Original subtitles

"Episodul 1"

Traducere cu A.I.(Gemini 2.5 Pro), Sincronizat şi corectat: Mannix

Ridică aia, Artemis, te rog.

Nu știu de ce trebuie să facem asta.

Pentru că ne place să mâncăm.

Dar suntem plătite cu câțiva bănuți.

Bănuți care ne feresc familia de la o sărăcie lucie.

Nu-mi face plăcere

să spăl rufele vecinilor mai mult decât ție.

Dar supărarea nu ne va schimba situația.

Deschide ușa, drăguțo.

Am avut o zi groaznică,

iar acum trebuie să deschid ușa.

Îmi pare rău că ai suferit atât de mult.

Mă tem că va trebui să continui

să zaci în starea ta mizerabilă.

Voi deschide ușa,

dar să nu fii surprinsă dacă mă voi întinde pe podea și voi muri.

Voi fi multe lucruri dacă se va întâmpla,

dulcea mea mică Artemis,

dar, mai presus de toate, nu voi fi surprinsă.

Ea a „murit” și din mai puține motive în trecut.

Tata iar a umblat aiurea ?

Daphne.

Persephone. Te-ai întors acasă.

Tata a umblat din nou aiurea ?

Până a sosit o scrisoare.

Apoi s-a întors în biroul lui.

A spus de la cine era scrisoarea ?

Știi că tata nu vorbește de obicei cu mine.

Ei bine, după ce fac ordine după mizeria lui,

sortez rufele și încep să gătesc,

atunci aș dori foarte mult să vorbesc cu tine

despre tot ce ai învățat azi.

Este întotdeauna atât de interesant și teribil de util.

Abia aștept.

Mulțumesc, Persephone.

Cu drag, Daphne.

Ai spus că s-ar putea întâmpla asta.

Da, am spus.

Și ce te-a adus

la un sfârșit atât de oribil de data asta ?

Suferința mea este prea mare,

nu poate fi descrisă în cuvinte.

Asta pentru că nu ți-am putut cumpăra o bomboană

de la cofetărie ?

A fost tragic.

Dar nu acesta este motivul pentru care mori pe podea ?

Nu mi-am văzut prietenul.

L-am așteptat și el nu a venit.

Nu a mai venit de foarte mult timp și este profund devastator.

Acesta este prietenul pe care nu pot să-l văd ?

Prietenul pe care nu îl vezi.

Crezi că prietenul tău te-ar vizita din nou

dacă am face budincă de pâine în seara asta ?

Budincă de pâine ?

Am puțină pâine veche.

Și doamna Sanford mi-a dat niște frișcă.

Cred că ar trebui să facem budincă de pâine diseară.

Nici măcar nu e ziua mea de naștere.

Budinca de pâine este, probabil, lucrul meu preferat

din întreaga lume.

Desigur, dacă ești moartă pe podea,

nu vei putea mânca.

M-am făcut bine !

Este un miracol !

Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc.

Cu multă plăcere, draga mea Artemis.

Ce zici de ultima modă ?

Asta nu e ultima modă.

Doamna Upton mi le-a dat

pentru că ea a primit versiunea cea mai recentă.

Dar sunt aproape ultima modă.

Este superbă.

Nu-i așa ?

Am adăugat-o la lista mea de vise.

Trebuie să fie o listă lungă acum.

Nu pentru asta sunt visele ?

Să crezi în lucrurile pe care te temi că nu le vei avea,

dar continui să speri că sunt posibile ?

Să ai suficienți bani și fericire, să te îndrăgostești.

Vreau să ai parte de toate aceste lucruri, Athena.

Și tu trebuie să ai visele tale.

Desigur că am.

Ca spiritul lui Artemis să nu fie umbrit

de greutățile vieții.

Ca Daphne să găsească o prietenă care o face să se simtă văzută

și apreciată.

Ca Evander și Linus să se întoarcă acasă întregi la noi.

Asta e departe de a fi garantat

pentru doi aspiranți din marină în timp de război.

Ar fi trebuit să fac mai mult să-i țin acasă în siguranță.

Nu ai fi putut face nimic mai mult.

Aș fi putut spăla mai multe rufe

sau mi-aș fi redus porțiile de mâncare.

Aș fi putut trăi fără foc în camera mea.

Și probabil tot nu ar fi fost de ajuns.

Cred că aceasta este versiunea mea

de a „spera la lucruri imposibile”.

Niciuna dintre speranțele menționate

nu sunt vise pentru tine însăți.

Fericirea acestei familii este visul meu de-ajuns.

Du-le pe Daphne și Artemis în bucătărie.

Nu știu cât de frustrant ar putea fi de data aceasta.

Ai primit o scrisoare ?

Avem o problemă foarte semnificativă.

Ce s-a întâmplat, tată ?

Evander ? Linus ?

Nu, nu am auzit nimic despre frații voștri.

Am primit, însă,

cea mai năucitoare scrisoare.

Tu, draga mea, ai primit o cerere în căsătorie.

O ce ?

O ofertă de la un gentleman incredibil de bogat,

cu un titlu vechi și prestigios.

Doamne sfinte !

Da.

Ce nu pot pricepe este de ce ducele te-a ales pe tine.

Nici măcar nu poate cunoaște familia noastră.

Ducele ?

Desigur, dragă, Ducele de Kielder.

Ducele de Kielder a cerut mâna mea în căsătorie ?

Destul de specific.

Nu cred o iotă.

La urma urmei, nu-L cunosc pe Alteța Sa,

sau orice altă Alteță, de altfel.

„Domnule Lancaster,

Solicit prin prezenta

mâna fiicei dumneavoastră celei mai mari.

Sunt pregătit să ofer celor trei fiice rămase

câte 20.000 de lire pentru zestre

și 50.000 de lire pentru dumneavoastră de dragul fiilor.

Ceremonia va avea loc pe 1 octombrie

la capela Falstone.

Vă rog să-mi comunicați intențiile voastre.

Cu stimă etc., Kielder.”

Cu siguranță nu este cea mai romantică

sau măgulitoare propunere, e cert.

„Ceremonia va avea loc.”

Nici cea mai mică recunoaștere

că oferta neprevăzută ar putea fi refuzată.

Această ofertă se ridică la peste 100.000 de lire.

Cum este Ducele de Kielder ?

Cum este ?

Ei bine, n-aș putea spune.

Nu l-am cunoscut pe actualul duce.

Cum a fost tatăl lui ?

Plictisitor de mama focului.

Dar mama lui este o fire activă.

100.000 de lire ?

Cu greu pot concepe o asemenea sumă.

Este mai mult decât venitul nostru pe 500 de ani.

E de cinci ori mai mult decât venitul Ducelui de Sussex,

iar el este fiul regelui.

Doamne sfinte.

Am avea suficientă mâncare.

Nu ar trebui să mai spălăm rufe pentru câțiva bănuți.

Băieții ar putea părăsi marina și s-ar întoarce acasă.

Toate visele tale imposibile

ar deveni dintr-o dată complet posibile.

Asta nu ar salva doar familia noastră;

ar salva generații ale familiei noastre.

Dar Ducele de Kielder

ar putea fi furios sau răutăcios.

Dacă te va maltrata ?

Dacă vei fi nefericită fiind căsătorită cu el

pentru tot restul vieții ?

Este, de asemenea, posibil să fie amabil și atent.

Nu știi nimic despre el ?

Doar că, în mod evident, are o sumă enormă de bani

și dorește să se căsătorească cu mine.

Nu a dat nicio indicație de ce.

Nu ești obligată să accepți această ofertă.

S-ar putea să apară una de la cineva pe care măcar îl cunoști

și știi că nu te va trata îngrozitor.

Nu vor mai fi alte oferte.

Dacă nu o accept, familia noastră se va afunda și mai mult.

Chiar și speranțele simple pe care le avem acum

vor fi de neatins.

Dar atunci toate speranțele tale ar fi spulberate.

Fericirea acestei familii merită orice sacrificiu.

Dar fericirea ta nu valorează nimic ?

Artemis a spus întotdeauna

povestea lui Hades și Persephone cu multă acuratețe.

Persephone nu ajunge să fie fericită.

Atunci intenționezi să accepți oferta ducelui ?

Cine a invitat toți acești oameni ?

Eu.

Nu în fiecare zi se însoară sărmanul meu băiat.

Se presupunea a fi o ceremonie restrânsă.

Nu cred că domnișoara Lancaster a invitat pe cineva

în afara familiei sale imediate.

Nu am intenționat să creez o situație incomodă, Adam.

Doresc doar să sărbătoresc.

Mă întreb dacă puștoaica chiar o să apară.

Încearcă să-ți reziști dorinței

de a da buzna peste invitații de la nuntă.

Unde naiba e ?

Încă cinci minute și mă duc s-o iau eu.

Când o să înceapă asta ?

Mi-e foame.

Artemis.

A decis să vină, până la urmă.

Preaiubiților, suntem adunați aici,

în fața lui Dumnezeu și a acestei adunări

pentru a uni acest bărbat și această femeie în sfânta cununie,

o stare onorabilă, instituită de Dumnezeu

în timpul inocenței omului,

semnificând pentru noi unirea mistică

dintre Hristos și Biserica Sa.

Așadar, dacă vreun om poate arăta un motiv întemeiat

pentru care nu ar trebui să fie uniți prin lege,

să vorbească acum, sau altfel să tacă pe vecie.

Grămadă de gunoi afurisită.

Continuați.

Cine o dă pe această femeie de soție acestui bărbat ?

Se pare că mă dau singură.

Luați-vă mâna dreaptă.

Eu, Adam Richard Boyce,

Duce de Kielder, Marchiz de Falstone,

Conte de Falstone, Viconte Byrness,

Baron Falstone, Baron Whitelee,

te iau pe tine de soție,

să te am și să te păstrez de astăzi înainte,

la bine și la rău, în bogăție și în sărăcie,

în boală și sănătate, să te iubesc și să te cinstesc,

până moartea ne va despărți,

conform rânduielii sfinte a lui Dumnezeu;

și pentru aceasta îți jur credința mea.

Eu, Persephone...

Ridicol.

Lancaster...

... te iau de soț,

să te am și să te păstrez de astăzi înainte,

la bine și la rău, în bogăție și în sărăcie,

în boală și sănătate, să te iubesc și să te cinstesc,

până moartea ne va despărți,

conform rânduielii sfinte a lui Dumnezeu;

și pentru aceasta îți jur credința mea.

Asta a fost tot ?

De obicei, nu.

Poate fi ?

Presupun că toate părțile esențiale

au fost respectate.

Ceea ce Dumnezeu a unit,

omul să nu despartă.

Atunci, la castel.

Eu...

Mulțumesc.

Chiar Persephone te cheamă ?

Da.

Nu te-ai gândit să întrebi ?

La ce s-or fi gândit părinții tăi

alegând un astfel de nume ?

Tatăl meu este un cărturar.

Este deosebit de pasionat de mitologia greacă.

Mult prea pasionat, se pare.

Restul fraților tăi suferă de aceeași afecțiune ?

Ce fel de afecțiune ?

Ce nume absurde le-au dat părinții tăi

celorlalți membri ai familiei tale ?

Athena este mai mică decât mine.

Evander are 14 ani. Linus, 13.

Daphne va împlini 12 spre sfârșitul anului.

Cea mai mică este Artemis.

Să ne ferească soarta de cărturarii cu viziuni scurte.

Ai un al doilea prenume ?

Da.

Presupun că ar fi prea mult să sper

că e ceva obișnuit.

Iphigenia.

Persephone Iphigenia ?

Nu ți-a spus nimeni vreodată altfel ?

Doar domnișoara Lancaster.

Ei bine, eu nu pot să-ți spun așa.

Cred că va trebui să mă resemnez cu Persephone.

Se pare că da.

Tu, desigur, îmi vei spune Kielder.

Nu am să-ți spun Kielder.

Toată lumea îmi spune Kielder.

Kielder ?

Sună ca și cum te-aș acuza de o crimă.

Fără îndoială, ai prefera Agamemnon sau Apollo

sau ceva în genul ăsta.

Tatăl meu sigur ar prefera.

Cum propui să-mi spui, atunci ?

- Adam ? - Nimeni nu-mi spune Adam.

Nimeni ?

Cu siguranță familia ta și cei mai apropiați prieteni ți-ar spune așa.

Harry o face.

Cine e Harry ?

Un prieten,

unul care își permite mult prea multe libertăți.

Să-mi spui Adam va fi în regulă.

Persephone.

Acesta e Barton, majordomul.

Doamna Smithson, menajera.

Ducesa de Kielder.

Doamna Smithson se va ocupa de tot ce aveți nevoie.

Probabil că ar trebui să văd tot castelul,

dar aș dori foarte mult să mă odihnesc.

Poate mi-ați putea arăta

doar camerele de care am nevoie azi

și să lăsați restul pe mâine ?

Desigur, Alteța Voastră.

Salonul, unul dintre preferatele Reginei Elisabeta,

când a locuit la Castelul Falstone în 1580.

Membrii familiei regale încă mai vizitează castelul Falstone ?

Cerule, nu. N-ar îndrăzni.

Aceasta este Sala Mare de Banchet,

care a găzduit ospețe

pentru unii dintre cei mai importanți

și influenți oameni ai regatului,

în ultimii 500 de ani.

Cred că familia dumneavoastră va lua cina aici în această seară.

Aceea e o spânzurătoare ?

Și un butuc.

Nu era loc în temnița întunecată și sumbră ?

Este loc berechet, Alteța Voastră.

Dar ducele spune că expunerea armelor

le face mai eficiente.

Toate dormitoarele familiei sunt la acest etaj.

Acesta este dormitorul dumneavoastră, Alteța Voastră.

Mai doriți altceva din partea mea, Alteța Voastră ?

Nu în acest moment.

Clopoțelul este lângă șemineu,

dacă aveți nevoie de ceva.

Asta n-o să meargă niciodată.

Asta n-o să meargă niciodată.

Tocmai l-am văzut pe omul dumitale de afaceri părăsind castelul.

Ce i-ai făcut ?

L-am concediat.

Iar ?

De câte ori l-ai concediat pe sărmanul om ?

De șase, șapte ori.

De fiecare dată se retrage bosumflat ca un laș fricos.

Nu i-ai pus pistolul în față de data asta, nu-i așa ?

Nu i-am pus niciodată un pistol în față lui Josiah Jones.

Poate că i-am ținut o spadă la gât o dată sau de două ori,

dar n-a fost niciodată într-un pericol real.

Poate frica lui are legătură

cu reputația ta nu tocmai impecabilă, Adam.

Se zvonește că ai ucis câțiva oameni la viața ta.

Se zvonește că am făcut destul de multe lucruri.

Și te miri de ce Jones se așteaptă la ce e mai rău

de fiecare dată când ești supărat pe el.

Îl reangajez întotdeauna.

Și niciodată nu face aceeași greșeală de două ori.

Deci, care a fost greșeala lui de data asta ?

Nu, nu, nu-mi spune.

A zâmbit prea mult în timp ce discuta investițiile moșiei ?

Nu.

Nu a inclus suficiente amenințări

în corespondența de afaceri trimisă în numele tău ?

Mi-a recomandat o modalitate de a împiedica un văr îndepărtat

să moștenească Falstone într-o zi.

Jones a fost cel care a sugerat să te căsătorești.

Știa de o familie săracă din Shropshire,

cu o fiică mai mare de vârstă potrivită,

care nu avea alte perspective.

Recomandarea sa entuziastă

s-a dovedit intolerabil de stupidă.

La fel de stupid ca a sta în bibliotecă

cu un prieten în noaptea nunții ?

Pentru că asta, Adam, este un nivel de idioțenie

cu mult peste prostia obișnuită.

Am stat la nuntă

și tocmai am petrecut o cină interminabilă

cu grupul meu de noi cumnate.

S-au holbat la tine ?

Ar fi fost de înțeles, știi.

Neștiind.

Atunci, ar fi trebuit să scriu ?

Poate că aș fi putut include un post-scriptum la propunere.

„Apropo, am fața mutilată,

la care vei fi forțată să te uiți zi și noapte

tot restul vieții tale.

Sper că nu e o problemă.”

Poate nu cu aceste cuvinte precise.

Nici ea n-a fost prea comunicativă,

ca să știi.

A uitat să menționeze ceva important ?

Alt soț, poate ?

Un membru în plus ?

Numele ei este Persephone.

Un om ar trebui să știe așa ceva

despre viitoarea lui soție.

Persephone Iphigenia.

Ce lucru de-o prostie inexcusabilă să-i pui unui copil numele ăsta.

Am avut ocazia să vorbesc pe scurt

cu noua ta soție, Adam.

A fost

încântătoare.

Poate un pic tăcută, dar era de așteptat,

având în vedere răsturnarea din viața ei.

Mărturisesc că mă așteptam

la cineva cam trecută de prima tinerețe;

mai degrabă posacă, sincer să fiu.

Și eu.

Dar e o făptură atrăgătoare.

Tânără și destul de drăguță.

Te așteptai la cineva disperată,

urâtă și indezirabilă.

În schimb, mireasa ta s-a dovedit a fi

cu mult mai mult decât acceptabilă.

Nu e tocmai ce ai negociat, bănuiesc.

O doamnă care era prea intolerabilă ca să aibă alte opțiuni

ar fi mulțumită cu un ursuz într-un castel plin de curenți

în sălbăticia din Northumberland.

Iar acum, pentru că este tânără și arată bine,

pare să fie cumsecade și, potențial, o companie plăcută,

biata fată e sus, singură,

probabil întrebându-se ce-a făcut greșit,

în timp ce tu ești aici jos, bosumflat.

Adam, ești un idiot de-a binelea.

Ar trebui să te provoc la duel pentru asta.

Fă-o.

Dar nu diseară. Sunt obosit.

Provoacă-mă mâine, bine ?

Ar trebui să te închid în temniță.

Ar trebui.

Ce rost are o temniță

dacă nu e trimis nimeni vreodată să sufere în ea ?

Noapte bună, Adam.

Noapte bună. Nătărău înfumurat.

Și, Adam ?

Ce ?

Dă-i bietei fete o șansă.

Nu e vina ei că ai sfârșit

cu idealul de soție perfectă al oricărui bărbat.

O să-ți fie dor de noi, Persephone ?

Îmi va fi îngrozitor de dor.

Dar vă veți avea una pe alta.

Deci e puțin probabil să fiți singure.

Nu știu dacă cineva va mai sta de vorbă cu mine

când nu vei fi aici.

Sunt sigură că totul va fi bine.

Nu trebuie să vă faceți griji pentru noi.

Scrie-mi și povestește-mi despre toate cărțile pe care le citești.

Te iubesc.

Și eu te iubesc.

Grăbiți-vă.

Nu vreau să plec !

Lasă-mă să vorbesc cu ea.

Fata mea dragă. De ce plângi ?

El nu te poate obliga să rămâi aici !

Nimeni nu mă obligă să stau aici, draga mea.

Castelul Falstone este casa mea acum.

Vă voi trimite scrisori,

poate cu o guinee sub sigiliu.

Ai putea veni aici,

am putea explora castelul împreună.

Nu mă va lăsa.

Desigur că o va face.

Vom avea aventuri mărețe.

Poate există o cameră într-un turn

unde ne putem imagina tot felul de povești minunate,

așa cum făceam întotdeauna acasă.

Promiți ?

Promit.

Cine va avea grijă de mine când vei fi plecată ?

Tata va angaja o guvernantă pentru tine și pentru Daphne,

o însoțitoare pentru Athena, când veți fi toate în oraș.

Ne vei vizita acolo ?

Desigur.

Persephone ?

Da, draga mea ?

Cine va avea grijă de tine ?

Vei fi fericită chiar dacă noi am plecat ?

Când m-ai știut vreodată nefericită ?

Atunci voi fi și eu fericită.

Dar dacă nu plec acum, voi plânge din nou

și nu vreau să mai plâng.

Atunci hai să ne promitem una alteia să nu mai plângem.

Da, bine.

Ne vedem în curând.

Să fii cuminte pentru tata.

Voi fi.

Te iubesc, draga mea.

Și eu te iubesc, Persephone.

Ești cea mai bună mamă pe care am avut-o vreodată.

Am crezut că ai promis să nu plângi.

Și Artemis plânge, sunt sigură de asta.

Atunci de ce ai făcut promisiunea ?

Pentru a-i alina durerea.

Dacă sora mea ar ști că plâng, i-ar frânge inima.

Dar știi că și ea plânge.

O cunosc mai bine decât mă cunoaște ea.

Cea mai bună mamă pe care a avut-o.

24 de ore în această căsnicie prost concepută

și soția mea deja suspină în fundul grădinii.

La cât timp după nunta voastră a început mama să plângă ?

Și când ai încetat să te mai simți ca un monstru din cauza asta ?

Alteța Voastră.

Bună sea...

Te simți bine, copilo ?

Sunt extrem de obosită.

Nu te îngrijora pentru cină, dragă.

Voi trimite o tavă în camera ta.

Tu odihnește-te.

Vă mulțumesc.

Mi-ai spus că mă vei provoca la duel azi.

N-ai făcut-o.

Am decis să te împușc la prima oră mâine dimineață.

Du-te la culcare ca să-mi pot încărca pistoalele în pace.

Mama ta a spus că noua ducesă

a fost indisponibilă în această seară.

Ai vreo idee la ce s-a referit ?

Așa cum a spus mama, a fost indisponibilă.

N-ar fi prima persoană care se ascunde de tine.

Ea ? Te referi la Persephone ?

Cu siguranță nu mă refer la mama ta.

Ai putea împușca un om mort în salon,

și ea ar zâmbi cu îngăduință și ar spune:

„Bietul băiat”, da.

Și femeia încă îmi va spune așa când voi avea 80 de ani.

Când vei avea 80, ea va fi moartă.

Taci, Harry.

Există vreo șansă ca Persephone să fie închisă în temniță ?

Nu sunt un monstru.

Și ea a ales să mă accepte.

Da.

Dar fără beneficiul acelui post-scriptum

ingenios compus de tine aseară.

Nu cred că și-a dat seama...

Crezi că am făcut-o nefericită deja ?

I-au picat greu la suflet despărțirile de dimineață.

Ar fi trebuit să insiști ca familia ei să stea mai mult.

Deci eu sunt personajul negativ, așa-i ?

N-aș fi surprins

dacă nu o vei mai vedea pe sărmana femeie niciodată,

cât vei trăi.

Într-un loc la fel de enorm ca această grămadă de piatră,

te-ar putea evita ani de zile.

Unde te duci ?

Soția mea este indisponibilă.

Mă duc să văd cu ochii mei că este bine.

Adam.

N-am s-o rănesc pe afurisita asta de femeie.

Mă cunoști mai bine de atât.

Iertați-mă, Alteța Voastră.

Încerc să găsesc camera pentru micul dejun.

Vă rog să-mi spuneți că știți cum să ajungeți acolo de aici.

M-am rătăcit și eu de câteva ori când am început să lucrez aici.

Castelul Falstone este un loc foarte mare.

Enorm.

Nou-veniții ar trebui să primească o hartă.

Pe aici, Alteța Voastră.

Și nu voi spune nimănui că v-ați rătăcit.

Mulțumesc.

Mamă, explică-i lui Harry

că nu pleci de la Castelul Falstone

pentru că te-am forțat eu.

Pare să creadă

că alung fiecare persoană care vine aici

cu o coasă într-o mână

și o torță aprinsă în cealaltă.

O adevărată mulțime însetată de sânge,

asta ești.

Ar trebui să te gândești să folosești furci când tu...

Persephone, vino la micul dejun, dragă.

Rinichi ? Ouă ?

Da, vă rog.

Harry, te rog...

Eu îi voi pregăti o farfurie, mamă.

Nu trebuie să vă deranjați.

Te rog.

Mulțumesc.

Să stau în altă parte ?

Nu, poți să stai unde ești.

Veți veni în oraș de Crăciun ?

Eu nu merg niciodată în oraș până când nu este absolut necesar.

Trebuie să-l convingi pe bietul meu băiat de deliciile Londrei.

Nu am fost niciodată la Londra.

Atunci trebuie neapărat să vii cât mai curând posibil.

Mi-ar plăcea enorm de mult să te plimb prin oraș

și să te prezint tuturor.

Sunt sigură că poți împacheta repede, Adam.

Iar eu aș putea să-mi amân plecarea cu o zi sau două,

și am putea cu toții...

Oricum voi fi obligat să o duc în primăvară.

Forțat ?

Sezonul este atât de distractiv.

Cum poți spune „forțat”?

Detest Londra.

Dar regina va fi supărată

dacă Persephone nu este prezentată,

și asta e o bătaie de cap de care m-aș lipsi.

Astfel, voi fi forțat să merg în oraș.

Nu-l lăsați să vă împovăreze

nici cu cea mai mică urmă de vinovăție, Alteța Voastră.

Până în primăvară, vor fi trecut luni fără să insulte membrii Cabinetului

sau pe oricine din familia regală și va fi nerăbdător să o facă.

E bine de știut.

Cred că, în calitate de prieten bun al familiei,

ar trebui să rămân aici pe termen nelimitat

și să ofer informații despre soțul dumneavoastră morocănos.

Ăsta e genul de persoană altruistă care sunt.

Chiar și oamenii altruiști

pot fi aruncați de pe parapetul de sud.

Încep să bănuiesc, Adam,

că nu mă placi prea mult.

Va trebui să reflectez

asupra durerii acestei realizări.

Alteța Voastră.

Alteța Voastră.

Alteța Voastră.

Asta ar putea deveni confuz.

Chiar ar trebui să ne gândim la porecle pentru voi trei.