Original subtitles

FATA DIN VIS Seria 2, episodul 95

Mi s-a spus că eşti un om greu de convins.

Dar m-ai surprins.

Veniți, veniți, domnilor, Să ne bucurăm pentru o clipă,

Înainte ca țărâna neagră să ne acopere ochii,

Să ne bucurăm pentru o clipă, cât mai trăim.

Atunci, să fie într-un ceas bun !

"Soartă" i se spune destinului crud.

Soarta nu cunoaşte nici mila, nici dorința.

Să ne bucurăm pentru o clipă, cât mai trăim !

Eşref, pentru numele lui Dumnezeu, ce-ai făcut ?

I-ai strâns mâna ăluia !

Dacă-i strângi mâna nemernicului ăstuia,

lumea o să creadă că ne temem de el.

Calmează-te, Gürdal ! Toate, la vremea lor.

Deocamdată nu rupem legăturile.

Lasă-l pe marele Celo să creadă că a câştigat.

O să-i vină şi lui rândul. Hai să ne terminăm întâi treaba !

Chiar e nevoie de pază ca să mergem să-i vedem ?

Porți copilul lui Eşref Tek. De fapt, e prea puțin.

Bine, dar ştie Eşref că mergem la ei ?

Încă nu, nu ştie. Dar o să afle.

Apropo, cum se simte Müslüm ? Mai bine ?

Continuă tratamentul. O să iasă curând.

- Avem nevoie de toată lumea. - Aşa-i. Tocmai voiam să-l sun.

Aşa, doamnă doctor. Când ies de aici ?

Rănile se vindecă. Dar adevărata noastră problemă e alta.

- Cum adică "adevărata problemă" ? - Analizele de sânge nu arată bine.

Lama s-ar putea să fi perforat intestinul.

Avem scurgeri intestinale.

Eu mă simt destul de bine.

Sunt pregătit să ies şi să plec de aici.

Fără operație, infecția se va răspândi în tot corpul.

Iar urmarea e evidentă.

Alo ! Spune, Faruk !

Cum te simți ?

Ştii că au venit toate una după alta pe capul nostru.

- N-am putut să avem grijă de tine. - Bine, frățioare. O să ies în curând.

Vin cu primul avion.

Ieşi ? Poate ar fi mai bine să mai stai puțin,

să ți se vindece rănile.

Nu, băiete. Îți spun că mi-e bine. Mă doare spatele de atâta stat în pat.

Nu mai poate nimeni să mă țină aici.

Bine. Noi ne ducem la închisoare, în vizită.

Bine, duceți-vă ! Vin şi eu data viitoare.

- Bine. Ai grijă ! - Mulțumesc.

Ai înțeles ce ți-am spus ? Îți recomand să nu pleci.

Frații mei au nevoie de mine.

Mai bine mor lângă ei decât să zac aici.

Da, doamnă doctor. Vă mulțumesc pentru tot.

O să mai trec pe aici cândva. Dacă mi-o îngădui soarta, desigur.

Rămâneți cu bine !

Dle Kadir, ce cauți tu aici ?

Unchiule, plătesc pentru greşeala altuia.

N-am nicio vină.

- Vrei un ceai ? - Bine.

Reputația lui Eşref Tek a ieşit cam şifonată.

Şeful s-a impus.

Eşref a acceptat să-i plătească un milion de dolari şefului.

Ce zici tu acolo ?

Zic de Eşref. O să-i plătească tribut şefului.

- Eşref ?! - Da.

- Şefului vostru ? - Da.

O să plătească un milion de dolari ?

Da, frățioare, da.

N-ai auzit bine.

Am fost acolo, am auzit cu urechile mele.

Aşa zici ?

Atunci, şeful vostru nu mai are mult de trăit.

- Ascultă ce-ți spun ! - Nu-l cunoşti pe şeful Celo, se pare.

Fă-mi cunoştință, atunci !

Mulțumesc.

- Şefule ! - Da !

Ăsta-i tatăl Orfanilor, Kadir.

A zis că vrea să te cunoască, să-ți sărute mâna.

Zău, Orfanii ăştia nu ştiu nici de respect,

nici de cuviință,

nici de cine-i mai mare şi cine-i mai mic...

Ce-i asta ?

Trebuie să-i învățăm cum să se poarte cu un şef, cum să-i vorbească...

Şefule Celo, am şi eu un nume. Sunt tata Kadir.

Vai de mine ! Poftim, Tată !

Vasăzică eşti duşmanul lui Eşref.

Aşa e. Am fost prieteni pe vremuri. Pe urmă s-au schimbat lucrurile.

Vorbe goale !

Un duşman trebuie să se poarte ca un duşman.

Eşref are o reputație, dar nu se vede.

Şefule, nu te culca pe-o ureche !

Când îl vezi pe Eşref că-ți face pe plac,

atunci să te temi.

Kadir, ce-ar putea să-i facă Eşref şefului meu ?

Zic şi eu...

Orfanii sunt mulți.

- Adică au spatele asigurat. - Nici noi nu suntem ai nimănui.

Sunt oameni care i-ar da lui Eşref un bobârnac într-o clipă.

Iar el s-ar poticni în bobârnacul lor. Aşa că nu-ți face tu griji !

I-auzi !

Hai ! Turnați-vă ceaiul ! Să-l beți cu plăcere !

Mie nu-mi place individul ăsta. De ce l-ai luat printre noi ?

- E un needucat. - A fost prieten cu Eşref.

Dacă ne năpustim asupra tuturor, se unesc şi devin o problemă.

Ne ocupăm de ei pe rând.

Întâi, Eşref, pe urmă îi vine rândul şi lui.

Lăsați actele, pe urmă intrați. Aşteptați o secundă !

Eşref, oamenii nici nu se uită la noi. Toți fug.

Tu eşti singura speranță a Orfanilor. Ce şef, pentru Dumnezeu ?

Să-l ia naiba cu şefia lui cu tot !

Câți şefi n-am văzut noi...

Osman Yildir ! Muhammed Karişan ! Eşref Tek ! Gürdal Bozok !

- Aveți vizitatori. - Cine-i vizitatorul, domnule ?

De unde să ştiu eu ? Azi e zi de vizită.

Duceți-vă şi vedeți !

Nisan !

Frățioare !

Cum ați intrat ?

Irmak şi Gonca au aranjat. Le-a fost tare greu.

Vino, stai jos !

- Eşref, e totul bine ? - Da. Tu ?

Bine.

- Ți-e bine ? - Da.

- Să vă spun ceva... - Ce mai faci, Gonca ?

Ăştia doi au de vorbit. Să-i lăsăm puțin singuri !

Voi stați aici ! Aveți de vorbit.

Vino, Gonca !

- Toate bune ? - Da. La voi ?

E bine.

- Ce face copilul ? - Bine.

- Tu ? - Tu ce crezi, Eşref ?

Ai zis c-o să se rezolve totul. Acum eşti după gratii.

Nu se ştie când o să ieşi.

O să treacă şi asta, Nisan. Crede-mă !

Te cred. Îmi tot spui să cred. Cred, dar toate rămân pe capul meu.

Bine, te cred şi de data asta.

Cum ies de aici, o să fim doar noi trei:

eu, tu şi fiica noastră.

- Te simți bine ? - Nu, nu, nu-i nimic important.

Trec direct la subiect. E un om aici.

Trebuie să-i plătim un milion de dolari.

- De unde a mai apărut şi asta ? - Aşa vrea domnul.

A zis că nu vrea nici bătaie, nici gălăgie, nici şmecherii.

Sigur că are el un motiv.

O avea, dar mie mi se pune de-a curmezişul.

E un individ, şeful Celo. Irmak, Faruk, vedeți voi ce-i cu el !

Are pe cineva afară ? Fiindcă eu nu pot să rabd.

Cum ies de-aici, trebuie să-i fac ceva.

Asta-i clar.

Nu v-ar face probleme şi mai mari ?

Profesore, oricum suntem la puşcărie. Ce probleme mai mari am putea avea ?

Bine, sunteți la puşcărie,

dar măcar aveți posibilitatea să ieşiți.

Asta doar Dumnezeu o ştie, dragă.

- Ce facem ? Nu plătim banii ? - Nu.

Dacă plătim o dată, o să ceară mereu. O să creadă că suntem slabi.

Adevărat.

Eşref a zis să-ți spun să iei din banii lui.

- A zis că înțelegi tu. - Bine.

- De ce râzi ? - Nu e nimic.

- Bine. E vreo veste de la Müslüm ? - Da. Müslüm iese din spital.

Rănile se vindecă. Vine încoace.

Unde vine, băiete ? Nu fusese înjunghiat ?

Ce ştiu eu ? A zis că vine. Ce era să-i spun ?

Bine. Să vă dea o mână de ajutor !

Nu-ți face griji !

De ce ni se-ntâmplă toate astea nouă, Eşref ?

Poveştile mari vin cu încercări mari.

O să trecem vreodată de încercările astea ?

Măcar de ne-ar lăsa cineva să trişăm...

Nisan, nu vreau să-ți faci griji. Nu vreau să te gândeşti la nimic.

Gândeşte-te doar la fiica noastră ! Să îi fie bine ! Să fie sănătoasă !

E uşor ? Ți-e uşor să spui asta ?

Ştiu că nu e. Numai la tine mă gândesc.

Nici eu n-am putut dormi deloc azi-noapte.

Nici eu. M-am gândit numai la tine.

La tine şi la copilul nostru.

Tu nu înțelegi cât de important e pentru mine.

E o ocazie.

E singura mea şansă să las în urmă viața asta blestemată

şi să devin om normal, Nisan.

Eşref, chiar crezi că o să poți deveni om normal ?

O să pot. Cred din tot sufletul. O viață nouă. O şansă nouă.

Nisan !

Eşref !

Nisan !

- Eşref... - Nisan !

Doctor ! Chemați un doctor !

Domnule gardian, ajutați-ne !

- Nisan, respiră ! - Linişteşte-te !

- Te doare ? - Nu mă simt bine deloc.

- Respiră ! - O ambulanță ! E însărcinată !

- Unde-i doctorul ? - Gata, gata...

- Vine. - Doctore, vino !

- Vă simțiți bine ? - Sunt însărcinată.

- În câte luni ? - Două şi jumătate, cel mult.

Ar putea începe sângerarea. S-o ducem imediat la spital !

Ce sângerare, domnule doctor ? Despre ce vorbiți ?

- Veniți cu mine ! - Uşor, uşor...

Nisan, rezistă ! Uite, vine ambulanța.

Rămâneți împreună ! Împreună ! Aveți grijă !

- Gata, Nisan, rezistă ! - Uşurel !

E iubita mea ! E însărcinată. N-o pot lăsa singură.

Doctorul a zis că ar putea începe să sângereze.

- Lăsați-mă, vă rog ! - Nu se poate !

E doctorul lângă ea ! O duc la ambulanță.

Gürdal, n-o pot lăsa aşa !

- Nisan, o să fie bine ! - Stai !

O să vin la tine !

Kadir, ce faci, frățioare ?

Ai avut dreptate, Kenan. Çigdem ne-a trădat.

- I-a spus procuroarei unde suntem. - Ştiu, ştiu. M-am dus la ea.

Nu i-ai făcut nimic, nu-i aşa ? Orice-ar fi, pe fata aia...

Poate că a silit-o maică-sa. Poate a avut vreun motiv.

Las-o baltă odată, Kadir !

Încă te chinui s-o dezvinovățeşti pe Çigdem.

Ne-a păcălit pe amândoi. Sunt lucruri pe care nu le ştii.

Ce mai e ?

Lasă... Să nu te superi şi mai tare acolo, după gratii.

Spune !

A lucrat pentru Eşref de la bun început.

Eşref a strecurat-o printre noi ca spioană.

Ce vorbeşti, Kenan ? Şi Eşref e tot la închisoare.

- Cum vine asta, băiete ? - Nu ştiu. Asta nu ştiu.

Dar a dat pe goarnă. Nici pe mine nu m-ai crezut.

- Nu, nu, nu. Cine zice ? - Eu ! Eu zic.

Am mai spus şi înainte.

De la început am zis şi acum tot eu zic, Kadir.

Poate a obligat-o maică-sa.

Kadir, am vorbit cu ea ! Îți zic că a mărturisit !

- Ce nu înțelegi ? - Nu se poate. Nu !

Fir-ar să fie, Kadir !

Te-ai nenorocit pe tine şi m-ai nenorocit şi pe mine.

Îți zic, Çigdem a lucrat pentru Eşref de la bun început ! Ce nu înțelegi ?

Am vorbit cu ea, am făcut-o să mărturisească...

- Cum, băiete ? - Lucra pentru Eşref ! Îl informa...

Frate...

Trebuie să obțin învoire, Gürdal. Trebuie să fiu lângă Nisan.

Eşref, calmează-te ! Nisan o să fie bine.

- E adevărat ce am auzit ? - Ce-ai auzit ?

Çigdem lucra pentru tine ?

Pleacă din calea ochii mei ! Şi-aşa sunt supărat.

- Lucra pentru tine ? Zi adevărul ! - Da, lucra pentru mine !

Fir-ai tu să fii !

Prima oară-n viață am iubit şi eu pe cineva !

Prima oară !

Ce-ați vrut de la mine ? Ce-ați vrut ?

Numără-ți trădările, Kadir !

O să mai tot fii înjunghiat pe la spate !

O să mai ai parte de trădări !

Mişcă !

Eşref, calmează-te !

Îmi trebuie un telefon. Are careva un telefon ?

Sau ştie pe cineva care are ?

Îi dau orice cere !

Casă, dacă vrea casă, maşină, dacă vrea maşină.

N-are nimeni un telefon ?

Nu. Şi de-am avea, tot nu ți l-am da.

Eşref !

Nu te scapă nimeni din mâinile mele !

Eşref !

Eşref, lasă-l ! O să-l omori !

Lasă-l !

Vino-ți şi tu-n fire ! Vezi-ți lungul nasului !

Voiam doar un telefon, atât ! Un telefon !

Dnă Gülümser, a venit un domn. Vrea să vorbească cu dv.

- Cine e ? - N-a spus cum îl cheamă.

Asta-i bună ! Ce-o fi vrând ?

A zis că vrea să vorbească despre Nisan cu dv.

- A zis că e important. - Bine, să vină !

Poftiți !

- Cine sunteți ? - Un fel de prieten, să zicem.

N-aveți de ce vă teme de mine.

Ce vreți ?

Să-mi povestiți tot ce ştiți despre Bătrânul.

Bine, dar dv. cine sunteți ?

- Ce vreți să aflați ? - Tot ce ştiți.

Sau, mai degrabă, tot ce nu i-ați spus lui Eşref.

Să dea Domnul să nu pierdem copilul !

Doamne fereşte !

Bine, să nu ne gândim la ce e mai rău !

La ce să ne gândim, Faruk ?

Eu am zis aşa ca să vă încurajez un pic.

Îmi dau seama că sarcina e într-o stare critică.

Poate fi un avort spontan.

- Ştii ce cred că ar trebui să faci ? - Ce ?

Să ne încurajezi !

S-ar putea să mă înşel, la urma urmei.

Aşa cred şi eu. Te înşeli, Faruk.

Pe atunci îl chema Arslan. Arslan Aktürk.

Ce an s-a născut ? De unde e ?

Prin '60 sau '61. A crescut la Kirikkale.

Dar nu ştiu dacă tot acolo s-a şi născut.

Nu aveți nicio fotografie de-a lui ?

- Aveam. Cum să nu ? Aveam multe. - Unde sunt ?

Mama şi tata le-au distrus pe toate.

Uitați, trebuie să-l găsim pe omul ăsta.

Conduce o organizație criminală imensă.

Ştiu. Credeți-mă, eu mai mult decât oricine aş vrea să fie prins.

Descrieți-mi-l !

Au trecut 35 de ani de când l-am văzut ultima oară.

Nici nu ştiu dacă mai arată la fel.

Orice detaliu despre viața lui, mama, tatăl, orice !

Nu i-am cunoscut niciodată pe mama şi pe tatăl lui.

Dar cred că numele tatălui lui era Riza, iar al mamei, Ayşe.

V-am zis, a trecut multă vreme.

Dnă Gülümser, au dus-o pe Nisan la spital !

- De ce ? Ce s-a întâmplat ? - I s-a făcut rău.

Iertați-mă ! Trebuie să plec imediat.

Chestiunea acesta e importantă. Dacă vă mai amintiți ceva, sunați-mă.

- O să cercetez tot ce mi-ați spus. - Vă sun. Nu vă faceți griji !

Cum se simte, doamnă doctor ? Bine ?

E prea devreme ca să mă pronunț. Ar putea fi o sarcină riscantă.

A avut vreo supărare mare în ultima vreme ?

Cum să nu ? Prin câte a trecut fata asta !

Bine. După analize, o să vă pot da un răspuns clar.

- Putem s-o vedem ? - Sigur.

Am dus-o sus, într-un salon. O puteți vedea acolo.

Irmak, du-te tu !

Te simți bine ?

Au mai trecut durerile. Mi-e mai bine.

A zis doctorul ceva ? Mie nu mi-a spus nimic.

A zis că o să te faci bine. Că n-ai nimic.

Irmak, nu te pricepi deloc să minți.

A zis că o să vedem. Deocamdată nu e nimic sigur.

Cred c-o să pierd copilul.

- Nu vorbi aşa ! - Tot visez urât...

Ascultă-mă ! Nu-i vremea să te gândeşti la asta, da ?

Eşti o femeie puternică. Mai rezistă un pic ! Atâta tot.

Cât să mai tot rezist ?

Ai răbdare, Nisan !

Pacea fie cu tine !

Bine ai venit !

Cum te simți ? Ai avut vreo problemă pe drum ?

O rană de cuțit nu se vindecă aşa, cu una, cu două.

Mai ales dacă ți-a făcut-o propriul tată.

- Ai banii la tine ? - Aici.

- Bine. - Ai grijă !

Spune ! Ce s-a întâmplat pe urmă ?

Frate, pe urmă a venit o fată. Ziceai că-i vedetă de film.

Păr aranjat, unghii date cu ojă, ceva de nedescris.

Toată lumea se uita cu gura căscată la ea.

- Serios ? Cum o cheamă pe fată ? - Nisan Tekyol.

N-o cunosc.

Era cântăreață. Cânta pe stradă. O brunetă.

Frumoasă fată ! Ce-a făcut Eşref Tek ?

S-au îmbrățişat. Ziceai că-i film vechi !

Eşref se uita la ea duios. Fata se uita la el îndrăgostită.

Chiar în cel mai trist moment, lacrimile curgeau şuvoi... pac !

- A leşinat fata. - Nu mai spune !

Zici că povesteşti un film. Şi pe urmă ?

Pe urmă, Eşref a intrat în panică. Striga, țipa să-l lase...

Curat film !

S-a aranjat întâlnirea pentru predare.

- Rezolvăm imediat, şefule. - Perfect !

Numai să nu cadă-n vreo capcană. Paza bună trece primejdia rea.

Le zic imediat. Nu-ți face griji !

Bine.

- Sunteți oamenii şefului Celo ? - Întocmai.

- Nu se deschide. - Cum nu se deschide ?

Fiindcă doar Eşref ştie cifrul.

Şeful nu ne-a spus nimic despre asta.

Atunci, spuneți-i ! Afară lucrurile s-au schimbat mult.

Nu mai avem încredere în nimeni. Mai ales Eşref.

Duceți-i-o voi ! Mai departe rezolvă Eşref.

Bine.

- Şefule, servieta e la noi. - Perfect ! Absolut minunat !

Dodo ! Vino, băiete !

Ia ăsta şi du-i-l lui Eşref !

Zi-i că-i darul meu de bun-venit.

Să vorbească cu cei dragi !

Să înțeleagă cine-i şeful Celo şi ce putere are !

Bine, şefule.

Mulțumesc.

Salutări de la şeful Celal !

Bine, dar cum o să bagi servieta aici ?

Am vorbit cu Pescarul.

Vorbeşte cu directorul închisorii şi rezolvă el.

- Pot să intru ? - Sigur.

Nisan, înțeleg foarte bine ce simți. Şi ai perfectă dreptate.

Dar, te rog, înțelege-mă şi tu pe mine !

Vreau să fiu lângă tine. Eşti fiica mea.

Şi mie îmi pare rău că am ridicat vocea la dv.

Toate s-au întâmplat dintr-odată.

Dnă Gülümser, chiar n-am ştiut cum să fac față situației.

Şi apoi, să fim mamă şi fiică după atâția ani

e tare greu pentru mine.

Ai dreptate.

Dar vreau să fiu cât îmi permiți de aproape de tine.

La vârsta mea... Vreau să fiu alături de tine.

Nisan, poate-ți sunt de vreun folos.

- Eşref ! - Nisan ! Am murit de grijă.

- Eşref, tu eşti ? - Nisan, mă auzi ?

Acum te aud. Am zis eu !

Am zis că o să mă suni. Că o să găseşti negreşit o cale.

Am zis că nu mă laşi la greu.

Nisan, cum te simți ? Te doare ceva ?

Acum mi-e mult mai bine. Se mai întâmplă în timpul sarcinii.

Să nu-ți faci nicio grijă ! Să nu stai cu gândul la mine !

Dar la cine să mă gândesc, Nisan ? Cine e lângă tine ?

Dna Gülümser, Irmak, Faruk, Gonca... Toată lumea are grijă de mine.

Nu-ți face griji !

Te-au luat aşa, brusc, de lângă mine !

N-am putut să fac nimic, doar m-am uitat după tine.

Dacă-mi trăgeau trei gloanțe în inimă, şi nu mă durea atât.

Din cauza mea. Totul e din vina mea.

Nu te mai gândi la asta ! Aici totul e bine.

Şi fiica ta, nu-ți face griji !

- Fiica mea ? - Fiica noastră.

Parcă şi când rosteşti "fiica mea" ți se schimbă vocea...

- Să nu crezi că nu observ ! - Aşa zici ?

Da. Sunt geloasă, Eşref.

O să fiu şi după ce se naşte fiica ta.

Ar trebui să fiu lângă voi, Nisan.

Eşref, nu face asta ! Calmează-te, te rog !

Suntem tefere, nu-ți face griji !

E ultima treabă pe care o fac. Ultima, da ?

Trebuie să închid acum. Aveți grijă ! O să sun din nou.

Bine, Eşref. Ai grijă de tine !

- Alo ! - Alo ! Irmak, am vorbit cu Nisan.

Zice că se simte bine, dar tot stau cu gândul la ea.

Totul e bine, nu-ți face griji !

Am zis să rămânem la spital în seara asta,

ca măsură de precauție.

Bine.

Salvează numărul ăsta ! Dacă se întâmplă ceva, anunță-mă !

Bine, aveți grijă şi voi !

Nu-l lăsa pe nervosul ăla să intre în necazuri !

Nu căutați problemele !

Fratele ăsta al tău e nebun. Cu greu îl țin în frâu.

Îmi era mai uşor singur.

Rezistă, Eşref ! Aici totul e bine.

- Rezistați şi voi acolo ! - Mai vorbim.

Care-i treaba ? Nu eşti în apele tale.

- Ai vreo problemă ? - Am.

Am câteva probleme, dar le rezolv eu !

E o chestiune de trădare. Cineva o să răspundă pentru asta.

Urâtă situație ! Pot să mă aşez ?

Poftim !

- E vreo femeie la mijloc ? - Da.

Durerea trădării e mai amară decât închisoarea pe viață.

Nu trece aşa de uşor.

Tu ce-ai făcut ? Ce-ai hotărât cu Eşref ăsta ?

A înțeles cine are puterea. Am ajuns la o înțelegere.

Dar tu eşti ditamai şeful.

Pentru ce să faci tu o înțelegere cu Eşref ?

Avem o ordine aici, Kadir.

De când a venit el, deținuții vorbesc pe la colțuri.

Discuțiile astea trebuie oprite. Ai înțeles ?

Rezolvăm totul pe cale paşnică.

Vasăzică Eşref chiar a acceptat să plătească toți banii ăia ?

Am vorbit. Mi-a recunoscut superioritatea.

Am făcut şi eu ce era nevoie. Ce rost au cearta şi duşmănia ?

Dar, dacă se va ajunge la asta,

nu va găsi altul mai sângeros decât mine.

Eu însă îi dau fiecăruia o şansă.

Îl cunosc bine pe Eşref, şefule Celo.

Cine se-nțelege cu Eşref n-are viață lungă.

Poate ai dreptate. Dar pe mine încă nu mă cunoşti.

Eu aştept, Kadir. Mă uit cine-i om, cine nu-i...

Ce zic, aia fac.

Şi tata dacă m-ar nesocoti, tot n-aş avea milă.

Nici n-am avut, de altfel.

Cine trădează de trădare are parte. Hai, culcă-te ! Lasă asta !

De ce nu-mi dai cafeaua ? Ți-am dat banii.

Aparat idiot !

Spune, Müslüm !

Faruk, sunt lângă sediul lui Celo sau cum l-o mai fi chemând !

Cum am vorbit.

Bine, îți trimit nişte oameni.

Nu mai vorbi prostii ! Ce legătură are ? Rezolv eu.

Bine, dar tot nu ți s-au vindecat rănile !

Hai să-ți schimbăm pansamentul ! Nu-mi face probleme !

N-am nimic ! Tu ai grijă de fete !

- Sun eu, dacă se întâmplă ceva. - Bine, ai grijă !

Bine.

Ce faci ? Le iei banii oamenilor şi nu le dai cafeaua ?

A plătit fata, şi n-are cafea.

Aşa !

Irmak ! Cafeaua.

- Cum ai reuşit ? - Vorba dulce mult aduce.

Am apăsat pe nişte butoane şi a mers.

- Vrei ceva ? - Ce ?

Nu ştiu, nişte pantofi mai comozi, haine... Le aduc băieții.

- De ce, arăt rău ? - Nu, arăți bine, ca întotdeauna.

- Mă gândeam să stai comod. - Nu. Mi-e bine.

Stai jos ! Ai obosit şi tu.

Faruk !

- Zi-mi o poveste ! - Cum adică ? Ce poveste ?

Nu ştiu, ceva plin de speranță. O poveste în care eroii sunt fericiți.

Nu există aşa ceva în cărți ?

Din câte ştiu eu,

toate finalurile fericite sunt doar în poveşti.

Poate cărțile nu spun toată povestea.

Poate. Am citit odată una, cu ani în urmă.

Zicea aşa...

"Nu există final fericit, există doar clipe fericite."

"Şi unii oameni luptă toată viața pentru mai multe clipe ca acelea."

Ce frumos ! Mai zi-mi !

Închipuie-ți un orăşel în care toți sunt străini.

Un loc în care nimeni nu se uită la nimeni.

Acolo trăia un grup de oameni. Nu erau eroi.

Nu aveau puteri deosebite.

Ştiau doar cum să nu renunțe.

Au hotărât să rămână uniți.

Era un bărbat care nu avea pe nimeni. Fără mamă, fără tată.

În fiecare dimineață, îşi deschidea brutăria

şi făcea covrigi. Dar nu-i păsa dacă se vând sau nu.

Ajuta pe oricine era singur, care nu avea pe nimeni.

El avea grijă de ei.

Se trezea devreme în fiecare dimineață.

Umbla prin tot orăşelul şi ajuta pe toată lumea.

Aşa era el.

Mai era şi o femeie.

Orice se întâmpla, îl urma pe bărbatul pe care-l iubea.

Nu-l lăsa singur.

Toată lumea din oraş care se uita la ea era sigură

că asta era adevărata iubire.

Dar bărbatul iubit era departe acum. Femeia îi ducea dorul.

Mai era un bărbat. Nu avea serviciu.

Era cam nebun, dar iubea copiii tare mult.

Fiindcă îşi pierduse propriul copil cu ani în urmă.

În fiecare zi, se ducea în parc şi se juca cu ei.

Erau şi oameni răi, fireşte. Oameni care striveau speranța.

Care nu credeau în aşa ceva. Ba chiar uneori câştigau.

I-au închis brutăria omului. Au batjocorit iubirea femeii.

Le-au luat pâinea celor care nu aveau pe nimeni.

Cum aşa ? Eroii noştri au fost înfrânți ?

Nu. Ei ştiu mereu să se ridice.

Femeia îl iubeşte în continuare pe bărbat.

Bărbatul luptă mai departe pentru cei singuri pe lume.

Ei nu luptă ca să câştige. Luptă ca să nu renunțe.

Ca să rămână o familie.

Frumos !

Şi n-au mai fost şi alt bărbat şi altă femeie în orăşelul ăla ?

Ba da. Dar nici ei nu ştiau încă încotro merge povestea lor.

Fiindcă încă le era teamă.

Măcar acum ştiu că au o poveste.

E şi asta ceva.

- Ți-e foame ? - Nu. N-am poftă de nimic.

Şi eu, când eram gravidă cu tine, am slăbit mult din cauza stresului.

Mama tot făcea mâncare, plăcinte,

tot încercând să mă convingă să mănânc.

Te deranjează când îți povestesc din trecut ?

Sincer, nu simt mare lucru.

Parcă ar fi povestea altcuiva, nu a mea. A unei străine.

Ai dreptate.

Dar eu, când sunt lângă tine, nu mă pot stăpâni.

Ai dreptate. Tot ce-ți povestesc, tot ce s-a întâmplat,

da, cred că e doar trecutul meu.

Iertați-mă, n-am vrut să vă supăr...

Bună seara !

- Bine ai venit, fetițo ! - Bine v-am găsit !

- Gonca ! - Nisan ! Te simți bine ?

- Mi-e mai bine. Tu ce faci ? - Lasă-mă pe mine ! Mi-e bine.

- E vreo veste de la Müslüm ? - Da. Am vorbit cu Faruk.

Se simte mai bine. Începe să se înzdrăvenească.

A luat-o razna auzind că suntem închişi aici.

O ține una şi bună că vine la frații lui.

Dementul !

- Nu trebuia să se opereze ? - E tare căpos.

Nu merge aşa ! Cum ieşim, îl convingem să se opereze.

Nu-ți face griji ! Mă ocup eu. Dacă e nevoie, îl duc de mână.

Băiete, ce tot suspini ? Ajunge, gata ! I-ai auzit vocea.

- Linişteşte-te puțin ! - Aşa e. Mi-a prins bine.

Auzi, Eşref !

Dacă am fi acasă acum...

Am ieşi pe balcon şi ne-am uita la mare.

Vremea-i tot mai frumoasă.

Nu înțeleg de ce ne bagă la închisoare tocmai acum !

Iarna, frate, iarna să ne închidă ! Iarna să facem puşcăria !

Ce treabă avem noi aici, pe vremea asta frumoasă ?

Te întreb ceva.

De când stai tu pe balcon şi te bucuri de privelişte ?

- Că eu nu-mi amintesc. - Ce-are ?

M-am plictisit aici, între patru pereți.

Parcă nu mai am aer.

Acum, numai gândul la balconul ăla, şi mi se pare rai.

Ăla-i raiul acum pentru mine.

Cât timp le am pe femeia pe care o iubesc

şi pe fiica mea lângă mine, aş trăi şi între patru pereți, Gürdal.

Ce-i cu tine, Eşref Tek ? Vorbeşti ca un adevărat tată.

Fiica mea în sus, fiica mea în jos... Ce-i asta ?

Dacă te enervez, nu mai vorbesc, Gürdal.

Fii serios ! Ai înnebunit ? De ce m-ar enerva ?

Dimpotrivă, mă bucur.

Sunt mândru că o să devii tată. Mă bucur de parcă aş deveni eu.

- Mulțumesc. - Şi încă ceva !

N-ai zis tu că nu se ştie încă ce e ? Ce-i tot tragi cu fata ?

Nu se ştie. Aşa sper eu.

Fii atent ! Băiat ! Ție ți se potriveşte un băiat.

Să fie băiat !

Ba să fie fată, Gürdal ! Să fie fată !

- Serios ? - Mai bine fată, Gürdal.

Să nu fie băiat şi să ajungă ca noi ! Să fie un om bun. Să studieze !

Să se facă profesoară !

Să fie un copil folositor țării şi neamului ei !

Să dea Domnul !

Vorbesc şi eu cu Gonca. Poate mai facem o încercare.

Poate ne revenim...

Zic că poate înfiem un orfan. Dar băiat. Eu vreau un băiat.

Să mă hârjonesc cu el. Să-l duc la meci...

După meci, să mâncăm chiftele în fața stadionului. Cum sună ?

- Pot să-ți spun ceva ? - Zi !

Să dea Domnul să ai şi tu o fată, Gürdal !

De ce ?

Să nu mai fie altul ca tine pe lumea asta. Lasă...

Ai dreptate.

Poftim, am renunțat la el dinainte să-l am.

Întocmai.

- Măcar să fie sănătos. - Amin !

Amin !

- Îți aduc un ceai ? - Beau un ceai.

Am mai cerut câteva analize.

Erau câteva lucruri de care voiam să fiu sigură.

Cum adică ?

Dră Nisan, o să vă vorbesc deschis.

Poziția uterului şi locul în care s-a fixat sacul gestațional

nu sunt aşa cum ne-am dori.

Asta creşte riscul de pierdere a sarcinii.

În plus, valorile hormonilor par normale, dar cresc cam lent.

Şi asta ne face să fim mai prudenți în privința sarcinii.

Există şi riscul de sângerare.

Doamnă doctor, ce vreți să ne spuneți ?

N-o să fie un drum uşor.

S-ar putea să trebuiască să fim pregătiți pentru orice.

Nisan...

Ni te-am dorit atât de mult !

Alesesem totul, de la casa în care aveai să creşti

până la camera ta.

Ne bucuram, spuneam c-o să avem o fetiță...

Eram gata să fac orice pentru tine.

În clipa asta, eşti singurul lucru de care se agață Eşref.

Să avem o fiică. Să te naşti... Să fii sănătoasă !

Eu şi Eşref o să trecem peste orice.

Găsim noi o cale.

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 95, SERIA 2