Original subtitles

Da.

Da!

Eva, te rog dă mai încet... Cum se numeşte?

E muzică. Şi de ce?

Asta e partea bună.

- Există o parte bună? - Omni.

Am localizat unitatea Muthr 06.

Muthr? Aici?

A venit să mă caute.

Recalcularea rutei.

Mergi spre sud-vest cinci kilometri.

Nu va fi fericită.

Ei bine, ai plecat în termeni negativi.

Asta e puţin spus.

Ne apropiem de unitatea Muthr şi creatura mare Otto.

- Hei, tipilor. - Eva.

Eva dragă. Am crezut că s-ar putea să nu te mai văd niciodată.

E-n regulă. Sunt bine.

Să nu mai faci asta niciodată.

Bine, bine. Îmi pare rău.

Otto, uriaşule.

- Mi-a fost foarte dor de tine. - Şi mie mi-a fost dor de tine.

E atât de bine să te văd.

Muthr, eşti bine?

Nu am fost proiectată să fiu în afara Sanctuarului.

Nisipul din deşert mi-a deteriorat sistemul de propulsie.

Ei bine, e-n regulă.

- Avem Peştişorul de aur. - Peştişorul de aur?

Aşa se numeşte acest vehicul?

Dar peştii au branhii şi înotătoare. De unde l-ai luat?

- Nu e furat. - Mulţumesc pentru clarificare, Omni.

Am o poveste pentru tine.

N-o s-o crezi.

Dar ce e cel mai important, am găsit un Omni în Solas.

Acesta are coordonatele unde sunt ceilalţi.

Nu e mult mai departe.

Otto, haide. Urcă.

Nu-mi place.

Nu, nu. E-n regulă.

Dar Eva ar trebui să-l călărească pe Otto.

Nu am nevoie să mă cari acum. Avem Peştişorul de aur. E rapid.

Nu la fel de rapid ca Otto.

Eşti super rapid. Mai ales fără ca eu să te încetinesc.

Bine, hai să facem asta.

Mai bine mi-ai da un avans, uriaşule.

WondLa

Capitolul 6: PODUL

Traducere şi adaptare: valgog

Dar apoi am evadat şi am fugit de acei gardieni uriaşi.

Ojo m-a ajutat. Asta e regina.

Şi apoi mi-a dat această maşină uimitoare

şi apoi am făcut cu mâna la revedere, şi am plecat de acolo.

Ce s-a întâmplat cu dl. Kitt? Am crezut că era cu tine.

Nu, uită de el. A plecat. Nu poţi avea încredere în el.

M-am gândit că nu, dar n-ai vrut să asculţi.

Şi Besteel, el nu te-a rănit, nu-i aşa?

Nu, Muthr. Ţi-am spus, nu trebuie să-ţi faci griji.

M-am dus la Solas pe cont propriu.

Am găsit Omni.

Am aflat locaţia celorlalţi.

Pot face asta. Puteţi avea încredere în mine.

Poţi avea încredere în mine acum.

Cel puţin ştiu că Otto e uşurat că nu mai e nevoit să ne care.

Nu-i aşa, Otto?

Nu-mi place asta.

Trebuie să ne apropiem. Omni, cât mai avem?

18 kilometri.

Eva, uite.

E cineva acolo.

Un om?

Ei bine, ţi-a luat destul timp.

Ce?

Cum ne-ai găsit?

Cum? Sunt cea mai tare călăuză din Orbona.

Şi nu eşti singura cu prieteni în Solas.

De ce eşti aici?

Şi eu mă bucur să te văd.

Besteel a aflat de evadarea ta.

Şi dacă eu te-am găsit, te va găsi şi el.

Aşa că dacă vrei să ajungi la oamenii tăi, vă sugerez să plecăm acum.

E real. Un oraş uman.

Şi priviţi. Chiar după pod.

O lumină. Ei sunt aici. Suntem atât de aproape.

Ce e mirosul ăsta?

- Otto. - N-am fost eu.

Cred că a fost omul albastru puturos.

Nu e Otto. Uită-te acolo jos.

Omni, ce e asta?

Acid sulfuric. Extrem de periculos.

Dizolvă aproape orice atinge.

Nu, sunt alergic la a fi dizolvat.

Nu, e-n regulă.

Noi nu înotăm. Mergem pe pod.

Judecând după deteriorarea chimică, estimez şansele noastre de a ajunge la...

Lasă-mă să ghicesc. Zero.

Zero e o aproximaţie bună.

Ar trebui să găsim o altă cale de trecere.

Nu, singura altă cale e o călătorie de cinci zile.

O luăm pe pod sau riscăm să fim prinşi de Besteel.

Atunci să ne mişcăm. Nu avem timp de pierdut.

Şi abandonează vehiculul.

Ce? Nu.

Doar morţii poartă bagaje.

- Ce înseamnă asta? - Trebuie să mergem pe jos de aici.

Bună idee, omule puturos.

Dl. Kitt, sistemul meu de propulsie e avariat.

S-ar putea să nu reuşesc.

Poţi să călăreşti.

Avem Peştişorul de aur.

Eva, acest pod e prea periculos pentru a conduce pe el.

Gata. Dar tu, Otto?

Vrei să urci?

Bine, Otto. Haide, să mergem.

Bine. Eu vă voi conduce pe jos. Urmaţi-mă în vehicul.

Ascultaţi cu atenţie ce vă spun,

altfel va fi o cădere lungă şi o moarte rapidă.

- Aveţi încredere în mine? - Nu.

- Nici eu. - La fel şi aici.

Să mergem să vă găsim oamenii.

Mai mult pe aici. Pe aici.

Uşor, uşor.

Stânga. Nu. Cealaltă stânga.

Un pic mai mult.

Mai mult pe aici. Înainte.

Să-l călăriţi pe Otto ar fi mult mai confortabil.

Stânga mult. Atenţie.

Nu, Otto. Peştişorul de aur e mai sigur.

Eva, aş fi fericită să conduc. Ai vrea s-o fac eu?

- Nu, mă ocup eu de asta. - Virează!

Ce vrei să faci?

Muthr! Nu-mi distrage atenţia.

Are dreptate. Asta nu e o treabă pentru trei persoane.

E nevoie de două.

O călăuză, asta sunt eu, şi unul care ascultă călăuza, asta e Eva.

Acum ţine-ţi ochii pe drum.

Eva. Am găsit ceva.

- Otto, ai grijă. - Şi uite. E ceva uman!

Otto!

Eva!

Aproape am ajuns. Aproape.

Eşti bine?

Eu sunt bine.

Trebuie să fii mai atent.

Eva, îţi sugerez să-ţi urmezi propriul sfat.

Priviţi. Un rucsac de la un sanctuar.

- Peştişorul de aur nu l-a găsit. Dar eu da. - Bună treabă, Otto.

Ştiţi ce înseamnă asta? Oamenii au venit pe aici.

Înseamnă că au ajuns până aici.

Sau că au reuşit să traverseze.

Tablete de rehidratare. Uite, Susti-bars.

Au lăsat provizii în urmă pentru alţii ca mine.

Calea sigură nu-i făcută din paşi înfricoşători.

Tot nu sunt de acord cu metodele tale educative.

Continuaţi să vă mişcaţi.

Stop.

Doamne.

Nu.

Cale de acces incompletă.

Acest pod uman e într-o stare mai proastă decât am crezut.

Bine. Doar un mic pas înapoi.

Şi probabilitatea de succes de a merge mai departe pe jos e...

Nu. Avem nevoie de un plan.

- Fără alte zerouri. - Nu a fost zero.

A fost aproape de zero. Cine eşti tu să te bagi?

Ea trebuie să aibă încredere în ea însăşi dacă vrea să treacă dincolo.

Are nevoie de îndrumare, nu de sfaturi proaste.

Acest lucru e imprudent şi periculos.

- Nesăbuit? O înăbuşiţi! - Trebuie să fie ceva.

- Dl. Kitt, e mai mult decât suficient! - Bine, haide. Gândeşte.

Nu e mai mult decât suficient. Dacă vrei ca ea să treacă dincolo,

- sau să fie ceva... - Toată lumea să se oprească! Opriţi-vă!

- Grinda aia. Ea e calea noastră de trecere. - E mult prea periculos.

- Dar trebuie să încercăm. - Nu.

Otto n-ar putea trece peste asta niciodată.

Dacă se urcă pe Peştişorul de aur, poate.

Dacă ne urcăm cu toţii în maşină şi rămânem echilibraţi, putem reuşi.

- Corect, Omni? - Păi, de fapt...

Bine, nu contează. Amândoi trebuie să aveţi încredere în mine.

Suntem aproape acolo. Suntem...

Vă rog. Suntem atât de aproape.

Bine.

Da! Haide, Otto. Ne ocupăm noi de asta.

Vei fi bine.

- Îţi promit. - Bine.

Am încredere în tine.

Bine. Bun.

Pornim.

Toată lumea, staţi nemişcaţi.

Fără mişcări bruşte.

Rovee, înclini maşina.

Suntem aproape acolo.

- Eva! - Ţine-te bine!

- Nu vreau să fiu dizolvat. - Uite. E o rampă.

- Este? - Este, dacă o atingem suficient de repede.

Ca şi călăuză, prefer o cale!

- Ţineţi-vă! - Eva, aşteaptă!

Nu.

Aşteaptă!

Eva? Eşti în regulă?

Sunt bine, Muthr. Sunt bine.

Toată lumea e bine? Rovee?

Ei bine, să spunem doar că sunt mai bine decât Peştişorul de aur.

Otto?

Otto?

Nu. Îmi pare atât de rău.

E numai vina mea. Ţi-am promis că vei fi bine. Otto.

Îmi pare atât de rău.

Nu am vrut să-l rănesc pe Otto, sau pe tine, sau pe oricine.

Muthr are dreptate...

Sunt imprudentă şi periculoasă.

Otto e bine.

Toţi suntem bine.

Vreau doar să-i găsesc pe ceilalţi.

Asta e tot.

Rovee, nu vreau să fiu singură.

Înţeleg ce înseamnă să fii singur.

Cunosc durerea prea bine, dorul de casă şi de familie.

Funia asta?

E făcută din hainele lor.

E tot ce mi-a rămas din ei.

Familia ta?

Gisana şi Hanno.

Soţia şi fiica mea.

Când le-am pierdut, mi-am pierdut toată speranţa,

şi n-am putut găsi calea de întoarcere.

Dar mulţumită ţie, am găsit-o din nou.

Când eram în Lacus mi-ai spus că sunt singurul care te poate duce acolo.

Ai crezut în mine.

Ai avut încredere în mine.

Chiar dacă eu n-am avut încredere sau credinţă în mine.

Eşti plină de speranţă şi eu nu te las să renunţi la asta.

Eva, Otto va fi bine.

Îmi pare rău.

Otto, nu ai de ce să-ţi pară rău.

Eu sunt cea care ar trebui să-şi ceară scuze.

Vouă tuturor.

Ce ţi-am spus în Lacus, n-am vrut să sune aşa.

Tu nu eşti doar un robot.

- Tu eşti... - Eva, e-n regulă.

Se pare că vântul se înteţeşte.

Trebuie să coborâm de pe acest pod, dar nu ne putem întoarce.

Şi nu putem merge înainte.

Am pierdut Peştişorul de aur.

Corect, dar nu avem nevoie de Peştişorul de aur.

Îl avem pe Otto.

Otto mai bun decât Peştişorul de aur.

Cu el putem plana restul drumului spre partea cealaltă, dar...

trebuie să ajungem mai sus.

Şi dacă cad şi mă dizolv?

Nu, Otto, nu voi lăsa să se-ntâmple asta.

Vom reuşi.

Te avem pe tine şi cea mai tare călăuză din Orbona.

Asta e adevărat, Eva.

Şi asta e o cale interesantă.

Doar ţineţi-vă de cablu.

Ţineţi cablul.

Nu ştiu dacă o să reuşesc.

Vom reuşi cu toţii.

Nu-ţi face griji, maşinărie.

O adevărată călăuză nu lasă pe nimeni în urmă.

Otto! Doar un pic mai departe!

Rovee! Ai grijă!

Dle. Kitt, e prea abrupt.

Ţine-te bine!

Te rog să fii atentă.

- Eva! - Eva!

Rovee!

Te prind.

Te-am prins.

Mulţumesc, Rovee.

Vedeţi? Am spus că vom reuşi cu toţii.

Ei bine, Otto...

Nu se poate mai sus de atât.

Eşti gata?

Sunt gata.

Otto, poţi face asta.

Te descurci cu asta.

Nu, noi ne descurcăm cu asta.

Toată lumea a mers cu Otto.

Otto, ai reuşit.

Niciodată nu alegi calea uşoară, nu, Eva?

Uite.

Wondla.

Traducere şi adaptare: valgog