Ok, nu zic, a greșit, dar poate că merită o a doua șansă.

Și dacă a zis mama, te-ai înmuiat tot, gata? Nu, nu m-am înmuiat.

Pe bune, Ioan o place, ok, și...

Cred că și micii îi place pe Ioan. Hai că deja ești băiatul mamii și sincer.

Mamă, vorbești prostii. Sunt băiatul mamii ca ce? Că mă gândesc la bilele

copilului? Ce-i mai bine pentru copil? Hai, surprinde-mă. Îți spun eu ce e mai

bine. Să stea lângă el cineva non-stop.

Să-i dea să mănânce, să se joace cu el și să se bucure.

Ok,

și asta o să mă scutească pe mine.

De toate chestiile astea. Nu dacă o aduci paia în casă.

Nu?

Mă gândesc că ar fi foarte bine pentru Ioan, da. Ok.

Atunci adu-o, te rog, frumos, în casă, sun-o pe fată, hai, adu-o.

Hai că țin eu.

Îl cercă cu partea cealaltă.

Merge, trage tare, nu contează dacă doare, trage.

Stai, stai.

Doare?

Trage.

Mama?

Sandra!

Ce cauti tu aici?

Zi-mi tu ce caut aici!

Dar ce, liniște?

Total neașteptat. Nu?

N-ai fi zis că poate fi și liniște aici.

Dar știi ce e surprinzător? Că pe liniște se lucrează extrem de bine,

uitasem. Să înțeleg că Victoria e întotdeauna nebună.

Da,

a venit de loc azi.

Și e mai bine așa. Îmi pare rău că zic, dar când devii atât de toxic cu cei din

jur, mai bine stai acasă.

Te n-ai vorbit niciodată așa despre ea.

Se mai schimbă oamenii. Și când se schimbă ei, se schimbă și cei din jur și

tot așa.

Da, bine. Eu aș putea să intru. Vreau să-i las o prezentare pentru un proiect.

Nu, te duci. Și de ce îl întreb eu, David?

Întreabă-mă pe mine.

Sandra a plecat, Victoria lipsește, Ramona bolește acasă cu nu știu ce virus

la stomac.

În curând o să ajung să conduc eu firma asta.

Ai, lasă. Dar unde te-ai gândit tu că ești așa potrivită?

Tudor.

Dintre mine și colegul David.

Care e cel mai prezentabil?

Asta e o întrebare caucană. Deci eu intru, lasă astea și voi aveți niște

lucruri de rezolvat.

Vrei să conduci tu firma, ai?

Și el poicu.

Pe tine te păstrez.

Da, tata, ce e?

Tudor, iartă-mă, nu te țin mult. Tu nu te părești mică.

Da, am uitat să iau cafea.

Coboară și tu și iau cutia, te rog.

Nu, ce?

Cafea crezi că mi-ar de bine la ora asta, nu?

La ora asta?

Sorta, s-a întâmplat ceva, e nervoasă într-una, i-ai făcut ceva, i-am făcut eu

ceva. Nu, nu înțeleg.

Ți-a zis ea ceva?

Nu mi-a zis nimic, că de-aia te întreb.

Nu știu.

Nu,

o să aflu eu despre ce vorba, bine?

Ce, vorbeai cu Tudor, nu voiai să-i spui că-s nervoasă? Nu, încerca și-a plecat,

a băut ultima cafea și s-a dus și ne-a lăsat baltă fără cafea. Bine, toată

lumea mă lăsă baltă. Mai ales azi.

Ieși tu un pic... Un pic, tata?

Un pic?

Pe bune?

La ce să te văd făcând asta?

Aș putea să mă uit la tine toată ziua.

Ce bine că nu ne-a întrebat pe nimeni.

Mă bucur că te simți iar acasă aici, că te simți bine.

Mă simt bine cu tine.

Ce te mire așa?

Nu de asta m-am întors?

Da.

Ai zis și el.

Ce e, Georgeu?

Te cunosc așa de bine.

Când apare linia asta aici, te încrunți, e o problemă.

Ce problemă e?

Doar una.

Trebuie să mă rog de tine să spui.

E vorba de Alexia.

Aș vrea să o rogi să vină la masă, la noi.

Acum că te-ai împăcat cu una din fete, sper să te împaci și cu a doua.

Trebuie să-i spun de mama.

Toată zăpăceala asta n-am apucat și a fost greșit și vreau să repar asta.

Ce frumos că suntem doi care reparăm greșelile.

Scuze că deranjez.

Chiar deranjezi?

Nu știu ce să fac, nu dau de Sandra.

Oare să sun la poliție?

George?

Chiar nu te prinzi?

Sandra încearcă să-și facă o...

nouă viață și a împachetat cumva toată situația asta. Ce poliție să anunți?

Femeia nu răspunde că nu vrea să răspundă, simplu.

Mai zic o dată?

Hei!

Totul bine?

Da, mă gândeam că poate stai și tu puțin cu noi ca să vorbim.

I-ai spus, nu?

Nu i-am spus nimic, jur.

Și atunci despre ce să vorbim? Despre Ioan, nu? Știi tot. Ai aflat tot.

Știu.

Știu. Dar nu mi-a spus Ana.

Eu mă împrins singură. După cum te porți cu el, după cum...

Te uiți la el.

Cum mă simte? Nu cred că ai de unde să știi ce simt în legătură cu copilul care

mi-a fost furat și pe care nu pot să-l am acum când l-am găsit.

Miki, tu uiți că și eu am trecut prin chestia asta?

La tine a fost tot ala altceva, mama Lena.

Eu și cu Ioan avem o șansă. Ce șansă, Miki?

Deci nu pot să cred că tu nu ești de acord cu ce vreau să fac.

Am înțeles. Deci tu uiți că eu sunt aia care a insistat și, de fapt, l-a convins

pe Alex să te primească înapoi, nu? Și cum, Michi, mințindu-l, nu?

Pentru că eu i-am zis că tu vrei să fii acolo, lângă copil, nu? Când tu, de

fapt, vrei să ce?

Dreptul meu.

Atât. Eu zic să vă liniștiți puțin. Cum zice mama Lena? Hai să stăm, să vorbim,

să vedem ce e de făcut. Cum adică ce e de făcut, Ana?

Eu acum am șansa să fiu cu copilul meu și nu o să o refuz. O să merg în casa

aia în fiecare zi, o să fiu cu el, o să stau lângă el, părăcând o să pot să fac

mai mult. Mai mult? Ce?

Michi, zici mie ce mai mult?

Crede-mă, eu te înțeleg.

Bun, te înțeleg, știu. Este extrem de greu.

Înțeleg. Dar noi doar suntem aicea, lângă tine, și noi... Adică zic să nu ne

grăbim, să ne consultăm, nu? Nu!

Minchi, crede-mă că ce vrei tu? Să-mi iau copilul, mama Lena! Spune-i pe nume!

Ok.

Ok. Așa simți tu, nu? În momentul ăsta, așa să vrei să faci! Da! Să iei copilul.

La copil te-ai gândit?

La Ioană?

Nu? Păi de ce?

Ioan, care tocmai și-a găsit o familie, nu, tocmai a început să se obișnuiască

cu toți de acolo, cu Alex, cu Alexia, mă rog, așa cum sunt ei.

Și tu acum ce vrei, de fapt? Tu vrei să-i spui că ești mama lui? Da,

pentru că eu sunt mama lui!

Zi mai bine că în situaţia asta l-ai ales pe fiul tău şi nu vrei ca eu să-i

distrug familia perfectă!

Normal că asta e! Mai mici, mici, nu spune asta, te rog!

Da, mersi, dar tardiv m-am ocupat.

Vrei sa teag si ti o cafea cu o aroma intensa, dar subtila totodata? Da.

Chiar te rog.

Am avut o zi tampita inca de la prima ora.

Zaua? Da.

Le-am stat cu fica mea care nu vorbeste cu mine si e bosunflata.

Chiar e suparata?

Habar n-am ca nu vorbeste.

Poate n-are ce sa spun.

Nu, dar in schimb am eu ceva sa spun.

Sper că de bine.

M-am văzut cu Damian.

Cu ce ocazie? M-a scos în oraș, ca să zic așa.

Și el suspectează că Olimpia trăiește.

A, ia uite.

Ce drăguță, strâns toată familia la masă.

Nu vă obosiți să mă chemați și pe mine, că eu nu contez. Stau foarte bine în

pat, în mijlocul patului, singură și...

Păi termin încă un serial lacrimogen. Și s-au terminat șerfețele.

Nu, tata. Astea-s pentru ceai. Am vărsat ceaiul. Dar mulțumesc pentru glumești.

Foarte amuzant.

Măcar tu mă bagi în seamănul ca alții.

De ce au ținut atât timp în viață?

Chiar e prost de spusă.

Ai ști de ce, nu?

Nu, nu știu.

Tocmai am zis.

Cineva nu o bagă în seamănă.

Cred că știu ce e.

A.

Zici ce?

Am mâncat tot și acum îi cer o porție. Bun!

Și tu te bucuri ca o punicuță?

De ce mă iași apes de picior?

Nu, doar te-ai atașat foarte repede de ăsta micu.

Da, chiar da.

Și tu nu te-ai atașat? Nu simți și tu ce simt și eu?

Adică mie mi se pare că e ce trebuie.

Că în sfârșit am familia mea completă.

Familia noastră, vrei să spui?

Evident. De ce ești cu capsa pusă?

Nu sunt dragă, cu cap s-a pus să-mi... Sunt fericită, de fapt.

M-a invitat Victoria la masă și eu am și acceptat invitația. O să stăm și noi în

sfârșit ca... adulții în liniște.

Păi și cu cine vrei să lăsăm?

Fiat, invitația a fost pentru o singură persoană, mi-a zis că are ceva de vorbit

cu tine. Ok?

Dar e perfect așa, bucuria ta o să rămâi singur cu el.

Da, îți dai seama, nu știi ce pierzi.

Da!

Alex!

Ia să nu-mi zici că îți faci curaj să cobori singur!

Dar mi-e foame!

Atunci ce-ar fi să mergi cu mine la bucătărie și gătim împreună?

Nu mai vreau griji!

Nu mai vrei griji?

Lasă-mă să ghiceasc.

Vrei cartofi prăjiți?

Că mi-a luat Michi la GEO, da!

La GEO?

Ioan, tu ai fost la G.O. cu Mickey?

Când ați plecat de acasă?

Poți să te liniștești puțin?

Nu, nu pot să mă liniștesc, pentru că am impresia că sunteți împotriva mea și nu

înțeleg de ce.

Nu e nimeni împotriva ta, nu te-am ajutat până acum.

Ba da, Ana, m-ai ajutat, dar am impresia că mă judeci.

Ana, tu ți-ai căutat Obsesive Familia?

Toată viața. Nu ți-ar fi plăcut să știi că și ei te caută pe tine?

Adică nu înțeleg cum puteți să-mi spuneți să-l las acolo pe Ioan, să nu

lupt pentru el, pentru că e copilul meu, Ana, înțelegi? E copilul meu.

Știu, Miki, și nu-și cer asta, dar mă uit la tine și văd cât rău îți face să

fii lângă el cu minciuna asta în spate. Mai bine așa decât deloc. Uite, o să zic

ceva și cel mai probabil nu e ce vrei tu să auzi, dar e ce gândesc. Și până la

urmă sunt prietena ta și trebuie să-ți o spun.

Te rog, înțelege că ce-ți spun nu e ca să te rănesc.

Uite, viața mea de parte de mama a fost extrem de grea, dar prin viața asta am

ajuns cine sunt azi. Am ajuns la casa asta, la mama Lena, la frații noștri, la

tot ce avem noi aici.

Nu știu cum ar fi fost să cresc alături de mama, dar știu sigur că n-aș fi vrut

să pierd partea asta din mine.

Deși nu mă așteptam niciodată, am ajuns să am două familie pe care le iubesc la

fel de mult.

Practic, sunt mult mai bogată decât oricine ar cineva care ar fi crescut cu

o familie. Și asta ce înseamnă?

Că ar trebui să-l las să experimenteze o viață de parte de mine? Că poate are

bafta ta?

Ioan are deja mult mai multă baftă decât mine.

Are...

O familie cu posibilități, Michi. Și un viitor tată care îl iubește. Și o mamă

care îl vrea. Și ce poate să-i ofere mamă?

Știu, sună dur, dar... Gândește-te la el. Gândește-te la ce viață ar putea să

aibă. Nu știu, ești... ești incredibilă, jur.

Nu înțeleg cum poți tu să spui chestia asta. Da, o spun.

Și mă doare să simt asta, dar...

Până și eu m-am gândit că poate există un motiv pentru care n-am crescut

alături de mama. Da, super.

Eu nu mai vreau să discut despre asta, așa că te rog, taci. Mi se pare... Nici

nu știu cum mi se pare, dar... Știi ce?

Lăsați-mă în pace.

Michi...

Da?

Unde să vin?

Tobi, ce problemă?

Nu. Ba da? Nu vreau, băi, dar nu vreau. Păi trebuie să mă... Ok, dacă nu vă

citează, nu mai vreau. O chem pe asistent aia, mai în vârstă. Nu, nu

fiind desimțit, nu o chema pe doamna Angeta, te rog eu. Păi nu o chem pe

doamna Angeta, dacă te ridici așa, ușor.

Hai, ne ridicăm.

Bine, stai că pot eu, pot eu. Și sunt convins că poți, da? Uite că poți. Te

ajut singur. Hai, te ajut. Hai, uite.

Vezi? Ai făcut rând pe spate de... La cât ai stat în pat.

Hai.

Uite, dar nu... Nu pot să chem pe ea mai timp de un pic? Fă aia, știi tu, pe...

Pe Ramona vrei tu?

Da. Ei bine, nu se poate că nu-i pe tu la zi. Îți dai seama că le-am învățat pe

Ramona toate bine când stau aici.

Așa. Încet, încet. Da, încet, încet.

Așa. Încet, ușor.

Poate să fie că am dor de Ramona când plec de aici.

Și de mine.

Da, o să... O să mai dureze un pic până pleci, dar...

Da, mă, și din vina cui?

Haide, auzi, ia, lasă-mă că mă dau eu.

Băi, băi, băi, Ionut!

Binebuni! Stai jos, stai jos!

Otolește-te odată, pe bune! Bă, dar nu mai vreau, mă, nu mai suport.

Nu mai suport patul ăsta și pastilele și pereții ăștia, mă.

Dumne, eu vreau acasă.

Dumne, te rog eu frumos, du-mă acasă.

Deci pe Ramona nu mai poți să o vezi?

Hai, mă, că glumeam, dar... Eu nu-s... Pe bune, abia te miști.

Tre' să o lungi și tre' să faci ce-ți zic doctorii, da?

Mă rog, mi te rog, eu, frumos, du-mă acasă.

Mai poți să stai, crede-mă. Trebuie doar să urmăm tratamentul și gata.

Pe bune, de când ești tu, fratele, mai prost?

De când nimic din corpul ăsta nu mai funcționează cum trebuie?

Oh, ce frumos!

Cu câtă atenție s-a aranjat masa?

Păi da, vine fica mea în vizită, nu?

Poate ar trebui să scoatem și argintăria?

Dom'le, deja te-ai străduit prea mult, e penibil.

Penibil?

Scuze, n-am vrut să sune așa, mă, streseze cineva pe telefonul de

dimineață?

Păi sună, poate e ceva important.

Trei minute, nu se întâmplă nimic.

Hai să scoatem totuși, da, cămurile bune. Da!

Sigur că le scoatem, dacă așa doriți domnul George.

Da, sigur.

Cioc, cioc!

Cata, ți-am adus pa în șocolat, with extra șocolat. Nu-ți place ție?

Vai, Doamne!

Foarte frumos!

Foarte frumos a teranjat aici. Chiar este totul perfect.

Auzi? Știi ce e și mai wow?

Că este liniște și pace și nu se aude nicio voce și nimic, nimic.

Chemați-o pe Nana, vă rog. Sisi Enichi, că sigur o să se bucure și ea de

patiserie. Da, sigur.

Deci n-am venit aici ca să aud bâzâii de servitori în loc de bâzâii de copil.

Mulțumesc frumos.

Nana... Nana... N-am avut timp să-ți spun pentru că...

Am internat-o.

Ce?

Ce? Ce? I-a pățit ceva Ionaț? Nu, nu, stai niștită.

Doar că ai simțit tu ceva.

Păi zice el și așa ziua asta a fost super a Iurea. Da, și sper să nu fie mai

Iurea de atât.

Ideea e că mi-am vorbit cu Ionut ieri și nu e bine deloc psihic. Cel puțin așa mi

s-a părut mie.

Și a zis și ceva ce mă îngrijorează. Ce?

A zis că vrea să se răzbune pe toți pentru tot ce s-a întâmplat.

Să se răzbune?

Da. Și asta e ceva ce Ionut n-ar face, nu?

Da, dar să nu uităm că Ionut a stat o perioadă foarte lungă în spital și eram

pe cale să pierdem.

Mincio nu știu de ce ar fi în stare după toate astea.

Da, așa e. Nu știu, poate mai vorbești tu cu el.

Sau poate după ce o să se întoarcă acasă și o să fie cu noi toți acolo, o să-i

treacă toate gândurile astea.

Să vezi că o să fie bine în scurt timp.

Serios, tu nu l-ai văzut pe Ionut.

De-abia se mișcă.

Și chestia asta îl face extrem de nervos.

Nu știu dacă eu nu o să mai fie ca înainte.

Tu ce faci aici?

Am venit în vizită.

La? La Tobi.

Alina are o problemă cu el.

Ok, super, ai aflat și tu.

N-a fost nevoie, era supărată și am bănuit că...

Da, știu, știu, știu, că nu ne mutăm împreună și că... Ești tu, nu vrei?

Dar, Tudor, dar unde să ne mutăm?

N-avem niciun ban, unde să ne mutăm? La casă socială? La bar?

La... Unde?

Nu, că tu glumești.

E că e o glumă. Am spus să mergeți să o chemați acum. E o glumă, Alexia.

Și de-aia ai făcut tot circul ăsta? Ai aranjat frumos ca să nu mă enervez pe

tine, nu? Știam că ai să te superi, dar n-am avut ce să fac. Tu ești dus cu

capul cu... sau duci la azil fără să-mi spui?

Erai prinsă cu ăla mic, m-am gândit... De fapt, ce, ca să nu mint, nu m-am

gândit la nimic. Totul s-a petrecut prea repede. Ea a fost rău.

Foarte rău în ultimele zile și nu mai puteam să-mi rigid. Așa i-ai spus să

scap de ea și gata. N-am vrut să scap. Știi foarte bine că ea a fost rău și

acolo e mult mai bine pentru ea. Nu, nu știu

Nu aș fi fost de acord în viața mea să faci chestia asta, înțelegi? Zi,

Victoria, a fost ideea ei, corect?

Nu? N-a fost decizia ei.

Și pe mine nu m-ai întrebat? Nu crezi că aș fi avut și eu ceva de zis în chestia

asta? Nu, eu am gândit aici să mă relaxez, dar o să dau coasta de pereți.

Te rog să nu faci asta. Iau și eu unul, mă ajută la anxietate. La anxietate?

Nu, că tu ești foarte zen, că probabil că a fost și ideea ta să scapi de ea.

Nu?

Sincer?

Nu-mi pasă.

Te rog.

Cum e, Victoria?

Unde e Victoria?

Aici stafana Cred ca s-a galeat Deci, deci nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu Ea a

venit aici, m-a chemat M-a chemat ca sa discutam, ca sa ne impacam, nu?

Uite pacat, ca a uitat sa-mi zica ceva foarte important Alisa, te rog

Ți-am zis că dacă nu răspund, nu pot să vorbesc. Și eu sunt ca disperată.

Trebuie să lămurim ceva.

Lasă tonul puțin mai jos, că mă deranjează. Da, și pe mine mă

deranjează, că mi-ai ascuns un mic amănunt. Ce caută Sandra aici?

Ai descoperit surpriza.

Olimpia, nu te juca. Sandra n-are niciun motiv să fie aici. De acord.

Dar uite cum s-au aliniat planetele și suntem toate aici. Nu-i mișto?

Dă-i drum.

Mă roși tu frumos?

Că dacă tu mă roși frumos, eu ce de, să știi?

Auzi, nu te joca cu mine?

Nu ne jucăm, facem un schimb.

Eu te las sus, scoți pe Sandra de acolo și tu omori pe Victoria, ce zici?

Ești nebună.

De ce?

Ai mai făcut asta, nu?

Ai experiență.

Hei, scuze că am întârziat, da.

Am adus un cadou mare, mare și frumos.

Bună! Aici locuiește Ioan.

Eu sunt ursulețul Ricky și îmi caut un prieten. Vrei să fii prietenul meu?

E pentru mine?

Normal că e pentru tine.

Adică așa am înțeles, nu, Ricky?

Sunt exact unde trebuie să fiu.

Să știi că mă obțin cu greu acolo.

Scuze că nu te-am întrebat dacă e în regulă să iau o jucărie înainte.

M-am gândit că ne lasă în pace cu mașinuțele. Nu, nu mă deranjează că ai

luat o jucărie.

Mă deranjează că ai fost cu el la geo.

Mă deranjează că m-ai mințit.

Înțelegi?

Ai zis că ai fost cu el la spital.

A fost un minciună, nu?

Ascultă-mă bine, îți dau ocazia să spui acum adevărul.

Am zis că, ok, ai greșit, se întâmplă, îți dau a doua șansă, sunt eu unul mai

bun. Dar dacă și de data asta mă miți, îți jur, s-a terminat.

Da, da, da, știu, știu și chiar te înțeleg. Nu, nu înțelegi. Dacă

înțelegeai, spuneai adevărul din primul.

Alex, așa e, îmi pare rău.

Știu că am început cu stângul, dar lasă-mă să zic acum adevărul.

Ideea e că...

Nici nu știu, sincer, cum să-ți o zic, să nu par și mai nebună de atât și să nu

te fac să-ți pierzi și mai tare încrederea în mine, dar... Adevărul

e că și eu am avut un copil care a murit la naștere.

Și în seara aia, când eram doar eu cu Ioan, am vrut

să văd cum e să fiu mamă.

Mamă... E bune fără să trebuiască să dau socotea la cuiva.

Michi, îmi pare rău pentru ce ai zis mai devreme, dar eu nu cred că în

condițiile astea ești ok să fii aici.

Știu, știu și am greșit.

Am greșit.

Trebuia să știu că Ioan nu e băieților pe care îl caut, dar Ioan e băieților

care mă face să mă simt puțin mai bine când îl văd cum...

zâmbește și cum se joacă parcă ui de tot.

M-ai plăcat.

Știu că e aiurea și știu că e și mai aiurea să te cer acum să mă lași să fiu

lângă el, dar crede-mă că am înțeles și nu o să se mai repete și te rog doar să

mai îmi dai o șansă să pot să fiu lângă el, să-i fiu alături.

Ce-i cu tine?

E așa evident că am ceva.

Dacă scria mare pe tine, mă simt ca naiba nu era cu mult mai evident.

Poate doar mă citești tu ca pe o carte deschisă.

Și ce zice o carte asta?

Nu reușesc să-mi dau seama.

Cum a fost discuția cu mamalina și Michi?

A fost groaznic.

Și nu din cauza lor. Eu am greșit. Am spus niște prostii pe care acum le

regret.

O să am nevoie să fii mai specifică de atât.

Ideea e că și eu și mama Lena credem că micii se bagă în ceva ce nu poate

gestiona. Și am în două neteme să nu-și facă rău ei în primul rând, dar nici lui

Ioan. Eu știu ce înseamnă să fii un copil care speră că în sfârșit și-a

găsit o familie și...

Mi se pare nedrept să-i fie luată șansa asta.

Ioan o să vrea să o găsească pe mama lui.

Uite că eu mi-am găsit mama și chiar și așa mă întreb, oare ar fi fost mai bine

lângă ea?

Nu înțeleg, ce vrei să spui cu asta?

Dacă Victoria mă păstra, trăiam o viață mai bună?

Asta i-am spus și lui Michi și i-am mai spus ceva... ceva urât.

Am pus-o să se gândească dacă i-ar putea da o viață decentă copilului.

Stai, că vreau să înțeleg. Tu crezi că nu s-ar fi fost bine lângă Victoria?

Știu, nu știu.

Habar n-am sincer.

Ce știu e că nu regret viața mea de pe acum.

Cu bune, cu rele, până la urmă am avut o familie care, deși nu era a mea, mi-a

fost mereu aproape. Da, ai avut noroc. Ai avut o familie aproape. Așa, cum te

simți prost pentru ce ai spus o Michi?

Da. E un loc să-i fiu aproape al judecatului.

Pe bune?

Tu chiar crezi că mă împaci cu un pichet de flori?

Nu, vezi? S-au dat două.

Place mai mult ăsta.

Hai! Intră dacă tot insiști.

Tu încă ești supărată pentru treaba aia.

Tu n-ai fi?

Adică dacă eu te ignoram când era vorba despre ceva important pentru tine.

Pe bune.

Ok.

Eu cred că trebuie să rezolvăm ceva.

Zici?

Uite, hai să vorbim deschis.

Tu chiar crezi că pentru mine nu-i importantă discuția aia cu mutatul?

Deci știi de ce sunt supărată. Normal că știu.

Dar am mai avut o dată discuția asta și știi foarte bine motivele pentru care nu

am făcut încă pasul ăsta.

Pentru că n-avem unde să ne mutăm.

Să lepter.

Da, și eu sun, ce să vezi.

Da, știu, s-au mai schimbat lucruri de când am vorbit ultima dată despre asta

cu mutatul, dar gândește-te un pic că sunt prins aici, sunt închis aici în

apartamentul lui Tudor și vreau și eu un loc al meu.

Nu mai suport să stau aici.

Ok, și cum să facem?

Uite, vreau doar să știu că încercăm.

Împreună. Da, suntem amândoi lefteri și o să te încercăm împreună.

Facem cumva.

Lefter și îndrăgostiți.

Periculoasă combinație.

Iertare.

Credeam că eu voi fi salvatorul situației. Am adus prăjituri. Numai

decât două. Le las vouă și mă retac.

Poți să le mănânci tu. Nu mai sunt supărată.

Ne mutăm împreună.

Foarte ce?

Ați mâncat deja?

E bine că nu m-ați așteptat.

Scuze.

N-am vrut să vă stric planul.

N-ai vrut? Atunci unde ai fost?

Am vorbit la telefon.

Trei ore?

Da, era ceva important.

Unde-i Alexia?

I-ai spus?

I-am spus si nu i-a picat deloc bine.

A plecat la mamă.

De ce ai supărat-o?

Da.

Mai mult decât credeam.

Am greșit.

Pare extrem de rău.

E atât de tine.

Se poate, nana?

Cum să te aducă pe tine aici?

Ce faci?

Cum ești?

Îți place?

Eu am pictat.

Cine e?

Nu știu.

Dar e o fată frumoasă.

Dar tu?

Singură?

Da, am vrut să vin să te văd, că abia am aflat că te-au adus aici și

voiam să văd dacă ești bine.

Da, mama ta n-a venit, a?

N-a vrut și ea să mă vadă? Ce treabă are Victoria aici?

Nu de Victoria, zic.

De Olimpia.

Poți, te rog, să nu mai vorbești prostii.

Te rog.

Da.

Iubita mea.

Sunt prostii.

Nu sunt prostii.

Se poate?

Scuze, întrerup ceva?

Nu, ne jucam de vață ascunsele.

Toți? Da, Ioana a cerut pentru că îi place mult jocul ăsta și... Deci...

Totul e ok aici.

De ce nu ar fi?

Adică, da, e ok, mi-a explicat Michi tot și... Stai, ți-a zis.

Tot?

Da, da. I-am zis cum am avut un copil pe care l-am pierdut la naștere și că Ioan

mă face să mă simt foarte bine, iar eu vreau să-i împărtășesc înapoi din

bucuria asta.

Ok.

Să știi că ar trebui să îi spunem că am pus pauză la jocul să se supere.

Dar tu ce ai?

S-a întâmplat ceva de... Nimic.

Sunt doar surprinsă să vă văd așa și... Da, mă bucur că Ioan e ok.

Da, e foarte ok.

Și acum că am înțeles și eu mai multe, chiar că o să fie din ce în ce mai bine.

Asta dacă micii o să rămână.

Român?

Mulțumesc. Să știi că e foarte important pentru mine.

Hai că mă duc eu să-i spun lui Ioan.

Vă las să vorbiți.

Lasă-mă, lasă-mă în pace!

Răbește și tu cu el, că pe mine nu mă ascund. Ce să mai vorbesc, băi? Nu am

vorbit, nu i-am explicat suficient de clar. Măi, băiatule, e nevoie de mai

mult timp pentru recuperare. E nevoie să vină dracu' doctora să-mi spună că nu

pot să plec de aici. Cred că omul așteaptă rezultatele testelor. Da, ca să

ce? Să-mi spună că nu pot să închei un nasture?

Nu, mersi.

Nu e nevoie de niciun test de știp ca să se plindă că nu sunt bine.

Uite, poate de-aia ar trebui să nu vrei să pleci de aici, nu?

Mă iertați, am venit mai târziu decât am zis și din păcate n-am venit cu vești

bune. Ia surprinde-mă.

Perioada în care creierul dumneavoastră a fost privat de Oxygen a lăsat niște

urme. Din păcate pe viitor veți avea niște probleme locomotorii.

Adică pe viitor?

Adică cât timp?

Nu se poate, sorta vrea să se mute.

Foarte bine, lasă-o să-și trăiască viața. Nu, vrea să se mute cu ăla.

Cu băiatul de care e îndrăgostită. Așa, și eu acum ce, ar trebui să o las? Da,

ar trebui să lasă-o să facă ce vrea.

Și să te bucuri pentru ea.

Preferi să fie într-un pat de spital? Nu, evident.

Dar nici nu vreau un pat cu... Exagerezi. Uite, lasă asta.

Ăăă... Ăsta e mărățarea pe care i-ai dat-o tu să Andrei?

Parcă da.

Am găsit-o în birou, Victorie.

Te rog să nu-mi spui nimic.

Știu că... am mințit, oarecum, din nou, dar Ioan s-a scăpat că am fost la Domnul

G. la bar și m-am blocat.

Cum m-am blocat și eu de dimineață.

Tu te-ai blocat?

N-aș fi zis.

Ba chiar așa a fost.

Și... Am fost și foarte neprietenoase, să nu crezi că nu mi-am dat seama.

Uite... Nu o să-i spun nimic lui Alexandru.

Și am greșit de dimineață. Nu e treaba mea să judec ce faci sau să-ți dau

sfaturi. Poate pentru mine viața arată într-un fel, dar tu ai viața ta și

copilul tău și... Sunt sigură că o să faci ce știi tu, că e mai bine pentru

el.

Iar eu sunt aici sub tăsuse.

Dacă tu chiar vrei să îl iei înapoi pe Ioan, o să te ajut.

Rămâi aici.

Nu știu, hai că... o să-l scoatem noi cumva la capăt.

Doamna. Sigur?

Ai nevoie să urci să te ceri cu George.

Am nevoie ca să te rog pe tine ceva.

Aș vrea să o scoți pe nana de acolo.

Eu?

Alexia... Ce putere am eu?

Tu ai toată puterea din lume, nu, mama?

Joane?

Victoria?

Îmi pare rău, dar nu am de ales.

Să nu crezi că eu vreau să fac asta.

Ce faci, mamă? Dar cine?

Îți ofer libertate.

Să ajungem pe pământ Pe undeva prin cel noi n-am cunoscut

Celulă cu celulă Explozie nebună și-am căzut Să ne căutăm

iar pe pământ Spune-mi cum Cum de te iubesc ca un nebun

Întrebare cu singur răspuns Nu știu cum, nu știu

de ce N-ai fost scris în ADN

Spune-mi cum, cum de amândoi zâmbim la fel?

Cum de neastă mână mă întreb?

Nu știu cum, nu știu de ce, ne-ai fost scris în ADN, scris în ADN.

Te iubesc ca un nebun Întrebare cu un singur răspuns

Nu știu cum, nu știu de ce Ai fost scris în ADN Scris

în ADN