Original subtitles

WWW.MY-SUBS.COM

1 Încep să mă satur de discuţia asta Nicky.

- Eşti complet iraţională. - Nu, sunt mama ta.

Bună, tată. Mulţumesc că... ne laşi să stăm aici.

N-o să vă las să fiţi otrăvite de insecticid.

Putem să ne concentrăm, te rog? E doar o petrecere, mamă.

Care se-ntâmplă să aibă loc în campusul unei facultăţi.

- Poftim, pune friptura asta deoparte. - De porc sau de vită?

- N-aş fi singură. Voi fi cu Greg. - Exact, cu Greg.

Bobocul de la universitate care are 19 ani.

E un tip drăguţ, mamă.

Colegul de cameră al fratelui prietenei mele, Amy.

Şi asta ar trebui să fie o garanţie supremă?

Ce s-a întâmplat cu Luke, băiatul drăguţ de la petrecere?

- Luke e un prieten. - Deci Greg e mai mult decât un prieten?

Unde te duci?

Nu ştiam că fac parte din această conversaţie.

Nepoata ta de 16 ani vrea să meargă la o petrecere de la facultate,

unde se bea şi Dumnezeu mai ştie ce altceva.

E o petrecere, mamă, nu o orgie de beţivi.

- Spune-i, bunicule. - Da, bunicule.

Cred că acei cartofi gratinaţi ar merge grozav cu friptura.

De porc sau de vită.

Deschide-o.

Mulţumesc, domnule.

Lasă-mă un minut.

Ce?

- Băieţi, turnaţi un film sau ceva? - Ne luptăm pentru camaradul nostru.

Asta ar fi fost următoarea mea încercare.

- Jamie? Jamie Reagan? - Dana?

- Doamne, ce mai faci? - Minunat.

Am auzit că ai plecat de la Baxter & Chase ca să te faci poliţist.

Şi se pare că tu ai plecat de la Harper & Manning ca să devii super-erou.

Doar o slujbă suplimentară.

M-am alăturat unui grup numit “Răzbunătorii fără adăpost”.

Împărţim alimente şi provizii.

Îţi răscumperi sufletul din Wall Street?

Foarte amuzant. El e colegul meu, Arnie.

- Salut, ce mai faci? - Sincer? Elastanul ăsta mă ucide.

Ce e cu costumele?

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

Promovează cauza şi îi linişteşte pe toţi.

Păi... la tine funcţionează.

Ştii ceva?

Să mă suni. Mi-ar plăcea să mai vorbim.

Bine. Aşa voi face.

Ai grijă de tine.

Ce avem aici?

Connor Riley, 20 de ani, student la universitate.

- Am găsit marfa asta lângă el. - Ia te uită!

- Pare marfă de calitate. - De unde ştii asta?

- Am fost şi eu la facultate. - Corect.

Poate că puştiul încerca să cumpere câteva grame şi a plătit cu viaţa.

Aproape, dar nu e nicio ţigară.

Ori... în acest caz, nicio ţigară barosană “Bob Marley” cu marijuana.

Te putem ajuta cu ceva?

- Mă îndoiesc. Dar vă pot ajuta eu. - Pe bune?

Puştiul nu era cumpărător. Era vânzător.

Sunt detectiv Eddie Stone, de la Narcotice, Nord Manhattan.

De unde ştii asta?

Tocmai am deschis o anchetă în campus ca să prindem paiaţele

care îi aprovizionează pe studenţii dealeri precum...

...Connor cel mort de aici.

Da, păi, acum e un caz de omucidere, aşa că...

E timpul ca poliţiştii adevăraţi să intre în acţiune.

Nu vă fie teamă, brigada e aici!

El n-a spus asta. Dar acum, că ai menţionat...

Ştiu. Narcotice... Suntem o grămadă de cowboy de stradă

care nu-şi pot găsi propriile funduri cu o hartă, corect?

Îmi sună ca o metaforă amestecată.

Uite, uciderea puştiului e direct legată de ancheta mea,

deci nu-ţi cer decât să mă ţii la curent.

- Nu, mersi. - Curtoazie profesională.

Poate ai vrea să... pui într-o pungă banii ăia, ca să nu dispară.

- Nostim tip. - Da.

Şi eu care credeam că detectivii de la Narcotice

sunt o grămadă de ticăloşi înfumuraţi.

Traducerea şi adaptarea: Cornelia Nifty Subtitles Team

BLUE BLOODS Sezonul 3 – Episodul 8

Dl profesor Devlin?

- Mulţumesc că aţi venit. - Sunt bucuros să ajut, dacă pot.

Aţi vorbit cu un poliţist la locul crimei.

- Lucraţi în apropiere? - Da.

Tocmai... plecam de la birou, târziu.

Predau economia la universitate. Lucrez la o carte.

Şi am auzit acea muzică oribilă zbierând dintr-un SUV...

- Puteţi descrie SUV-ul? - Era alb, cu geamuri fumurii.

- N-am putut vedea înăuntru. - Avea ceva distinctiv?

Păi... da, am observat că plăcuţa din spate lipsea.

În locul ei, era un mic craniu violet.

- Era o chestie destul de înfiorătoare. - Asta ar putea fi de ajutor.

Da. Ziceţi că scrieţi o carte. Despre ce e vorba?

Variabilele teoriei competiţonale de piaţă.

Pare o lectură captivantă.

Ceva îmi spune că nu se va face film după ea.

Să înţeleg că moartea lui Connor are legătură cu drogurile?

- E posibil. - Ce pierdere!

Dacă vă mai gândiţi la ceva, anunţaţi-ne.

- Da. - Mulţumesc încă o dată.

Poţi să-l conduci pe dl profesor, te rog?

Ştii, nu-ţi stă rău la biroul ăla.

- Cum? - Ziceam şi eu...

În felul ăsta, nu mai trebuie să ţipăm dintr-o parte în alta a biroului.

Da, logic.

Aţi aflat ceva de la profesor?

Despre o maşină. Vom cerceta asta.

Am primit un telefon de la şeful detectivilor.

Având în vedere natura omuciderii, m-a anunţat că vom lucra

- împreună cu Divizia Narcotice. - Cum?

Pentru ce avem nevoie de ei?

Pentru că şeful zice că aveţi nevoie de ei.

Ei deţin numerele de pe SAFE-T-Net şi locaţiile tuturor celor implicaţi.

Nu veţi mai putea face nicio mişcare fără binecuvântarea lor.

Poate ne vor da şi aprobarea de a folosi toaleta.

Bine. Şi când ne vom întâlni cu tipul?

Salutare, parteneri!

Frate, profesorul Giordano, o adevărată figură!

"Dle Reagan, te rog să reciţi precedentele cazului

“Marbury v. Madison” în ordine alfabetică inversă."

- A fost întotdeauna drăguţ cu mine. - Da, şi cu orice altă fată sexy din clasă.

Deci tu credeai că sunt sexy?

Ai auzit că Will Scanlon candidează pentru Congres?

Mă bate la cap de luni de zile să contribui la campanie.

Da, pe mine nu m-a sunat.

Probabil a auzit că trăiesc dintr-un salariu de poliţist.

Trebuie să-ţi spun că admir mult alegerea pe care ai făcut-o, Jamie.

Tu ajuţi oamenii, exact cum ziceam că vom face.

Vorbeai despre asistenţă juridică gratuită, pe vremea aia.

Ce s-a întâmplat?

120 de mii împrumut pentru facultate, asta s-a întâmplat.

- Poftim. - Mersi.

Deci, te-ai dus în Wall Street

şi te-ai aliat cu “Răzbunătorii fără adăpost”?

Încerc să-mi îndeplinesc o obligaţie.

Cred că e grozav. Trebuie să fii atentă, totuşi.

- Unele cartiere în care lucrezi... - Nu sunt chiar singură. Îl am pe Arnie.

Bine.

Deci... mai vorbeşti cu Sidney?

Am pornit pe drumuri diferite, după ce am rupt logodna.

Te vezi acum cu vreo poliţistă sexy?

Nu. Tu te culci cu vreun asociat senior gras, ca să avansezi?

Nu. Nu-i o idee rea, totuşi.

La naiba. Trebuie să plec.

- Lasă-mă pe mine. - Nu, te rog.

Oi fi eu sărac, dar încă mai am demnitate.

Poate mă voi revanşa cu o cină, într-o zi?

Sună grozav. Dacă promiţi că vei purta acel costum.

L-am interogat pe colegul de cameră al victimei. Niciun ajutor.

Aţi luat computerul victimei?

- Doamne, computerul... - Cum de nu ne-am gândit la asta?

Slavă Domnului că avem un detectiv de la Narcotice

care să ne arate cum să anchetăm o crimă.

- Uitaţi ce e, am pornit cu stângul. - Aşa crezi?

Încerc de câteva luni să construiesc un caz şi să controlez campusul.

Voi veniţi graţios şi luaţi totul de-a gata.

- Nu am planificat să fie aşa. - Am fost deplasat, da?

Ştiu cum e aici. Ce-aţi zice s-o luăm de la început?

Bine. Connor e deştept.

Destul de deştept ca să nu-şi folosească laptopul pentru vânzări.

Am verificat camerele de supraveghere din zonă

şi am vorbit cu poliţia campusului. Nimic deocamdată.

Şi?

Şi aşteptăm raportul balistic să vedem dacă aflăm ceva util.

Cu tot respectul, dacă vreţi să-l prindeţi

pe cel care aprovizionează campusul, trebuie să jucăm ofensiv.

Ăsta e un caz de omucidere. Noi urmărim un asasin, nu un dealer.

Dacă jucăm corect, îi prindem pe amândoi.

- Cum îţi imaginezi asta? - Organizăm o acţiune-capcană în campus

şi-l reţinem pe unul dintre ceilalţi studenţi dealeri.

Puştii ăştia se ştiu între ei, cumpără de la acelaşi individ.

S-ar putea să ne dea indicii solide despre criminal.

În regulă.

Dar ţine minte, noi decidem când acţionăm, nu tu.

Haideţi să ne distrăm un pic.

Da, hai să ne distrăm pe cinste.

- Are ochii mamei tale. - Şi încăpăţânarea tatălui meu.

Ştiu că nu vrei să te bagi,

dar mi-ar prinde bine ajutorul tău în problema cu petrecerea.

Admit că Nicky e un pic prea tânără pentru o petrecere la facultate.

- Şi-i vei spune asta? - Tu eşti mama ei.

- Dacă tu spui “nu”, e “nu”. - Bineînţeles că e “nu”.

Nu că pe mine m-aţi fi lăsat la petreceri, când aveam 16 ani.

Sigur că te-am lăsat.

Zise tipul care şi-a pus fiica să fie urmărită de NYPD.

Asta e o mică exagerare.

Jamie, îmi faci un serviciu?

Poţi să te duci sus să vezi dacă Nicky îşi face temele?

- Vreau să vorbesc cu tata. - Conspiraţie în spatele fiicei tale.

Aşteaptă până o să ai şi tu copii.

Nu-ţi cer decât să arăţi puţin din înţelepciunea şi precauţia

pe care mi le arătai mie când eram de vârsta ei.

Acum sunt manipulat.

E o lume diferită şi mai înspăimântătoare.

Ştii că Danny anchetează asasinarea unui student?

Ştiu. E greu să creşti copii.

Încerci să le dai libertate şi-n acelaşi timp să-i şi protejezi.

Crezi că sunt exagerat de protectoare?

Cred că eşti mama singură a unei adolescente.

Eu şi mama ta eram doi contra ta, şi totuşi, tu câştigai cel mai des.

Deci, îi vei spune că am dreptate în privinţa petrecerii?

Asta îmi depăşeşte competenţa.

Voi lua asta ca pe un “da”, şi să nu-i spui că am vorbit.

Conversaţia asta n-a avut loc.

Ce s-a întâmplat cu dealerul tău? Nu va veni.

Am stabilit tranzacţia pe un site creat de puştii ăştia.

Le spui ce vrei, ei îţi spun cât te costă, apoi îţi aduc marfa.

Ca şi cum ai comanda o prostituată în Vegas.

Destul de isteţ, pentru un grup de drogaţi.

Copiii ăştia sunt viitorii lideri ai Americii, amice.

Da, e un gând înspăimântător.

Începe spectacolul.

Ai ceva pentru mine?

- E 40 de dolari doza, da? - Da, 40 de dolari.

Ea e dealer de droguri? Pare să aibă 14 ani.

Nu ajungeau dealeri aşa, când eram copil.

Când era asta, prin anii '50?

Să nu facem nicio mişcare până nu termină cu partenera mea, da?

Poliţia. Nu mişca.

- Eşti bine, Kate? - Da.

Dă-mi drumul.

Vă cam pripiţi, băieţi?

El se pripeşte. Eu n-am vrut.

Dacă-i sperii puţin, întotdeauna fug.

Acum o avem pe fată pentru trafic şi opunere la arestare.

Iubesc meseria asta.

- Arăţi de parcă ai avut o noapte lungă. - E o mare greşeală.

Tu ai făcut o mare greşeală, Kelsey.

Pilulele pe care mi le-ai vândut... oxicodona din geanta ta...

...înseamnă ani buni de închisoare.

Evident că provii dintr-o familie bună.

La ce te gândeai?

Şcoala asta costă aproape 60 de mii pe an.

Părinţii mei nu pot acoperi cheltuiala.

- De unde să iau banii ăştia? - Puteai să distribui ziare.

Eşti într-o mare belea, dar îţi poţi veni în ajutor.

- Cum? - Pentru început, poţi să-mi spui

ce ştii despre moartea lui Connor Riley.

Connor era un băiat bun.

Am auzit că vindea unui tip,

treaba a mers prost şi a fost împuşcat.

Lasă prostiile, fetiţo. N-a fost împuşcat. A fost executat.

- A fost un mesaj. - Întrebarea e: cine l-a trimis?

Eşti o fată isteaţă, Kelsey.

Înţelegi că puteai fi tu moartă, în locul lui Connor.

Şi, dacă nu ne ajuţi, vei fi tu, data viitoare.

Vă rog... nu mă obligaţi să fac asta.

Ultima şansă, înainte de a te trimite la puşcărie.

A fost Otto.

Otto? Otto Jackson?

Kate, vino o secundă.

Otto Jackson e un distribuitor barosan din Harlem.

- Se pare că s-a mutat în centru. - Îl ştiu pe Otto.

De unde naiba îl ştii tu pe Otto?

A purtat microfon pentru mine, cândva, pricepi? Putem să...?

Tu iei marfa de la acest tip, Otto?

Toţi dealerii din campus fac asta. Şi Connor la fel.

- Deci, ce-a mers prost? - Otto a ridicat preţurile.

Connor s-a şucărit. Ca noi toţi.

Connor a zis că va cumpăra din altă parte.

- Puştiul avea curaj. - Da, din păcate, asta l-a ucis.

Hai să-i facem o vizită lui Otto. Stai cuminte.

Nu sunt sigur că va merge, Ed.

Am vorbit despre reducerea împuşcăturilor dintre clanuri, în zona asta.

Da, domnule, am alocat mai mulţi oameni.

Ar trebui, probabil, să vedem efectul de undă al schimbărilor.

- Persoana de la ora 15:00 a sosit. - Nu am pe nimeni la ora 15:00.

Persoana de la 15:00 e aici, în sala de şedinţe.

Scuză-mă, Ed.

Nu am prea mult timp.

Am sărit peste studiul de la sală... cu aprobare...

Şi am luat metroul. Uite permisul de la sală.

Şi trebuie să mă duc înapoi, ca să mă ia mama.

E important pentru tine, nu?

Da, dar probabil nu din motivul la care te gândeşti.

Ştiu că mama încearcă să te facă să fii de partea ei,

dar înainte să faci asta, cred că merit o audiere imparţială.

- Bine. - Mă ştii din ziua în care m-am născut.

Nu m-am conformat fiecărei reguli care mi-a fost impusă?

Şi chiar crezi că, doar pentru că sunt într-un campus studenţesc,

o să mă transform într-o persoană complet diferită

şi-o să încep să beau şi să mă droghez?

Adică, am luat eu vreodată o decizie stupidă

care m-a pus în pericol

sau m-am opus dorinţelor mamei într-un mod semnificativ?

Nu cred.

- Dar tot mama ta va decide. - Înţeleg asta.

Dar trebuie să te pui în locul meu.

Respect toate regulile.

Eu sunt copilul despre care părinţii prietenilor mei spun:

"De ce nu poţi să fii şi tu ca Nicky Reagan-Boyle?"

Cred că e vorba de ceva mai mult decât o petrecere.

Aşa este.

E vorba de încredere, iar eu am câştigat-o într-un fel.

Trebuie să plec.

Bună discuţie.

Otto Jackson controlează întreaga clădire.

Divizia Narcotice l-a mai arestat.

A trebuit un schimb de focuri ca să-l scoatem.

Ceea ce am vrea să evităm acum, bine?

Ţineţi staţiile radio în funcţiune, păziţi-vă spatele.

Vrem să-l prindem în viaţă, nu trageţi decât dacă trebuie.

- La semnalul tău. - Deschide!

E un singur paznic.

- Să-l anunţăm că suntem aici, bine? - Da.

Vreţi să-l preveniţi? Probabil are un lansator de rachete.

Gândeşte-te... tipul mă cunoaşte.

Să acţionăm regulamentar şi să-i dăm şansa să iasă paşnic.

Otto Jackson!

Atenţie, echipă, se trag focuri de armă.

Poliţia!

Otto!

- Recepţionat, lumină ultraviolet. - Otto Jackson!

Nu mai trageţi!

Ies afară şi nu sunt înarmat. Nu mai trageţi!

Ţine mâinile la vedere, Otto.

Scoate-o! Aruncă şapca.

Înaintează încet.

Reagan.

- De ce-mi ataci casa, Reagan? - Treci în genunchi, acum!

- Ai fi putut doar să baţi la uşă. - Pune-i cătuşele.

Mâinile la spate.

Hei, cu tine vorbesc.

- Vrei să faci asta? - Danny.

Singurul lucru pe care-l vreau e să te dau afară de la cazul ăsta.

- Era singura cale de a-l prinde. - Şi ai un poliţist împuşcat.

Am terminat cu tine.

Era o problemă de jaf şi agresiune. Tu ai văzut ceva?

- Aici! - Sunteţi teafără, doamnă?

Au fost doi băieţi. M-au trântit la pământ.

Sunteţi rănită?

- Nu, dar vedeţi cum e domnişoara. - Care domnişoară?

- Cheamă o ambulanţă. - Charlie către Centrală.

Avem nevoie de o ambulanţă.

Dana, Dana, Dana!

Eşti teafără? Cât de grav eşti rănită?

Le-am dat proviziile, dar nu s-au oprit.

Continuau să mă lovescă cu pumnii şi cu picioarele şi...

- Unde... unde-i Arnie? - N-a putut veni în seara asta.

Le-am dat proviziile, dar... nu era necesar să mă rănească.

E-n regulă. Nu te va mai răni nimeni.

Încercam doar să ajut.

Stone e un detectiv decorat.

A rezolvat multe cazuri pentru Biroul de Crimă Organizată.

- Şi ce dacă? - Are mulţi prieteni în acel birou.

Înlăturarea lui ar putea provoca valuri mari.

- Poate ajunge pe biroul Comisarului. - Minunat. Las-o aşa.

- Da? - Da!

Nu uita că ai pus mânile pe tipul ăsta, Reagan,

într-o încăpere plină de poliţişti. Vrei să-ţi explodeze asta direct în faţă?

Bine, deci ce-ar trebui să facem?

Închideţi-l pe Otto Jackson pentru uciderea lui Connor Riley.

Dacă încheiaţi cazul ăsta, nu mai aveţi nicio treabă cu Stone.

Mersi, şefu’!

Cum te simţi?

Te rog, nu spune: "Ţi-am zis eu!"

- Nu, mă bucur că eşti bine. - Mersi pentru flori.

Tot nu-mi vine să cred că s-a întâmplat.

Adică... lucrurile pe care le-au luat nu valorau nimic.

Indivizii ăştia sunt nişte animale. Nu le pasă pe cine rănesc.

Din nefericire, ai fost prinsă la mijloc.

În timpul ăsta, nu ştiam ce-au de gând să facă.

Să mă violeze, să mă omoare...

Niciodată nu m-am mai simţit atât de neputincioasă.

Va dura ceva timp, dar vei trece peste asta. Bine?

Am obţinut o descriere bună a indivizilor, de la Margaret Porter, femeia fără adăpost.

Vreau să te uiţi la astea.

Îmi pare rău. Putem s-o facem mai târziu?

Bineînţeles. Da. Nicio problemă.

- Cred că e doar vina mea. - Nu.

Tu te aflai acolo ca să faci un bine.

Odihneşte-te, bine?

Cum spuneam, n-am ucis niciun student.

Exact... Haide, unchiule Otto. Mă cunoşti.

Ştii că nu vei ieşi din camera asta până nu scot adevărul de la tine.

Am fost în Slam toată noaptea. M-a văzut toată lumea.

- Slam? - Cel mai tare club din Harlem.

Ar trebui să mergi acolo cândva. Sunt multe fete albe drăguţe acolo.

Da, sigur. Anunţă-mă când îl va îngheţa iadul.

- Mersi că m-aţi anunţat. - Pentru puţin.

Ne-am imaginat că vei veni cu artileria, ca de obicei.

În regulă, Otto, cred că e timpul să-ncetezi cu prostiile şi să ne spui

când ai început să aprovizionezi campusul cu droguri?

Te rog!

Haide, unul dintre dealerii tăi ne-a spus, pricepi?

Ne-a spus totul. Că ai devenit lacom

şi ai început să urci preţurile, aşa că lasă prostiile.

- Aţi înţeles total greşit. - Zău?

Puştiul ăla care a fost omorât? A venit la mine.

Deci recunoşti că-l ştii?

Da. Am vorbit cu el în ziua în care a fost împuşcat.

A zis că e supărat din cauza preţurilor pe care le plătea.

Mi-a cerut să-l ajut. Am zis că putem face afaceri.

Şi am plecat. Era încă în viaţă.

- Şi te aştepţi să te credem? - Detective, ai un puşti alb mort.

Ai nevoie să arestezi pe cineva şi vii la bătrânul Otto.

Vrei să spui că altcineva furnizează droguri în campus?

Da. Un individ alb.

Spuneţi-i “Fantoma”, pentru că nu-l vede nimeni.

Am încercat să intru cu forţa pe teritoriul lui.

- I-a speriat pe puşti. - Cu excepţia lui Connor Riley.

Probabil că tipul ne-a auzit vorbind şi s-a şucărit.

Şi l-a eliminat pe puşti.

Ştii, mai demult erai un mincinos mai bun, Otto.

Uite ce e, Reagan,

n-am să înfund puşcăria pentru ceva ce n-am făcut.

Nici vorbă.

Oficial, tu n-ai venit niciodată la mine acasă.

- Te simţi mai bine? - Da. E bine să fii acasă.

Dacă aş locui într-o casă ca asta, n-aş pleca niciodată.

- Ai putea locui aşa, dacă ai vrea. - Îmi plac lucrurile drăguţe.

Doar că n-aş putea suporta ceea ce trebuie făcut ca să le obţii.

- Cum ar fi ceea ce fac eu? - Nu, n-am vrut să spun asta.

Voiam să spun că nu sunt făcut pentru viaţa dintr-o firmă de avocatură.

- Sufletul tău e prea pur? - Dana.

Ţi-am spus, cred că ceea ce faci e minunat.

Şi poate că eu nu salvez vieţi în fiecare zi.

N-am nicio problemă cu felul în care îţi câştigi existenţa.

Dar nu respecţi asta?

Dacă am zis ceva greşit, îmi cer scuze.

Când eram la facultate, vorbeai despre părăsirea

profesiei tradiţionale a familiei.

- Dar iată-te aici! - M-am schimbat mult de atunci.

Credeam că ai înţeles.

Credeam că şi eu m-am schimbat,

dar apoi, m-am uitat mai de aproape la lumea în care lucrezi.

- Urâţenia, violenţa. - Ai tot dreptul să fii supărată.

Ai trecut prin ceva groaznic.

Am crezut că aş putea ajuta oamenii, să fac ceva care să conteze.

Tu nu eşti niciodată îngrijorat de ce ai putea păţi?

Face parte din meserie.

Ţin minte că, în şcoală, când a fost ucis fratele tău,

erai foarte distrus.

Despre asta a fost vorba?

Să dovedeşti că eşti un Reagan adevărat?

Dacă-ţi mai aminteşti ceva despre incident,

ar trebui să suni la secţie.

- Otto trebuie să fie omul nostru. - Nu cred.

A recunoscut că s-a întâlnit cu Connor Riley,

- cu câteva ore înainte de a fi omorât. - Înţeleg, dar îl cunosc pe Otto.

Dacă l-ar fi ucis el pe puşti, n-ar fi spus o vorbă.

Doar ar fi cerut un avocat.

Ce naiba vrei?

Nu-i rău, pentru o captură a unui criminal.

Laboratorul a verificat pilulele vândute de fată partenerei tale,

înainte de a o aresta.

Provin de la un cartel din Guadalajara.

- Şi? - Otto îşi ia drogurile din Durango.

Bine, a găsit alt furnizor. Şi ce-i cu asta?

Nu aşa merge treaba, jucătorule.

Otto tratează exclusiv cu Durango. Dacă merge să cumpere din alte părţi,

ajunge să moară precum Connor Riley.

Înseamnă că, de data asta, ai avut dreptate, Reagan.

- Otto nu e omul nostru. - Am avut dreptate, da?

Mersi... jucătorule.

Uite, aş prefera să încasez unul în gât decât să lucrez cu voi.

Dar încă mai e în libertate un traficant de droguri criminal,

deci, cu sau fără voi, îl voi prinde.

Vrei să-mi aminteşti să nu-l omor, te rog?

Deci, Nicky, în legătură cu petrecerea...

- Tată! - Te duci mâine seară?

Depinde de mama.

Ce avem la desert?

- Plăcintă cu mere. - Aşa mai merge.

Chiar o vei lăsa pe fiica ta să iasă cu un student?

Adică, nu crezi că te mişti un pic cam repede?

- Greg e foarte drăguţ. - Are 19 ani.

Măcar e legal ca Nicky să se întâlnească cu el?

Legal, da. Sănătos, nu.

Totuşi, practic, atâta timp cât n-o trece graniţa statului,

poate să iasă cu el în oraş.

Dacă ar mai avea 15 ani, ar fi un delict deosebit de grav.

- Dar numai dacă am face sex. - Fiţi serioşi!

Bine aţi venit în lumea mea.

Băieţi, e timpul să mergeţi să jucaţi nişte jocuri video.

- De ce trebuie să plecăm? - Fiindcă vor vorbi despre sex.

- Îţi explic mai târziu. - Dumnezeule!

Dă-mi mie asta. Duceţi-vă la jocuri video.

Du-te!

Scuze.

- Nu-i nimic. - Ca să ştiţi,

n-am deloc intenţia să mă culc cu acest băiat.

Nu intenţiile tale ne îngrijorează. Nu-i aşa, tată?

Da, sigur.

Dar cred că Nicky e un judecător de caractere destul de bun.

Mulţumesc.

În acelaşi timp, Nicky, mama ta are dreptate.

Îi ceri să aibă încredere într-un tip pe care nu l-a întâlnit niciodată.

- Exact. - Amin!

Nicky e prea tânără pentru un băiat de la facultate.

Mulţumesc.

Şi eu am fost student cândva. Eram un gentleman perfect.

Fii serios. Tu erai băiat în corul bisericii.

Dar noi ceilalţi ne-am făcut de cap destul de mult

când eram puşti, mai ales tu, surioară.

Danny, noi avem doi băieţi. E altceva.

Doar ziceam...

Cine vrea plăcintă cu mere?

De fapt, aş vrea să aud mai multe despre cum şi-a făcut mama de cap.

Dacă unchiul tău ţine la viaţa lui, nu vei auzi niciodată.

Se pare că tu şi mama aveaţi un sistem destul de bun de a ne creşte, tată.

Păi, nu era chiar un sistem.

Credeam că e bine să vă lăsăm să vă trăiţi viaţa.

În cea mai mare parte, şi...

...dacă te uiţi în jurul mesei, s-a dovedit a fi destul de bine.

Deci crezi că ar trebui s-o las să meargă la petrecere?

N-am zis asta şi nu e decizia mea.

Bine, dar dacă ar fi, n-ai lăsa-o să meargă, nu-i aşa?

Nu-i aşa?

Întotdeauna am crezut în recompensarea responsabilităţii cu încredere.

Nicky e o persoană responsabilă.

Cred că şi-a câştigat prezumţia de nevinovăţie.

- Francis! - Serios?

- Da. - Mulţumesc, bunicule.

Nu-mi mulţumi. Tot decizia mamei tale rămâne.

Fie. Du-te. Îmbată-te. Fă sex cu Greg. Fă-ţi un tatuaj.

Dacă ai nevoie de bani pentru cauţiune, sună-ţi bunicul.

Mulţumesc mult că m-ai susţinut.

Ce căutaţi aici?

- Care-i materia ta principală, Kelsey? - Publicitatea.

Păi, cu siguranţă, ai talentul de a minţi fără să clipeşti.

Despre ce vorbiţi?

Ne-ai turnat gogoşi că Otto e furnizorul tău.

Ceea ce se cheamă obstrucţionarea justiţiei

şi se mai numeşte şi delict deosebit de grav, Kelsey.

Dacă le adaugi lista ta de acuzaţii, n-o să apuci absolvirea.

Ştii că ai putut ieşi pe cauţiune

doar pentru că am pus o vorbă bună pentru tine la procuratură, da?

Uitaţi... n-am avut de ales, pricepeţi?

- El m-a obligat să vă mint. - Cine?

Cine e “el”, Kelsey?

Chiar vrei să faci o excursie la închisoarea doamnelor?

Bine, staţi aşa.

Îl cheamă Brian Devlin.

Profesorul Devlin?

Tipul care ne-a descris SUV-ul lui Otto?

Vrei să spui că un profesor vinde droguri într-un campus studenţesc?

Zău, Kelsey, de ce naiba un profesor ar vinde droguri?

Aveţi idee cu cât sunt plătiţi aceşti oameni?

E o batjocură.

Deci profesorul a pus pe cineva să-l lichideze pe Connor

pentru că încerca să cumpere de la Otto?

Şi-a imaginat că ar putea demonstra că ăsta e teritoriul lui,

şi că voi îl veţi scăpa de concurenţă.

Deci, profesorul a mirosit mica noastră cacealma,

te-a trimis ca să fii prinsă

şi să ne poţi îndruma către Otto... Ăsta a fost planul lui?

Da.

Destul de bun.

E un geniu. Şi complet ciudat.

Şi dacă află că v-am spus adevărul...

...sunt moartă.

Ce-ai zice să-l băgăm pe intelectualu’ ăsta într-o boxă

şi să-l facem să transpire până cedează?

Haide, Stone, ştii că Devlin e prea deştept pentru asta.

Va cere un avocat şi, cu ce probe avem împotriva lui acum, va scăpa.

Nu vom găsi nimic în computerul lui şi nici acasă la el.

Nu, aşa e.

Dacă vrem să-l închidem pentru uciderea lui Connor,

va trebui să pătrundem cumva în afacerea lui cu droguri.

Îmi place cum sună.

- Cum? Acum cooperăm? - Uşurel.

- N-ai reperat exact sursa lui din Mexic? - Ba da.

În regulă. Păi, va trebui să-l contacteze, la un moment dat, nu?

Agenţia anti-drog urmăreşte acele transporturi, corect?

Da, i-am ţinut la curent cu ancheta nostră.

O să văd dacă au aflat ceva despre următorul transport de la Durango.

Grozav. Să sperăm că cel pe care Devlin îl va trimite să-l preia

nu e la fel de isteţ ca el.

Ce faci diseară?

Mă întâlnesc cu nişte amici din Jersey, la o bere. Poţi să vii şi tu.

Sună bine, dar cred că mă voi culca devreme, în seara asta.

Foarte bine. Vom vedea...

Ne vedem mai târziu.

Ai o secundă pentru un super-erou pocăit?

Îmi pare rău pentru ce am zis.

În special despre fratele tău. Nu aveam niciun drept...

- Nu-i nimic. - Nu, chiar nu e bine.

Respect ce faci tu, Jamie, curajul de care e nevoie...

- Doar că nu vreau păţeşti nimic. - Da, acum suntem amândoi la fel.

Aşadar... mergi spre casă?

Da, voiam să înfulec ceva într-o speluncă de lângă casă.

Te-aş invita, dar e un fel de dărăpănătură.

Păi... din fericire, am un poliţist care să mă protejeze.

Bine.

Serviciile secrete au urmărit dubiţa de la Durango.

Echipa mea a obţinut un mandat şi a aruncat o privire înăuntru.

E plin.

Marijuana, pilule, toată gama.

Nu cred că o va prelua Devlin în persoană.

Eşti bun, Reagan. Dar am mai văzut asta.

Cartelul trimite distribuitorului prin poştă un set de chei

şi expediază marfa cu un curier. După ce parchează dubiţa în stradă,

curierul anunţă distribuitorul, care trimite pe cineva să preia dubiţa.

Deci, îl arestăm pe şofer şi-l convingem să ne ducă la Devlin?

Asta e ideea.

Staţi aşa.

- Pare să fie omul nostru. - Bine, să mergem.

Trebuie să-l prindem când transportă drogurile, ca să fie flagrant.

Deodată nu mai vrei să te grăbeşti, nu?

Să nu-l lăsăm să se depărteze prea mult.

Ceva îmi spune că nu va ajunge prea departe.

- E un dispozitiv de oprire? - Echipa tehnică l-a instalat.

Dacă apeşi butonul ăsta, motorul moare.

Cred că văd un şofer în dificultate.

Haide!

Haide, haide!

- Probleme cu vehiculul, domnule? - Nu, mersi, mă descurc. Lasă-mă o clipă.

- Când i-ai făcut ultima revizie? - Nu vrei să-i îneci motorul, aşa-i?

Scuze. Lasă-mă o secundă.

- E dubiţa dvs, domnule? - Nu, o conduc pentru un tip.

Uite cum facem, tu te dai jos şi noi te ajutăm s-o împingi, bine?

- Lasă-mă o secundă. - Blochezi circulaţia.

Scoate-o din viteză şi ieşi din maşină.

Aşa. Haide.

O încărcătură destul de mare. Ce ai acolo?

Ştiţi, doar nişte mărfuri. Provizii şi alte chestii.

- Va trebui să le descărcăm, nu? - Nu, nu, o fac eu.

Nu vreau să profit de voi. Sunteţi ocupaţi.

Nu, nu. Niciodată nu suntem prea ocupaţi pentru omul lui Brian Devlin.

Da, aşa este.

El a zis că tu eşti creierul din spatele întregii afaceri

şi că maşina ta l-a ucis pe Connor Riley.

Ascultă, eu... doar transport marfa, mă asigur că dealerii sunt pe fază...

- Sigur. - Devlin... Devlin ia deciziile.

El e şeful. Nu sunt eu şeful.

Poţi să ne spui despre asta la secţie.

Haide!

Bună seara, dle profesor. Cum mai merge cartea?

Aşteaptă până când băieţii de la Rikers

vor vedea peticele astea din coate.

Trebuie să-ţi luăm asta din mână, dle profesor.

Eşti arestat pentru distribuire de narcotice.

- Cum? - Da.

Şi asociatul tău ne-a spus şi cum i-ai angajat pe dominicani

ca să-l lichideze pe Connor.

E omor în circumstanţe speciale.

- Vreau să-mi sun avocatul. - Da, aşa să faci. Dlor poliţişti.

Ştii, nu te supăra, dar sper să nu-ţi mai văd faţa vreodată,

- deşi am rezolvat cazul împreună. - Şi am trăit s-o zicem şi p-asta.

Surpriză, surpriză!

Ştiţi, nici voi nu sunteţi chiar aşa de proşti...

Pentru nişte detectivi de comando.

Nu încerca să-l vânezi pe infractorul nostru.

- E arestatul echipei noastre. - În visele tale.

E ora 00:05.

Păi, a fost în Manhattan. Se înscrie în marja de eroare.

Nu-mi amintesc să te fi văzut atât de neliniştit, când aveam 16 ani.

Cine zice că sunt neliniştit?

Stai acolo ca o statuie de 15 minute.

Când aveai tu 16 ani,

aş fi fost înspăimântat, dacă ai fi întârziat doar cinci minute.

Probabil că eu şi mama ta am stat la fereastra asta

de 100 de ori, aşteptându-te să vii acasă.

- Nu-mi amintesc să vă fi văzut. - Normal că nu, pentru că,

de cum vedeam farurile pe alee,

fugeam sus şi ne băgam în pat, prefăcându-ne că dormim.

- Tată, nu trebuie să exagerezi. - Nu exagerez.

Unul dintre puţinele lucruri pentru care ne certam

era dacă tu semeni mai mult cu mine sau cu ea.

- N-am fost aşa de rea. - N-am zis că ai fost rea,

dar e foarte sigur că erai gata să rupi uşa, când aveai vârsta lui Nicky.

Chiar aşa ai simţit?

Da, şi dacă exista vreo limită, te năpusteai ca o divizie blindată.

Mamei tale îi plăcea să spună că viaţa...

...ar trebui să fie o serie de aventuri îndrăzneţe

lansate de pe o bază sigură.

A trebuit să-i amintesc asta de multe ori, chiar în camera asta,

într-o întreagă serie de nopţi de sâmbătă, aşteptându-te pe tine.

Nicky nu-mi seamănă prea mult, nu?

Îţi seamănă foarte mult în anumite privinţe,

dar, în ce priveşte maturitatea şi responsabilitatea,

cred că ea s-a născut de vârstă mijlocie.

Bună, scumpo. Aici.

M-am distrat extraordinar.

Bun! Cât de extraordinar?

Am cunoscut nişte oameni minunaţi. Greg a fost un gentleman perfect.

Îţi mulţumesc foarte mult că m-ai lăsat să mă duc.

Cu plăcere.

Am fi ajuns mai devreme, dar maşina lui Greg a fost blocată în parcare.

Din fericire, un poliţist super din campus ne-a scos de-acolo.

- Da? - Da, iar un alt poliţist

ne-a însoţit de la parcare până la petrecere.

Ştiu.

Ei bine, mă duc la culcare, dar vă iubesc pe amândoi.

Şi eu te iubesc. Vin şi eu imediat.

Noapte bună!

Şeful tău pensionar, Tom Dietrich, nu conduce el paza de la facultate?

Dacă mă gândesc bine, cred că da.

Câţi poliţişti a pus să-ţi supravegheze nepoata, în seara asta?

Am zis că, probabil, trei sunt suficienţi.

Traducerea şi adaptarea: Cornelia www.niftyteam.ro