Original subtitles

PREGĂTIT SĂ LUCREZE

Scenariul: Franck Courtès, Gilles Marchand

Compozitor: Jean-Michel Bernard

Regia: Valérie Donzelli

Traducerea și adaptarea realizate de ✰✰ GicuPal ✰✰

Mătură bine acolo.

Îi voi suna înapoi.

Pe scurt,

am renunțat să mai fiu fotograf ca să devin scriitor.

Să rămân scriitor a fost o cu totul altă poveste.

Bine, o să ți-o cumpăr.

Poftim.

Mulțumesc.

Ai talonul auto?

- Aici este corespondența cititorilor. - Mulțumesc.

Bine, Paul, în acest moment cărțile tale sunt un adevărat succes critic.

Presa te îndrăgește, dar să fim serioși.

Vânzarea este dezamăgitoare.

Pentru ultima carte am făcut tot posibilul, dar în zadar.

Câte exemplare ați vândut?

Mai puțin de 5.000.

Nu-i chiar un dezastru.

- Da. - Unii ar fi mulțumiți.

Dar aceasta este a treia ta carte.

Bine. Și textul meu?

Este prea autobiografic.

- Vorbești serios? - Dacă vrei părerea mea,

sfârșitul unei iubiri este un teren riscant.

Și chiar titlul: Povestea unui sfârșit.

Dar este o poveste de dragoste.

- Pierderea unui ideal. - Paul, tu citești ziarele?

Ne anunță apocalipsa la fiecare zece minute.

Oamenii au nevoie de energie, de speranță.

Tu poți scrie mai bine.

Gândește-te la asta.

- Bine, dar... - Dar ce?

Îmi va lua ceva timp.

Eu nu mă grăbesc.

Nu sunt vremuri ușoare.

Sunt puțin cam lefter.

Ți-am dat deja un avans pentru această carte.

Nu pot face mai mult.

Paul, aceasta este a patra ta carte.

Astăzi aștept marele roman de la tine.

Și acesta nu este unul?

Nu.

Am terminat cu cutiile.

Mâine ar trebui să primesc un pachet. Poți să-i deschizi tu?

Paul.

Tu mă asculți?

Da.

Spuneam că mâine va trece un curier ca să lase un colet.

Poți să-i deschizi tu ușa?

Da.

Ești nebun să renunți la acest apartament.

Și ce să fac eu singur în trei camere?

Eu plec.

- Și copiii, când îi voi vedea? - Montreal nu este chiar atât de departe.

- Ai văzut cât costă biletele? - Te vei descurca tu.

Ești foarte dură.

Nu, sunt realistă.

Am vorbit cu Christine.

Este de acord să-ți împrumute garsoniera ei.

Și cum rămâne cu noua ta carte? Ai mai avansat?

- Lucrez la ea. - Și dacă nu se vinde, ce o să faci?

Nu știu, nu m-am gândit încă la asta.

Este o nebunie să renunți la fotografie doar ca să scrii.

Ar fi fost o nebunie să continui.

De ce ai renunțat? Câștigai bani frumoși.

Dacă ai fi citit prima mea carte, ai fi știut. Este vorba exact despre asta.

Și copiii tăi, sunt bine?

Nu te deranjează că sunt atât de departe?

Sunt mari și fericiți să o urmeze pe mama lor.

De ce ar trebui să-i opresc?

Și un tată scriitor le va plăti studiile?

La ce speri?

La premiul Goncourt?

Un tată scriitor.

Mi-aș dori să am un tată scriitor în loc de al meu.

Un bărbat frustrat, reprimat opt ​​ore pe zi.

Bătut în cuie de birou

și apoi de canapeaua din sufragerie.

Tăcut, resemnat.

Să-ți iau farfuria?

Nu, voi mai mânca niște salată.

Mai vrei niște vin?

Pentru familie,

sunt copilul care nu a crescut niciodată.

Băiatul pe care îl iubești, dar în care nu ai încredere.

Cel căruia tot trebuie să i se spună să-și facă ordine în cameră.

Astăzi ei ar dori să-mi vadă viața pusă în ordine.

- Poți să o faci? - Îmi pare rău.

- Nu te pot ajuta din cauza spatelui. - Nu-ți face griji, aproape am terminat.

Mulțumesc, tată.

Paul, vino o clipă.

Ia-mi inelul, vinde-l și păstrează banii.

Nu, a fost al tatălui tău. Mulțumesc.

Ca fotograf câștigam în jur de 3.000 de euro pe lună.

În unii ani, chiar 8.000.

De când am renunțat,

încasez doar 250 de euro pe lună din drepturi de autor.

200 sau 300 de euro pe lună nu este o sumă de bani,

dar începi să te obișnuiești.

Când am rămas fără economii și fără nicio perspectivă să le recuperez,

mi-am dat seama că deveneam sărac.

- Nu primiți ajutor de șomaj? - Nu.

Vorbiți engleză?

Nu, nu chiar.

Diplomă?

Doar liceul.

Și aveți 42 de ani.

Aș face orice treabă,

dar am nevoie de timp să scriu.

Vreți să găsiți un loc de muncă care să vă ofere puțin timp liber?

La ce vă gândiți?

Nu știu... portar de noapte?

- Într-un hotel sau într-o parcare. - Nu mai sunt.

Bun venit la Jobbing

Pentru a câștiga niște bani în plus la sfârșitul lunii, devino zilier și dă clic aici.

Înregistrarea ca zilier și client este gratuită.

Atenție: cu 15 zilieri pentru fiecare client,

concurența este acerbă. Trebuie să fii dinamic și motivat.

Care sunt abilitățile tale? Vei fi evaluat, așa că nu trișa.

Servicii de curățare.

Acum, în fața camerei, prezintă-te în opt secunde.

Zâmbește și inspiră încredere. Este cheia succesului.

Bună, mă numesc Paul și am 42 de ani.

Bună, sunt Paul.

Sunt organizat,

eficient și punctual.

Nu ezitați să mă contactați. Mulțumesc.

Dacă adaugi o fotografie, o să-ți crești șansele.

Felicitări! Ești un prestator de servicii.

Fantastic.

După ce mi-a citit prima mea carte, un critic literar mi-a spus:

Vei ajunge departe.

Am ajuns pe strada Pigalle, la etajul șase al unei clădiri în curs de renovare.

Principiul platformei este simplu.

Un client are nevoie de un serviciu

pe care Jobbing le propune imediat mai multor muncitori.

În acel moment începe licitația descendentă.

O diferență de doar un euro în tariful tău poate duce la pierderea locului de muncă.

Cine cere cel mai puțin câștigă.

Suma-i de mizerie, pentru că nu există limită la cât de jos poate ajunge.

Este totul bine, omule?

Da, da.

Nu umple prea mult geanta, altfel nu o s-o mai poți căra.

Aceste mici locuri de muncă au avantajul să-mi lase timp să scriu.

Așa se face că, datorită unui loc de muncă prost plătit,

pentru care nu am fost pregătit, ceea ce m-a făcut să-mi schimb viața.

Caut o persoană eficientă pentru tunderea gazonului și îngrijirea grădinii. Munca temeinică este apreciată.

Khadija Benasa

Khadija Benasa ți-a aprobat oferta de 18 euro.

Paul?

- Da? - Nu ai o mașină de tuns iarba?

Nu, din moment ce aveați grădină, am crezut că aveți și o mașină de tuns iarba.

Nu, altfel aș fi tăiat-o singură.

Vecinii ar putea să aibă una.

Nu, nu vreau să-i întreb. Ei sunt toți niște idioți.

Am găsit asta.

Poate merge cu ea?

Mă voi descurca.

Va dura o viață întreagă.

Am mai găsit și asta.

Trebuie doar să fie în stare acceptabilă ca să-mi pot recupera avansul.

Voi face tot posibilul.

Bine.

Deci?

Merge impecabil.

- Am spus 18 euro, așa-i? - Da.

Mulțumesc.

Paul este amabil, dar complet nepotrivit.

I-a luat 3 ore ca să tundă 25 de metri pătrați de gazon. Absurd!

Vilă în Noisy-le-Sec.

Drumul și amenajarea grădinii: 5 ore.

Total: 18 euro.

Clienta avea pantofi ciudați.

Bluză cu nasturi strâmbi.

Lumbago acut.

Avea unelte potrivite.

- Bună dimineața. - Am venit pentru un pachet.

Mai întâi ne spunem bună dimineața.

- Ce se aude? - Cineva lucrează.

Totul este în regulă?

Da, da.

Când vin la un client, mă uit la picioarele lui.

- Bună dimineața. - Bună dimineața.

Dacă este în șosete,

îmi scot și eu pantofii.

Intră, haide.

Poți să-l ții?

Da, da.

Accept ce îmi oferă

și cel mai prost client nu este cel care plătește cel mai puțin,

ci cel care rămâne acolo cu mine ca să-mi verifice munca.

- Mă face și mai neliniștit. - Ce faci?

Ca să nu se adune praful.

Trebuie să găurești?

Da, trebuie să fac asta ca să montez oglinda.

Sunt chiriaș.

Putm s-o facem, dacă apoi astupăm găurile.

Unde vrei să pun televizorul cu ecran plat?

Urmează-mă.

Scuză-mă.

Alo?

Paul, eu sunt.

Spune-mi, n-ai uitat de cocktailul noilor veniți?

Léa Huttin spune că nu ai răspuns.

- Când are loc? - Pe 18 decembrie.

Da.

Trebuie să vii, tu ești nașul. Contăm pe tine.

Bine, voi fi acolo.

Ce faci?

- Muncesc. - Scrii?

Da.

Te las. Nu vreau să te întrerup.

Abia aștept s-o citesc. Mult succes.

Ajunge!

Au venit pizzele.

Mulțumesc.

- Aveți numărul comenzii? - Da, cine are numărul comenzii?

79.

Nu aveți beri.

- Ți-am spus să comanzi. - Dar am plătit.

- Fac niște punch. - Mulțumesc.

Tu ești prieten cu Sara?

Nu, eu sunt Paul.

- Paul? - Am venit pentru dulap.

Paul! Da, intră.

Îmi pare rău, nu am deloc bacșiș.

- Poți să-mi trimiți prin aplicație. - Da?

- Da. - Cum se trimite bacșiș?

Stai, îți arăt eu.

Nu mai ai șuruburi?

Nu știu, l-am deschis, n-am înțeles nimic și l-am închis la loc.

Faci asta de mult timp?

Nu chiar.

Nu arată ca cineva care face așa ceva.

Arată mai degrabă ca un...

doctor.

Sau profesor.

- Da. - De la ochelari.

Și ce faci?

După cum puteți vedea, sunt un om care se pricepe la toate.

- Eu fac design. - Și eu, lucrăm împreună.

Vă place?

Lucrăm în sectorul alimentar.

A visat să proiecteze lămpi și în schimb a creat ambalaje pentru șuncă.

Dar mi-e bine, nu mă plâng.

Câștig bine.

Mergem la petrecerea Léei?

Da, de ce nu?

- Vii cu noi? - Nu.

Scuză-mă.

Ce mai dulap.

Nu știu de ce l-am cumpărat.

Zilele trecute, după telejurnal, mi-am cumpărat un aparat de vâslit.

Nu înțeleg de ce faci aceste locuri de muncă mizerabile?

Ai putea să trăiești normal.

Normal?

Fă altceva.

Ca ce?

- Altceva. - Tu ești artist.

Nu vrei să te compromiți.

Vrei să rămâi pur.

Te joci de-a săracul.

Nu mă joc.

Nu ești chiar sărac.

Opusul a ceva nu este opusul său,

dar același lucru însoțit de adjectivul adevărat.

Aldous Huxley.

Nu am înțeles nimic.

Haide, oprește-te.

Ce este o persoană cu adevărat săracă?

Persoanele fără adăpost în India,

mizerabilii din Madagascar.

Chiar și cei din Mexico City.

Am călătorit, i-am văzut.

În Franța sunt 11 milioane, dar ei nu ar fi săraci

deoarece aceștia sunt în altă parte?

Haide, oprește-te.

Ea vorbește despre tine.

Da.

Îți spun doar că poți să alegi.

Vă deranjează că nu am un loc de muncă normal, dar fac ce pot.

Trebuie să aibă o logică, asta-i tot.

Voi mă judecați.

- Dar nu. - Ba da.

Ea spune că sunt prefăcut, că pot alege să mă exprim clar, dar că aleg prost.

Sunt norocos dacă fac alegerile corecte. Nu o condamn.

Paul, haide. Nu răsturna situația.

Nu, dar visez!

Tu ești cel care a ales munca sclavilor.

Poate că-i prețul libertății mele.

Și apoi, știți că astăzi sunt sclavi foarte bine plătiți.

Bine, poate că sunt o sclavă bine plătit, dar am o familie,

o slujbă adevărată și îmi asum responsabilitatea.

Eu plec.

Te pup, tată.

Sunt cărți care aduc bani.

De ce nu scrii o carte care să prindă la public?

Ești nebun să renunți la acest apartament.

Mi-a plăcut priveliștea.

- Avea o priveliște frumoasă. - Nu.

Ești nebun să renunți la acest apartament.

Nu.

Minți, acesta nu-i adevăratul motiv.

Nu spun...

adevăratul...

motiv.

Motivul este că suferi prea mult.

Tu nu ești chiar sărac.

De ce nu scrii o carte care să prindă la public?

O nouă misiune: demontarea unui mezanin. Aplică acum!

Elise și Jules ți-au aprobat oferta de 20 de euro.

Ai putea aduce salteaua jos și cu obiectele voluminoase?

Prietenul meu nu poate ridica greutăți.

Da, am copci.

Trebuie să aduci și o mașină de spălat.

Dar nu este foarte mare. Cântărește 5 kilograme.

Am nevoie de ajutor.

Stai acolo.

Da.

Vin eu.

De aici?

Stai, ridic de aici.

Așteaptă.

- Poți s-o faci? - Da, da, da.

Bine.

Ai grijă la saltea.

Mizeria asta de mansardă!

- Ai grijă cum te sprijini. - Da.

Să luăm o pauză.

Nu mai pot.

Este prea greu.

Scuză-mă.

Bine.

Nu, o voi duce eu.

- Vorbești serios? - Sigur.

Îmi pare rău, chiar așa.

Ce coșmar!

- Ești bine? - Da, da.

Îmi pare rău.

Mă doare când respir.

Este normal. Cum ai pățit-o?

Nu știu... M-am mișcat brusc.

Ține-o acolo.

Urcă-te pe cântar.

Bine, îmbracă-te.

O să-ți facă o radiografie, chiar dacă pentru mine este doar o întindere.

- Nu știi când s-ar putea să apară o fractură. - Cât ghinion.

Îți prescriu niște fier, dar trebuie să mănânci mai multă carne roșie.

Poți să adaugi și niște paracetamol?

Nu te va costa nimic, tu ai asigurare medicală publică.

Dar odihnește-te măcar o lună.

Mai trebuie să muncesc puțin.

Reclamele sunt rare în zilele noastre.

O platformă de a-i împinge pe lucrători să cumpere un abonament premium?

În final, aleg oferta plătită ca să-mi crească potențialul.

Concurența devine din ce în ce mai acerbă și îmi reduc tarifele,

până la atingerea unor sume nedemne.

Este aur alb.

Nu văd marca.

Provine din Elveția.

Bine, să vedem.

Îl frec puțin, dar n-o să-l stric.

Da.

Îmi pare rău, dar nu-i din aur, ci placat cu aur.

Cum adică?

Dacă urma de acid dispare, înseamnă că nu este aur.

Și a dispărut.

Nu are deloc aur?

Practic nu, și apoi...

Placarea este foarte subțire.

Ce vei face cu el?

Nu știu.

Ți-l cumpăr eu.

Da.

Cât valorează?

Pentru piatră...

30 de euro.

- Bine. - Da?

- Tatăl tău oricum nu-l folosește. - Mulțumesc, Christine.

Ai grijă. Acum este o piesă de colecție.

Să devii sărac nu înseamnă să trăiești simplu.

Dimpotrivă, sărăcia complică enorm viața.

De la hârtie igienică care trebuie raționalizată

până la temperatura casei pe care încerc să o scad.

Când trăiești cu puțin, mereu ai ceva de la care să renunți.

Drum bun înapoi!

Bună seara.

Bună seara, vă mulțumesc că ați așteptat.

Gara de Nord?

Da.

Paul?

Nu mă recunoști?

Ba da, cu siguranță.

Ești Pierre.

Ce faci în acest taxi?

Lucrez.

Nu mai ești fotograf?

Nu.

Am renunţat.

Tu... tu...

Ești șofer de taxi?

Printre altele.

Lucrez la Paris, dar acum locuiesc la Londra.

Da, știu.

Am un fiu.

Știu și asta.

De pe Facebook.

Da.

- La revedere, Paul. - La revedere.

- Dă-mi numărul tău de telefon. - Ce ai spus?

Grăbește-te, dă-mi numărul tău.

06 39 98 24 08.

Te voi suna.

Vreau să-mi spui totul.

Mi-a plăcut foarte mult cartea ta. Este foarte bună.

Pe curând.

Acela nu este Paul Marquet?

- Ce ați spus? - Nu a sosit încă Paul Marquet?

Alice?

Renunță la fumat!

- Nu poți? - Nu, codul meu nu merge.

- Îl poți păstra? - Da.

Stai puțin.

Numai ce s-a terminat Crăciunul.

Mă ocup de eliberarea oamenilor de brazii lor.

Am tăiat lemne

ca să aprind un foc acasă.

O sticlă de vin Châteauneuf-du-Pape.

Este delicios!

Montlabert 2020.

Un Côtes-du-Rhône?

Cine-i amărâtul care a adus prostia asta?

Ei sunt aici, dar nu mai sunt.

- Nici fiul meu, nici fiica mea. - Când vii?

Acum este complicat. M-am uitat la prețul biletelor.

Voi găsi eu o soluție.

Vrei o mână de ajutor?

Da, cu plăcere.

Revista Poney de acolo.

Nu le mai vindem, nu le cumpără nimeni.

Povestea unui sfârșit

Între profesia de scriitor

și cea de muncitor,

din punct de vedere social, nu mai sunt nimic specific.

Sunt la fel de nefericit ca la cinci după-amiaza

și stau în întuneric, iarna.

Este întuneric, dar încă nu este noapte.

Voi fi sinceră cu tine.

Textul nu este la înălțimea așteptărilor.

L-am trimis comitetului de lectură ca să vadă dacă am omis ceva.

Nimeni nu a fost entuziasmat.

Scrii bine,

ai sensibilitate, talent,

dar asta nu-i suficient.

- Vrei să-mi spui că trebuie să mă opresc? - Nu.

Doar spun că nu vom publica această carte.

Alo?

Alo, sunt eu, tată.

Nu te-am trezit?

Nu, nu-ți face griji, sunt treaz.

Ești beat?

Nu, nu, tată. Mă auzi sau nu?

Nu prea bine, fiule. Este foarte zgomotos.

Sunt la un bar cu niște prieteni, noi petrecem.

Dar de ce mă suni? Este totul în regulă?

Da, totul este în regulă. Auzi asta?

Cuplul vechi de Serge Reggiani

Este cântecul nostru!

Da.

Ce sărbătorești?

Sărbătorim stagiul meu de practică.

M-au acceptat la Morgan Stanley.

Este o firmă uriașă, este o companie fantastică.

Mă bucur că ai sunat să-mi spui asta.

Tu ești tatăl meu, este normal să-ți spun asta.

Este o nebunie, prietenii mei sunt atât de invidioși!

- Tată, ești mândru de mine? - Sigur că sunt.

Îmi poți spune, te rog?

Sunt mândru de tine, fiule.

O să-ți trimit niște bani.

Nu. Păstrează-ți banii, totul este bine.

Te îmbrățișez. Te iubesc, sărbătorește.

- Te iubesc, tată. - Pupici.

Pupici.

Ai fi putut să mă întrebi pe mine. Și în plus, este murdară.

Îmi pare rău.

Acum nici nu o mai pot folosi.

Ascultă-mă, Paul.

Nu-i o idee bună să te găzduiască Christine.

Îmi provoacă o stare de disconfort.

Și nu te ajută.

Tu nu mai ești un copil.

De ce trăiești astfel?

- Ce crezi că faci? - Încerc să scriu.

Dar ce scrii?

Și la ce ți-a folosit?

Bine, te-au publicat, ai apărut la televizor, la radio...

Și apoi?

Vezi și tu că nu se întâmplă nimic.

Nu are rost să mai insiști.

Christine trebuie să recupereze garsoniera pentru nepotul ei.

De ce nu mi-ai spus imediat?

Pentru că mă sperii.

Nu vreau să ajungi pe stradă, ca un vagabond.

Intră, intră.

Bună dimineaţa.

Bună dimineaţa.

Ușa, câinele.

Scuzați-mă.

Ar trebui să-mi scot pantofii?

Nu, este pe balcon. Haide.

Sunt undeva pe aici.

Niște merișori turcești.

Ai acolo niște pământ, va trebui să-l amesteci ca să putem replanta.

- Bine. - Nu, nu te duce acolo, te vei murdări.

Hai, hai, hai.

Poți să-l pui acolo.

Să îndepărtez și rădăcinile?

Da, sigur.

- O să închid, să nu intre câinele. - Îmi voi aduce uneltele.

Mulțumesc.

Bine, am închis.

- Ai terminat? - Da. Să duc sacii jos?

Da, te rog, frumos.

- Aveți o priveliște magnifică. - Da...

Și în spate? Nu le-ai scos și pe cele din spate?

Balconul este într-un unghi, nu ai observat?

Vino pe aici, te rog, îți voi arăta.

Am scris în anunț că sunt 16 ghivece.

Îmi pare rău.

Nu-i mai suport pe acești arbuști, mă deprimă.

Ești aici ca să faci bani, nu-i așa?

O să te plătesc dublu.

Ciao.

- Ciao, tată, ce mai faci? - Ciao.

Bine, și voi?

- Bine. - Uită-te.

Te-am așteptat pentru tort. Împlinește 18 ani, nu-i puțin lucru.

- Da. - Uită-te ce frumos este.

Să numărăm!

1, 2, 3!

Da!

- La mulți ani, dragostea mea. - Mulțumesc.

Ce tunsoare este aceea?

Este mai comod așa.

Deci, cadourile!

- Uită-te, draga mea. - Mulțumesc, ce este?

- Sunt frumoși, mulțumesc! - Arată-i și tatei.

- Va fi mulțumit. - Cei pe care i-am vrut.

- Au o culoare frumoasă. - Da.

- Astea sunt gazelele. - Da.

- Pentru tine. - Ce este?

Vei râde.

- O să râd? - Cadourile lui sunt mereu surprinzătoare.

- Un tricou? - Da, uită-te.

- Ia să văd. - Dar este de-a dreptul absurd!

- Să văd și eu. - Mulțumesc.

- Arată-i-l. - O să-l port des.

- Este frumos. - Vai de mine!

Mă duc să aduc...

Uită-te, mai este și asta.

- Este de la tine? - Da.

Te-ai aranjat pentru aniversarea mea?

Da, îți place?

Stai puțin, să-l deschid.

Mulțumesc, este drăguț.

A fost făcută lângă lacul Blanchette. Tocmai împliniseși 7 ani.

Îți amintești?

Nu prea mult.

Pe drum am vorbit despre lucrurile noastre preferate.

Tu ai spus că-ți plac norii.

Este o fotografie cu tine și norii reflectați în apa lacului.

Este frumoasă.

- Poți s-o înrămezi. - Bine.

Nu stau mult pentru că trebuie să mă întâlnesc cu niște prietene.

- Trebuie să fug, te las? - Da.

- Închid sau ar trebui să și-o dau pe mama? - Dă-mi-o o secundă.

- Mamă? - Da?

- Tata. - Ți-am păstrat o felie de tort.

- Tată, și eu plec. - Pupici, dragilor.

Pupici.

Spune-mi, te ascult.

Este supărată pe mine?

Nu.

Deloc. Este îngrijorată, asta-i tot.

De ce?

Cred că felul...

în care trăiești nu este liniștitor pentru o fată de vârsta ei.

La vârsta ei are nevoie de...

ceva solid și precaritatea ta nu o liniștește.

Am o întrebare.

- Întreabă-mă. - Ai citit cărțile mele?

Sincer, nu cred.

Dar nimeni de aici nu le-a citit. Ne este prea teamă să găsim ceva înăuntru.

Dar nu înțeleg, ce anume?

Tu știi mai bine.

Amănunte despre noi, nu știu, orice îmi trece prin minte.

Sincer, este jenant.

Promite-mi că nu ne vei mai pomeni vreodată în cărțile tale.

Dar de ce?

- Doarece este viața noastră. - Dar și a mea.

Avem dreptul să nu vrem să fim...

Să nu vrem să fim expuși astfel. Este ceva intim.

Poți înțelege asta, nu-i așa?

Dacă vrei să scrii, inventează povești. Ai imaginație.

Când avionul are o astfel de întârziere, se taxează așteptarea?

Nu, este o taxă fixă.

Pe scurt, ea decide.

Du-te în față, bancheta din spate este blocată.

Mergi la numărul 12, pe aleea președintelui Wilson?

- La Fontainebleau? - Da.

- Ai muzică? - Am doar radioul.

Pune radioul.

Nu a spus nimic.

Doamne!

Așa este.

Ei bine...

a fost așa...

rece...

atât de distant.

Înţelegi?

Glacial.

Ca și cum n-ar fi fost acolo...

niciodată nimic.

Nicio viață.

Nicio poveste.

Niciun copil.

Nimic.

Nu mai contează.

Exact.

Trebuia să virezi la dreapta.

O să ocolesc.

Este imediat după duba albă.

Te ajut să-ți cari valiza sus.

Ești foarte amabil.

Poate vrei să-ți încarci puțin telefonul?

Da, de ce nu.

A trecut mult timp de când n-am mai făcut dragoste.

Sunt puțin intimidat.

Şi eu.

Nu mai știu cum să o fac.

Îți chiorăie stomacul.

Îmi este foame.

Îmi pare rău.

Nu am nimic să-ți ofer.

- Numai ce m-am întors. - O să-mi treacă.

Spune-mi că mă placi puțin.

Bună seara.

Bună seara.

Scuză-mă că am întârziat.

Ajunge.

Eu sunt vegetarian, nu mai mănânc carne.

Încă ești taximetrist?

Da.

Fac eu cinste.

- Scuză-mă, de la lucru. - Să faci ce?

Trebuie eliberată o pivniță.

Să golești o pivniță? Dar...

Cât ceri pentru așa ceva?

- Tu cât ai da? - Să-mi golesc pivnița?

100 de euro?

Ești generos.

Dar nu aș accepta la acest preț.

Voi propune 20.

20? Nu, zău așa.

Este prea puțin.

Da, dar suntem mulți pe piață.

Am obținut slujba.

Deci, cum ai ajuns să faci aceste servicii?

Încerc să spun că...

ești deștept

și există o mie de moduri de a face bani.

Ai putea oferi lecții sau consultații.

Ei plătesc bine.

Scuză-mă.

Eu sunt ca toți ceilalți.

Sunt prins în viteză, am un loc de muncă bun, o casă frumoasă.

Consum excesiv, pe scurt.

Cel puțin încetinești ritmul.

Este un lucru frumos.

Scuză-mă.

Paul?

Ce se întâmplă?

Mi-am făcut griji, nu ai răspuns la telefon.

Aici miroase urât, trebuie să aerisești.

Ce-ai făcut?

Un căprior.

L-am făcut bucăți.

Dar ești complet nebun!

- Nu mai pot suporta porcăria asta! - Nu!

Îmi pare rău, domnule.

Hard disk-ul nu mai pornește.

Nu se mai poate face nimic.

Erau lucruri personale înăuntru?

Da, meseria mea.

Și cu ce vă ocupați?

Scriam o carte.

Am pierdut totul.

Tot ce aveam. Nu mi-a mai rămas nimic.

Absolut nimic.

Știți că ar trebui să mergeți acasă.

Să dormiți puțin și vă va fi mai bine după.

Nu mai am o casă.

Tata are dreptate, voi ajunge pe stradă.

Dar ce spune el?

Nimic, îmi pare rău. Sunt obosit.

Vreți să vă odihniți?

Atunci, urmați-mă.

- Poți să fii cu ochii pe casa de marcat? - Sigur.

Poftim.

Aici îmi mai trag puiul de somn.

Haide, liniștește-te.

Așa.

Mulțumesc.

Dacă vrei să scrii, ai niște caiete și un pix. Poți sta aici cât timp dorești.

Bine, prietena mea.

Da, este însărcinată, va naște în curând.

Ei bine, da.

Și tu ce faci? Muncești bine, nu-i așa?

Da.

Totul este bine, unchiule?

Totul este bine, domnule?

Da, da.

Nu, nu tu.

Vorbesc cu un client.

Da, sunt la cafenea.

Ei sunt deja acolo.

- Bună ziua, pot să vă ajut cu ceva? - Bună dimineața, Agathe.

Îmi pare rău, nu te-am recunoscut, am crezut că ești curierul.

Sunt pentru Alice.

Da, o să i le dau.

- Mă bazez pe tine. - Promit.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

- La revedere. - La revedere.

Dragă Alice,

ți-am trimis un text nou.

Am scris despre mine.

Și despre voi, despre copiii mei,

despre tatălui meu

și despre o mulțime de oameni pe care i-am întâlnit în ultimele luni.

Cred că vorbește și despre vremurile noastre.

Vei vedea.

- Jacheta asta! - Este frumoasă, nu-i așa?

Da, îmi place foarte mult.

Uitați-vă în oglindă.

Bună dimineaţa.

- Poftim, este de la Paul Marquet. - Mulțumesc.

- Faci și muncă la domiciliu? - Da.

Am o fereastră mare și caut pe cineva să...

Mulțumesc.

- Plătesc eu pentru doamna. - Bine.

Ai văzut-o pe Agathe?

- Este la copiator. - Bine, mulțumesc.

- Scrie la mașină, imprimă și citește din nou. - Bine.

- Vorbești engleză? - Pizza.

- Nu chiar. - O diplomă?

- Doar diploma de liceu. - Cu ce ​​te ocupi?

Sunt scriitor.

Și altceva.

Nu este o mansardă de la Ikea.

Un vin Côtes-du-Rhône?

Bricolajul este meseria ta?

Nu prea arată ca cineva care ar face asta.

Nu poți vedea marca?

Câinele, ușa...

Va trebui să măturăm temeinic. Este ca un șantier.

Este miezul nopții și trebuie să merg la toaletă.

O iau pe drumul mai scurt,

cel pe care niciun indicator rutier nu mă indică să virez.

Mă opresc

și cobor să constat pagubele.

Nimic grav, dar sunt enervat.

Aud un zgomot de scârțâit pe drum, în spatele mașinii.

Acolo, la vreo zece metri distanță,

se mișcă o siluetă pe pământ.

Un căprior.

Căpriorul este pe pământ.

Nu este mort, dar are picioarele sau spatele rupt.

Nu pot pleca fără să fac ceva.

- Jandarmeria Națională, vorbiți. - Da, bună seara.

Am lovit un căprior, era în mijlocul drumului...

- Sunteți rănit, domnule? - Nu.

- O să aștept. - Ascultați-mă.

Aceasta este linia pentru salvarea oamenilor.

Mă simt vinovat că suferă singura urmă de frumusețe rămasă

în aceste locuri devastate.

Stând în fața lui,

îl privesc o clipă.

Nu am nici cuțit, nici alt instrument letal

pentru a pune capăt torturii animalului.

Mă hotărăsc să-l strangulez.

Această suferință,

această frumusețe condamnată,

această dramă,

este și multă carne.

Scriitorul alimentează un foc care nu cere nimic mai mult decât să fie stins.

Să termini un text nu înseamnă să-l publici,

să-l publici nu înseamnă să-l fi citit,

să-l fi citit nu înseamnă să-l fi plăcut.

Să-ți placă nu înseamnă că o să aibă succes,

să aibă succes nu promite niciun noroc.

Totuşi,

scriitorii sunt imuni la descurajare.

Mulți dintre ei, ca și mine acum,

își aruncă ultimele puteri în aventură.

Am citit-o. Putem să ne întâlnim?

Da.

Ești liber pentru prânz?

Da, da.

La prânz la Café du Gymnase.

Bine.

- Vreți ceva? - O cafea, vă rog.

Textul este bun.

Îl publicăm.

Este următoarea ta carte.

Dar am o problemă.

Care?

Ascultă-mă,

ți-am plătit deja un avans pentru cealaltă carte.

Acum te-ai hotărât să scrii despre condiția ta de scriitor precar.

Este bună, chiar foarte bună.

Dar nu te pot plăti mai mult.

Înţelegi?

Atât timp cât scriu.

O masă roșie, niște cărți, o cameră verde

Pentru Frank

- Poftim. - Mulțumesc, sunt foarte mișcat.

Bună dimineaţa.

Bună dimineaţa.

Pentru Inayat.

- Inayat? - I N A Y A T.

- Mulțumesc foarte mult. - Eu îți mulțumesc.

Bună dimineaţa.

- Scuzați-mă. - Pentru Marie.

- Marie. - Pe prima pagină, vă rog.

Da.

Îmi place foarte mult cum scrieți. V-am citit toate cărțile.

Sunteți amabilă, vă mulțumesc.

- Poftim, Marie. - Mulțumesc, felicitări.

Vă contactez în numele unui prieten care a vorbit pozitiv despre tine. Toaleta mea este stricată.

În două ore?

Ați putea trece pe la mine astăzi?

- Bună dimineața. - Bună dimineața.

Pentru mama mea, Sabrina.

Mulțumesc.

Scuzați-mă, cui s-o dedic?

Alexandre.

- Mulțumesc. - Eu vă mulțumesc foarte mult.

Pentru Marguerite.

Scuzați-mă, mă întorc imediat.

Totul este bine?

- Doar o secundă. - Sigur.

Ciao. Ce mai faci?

- Sunt bine, și tu, tată? - Da, da, bine.

Foarte bine.

Deci,

ai noutăți?

Tată, te sun...

pentru că te-am citit.

Ce?

Am citit cartea ta.

Nu știu cum să-ți spun...

M-a făcut să plâng.

Nu am scris-o ca să-l compătimesc pe cineva.

Nu, nu, nu-i vorba de asta.

Textul este cel care m-a bulversat.

- Serios? - Da.

Mi-a plăcut când ai tuns gazonul cu foarfeca.

Și când te-a oprit polițistul pentru centura de siguranță, a fost amuzant.

Știi că obișnuiam să le spun prietenilor mei

că ai fost scriitor.

Dar acum am înțeles. Le voi da cartea ta.

Sunt atât de mândru de tine, tată.

- Tată, mă auzi? - Da.

De ce nu spui nimic?

Pentru că nu știu ce să spun.

Pentru că mă faci fericit.

De îndată ce voi avea o vacanță, voi veni să te vizitez la Paris.

Și mă voi instala în garsoniera ta.

Nu mai locuiesc într-o garsonieră, stau într-o cameră tehnică.

- O cameră tehnică? - Da.

Atunci mă voi instala în camera ta tehnică.

A fost o plăcere să te citesc, tată.

A fost foarte important pentru mine.

Te îmbrățișez, tată.

Și eu te îmbrățișez, fiule.

Cu curtoazia mea,

cu zelul meu de începător,

trebuie să fi luat locul unui alt lucrător, mai puțin flexibil,

mai puțin zâmbitor, un tip chinuit de griji

pe care eu nu le aveam sau nu le-am simțit

atât de recent încât să mă lovească cu aceeași forță.

Ca mulți alții, sunt atras de flexibilitatea sistemului

și, paradoxal, de impresia de libertate care provine din ea.

Capcana este foarte bine concepută.

Avem de-a face cu un amestec ingenios de libertate și privarea ei.

Disponibilitatea în orice moment

este condiția pentru a putea locui acolo.

Adorm fericit dacă cota mea este mare

și anxios când scade.

Pentru cinci stele muncești mai mult.

Paul este amabil, dar nu foarte vorbăreț. Îi dau o stea ★.

Clientul are zăhărelul și biciul.

Aprecierile se pot prăbuși brusc, fără motiv,

impactându-ți câștigurile pe termen lung.

Platformele nu folosesc represiunea pentru a ne ține sub control.

Algoritmul organizează munca pentru ei.

- O să iau și niște țigări. - Care?

Cele mai ieftine.

Șefii nu se tem de angajații lor.

Un mecanism admirabil

de distrugere

și recuperare a deșeurilor.

- Mulțumesc foarte mult. - Eu vă mulțumesc.

- Așa, nu a fost nimic grav. - Perfect.

- Mi-ai spus că face 25, nu-i așa? - Da.

Am un prieten care se mută mâine.

Pot să-i dau numărul tău?

Bine,

dar eu nu lucrez dimineața.

Dimineața scriu.

Traducerea și adaptarea realizate de ✰✰ GicuPal ✰✰