Original subtitles

Te speri dacă întârzi un pic?

Nu, termin la 7, dar până ajung acasă, până una alta se face 9.

Dacă am zis că vin, vin.

Aha.

Ok.

Unde ziceai că-i restaurantul ăsta?

Ok.

Bine, hai, din seara.

Alina Zlot.

Alina, mi-a spus doamna Panfilda.

Iertați-mă.

Vă rog, faceți cunoștință, domnișoara Mihaela Claus.

Tatăl dumneai ei, domnul Albert Claus, probabil că ți-a auzit de dumnealui, a

avut un accident vascular cerebral și acum e la noi.

Îmi pare rău.

Da, e în coma.

Domnișoara Mihaela Claus ne-a solicitat ajutorul și, bineînțeles, înțelegând...

responsabilitatea care pică pe umerii noștri, nu avem cum să nu fim alături de

ea și de familia ei.

Domnul Van Filme a vorbit foarte frumos despre dumneavoastră. A spus că sunteți

printre cele mai bune asistente pe care le avem.

Probabil cea mai bună.

Mulțumesc. Și de aceea îmi vrea să fiți alături de domnul Albert Claus cât mai

mult timp posibil.

Da, sigur.

Da, să știți că la noi toate asistentele sunt foarte bune, pentru că... Da, e

adevărat, sunt și alte asistente, dar sunteți persoana cea mai indicată. Nu

aveți grijă, nu veți rămâne singură. Vom găsi pe cineva să vă ajute. Domnul

Panfil, găsim pe cineva să vă ajute pe Alina, da? Da, găsim, găsim.

Să știți că veți fi recompensată pentru orele suplimentare.

Și dacă e nevoie de medicamente sau ceva din străinătate, vă rog să-mi spuneți.

Puteti sa mergeti daca spuneti ca aveti treaba.

Da, nu stiu daca ma pot aduna sa mai fac ceva.

Mama dumneavoastra probabil e distrusa.

Mama a murit cand era mica.

Îmi pare rău.

Mă doare capul.

Vreți un urofen?

Nu, mulțumesc.

Cred că am nevoie de puțin somn.

Al revedere!

Randa, ai vazut cumva cerceii mei?

Care cerceii?

Aia cu piatra mica, rosii.

Erau aici, in cutie.

Păi și nu o să cutie?

Nu, nu o să.

Te-ai uitat în Sertar?

Unde mai ții tu aurul, diamantele?

Da, m-am uitat.

Și nu o să, nu? Nu.

Își dau un date?

Nu, mă duc la reuniunea, ne-a întâlnit măștia din liceu.

Ești tu?

Mhm.

Uite-l, ne băiem un post.

Că nu-i preoctat ultima oară.

Crezi că mai ții în minte?

Minți, favele, minți ca la doamna Turtudică! Au trecut 29!

Îți mai aduce aminte când te-a prins cu trabuce? Sau ce, erau țigări?

Nu. Trabuce, cred.

Așa, da. Și ai zis că ți l-a dat tata ca să le subieți la microscop.

Vrei puțin? Nu, nu, nu. De ce?

Nu vreau. Nu, nu, nu. Nu dau. De ce? Nu-mi place.

Dar ce-ți place?

Dă un pic de apă, uite. Ce bei, zi, serios? Nu.

Ce-ți place?

Șampanii.

Șampanii e ciuciu.

Iertă.

Ce șampanii aveți? Nu, nu, vă aveți, serios. E ok.

Păi să vedem, avem rozmarin puan, zarea cristal de misec.

Imperial Gramoe.

De la Moet avem Chandon.

E bun.

Mă adun niște pahare. În regulă.

E ok.

Anestezic.

Ținești tu?

Tot doctorul al spitalului?

Da. Hai că în curând o să ne vedem cu toții pe acolo. Păi cum altfel? Cum îți

dai seama că ai îmbătrânit?

Când ești tânăr, te vezi cu prietenii prin baruri, după ce ai îmbătrânit, te

vezi cu ei pe la analizi.

Cred că acum vreo trei sau patru ani te-am văzut pe la universitate. Era în

mașină. Da?

Erai bun tip.

Păi și de ce n-ai venit să vorbim?

Nu, în mașină.

Te-am claxonat, dar nu răspunzi la claxon.

Păcat.

Era soțul?

Nu, el nu mai e de vreo nouă ani.

Nu știu cine era.

Poate era Fimiu.

Radu.

Nu știu, era așa, mai în vârstă. Un tip solid.

Nu mi-aduc albine.

Cum ești? Ce mai faci?

Bine.

Sunt bine.

Dar ne putem cu altceva? Ca la Formula 1?

Nu, nu, nu. Luați-i sticla din mână.

Bine!

Și aici, aici.

Te rog.

Să-mi pui puțin.

Scuza-mă, scuza-mă. Data viitoare să-l lași chelnerul să-și merite ciugul.

Iartă-mă, te rog.

Nu-i neaica.

Unde-i baia?

Tocmai aici.

M-am dus să dau cu puțină. Hai să merg eu cu tine.

Nu-ți se frică de poliția?

Nu. De ce?

Că ai băut.

Am lucrat 12 ani în poliție, frântuns cu toate lifile.

În poliție n-am știut.

Aha.

Oricum am văzut puțin.

Da, am văzut.

Întreba-mi doar.

M-ai urmărit?

Era și greu de observat, nu?

Nici tu nu ai văzut mult.

M-ai urmărit?

Da.

Și știi ce am observat?

Că n-am prea băut? Pe lângă asta.

Mi-e rămas la fel de mișto.

Mulțumesc.

Deși nu-i chiar așa.

Ziceai că îmi dai numărul.

Așteptam întrebarea.

Și dacă nu venea?

Întrebăm eu.

0749 622

877

Da, a murit.

Îl încaștă acasă.

Păi, vorbim atunci.

Noi vedem cu bateriile încărcate.

Neața? Salut.

Domn' doctor, a fost?

Nu.

Asta cum e?

Cum să fie?

Am vrut să beau o cafea și n-am reușit.

Cineva a spart cana.

Da?

Cum a spart-o?

Nu știu, a spart-o, e crăpat.

Nasol.

Hai că plec și eu. Pa. Pa.

Mersi.

Pentru puțin.

Bună dimineața.

Bună dimineața.

E Cristina, asistenta tatei.

Alina!

Nu vă supărați, dar în zona asta nu e voie decât un membru al familiei. Da,

știu. Am vorbit cu domnul director și ne-a permis.

E foarte drăguț.

Unde pun asta?

O pun aici?

O pun aici.

E stabil.

Vă spunea un doctor mai repede, imediat.

Am înţeles că cei aflaţi în comoră au zis, sau ceva de genul ăsta.

Cumva, chiar dacă nu mai funcţionează creierul, centrul ăla la uzlui poate

recepta semnale, adevărat?

Unii doctori spun că da.

Eu vă las.

Trebuie să plec.

Păi, nu l-așteptați pe domnul doctor? Am vorbit cu el.

A zis că mă sună dacă e el.

La revedere!

Ciudați sunt și oamenii ăștia bogați, nu?

De ce?

Pentru că sunt.

Cămașă și cafeauă?

Eu muncesc la domnul Claus de 18 ani.

A fost un om bun.

Adică este un om bun, că doar la... Înțelegeți.

Și de 18 ani... În fiecare dimineață îi aduc cafeaua în ceașcă mare și cămașa.

Așa mi-a și zis la interviu.

Dragă Cristina, orice s-ar întâmpla, că stau acasă sau plec cu treburi, că ți-e

rău sau mi-e rău, cafeaua și cămașa curată trebuie să fie la mine în fiecare

dimineață.

Așa ți-a zis?

Și m-a pus să semnez.

Adică ai introdus asta în contract.

Păi da, dar acum e situația specială.

Este.

Și dacă ce spunea domnișoara Mihaela mai devreme e adevărat, dacă aude.

Radu, ai luat tu laptopul?

Ce anume?

Ai luat tu laptop-ul?

Dependența creează sevraș?

Ții mă, l-ai luat tu?

Da, l-am dus la reparat. De ce?

Nu știu ce avea.

Nu mai porne.

A dat nevoie de niște word-uri din el și... l-am lăsat să vadă ce are.

Alo, da?

Acasă, da?

Să lucreze la tine?

Tare, și când să vină?

Păi să vorbesc cu el și revin.

Bine, pa.

Ce faci mai dimineața?

De ce?

Cred că ți-am găsit un job.

Un job?

Adică nu l-am găsit eu.

Un fost coleg de liceu.

Mă rog, asta n-are importanță. Ce coleg? N-are importanță, ți-am zis.

Zi, mergi?

Ce trebuie să fac?

Nu știu, îți spune el.

E directorul o agenție imobiliară.

Să mă fac agent imobiliar?

Să te faci ceva. N-ai zis că nu găsești de lucru?

Am zis, da.

Depinde. Depinde de ce?

De... volum de timp de bani.

Până la urmă, nu?

Hai că vedem acolo.

Mergi?

Am fost coleg de-a liceu.

Aţi ajuns? Da, în bună.

Ai venit greu?

Nu.

Pavel. Radu.

De tăi flăcăuă.

Hai în birou să văd.

Ai un vânzător, ai un cumpărător, iei comisiuni de la ambii.

E greu?

Nu, doar că n-am mai făcut asta până acum.

Trebuie să fii simpatic, să le spui oamenilor că îmi ceri dureri să audă.

Că am viață.

Și de când poți să vin?

Când vrei.

Uite, dacă vrei pot să vorbesc cu Liviu. Liviu!

Să-ți arăt el cum se face.

Liviu?

Da. Viocă.

Da. Uite, el e Rado, noul nostru coleg.

Te rog, ia-l cu tine la 2-3 vizioneri, să-l vadă și el cum merge treaba. Da,

cum să nu, când?

Păi azi, mâine, când?

Haideți mâine, mai am ceva de făcut azi.

La ce oră?

La 10 aici, că la 11 trebuie să fim pe lingustori.

Bun. Hai să vezi ce avem de făcut.

Ai mașină?

Nu.

S-a rezolvat.

Văd.

Și-ar trebui să te răsplătesc, nu?

Da.

Cum?

Cum?

Uite.

Accepti invitația mea la cină și zice-mi că îți rămâni eu dator.

Nu știu.

Găsim, fac o rezervare.

Desigur, dacă ești dispusă să-ți sacrifici silueta mâncând seara cu mine.

Alo, da.

Vă rog să mă iertați. Mi-a spus Ștefania că stai aici până ajung eu.

A plecat?

A plecat.

A zis că dacă tot am venit, ea pleacă.

Că a stat până dimineața.

Doamna Lina... Nu vreau să vă cert sau ceva, dar...

Să mă înțelegeți, e singurul om din familie care mi-a mai rămas.

Suntem doar noi doi pe lumea asta.

A fost o urgență. Nu se va repeta.

Vă rog mult să fiți atentă.

Am lăsat cafeaua în termos.

În caz că se trezește.

În ceea ce se răcește.

Mai doriți ceva?

Nu, mulțumesc.

Vă fac nota?

Cash sau card?

Cash. Ok.

Să-l luăm.

Spune și ție.

Mhm.

Cum a fost?

Mișto.

A fost greu?

Nu.

Se pare că am talentul meu de imobiliară.

Te știi ok?

Da, un pic obosit.

Vrei ketchup?

Și Pavel a zis ceva?

Ce să zic eu?

Nu știu.

Te pricepi sau?

Ceva. Nu.

Și mâine?

La cât te duci? La opt.

Alina? Ce faci aici?

Am venit să te văd.

Să-mi ceri iertare.

Părerea lor, n-am mai ajuns o seară.

Ok.

S-a întâmplat ceva?

Nu.

Da, e așa banal că mi-e și rușine să-ți spun.

Poți să nu spui dacă nu vrei.

Ma, da.

Nu a fost la sinea aia și mi-am mutat încălcătorul acasă, am rămas fără

baterie, nu știam numai tot păi din afară.

Da, banal.

Mă ierzi, da?

Nici nu m-am supărat, am gândit că e ceva important să am neprevăzut.

Radu, cum a fost?

Ok. Se descurcă.

E băiat de treabă.

Și lui a plăcut de tine.

Da, și eu sunt băiat de treabă.

Bună dimineața.

Hai că mă duc, mă iau așa la ora asta când târziu.

Trebuie să-l mai târziu și vorbim.

Neapărat.

Nu-i ok.

De ce?

Crezi că nu pot să-mi iau singur un telefon?

Crezi că nu pot să-ți vea cadou un telefon?

Pentru ce a fost? Pentru telefon?

Da, telefon a fost așa, un pretext.

Mai ții minte când ne pupam la

Paulescu?

M-am meditat, ținu-i roale.

Doar la tine mă gândeam.

Era mișto, tineri.

Ai, uite, ești mișto așa acum.

În ziua mea nu te-ai schimbat deloc.

Lasă, vrăjala.

Serios?

Ui, la tine zici că ieri m-ai părăsit.

Știi, m-am tot gândit...

Ar trebui să-ți cer iertare pentru ce am

făcut. Am fost o proastă.

Te-am iertat de mult.

Atunci, pe moment, am fost destul de supărat, dar... Mi-a trecut.

Ți-a trecut?

Supărarea mi-a trecut.

Da, Pavel.

Acasă.

Nu, n-a venit acasă în noaptea asta.

S-a întâmplat ceva?

Da ce s-a întâmplat?

Cât a luat?

Destul. Cât?

18.000 de euro.

Nu pot să cred.

Da.

Nici eu nu pot să cred.

Și nu știu cum să procedăm.

Poate vorbești cu el.

Poate a fost o greșeală.

O fi fost bad.

El nu bad.

Nu?

O fi avut o pasă proastă.

O să vorbesc cu el, să-i aducă înapoi.

Îți simt de part că am furat iul.

Te rog să-l ierți.

Iert cam multe, Alina. Nici măcar despre bani nu-i vorba.

Îmi pare rău că-s prost. Eu-s de vină.

Adică?

Te-am iertat pe tine pentru... Îi iert pe toți dobitoce ăștia, știi, care se

angajează două, trei luni și după aceea își bagă picioarele. Poate fi cazul să

mă opresc.

Ăsta sper că nu-i furat.

Bun, uite cum facem.

Te duci acasă și vorbești cu el.

Treaba ta ce-i spui? Nu știu.

Trebuie să-l ducă banii înapoi.

Ok?

Îi dau trei zile. Dacă nu îl dau pe mâna poliției, e clar?

Alina, e clar?

Da. Bun.

Mă îmbrac imediat și vin.

S-a întâmplat ceva?

Sunt în regulă.

Îmi trece imediat.

Dacă vrei, poți vorbi cu Ștefania. Nu, vin acum.

Ok.

Poate nu era el.

El era.

L-am văzut pe video, pe laptop, filmat cu alea, cu camere.

Poate s-a întâmplat ceva și l-am vrut să-ți spună.

Ce putea să se întâmple?

Că știu eu.

Ce mă nebuneaște e că nu răspunde la telefonul, sunte azi dimineață și nimic.

Poate s-a descărcat.

Nu, că nu se duc apeluri.

Și Pavel?

Ce-i cu el?

Era supărat?

A zis că-l dă la poliție.

La poliție?

Eu zic că se va rezolva.

Va veni acasă și va da banii înapoi.

Și dacă nu-i mai are?

Dacă s-a întâmplat ceva?

De ce nu răspunde?

Tu înțelegi că pe data asta n-a luat niciodată un pai de la nimeni, un capăt

de ață, nimic.

Niciodată.

Hai cu mine.

Fii tu ala, vine.

Bună.

Ia lupte-l acă.

Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat.

Ai aici

banii.

E adus?

Da.

În dimineața asta.

Și ce-a zis?

Că îi pară rău.

N-ai numeri?

N-am.

Am încă de lentime.

Ce fac

bogatule?

Salut!

Ai adus aia?

Nu am adus altceva.

I-ai auzit.

Ia.

De unde iei?

De la o babă de la Talcioc.

Mai nu au babele aia și unde au rulat Talcioc?

Cât dai pe ei?

Nu-ți dau nimic.

Băi... Nu-s fraţi.

De unde ştiu eu? Ai acte la ei?

Bon sau ceva?

Nu, da.

Păi vezi?

Hai că facem altfel.

Îţi iau Cercei, dar cu o condiţie.

Îmi dai banii pe tabletă din ce primeşti pe Cercei?

Nu-i ok.

Eu pe ce rămân?

Hai că vedem acum.

420.

Ți-am zis că am nevoie pentru meditații.

Ce să fac cu 420?

Acuma, eu ți-am propus.

Vezi că dacă nu aduci banii până mâine, eu trebuie să pun tableta la vânzare.

Nu uitați să vă abonați la

canal!

Radu, ai văzut cumva cerceii mei?

Care cercei?

Păi aia cu pietre mică roșie.

Erau aici în cutie.

Păi și nu sunt în cutie?

Te-ai uitat în sertar?

Unde mai ții tu aurul, diamantele?

Da, m-am uitat.

Și nus, nu?

Își dau un date?

Mă duc la reuniunea, ne întâlnim așa din liceu.

Ești tu?

Când e pactat ultimul an?

Sper să mă țin minte.

Ce pronostica au medicii?

Sper ca n-a putut.

In asemenea situatii incep sa crezi in dificultate si sa speri ca cineva acolo

sus are grija de el.

Cum s-a intamplat? Ia auzi, cineva acolo sus are grija, desa de noi de jos

nicio vorba.

Ce se va intampla acum cu averea Tatalui Dumneavoastra? Cand vii?

Nu stiu, vad.

Deci nu încă, nu?

Nu, nu.

Pa! Pa, pa!

Păi și-mi iau cafeatul încă.

Gata pe azi?

Da, azi nu mă dă plăcere, câștig o dată viitoare.

Fă o dublă.

Ce faci, Radu? Nu eviți?

Nu, de ce?

Pe cum te sunăm, nu răspunzi?

Eram nouă ore, nu puteam... Dai ore de-a păcăneale sau cum?

Dacă e, dau și de-a păcăneale.

O dai pe glumițe?

De ca nu-și cu vorba, mâncațea și ochii tăi, când ai bani?

Promis că vint ori, vint ori.

Promis că întorci acum două luni și tot acolo suntem.

Fac rost de ei si intorc Ce-ai vazut-ma cu el? Lasati-l in pace

Ce-ai facut, ma? Te mananca in cur? Vrei sa te scarpin?

Fac rost de ei si intorc Pa pula, fac rost de ei si intorc Pa pula, nu e de

gluma De jumate ani te asteptam, nu avem si noi nervii nostri mancati asa

Bâmba pula mâta și te las cu mațele pe afară dacă nu îmi dai bani, înțeles? Da.

Când? Cât pot de repede? Când? Cât pot de repede, cât pot de repede îi întorc?

Leacă morții tăi și gândește bine ce ai de făcut.

Ce anume?

Ai luat laptop-ul?

Dependența creează sevraj?

Mă simt, mamă. L-ai luat tu?

Da. L-am dus la reparat.

De ce?

Nu știu ce avea, nu mai pornea.

Aveam nevoie de niște word-uri din el și... L-am lăsat să vadă ce are.

Alo, da?

Ce faci mai dimineața?

De ce?

Trebuie să fii simpatic, să le spui oamenilor că îmi ceri dureri să audă.

Că am viață.

Și de când poți să vin?

Când poți.

Uite, dacă vrei vorbesc cu Liviu.

Să-ți arată el, știi?

Liviu!

Liviu? Da?

Vin la putin. Da.

Uite, el e Radu.

Noul nostru coleg.

Te rog, ia-l cu tine la 2-3 vizionari, sa vadeti si el cum merge treaba. Da,

cum sa nu, cand?

Pazi. Maine, cand?

Haideti de maine, mai am azi ceva de facut. Mai sunt. La ce ora?

La 10 aici, ca la 11 trebuie sa fim pe negustari.

Bun.

Hai sa vezi ce am negustat.

Te uiți ce fac și faci la fel când opști să fie.

Important e să le spui ce vor să audă.

Și ce vor să audă?

O poveste, boss.

Bă, ăștia cred că sunt.

Zi repede un nume de pictor, de scriitor, ceva.

Ce nume?

Ceva important, notoriu.

Copăr, fiind.

Român, vrei?

Grigorescu. Bun.

Bună ziua! Bună ziua! Liviu-mi pare bine?

Liviu-mi pare bine?

Aveți simboletina noastră, da? Da.

Haideți înăuntru, completăm acolo. Ok.

Vă rog.

Aici aveți un living generos.

Sunt cam 30 de metri, aproximativ.

Și mine, apropo, e funcțional.

Centrala merge?

Am frigă aici.

Da, merge, cum să nu, doar că vă dați seama dacă nu stă nimeni în ea, n-are

niciun rost să încălzească.

Afară aveți și o terasă superbă.

Vara, mă gândesc că trebuie să fie ca-n poveste.

Și ăștia zic că a stat vreo trei ani aici pictorul Grigorescu.

Grigorescu? Da, era bun prieten cu foștii proprietari. Da?

Verișoara lor zicea că dacă ține ea bine minte prin pod pe undeva, ar trebui să

mai fie și acum schițe și lucrări de ale lui. Da?

Interesant.

Bun, deci, astea toate trebuie băgate aici în calculator.

Buletinul, nota de exclusivitate și confidențialitate, eventualul

precontract, se face un dosar cu el.

După aia... Voi mai stați, nu?

Un pic, da. Să terminăm aceste suni pentru mâine.

E greu?

Nu.

Încuitu, da? Da. Pa!

Ce zice

de telefone?

Pentru mâine? Da.

Păi ideea este să-i suni pe proprietar sau pe clienți și să stabilești cu ei

vizitări de mâine.

De exemplu, uite aici, avem pentru mâine trei solicitări, da?

Sună-mi proprietarul și vedem la ce oră stă acasă ca să stabilim.

În general e bine să stabilim pe zi, când e lumină afară, că spațiile par mai

prietenoase.

Asta acum, că vara, de exemplu, e mai bine să fie mai pe seară.

Mai pe seară după 5, așa că e mai răcoare și clienții se simt mai în

confort. Da.

Da, mă uit acuma.

Da, sunt aici.

Nu, nu, nu, cobor eu. Cobor acuma.

Ce-o ai tătii, vin imediat.

Nu este bine azi? Nu.

Dezbracă-te!

Eu aș vrea să merg acasă.

Nu pleci nicăieri în halul ăsta.

Dă-ți haina jos.

Întinde-te!

Scuze, Iocan, mă

rog!

Să-mi pui puțin.

Scuză-mă, scuză-mă. Data viitoare să-i lași chelnerul să-și merite ciubul.

Iartă-mă, te rog.

Nu-i nimic.

Unde-i baia? Tot înainte.

Mă duc să dau cu puțină.

Hai că mergem plină.

Să nu-l las locul.

Să se răcească.

Și?

Ți s-a activat vulcărul?

Și ce, nu-i voință? Păi da, văd, văd.

Dar mă gândeam că dacă m-am mai făcut la tineri, ți-am numai pus la bătrânețe.

Zici tu?

Nu eu.

Pur.

Pune-mi părere că de data asta o înfut.

Păi... Mai merge?

Cu un puțin lubrifiar merge.

Fără poze nu se acceptă.

O sticlă de whisky s-a făcut.

Mi

-a

rămas la fel de mișto.

Mulțumesc. Deși nu-i chiar așa.

Bye.

A murit bătăria.

Arânca-te-n casă.

Vorbim atunci.

Ne vedem cu bateriile încărcate.

Boss, am un cliente care zice că are un teren la Sinaia.

Așa, și?

Păi nu știu cum să fac.

Îl sincer să fiu, nu m-aș duce până acolo.

Cât reper?

Pe asta e problema, că nu vrea să ne vedem decât la Sinaia.

Și dacă e vreo babă marazmatică, merg degeaba.

Ai cerut și tu un număr de telefon?

Da.

Stai așa.

Sărbătuna, ați vorbit mai devreme cu un coleg de-al meu în legătură cu un teren?

Da.

Ce suprafață are?

A, mă scuzați, pot să revin dacă... Bine, când să revin?

Ok.

Ce-a zis?

A zis că ai nevoie de ajutor.

Ce ajutor?

Ai nevoie d-un asistent?

Da, n-am nevoie.

Băi!

Ce face Lina? Gata, mă, că ești acasă?

Mă, uite, mă gândeam că am vorbit ieri în legătură cu Radu despre serviciul

lui.

Eu aș avea nevoie de niște oameni pe aici, prin echipă.

Păi să că ar fi interesat?

Da.

Păi când poți tu, când poate el.

Numai să dați un semn înainte să fiu aici, să nu fiu plecat și nici de aici

pe unde.

Bine.

Vă aștept.

Liviu!

Ți-am găsit înlocuitul, mă.

Unde mergi?

Cu treabă. Ce treabă?

Am vorbit cu Angel să-i duc Loganul ca lui e servis și le-a preasubat după s-o

casă. L-a luat deja.

Ce?

Când? Azi ziua. Nu ți-a zis?

Nu.

N-am înțeles că ați vorbit.

Vorbi cât duc eu.

Da, da, dacă zic.

Să vedem că nu ne-am înțeles.

M-a scotit de-un drum, mai bine

așa.

Mai stai bine pentru ce?

Asta? E bine? Nu.

E bine că mai stai și tu cu noi.

Ce fac noi? Iar te bat ăștia?

Alina! Ce faci aici?

Veni să te văd.

Să-mi ceri scuze.

Mă pare rău că n-am ajuns aseară.

Ok. S-a întâmplat ceva?

Nu.

Da, dar e așa banal. Mi-e și rușine să spun.

Poți să nu spui dacă nu vrei.

Am fost la sinea aia și mi-am mutat încălcătura acasă. Am rămas fără

baterie.

Nu știam mult după în afară.

Da, banal.

Mă ierzi, da?

A costat ceva?

Ia.

Ce, vrei să faci poză?

Vrei să-i trimiți nevestitii?

De ce nu?

Păi... Mi-a făcut ceva de ciudat.

Ia să văd.

Am gusit.

Ștergi.

Liviu! Da!

Ia vină-o pe-aia.

Da. Ai umblat aici, în Sertal?

Nu, de ce?

Erau banii aici.

Nu, n-am umblat.

Câți bani erau?

Mulți!

Poate eu și-l lu' a Radu?

Ai văzut tu? Nu, nu l-am văzut, dar...

Am plecat aseară, i-am lăsat aici.

În birou mai era stuș cu Radu. Păi asta zic, poate i-o fi luat el, că eu n-am

umblat.

Ai văzut sau presupui?

Nu știu, poate... Poate i-o fi luat cât eram la WC-ul sau... Habar n-am, dar eu

nu i-am luat.

Descarcă imaginele pe camera de supravieghere.

Acum.

Hai sună-l odată.

Bă, el a mai văzut la păcânele pe Smurtan.

Bune, acolo și la păcânele mai n-au?

Nu.

E administrator fratiu-miu acolo. Și trec un or pe la el.

Vine des acolo?

Abar n-am.

L-am măsut de câteva ori.

Nu răspunde.

Alina? Sau ce faci, cum ești?

Bravo. Auzi, rădu-i acasă.

Știi cumva unde e?

Vă știm banii azi?

E bine?

Merge? Cât ți-a mai rămas?

Vă rog frumos să mă iertați.

Te iert.

Și nu te iert eu.

Dă banii și te iert.

Zi mă ceva.

O să-i întorc. O să... O să muncesc și o să

-i dau înapoi. Am avut niște datorii la cineva și...

Și n-am avut altă soluție.

Ce ai în buzunare?

Poftim? Scoate ce ai în buzunare.

Că ziceai că rădătoria ea?

Zice mine.

Felicitări.

Excepționale lucrări.

Mulțumesc. Tatăl dumneavoastră, cu siguranță, e mândru de reușitele

dumneavoastră. Dar chiar dumneavoastră, de ce nu e printre noi?

El le știe cel mai bine de când erau în tuburile de culori.

Da, da, evident.

Mă scuzați.

Am să o răpesc puțin pe audoare. Aș vrea să-i transmite salutările.

Neapărat.

E o echipă de la tătre care așteaptă să le spui câteva măvinte.

Hai că puțin o replamă nostrie.

Bună ziua, sunt Paula, de la Cultural.

O să începem imediat, vă punem la valiera. Ok.

Cum vă simțiți?

Bine.

O să vă întreb și despre intenția tatălui dumneavoastră de a vinde doamna

Pogani, bine?

De ce nu-l întrebați personal?

Am încercat să vorbesc cu dumneavoastră, dar nu a vrut să vorbească despre asta.

Am gândit că... Am putea să discutăm noi două.

Am putea să discutăm noi două.

Apropo... Domnișoara Pocănii...

Hai că a fost bine.

Taică, tu n-am mai venit.

Aveam tâlnire cu Nic dimineața.

Mi-a zis că nu știe dacă vine.

O vinde pe Pogani până-n urmă?

Nu cred.

La cum îl știu, nu cred să vânda.

Așa zic și eu.

Apropo, ai apucat să mai vorbești pe el despre vila?

Nu.

Vorbesc azi.

Vorbește.

Chiar sunt curios cum o să reacționeze.

Păi mi-ai dat-o mie.

Ți-am dat-o ca să stai în ea, nu s-o vinzi.

Și tu ce vrei, să mă duc să stau în ea? Nu.

Adică da, să stai în ea când te relaxezi.

În rest, stai unde să stai.

Poate eu vreau să mă relaxez acolo unde aleg eu să mă relaxez.

Și așa stau în casa asta prin secolul XIX.

Te zupără ceva aici? Nu, e totul minunat. Atunci? Atunci ce?

De ce să pleci?

Oricum nu mă ajuți cu nimic, doar mă... Nu te ajut!

Nu te ajut!

Ai tot ce naiba-ți lipsește. Cum nu te ajută? Mă ajuți o pulă, mă ajuți!

Măi, facă! Tu chiar ești împită?

Tu care 27 de ani n-ai fost în stare să faci nimic, îmi spui mie că nu te ajut?

La vârsta ta munceam și aveam banii mei. Tu ce faci?

Pictez asta.

Ce pisici pictezi?

Tu nu pictezi. Tu te joci de pictorița pe banii mei și pe relațiile mele.

Ăla care a făcut fierătania aia, cum spui tu, a mers pe jos până la Paris ca

să devină cine a devenit.

Tu nici măcar metroul nu știi să-l iei.

Îmi spui de Berlin?

Foarte bine, du-te la Berlin.

Dar mi-e temă că nici din cartier nu o să poți să ieși.

Archistă!

Ce vroiai, să vin acolo să spun, uite, va, e extraordinar? Da! Da? Da!

Chiar ai fi putut să-l spui și de bine. De bine?

Dar cine ești tu?

Cine pizda mă, ți te crezi?

Te uită puțin în oglindă, să te vezi.

Mi-am trezit că vrem la Berlin.

Foarte bine, uite.

Vinde tot, distruge tot, dar numai după ce crăp eu.

Până atunci ori ești pe cârca mea și faci cum spun eu, ori da, pleci unde

vezi cu ochii.

Dar să nu mai aud de tine.

Cristina, aduni telefonul.

Și da, da, da, pleci în curugol.

Ce spui?

Ce spun?

Adică tu ce vrei?

Să aștept până mortul ca să fiu fericită?

Taci! Taci!

Taci!

Dacă mi-e rușine cu tine, da.

Uite, mi-e rușine cu tine.

Eu n-am crescut așa ceva.

Eu te-am dat la școli, am investit banii în tine tot și tu stai acum să nu mergi

zilele? Idiot-o!

Idiot ești tu!

Taci! Taci să nu te aud! Taci! Mereu taci! Taci să nu te aud!

Alo, Marcel, am o rugăminte la tine.

Poți să treci mâine pe la mine, pe la birou, cu toate actele de proprietate și

toate bunurile și tot.

Da, adu-le și pe ele.

Da, bine, mulțumesc.

La revedere.

Sper că va fi bine.

În asemenea situație, începi să crezi în Dumnezeu și să speri că cineva acolo sus

are grijă de el.

Cum s-a întâmplat accidentul?

Nu eram de față.

Am văzut-o.

Să ne țin părere. Ce se va întâmpla în favela tatălui dumneavoastră? A reușit

să o vândă pe Madame Pogani?

Păi nu te uţi la ştiri.

Mai era de-o maşină mai net.

Chiar iară m-au uitat.

Au lucrat până drăzeu şi... În fidea.

Doctorii ce zic?

Nu au zis nimic.

În situații de genul ăsta nici n-ai ce să spui.

Da.

A sunat el să-mi vorbească nu știu ce despre proprietăți și... Știu.

Eram împreună.

Păi ziceai că nu v-ați văzut ieri.

Ziceam că nu eram de față când i s-a întâmplat.

Dar ce voia să vorbim?

Am discutat plecarea mea la Berlin.

Și ne gândeam să vindem vila de la Sinaia.

Că oricum n-o să stau vreodată acolo.

Vrei să te uiți la Berlin?

Și ce să faci acolo?

Și aici ce să fac.

Ademarat.

Actele vilei sunt de regulă.

Altă e problema și pot să mă ocup de asta dacă vrei.

Ce problemă?

Evaluarea.

Trebuie făcută o evaluare.

Știu pe cineva care o să se ocupa de asta.

Bun, o să-mi lași numărul și sun eu mai târziu.

Cum vrei.

Deci, astea le las aici?

Da, mai bine.

Lasă-mi.

Perfect.

Uvă, îți fac îngri.

Da, noi.

Servus. Salut.

Pavel.

Marin.

Mihaela. Salut.

Ziceți, despre ce-i vorba?

Despre o vilă la Sinaia, cum am povestit și la telefon. Așa.

Am înțeles că sunteți evaluatori, nu?

Am o agenţie imobiliară, dar fac şi asta.

Mai bine.

Două în unul, ca să zic aşa.

Vreţi mai bine să discutăm la birou? Că-i aproape şi n-ai mai confortabil.

E celuşi lucru.

Păi da, dar la birou e mai cald.

Nu prea avem timp.

Taic nu e internat aici, stau cu el.

Încercăm să le facem pe toate din mers.

Astea sunt actele.

Ok.

Acolo sunt copii.

Uitați cum facem. Le luați cu dumneavoastră și le studiați în liniște

în birou.

Dacă vreți să mergeți la fața locului, ne spuneți.

Da. Vă duc eu că nu-mi spuneți.

Poate și așa, chiar mai bine așa.

Bun.

Vedem ce avem atunci și discutăm.

Sănătate!

Poți să vă întreb ceva?

M-gândeam să nu-i mai duc în fiecare dimineață câte o cămașă nouă la spital.

Da, nu-i mai duce, că oricum nu ne îmbracă.

Îi duc doar cafeaua.

S-o bea proastea e de lină.

Nici nu se atinge de ea.

Și nu o mai numiți așa, că e vai de ea.

Adică?

Fiul s-a furat de la unul niște bani și acum se ascunde.

Zice că dacă nu-i dă înapoi, ăștia-l dau pe mâna poliției.

Și el nu-i mai are. Și ea, ca orice mamă, e disperată.

Cât a furat?

18.000.

Pentru toamnă de după orizont, cred că așa se numește.

S-ar putea să obțin un preț bun, nu?

Sau cu cine negociez?

Cu autoara.

Doar cu ea.

Cafe? Da, mulțumesc.

Mersi.

Țin să vă spun că îmi pare foarte rău de el.

Ceea ce s-a întâmplat cu tatăl dumneavoastră.

Da.

A fost neașteptat pentru toată lumea.

Da.

E credibilă viața asta.

Al altăi era vorbit cu el și era perfect bine și... Acum cum e?

Stabil.

Adică medicii spun că starea lui e... Așa cum e, nu știu cum să-i explic.

Sper să fie bine și să se refac.

Acum, important e dumneavoastră să vă mențineți echilibru.

Sunteți căsătoriți?

Nu.

Nu încă.

Atunci te superi dacă te rog să ne lași singuri?

Sunt niște lucruri confidențiale pe care nu am cum să le vorbesc decât, Mihael.

Mulțumesc.

Sigur. Nici o problemă.

Nu vreau să gândesc negativ, dar prefer să-i fiu franc.

Cunoașteți probabil că grupul din care fac parte și-ar dori să achiziționeze de

la tatăl dumneavoastră domnișoara Poganii.

Pentru asta sunt aici.

Pentru negocieri.

Da, știu.

Problema e că... Sper să fiu înțeles corect.

Nu avem cu cine negocia.

Suma pe care a solicitat-o tatăl dumneavoastră, până la urmă, o acceptăm.

Dar... În situația dată, negocierele pot fi amânate pe o perioadă

nedeterminată. Și aici e vorba de ani.

sau poate zeci de ani.

Ori va trebui să negociem cu dumneavoastră în situația nefericită în

care mă înțelegeți.

Despre ce să mai vorbăm?

14 și jumătate.

De milioane euro.

În acest caz ne-am dorit să formalizăm o înțelegere despre care am ști doar noi.

Care ar fi?

Să semnăm un act.

Un act de prioritate.

În cazul în care dumneavoastră veți deveni prin moștenire

posesoarea domnișoarei.

Atât.

De asta m-a dat afară?

Ca să vorbiți nimic?

A zis că mă ajută la Berlin dacă mă hotără să merg.

Atât? Da.

Foarte bine.

Atunci eu îl credeam mai deștept.

Și e mai deștept.

Ce vrei să spui?

Ce nu am spui tot.

Și eu ți-am spus.

Miha, oamenii ăștia stau la cură lui taicătul de când a revenit în țară.

Și tu vrei să-mi spui că tocmai acum, când lucrurile parcă-parcă s-au mai

limpezit, moșul cade în comă și ei o lasă pe altă?

Nu am spus asta.

Cam asta ai spus.

Omul are un interes.

Și interesul ăsta pare să coste destul de mult.

Și dacă stau bine să mă gândesc, în toate astea tu ești favorizată.

Ce vrei să spui?

Vreau să-ți spun că tatăl tău, așa cum e el acum, nu e mai mult decât o... Decât

o legumă?

Asta vrei să spui?

Decât o covară.

Cum vezi tu lucrurile, ca să înțeleg și eu? Eu nu văd lucruri.

Eu văd un om.

Un om care e grav bolnav.

Un om care e disfuncțional.

Și care ține totul blocat.

Afacerile lui, banii, averea.

Până la urmă, fericirea ta.

Toate astea sunt blocate de un om care doar respiră.

Și respiră datorită unor aparate.

Omul ăsta pe care tu-l numești disfuncțional e taică-miu.

E taică-tu care mă urăște și care se pișă pe viața ta.

Oprește!

Nu pot aici, ce faci?

Oprește, am zis!

Să vă mulțumim!

Bună ziua.

Bună, Lina.

Indra, stai jos.

Cum ești?

Am auzit că ai probleme cu băiatul.

A furat niște bani.

De la cine?

De la un fost coleg de-al meu de liceu.

Cât a furat?

18.000 de euro.

Și?

L-a dat la poliție?

Asta i-ar strica viața.

Destul că ea mi-a distrus-o.

Tre' să fac ce-mi rost să-i dau înapoi.

Ce

șanse

sunt să supraviețuiască?

Tatăl dumneavoastră?

Da.

Ce șanse sunt?

Nu știu ce să zic. Doctorii fac tot ce pot.

Ai mai avut pacienți în comă?

Sigur.

Și cât și-au revenit.

Cât și-au revenit.

Să știți că sunt cazuri când pacientul își are vene și după 10 ani.

Alina... Tatăl are 72 de ani.

Mai ții minte când mi-ai zis de-a nivelul de

presiune a oxigenului?

Da.

Am să te rog să-l scazi.

Sau să-l oprești.

Sau cum știi, ești acolo, știi mai bine.

Asta înseamnă să știu ce înseamnă.

E mai bine așa.

Apoi vei primi banii de care ai nevoie.

Acuma poți să pleci.

Nu cred că pot să fac așa ceva.

Cincizeci de mii?

Nu!

Cinci sute de mii?

Când se rezolvă, poți veni după bani.

Nu uitați să vă abonați la canal!