Original subtitles

FATA DIN VIS Seria 2, episodul 46

Alo ! Ceren, Nisan e cu tine ?

Nisan e acasă. Eu a trebuit să ies un pic.

Ciudat ! A zis că vine la hotel. Tot n-a venit.

O sun, şi nu răspunde. Care-i treaba ?

A avut programare la psihiatru azi, Eşref.

S-a simțit cam rău. Aşa că am trecut pe acasă.

- E acasă acum ? - Da.

Bine, închide !

Intră odată ! Înțelege şi tu de vorbă bună !

Intră, hai ! E pentru binele tău.

Îți spunem că eşti în pericol. Vine Irmak imediat, îți explică ea.

Doamne fereşte !

- Aşa, ați venit ? - Irmak !

Bine ai venit, draga mea !

Ce tot spune ăsta ? Că aş fi în pericol...

Nici chiar aşa, dar e mai bine să ne luăm măsuri de precauție.

Cum aşa ? Ce se-ntâmplă ?

Nu pot să-ți spun, dar fă cum îți spune Gürdal !

Ți-ai primit răspunsul ? Vino !

Aşa, a venit şi Faruk. Vă rog, scăpați-mă de nebunul ăsta !

Asta sperăm şi noi, dar... Bine ai venit, Gonca !

Despre ce vorbeşti ? Omul m-a luat pe sus şi m-a adus.

Nu mai vorbi atât ! Te-am adus pentru binele tău.

Asta, unu la mână.

Doi la mână, tu, domnişorică, ştiai ce mi-a făcut asta ?

Ştiai că m-a mințit ?

Că-i sarcină în interiorul sau în afara a ceva...

- Ştiai că e încă însărcinată ? - Ştiam.

Ce fel de soră eşti tu ? Ce fel de om eşti ?

V-ați unit împotriva mea ? Puneți la cale ceva împotriva mea ?

Gürdal, asta-i o chestiune personală.

Poate n-ar trebui s-o discutăm aşa, de față cu toată lumea.

De față cu ce lume ? Cine-i străin aici ?

Ție nu-ți sunt străini.

Cine ? Cine nu mi-e străin ? Profesorul ?

Sau Irmak, pe care o numesc "sora mea",

dar cu care ticluieşti tu toate boacănele ?

Care dintre ei ?

- Nu înțelegi. Nu, eu plec. - Unde pleci ? Treci încoace !

Nu mă face să-mi pierd răbdarea !

Dacă-ți spunem că eşti în pericol înseamnă că eşti. Stai cuminte !

- Eşti pacostea vieții mele ? - Sunt.

Sunt cea mai mare pacoste care există. M-ai înțeles ?

Sunt pacostea întruchipată. Mă fac înțeles ?

Sunt o pacoste chipeşă şi sexy. Şi cum spun eu, aşa o să fie !

- Ce îmi spui tu mie aici ? - Gonca, îți doresc răbdare, serios !

- Amin ! - Nouă, tuturor.

- Sună-l pe Müslüm ! - Bine că mi-ai amintit ! Stai !

- Alo ! - Müslüm, ce faci ?

Bine, ce să fac ? Aştept în fața casei.

- N-ai vorbit cu nimeni ? - Nu.

Ştiu că, dacă intru acum, iese scandal.

Şi ce o să faci ?

Ce să fac ? Aştept în maşină până dimineață.

Dacă nu, îl anunț pe unul dintre băieții noştri să vină.

Bine, în regulă.

Nisan, pentru Dumnezeu, nu te mai împotrivi !

Hai măcar să-ți dai cu crema asta !

- E Eşref. Ce să-i zic... - Stai, mă duc eu.

Nisan !

- Eşref, nu mi-e prea bine. - Asta văd...

Ce s-a-ntâmplat ?

- Noapte bună ! - Mulțumesc, Ceren.

Şedința... Şedința a mers prost.

- Afra ? - Totul.

Trebuia să vii şi la hotel. N-ai venit.

M-am răzgândit.

- De ce ? - Ți-am zis că nu mă simt bine.

Nisan, îmi spui sau o ținem aşa cu întrebări ?

Cât de mult ai iubit-o pe Rüya ?

- Iar subiectul ăsta ? - Răspunde-mi ! Sunt curioasă.

Cu siguranță nu mai mult decât pe tine.

Dar ai căutat-o 20 de ani.

Pe tine te-aş căuta o sută de ani, Nisan.

Dacă ai vedea-o, ai recunoaşte-o ?

Ce întrebări fără noimă !

Eşref, te rog, răspunde-mi, sunt curioasă !

De unde să ştiu ? Au trecut atâția ani.

Poate că aş recunoaşte-o.

Dar au trecut atâția ani... Cum ai recunoaşte-o ?

Putem să închidem subiectul ăsta ?

Nu, o să-mi spui. O să-mi povesteşti despre Rüya.

O să-mi spui de ce l-ai omorât pe omul ăla.

- Nisan, ți-am spus deja totul. - Nu mi-ai spus totul, Eşref.

De ce l-ai omorât pe omul ăla ?

- Nisan... - Răspunde-mi !

Nemernicul ăla, proprietarul fermei, o molesta pe Rüya.

Spune-mi !

- Nu ştiu de ce vrei să afli, dar... - Am zis să-mi spui !

L-am văzut pe nemernic. Am văzut cum se furişa în camera ei.

L-am văzut pe ticălosul ăla fără onoare şi am înțeles ce face.

Cât de departe a mers ?

De ce discutăm acum despre asta ?

Am întrebat cât de departe a mers, Eşref !

Atât. Atât cât ți-am spus. Ce a fost pe urmă n-am văzut.

Oricum, mi se urcase sângele la cap. Am jurat că-l omor pe nenorocit !

Cu orice preț.

Fetiței ăleia...

Fetiței ăleia nevinovate şi frumoase...

Animalul ! Şi i-am luat viața, ca să nu poată merge mai departe.

Eşti mulțumită ?

Nisan, ce se întâmplă ? De ce mă întrebi toate astea ?

Am venit la hotel. Irmak şi Faruk vorbeau.

Ți-au dat poza Rüyei.

- Aia nu era Rüya. - Nu minți !

Nisan, încearcă să se joace cu mintea mea.

Încearcă să mă tulbure.

- Se vede că au reuşit. - Nisan !

- Există o poză sau nu ? - Există.

- Bine, arată-mi-o ! - Nu o am la mine.

Bine, pune pe cineva s-o aducă !

Nisan, dacă mai spui un singur cuvânt despre asta,

mă ridic şi plec de aici.

Ce se-ntâmplă ? De ce te scarpini aşa ?

Ia să văd !

Nisan, ce e asta ?

Nu mi-e bine deloc, Eşref.

Nisan, ce sunt astea ? Stai ! Îl sun pe doctorul Nedim.

Nu vreau. Nu vreau pe nimeni !

Stai...

Nedim !

- De ce m-ai mințit ? - Mi-ai lăsat de ales ?

De parcă ți-ar fi şi păsat !

Cine ştie cu câte femei te-ai încurcat tu între timp !

Nu există nicio femeie ! Să mă bată Dumnezeu dacă e vreuna !

- Nu jura ! Chiar o să te bată ! - Ba jur. Să mă bată !

Fato, avem agenda încărcată. Eşref a devenit Tată !

Felicitări ! Să crească sănătos, alături de părinții lui !

Nu în sensul ăla. Adică a trecut în fruntea Orfanilor.

A devenit Tatăl Orfanilor !

Ştiu, cretinule !

Vasăzică nu te-ai încurcat cu nicio femeie...

Îți zic că nu. Chiar nu există aşa ceva.

Bine, uite, ca să nu mai fie nicio minciună între noi...

S-a întâmplat ceva o dată. Era Neriman.

M-a sunat în toiul nopții.

"Ard, mor, te rog !" şi-aşa mai departe.

I-am zis: "Eşti bolnavă ? Haide, fugi de-aici !"

Fato, glumesc. Nici vorbă de aşa ceva !

Tu nu mă cunoşti deloc !

Dacă te cunosc câtuşi de puțin,

la ce libido ai tu, te-ai cățărat şi pe pereți !

M-am cățărat, dar pe urmă am căzut.

Mă nedreptățiți !

Hai să nu mai vorbim despre mine ! Măcar o dată, pentru Dumnezeu !

Cum e ? Ce face copilul ?

- Copilul ? - Da.

Nici măcar "copilul nostru" nu poți să spui.

Fato, o să am mereu grijă de voi. Ce Dumnezeu ?

Ce-o să faci ? O să-l alăptezi ?

Nu, asta nu pot. Nu se poate.

- Atunci, ce poți să faci ? - O să am grijă de voi. Ai înțeles ?

Eu n-am nevoie de banii tăi, nătărăule ! De tine am nevoie !

Exact asta zic şi eu. O să am grijă de voi.

O să fiu lângă voi. Ce Dumnezeu ? De ce te-ai înfuriat aşa ?

Nu înțeleg.

- Bine, gata, ieşi ! - Cum adică ? Ce faci ? Eşti nebună ?

- Nu te vreau aici ! Chem paza ! - Care pază ?

- Ieşi ! - E hotelul meu, oricum.

Müslüm ! Te-a văzut mama. A trimis asta.

- A zis să nu stai flămând. - Mulțumesc, băiete.

Vai de mine !

Sendviş cu pastă de roşii, caşcaval şi cârnați ! Preferatul meu.

- Mulțumesc ! - Poftă bună !

- Ia spune, tata e acasă ? - Nu ştiu. Cred că era.

- Bine, mulțumesc. - Cu bine !

Măicuța mea dragă !

N-am niciun nume. Tu o să-l găseşti.

Cam 1,85 m înălțime. Împuşcat în piciorul stâng...

Un bărbat în costum negru.

Cum găseşti pe cineva care se potriveşte descrierii,

mă suni.

Bine.

N-am ştiut care-ți place mai mult.

Intră !

Ai trecut prin vreun stres intens ?

Am fost împuşcată. Era să mor. Asta se pune ?

Ceva mai recent.

S-a dus la psihiatru. Şi-a amintit de sora ei.

- Ar putea avea legătură cu asta ? - Se poate.

Totuşi, ar fi bine s-o vadă un dermatolog.

Dă-ți cu asta dimineața şi seara pe zonele care te mănâncă, da ?

- O să te simți mai bine. - Bine. Mulțumesc.

Cu plăcere.

Mulțumesc mult, Nedim. Îți rămân dator !

- N-ai pentru ce. O seară bună ! - O seară bună !

Dă-mi brațul.

- De ce-ți faci asta ? - Ce-mi fac ?

Tot scormoneşti subiectul ăsta.

Poate că, atunci când o s-o găseşti pe Rüya, o să mă laşi şi o să pleci.

Nisan, am trecut de mult de asta. Pentru mine, exişti doar tu.

Propoziția asta a fost prea simplă. Am nevoie de mai mult de-atât.

Nu mă prea pricep la înflorituri. Ştii doar !

Eu zic să încerci !

Hai să încerc !

Înainte de tine, nu credeam c-aş putea iubi vreo femeie.

După ce-am început să te iubesc,

lumea a devenit un loc în care puteam, în sfârşit, să respir.

Pentru prima oară am simțit că am şi eu conştiință,

că-mi bate inima.

Pentru prima oară, m-a durut inima când ne-am despărțit.

Am suferit. Mi-a venit să plâng de parcă eram licean.

Pentru prima oară.

Parcă mă născusem din nou.

Tu erai ziua mea, soarele meu, suflarea mea, totul.

Am început să fiu geloasă.

- Pe cine ? - Pe Rüya.

Nimeni nu are de ce să invidieze o durere ca asta.

Numele ei nu e Rüya. Eu i-am pus numele ăsta.

Vrei să spui că n-ai mai iubit pe nimeni după aceea ?

Singura mea iubire.

Am rămas prizonierul ochilor tăi delicați ca o broderie.

M-am cufundat într-un vis pe cele mai tulburătoare cântece.

În zadar, nici cea mai tristă muzică nu mă alină.

O văd pe Rüya în ea.

Am simțit ca şi cum mi s-ar fi înfipt un cuțit în inimă.

Mi s-au înmuiat genunchii. Era ca un vis.

Amintirea ta săpată-n inima mea a crescut odată cu dorul.

Când mă cufund în trecut, doar tu rămâi în sufletul meu.

Chipul tău frumos şi vocea ta dulce...

Amintiri din trecut !

Când privesc în urmă, simt un gol. Nu-i sfârşitul, e doar o despărțire.

Acest rămas-bun nu e pentru noi.

Fiecare zi e un chin.

Iar acum, între patru pereți, mă îmbată numele tău.

Şi, în fiecare vers, inima mea se revarsă ca un torent.

Ca un poet nebun !

Nu pleca, iubirea mea, dorul acesta e o capcană pentru noi.

Se simte o mare singurătate în vocea ta.

- Fiindcă o inimă... - Iubeşte o singură dată.

De-ai veni, de-ai vedea cât de nefericit sunt !

Pretutindeni e tristețe.

Simpla ta amintire nu-mi mai e de ajuns.

E cu totul altfel...

Dragostea asta nu poate fi descrisă în cuvinte.

De mi-ar dărui lumea-ntreagă tot n-ar valora cât privirea ta !

De-ai veni odată !

Eşti rănită ! Ai fost atinsă...

De mult...

Niciun vis nu e doar un vis.

Nu e nevoie să-mi spui că mă iubeşti, Eşref.

- Nisan ! - Da !

Te iubesc !

De-ai veni, de-ai vedea cât de nefericit sunt !

Nu pleca !

Simpla ta amintire nu-mi mai e de ajuns.

E cu totul altfel...

Dragostea asta nu poate fi descrisă în cuvinte.

De mi-ar dărui lumea-ntreagă n-ar valora cât privirea ta !

N-o să renunț niciodată la tine !

Te iubesc foarte mult.

Şi eu te iubesc foarte mult.

De-aş fi fost eu Rüya !

Nisan, bine că nu eşti ! Tu eşti cu mult dincolo de ea.

De unde ştii că nu sunt ?

Dacă ai fi fost, mi-aş fi dat seama.

Vasăzică ai uitat-o ?

Să uit... Nu mi se potriveşte.

Strâng frumos şi pun pe un raft.

Şi pe urmă nu mai deschid niciodată.

- Adică o să rămână mereu acolo. - N-are nimic.

Ca un licurici lângă soare.

Poate că, într-o zi, o s-o găseşti. Poate, mâine...

Poate, chiar mai curând.

Pentru mine nu s-ar schimba nimic.

- Îmi pare tare rău pentru tot. - De ce-ți pare rău ?

- Pentru tot. - Să nu-ți pară rău pentru nimic !

Suntem împreună. Până când moartea ne va despărți !

Până când moartea ne va despărți.

Hai să-ți dau şi pe spate !

Çido !

- Hai să-i punem un nume ! - Cui să-i punem nume, Kadir ?

- Relației noastre ! - Relației noastre ?!

- Chiar te-ai lăsat luat de val. - Aşa e la noi, Çigdem. Sau încă...

Încă ?

- Tot povestea cu Eşref ? - Ce Eşref ?

- Blestemat să fie ! - Amin !

Ia zi, fato ! Chiar l-ai iubit pe omul ăla ?

Din păcate...

Deschide-mi şi mie o portiță !

Pe adevăratul Eşref n-am putut să-l omor,

dar măcar pe cel din inima ta să-l omor ! Ciur ți-l fac !

Cum o să faci asta ?

Uite-aşa !

Nu te încăpățâna ! Dă-mi şi mie o şansă !

Tu singură, eu singur... Dragostea nu cunoaşte mândrie.

Eu mi-am călcat mândria-n picioare. Am venit în fața ta.

Păi, da, şi eu mă simt singură.

A trecut atâta timp de când n-am mai simțit că mă iubeşte cineva.

Ai văzut ? Gata ! O să te iubesc eu.

Şi încă până la moarte. M-ai cunoscut deja cât de cât.

Dar viața noastră e complet diferită.

Ăsta-i tot farmecul ! Aşa e mai interesant.

Oricum nu ştim ce o să se întâmple cu noi.

Viața e scurtă. Ce avem de pierdut ?

- Chiar îți plac atât de mult ? - Să mă bată Dumnezeu !

Sunt înnebunit după tine, fato.

N-am cunoscut o femeie mai frumoasă decât tine.

- N-am pomenit ! - Nu exagera !

Să fi fost şi tu cu vreo 10 cm mai scundă...

Nu ştiu...

Dar o s-o luăm încet.

Nu las pe oricine în viața mea aşa de uşor !

Şi apoi, de multă vreme n-a mai intrat nimeni în viața mea.

Eu sunt om aşezat... Cum spui tu, aşa o să fie !

- Pentru noi ! - Să bem !

Vino să te-mbrățişez, fato !

Treci încoace !

- Ce cauți aici ? - Tată !

- Cu ce obraz ai venit aici ? - Tată, te rog, nu începe iar !

Nu ți-am spus ? Nu ți-am zis că n-am un fiu ca tine ?

Nu ți-am spus să nu-mi calci casa, vatra, strada ?

Nu ți-am zis să vii numai după ce te căieşti ?

Nu ți-am spus să nu te mai duci lângă nenorociți şi lepădături ?

Tată, ne facem de ruşine în fața lumii.

- Hüseyin ! Hüseyin, hai, intră ! - Eu n-am un copil ca tine !

Ne-ai făcut numai necazuri de când erai tânăr !

Ai ajuns prin puşcărie.

Lasă-mă pe mine...

Dar pentru lacrimile vărsate de femeia asta

cum vei da socoteală la Judecata de Apoi ?

- Te-ai gândit vreodată la asta ? - Ajunge !

Ajunge...

Doar eu ştiu pentru ce o să Îi dau socoteală lui Dumnezeu.

Ia spune-mi !

Ai stat măcar o dată şi ai vorbit cu mine ca omul ?

M-ai mângâiat pe creştet măcar o dată, în casa asta ?

M-ai luat de mână vreodată şi m-ai dus undeva ?

Despre ce socoteală îmi vorbeşti tu mie ?

Acum e vina mea, neisprăvitule ?

Eu n-am văzut de la tata nici a zecea parte din ce-ai văzut tu.

Hüseyin, e ruşinos ! În mijlocul cartierului...

- Hüseyin ! - Chiar e ruşinos.

Müslüm, băiete, du-te !

- Du-te, copile ! - Stai, mamă, stai !

Ai un pic de milă ! Pentru Dumnezeu, ai un pic de milă !

Ce ți-am făcut, tată ?

Ce ți-am făcut de mă urăşti aşa de tare ?

Am vândut femei ? Am făcut trafic de droguri ?

Am furat ? Ce am făcut ?

Am vrut să am o cauză. Am vrut să mor.

Am vrut să mor pentru cauza mea.

Viu nu sunt de niciun folos.

Am zis că măcar mort să fiu de vreun folos.

Ce am făcut ?

- Cară-te naibii de aici ! - Hüseyin !

- Stai, Hüseyin ! - Hüseyin...

Tată !

O ambulanță ! Chemați o ambulanță !

- Tată ! Chemați o ambulanță ! - Băiete, fă ceva !

Tată ! Gata, tăticule...

"Nu sub numele somnului, mă caută moartea."

"Tot ce-am pătimit am văzut treaz."

"Celor care au murit în somn nu le-am întrebat niciodată numele."

"Tot ce-am împărțit a fost în timpul vieții."

Faruk ! Ce cauți aici ?

Ştiu că e un gest urât,

dar mi-era dor să te privesc dormind.

Am zis să profit de ocazie. Iartă-mă !

- De cât timp eşti aici ? - De vreo oră.

- M-ai speriat. - Îmi pare rău. Dar a meritat.

Eşti ca un copil.

Poate că sunt un ucigaş cu suflet de copil.

- N-a venit poliția, nu-i aşa ? - Nu.

Am o presimțire foarte rea. Dacă ne-a văzut cineva ?

Ayten, dacă ne-ar fi văzut cineva, ar fi venit de mult poliția.

Ai dreptate.

"Dacă moartea m-ar căuta sub numele somnului,"

"Deşi eu somnul l-am văzut treaz,"

"De ce m-aş întreba ce nume poartă ?"

"Ca să înțeleagă."

"Eu cum şi unde am murit ?

- Poftim ? - Özdemir Asaf.

De unde-ți vin chestiile astea aşa, de dimineață ?

Ce să fac ? Când te văd, încep să-mi curgă versuri prin minte.

- Nu mă pot abține. - Am înțeles.

Mă duc să mă spăl pe față.

Da, frate !

Alo, Faruk ! Tata a făcut infarct. Îl ducem acum la spital.

- Ce tot spui ? Care spital ? - Nu ştiu. Cum ajung, te anunț.

- Bine, vin imediat. - Mulțumesc.

Doamne, ajută-l !

Unde-i ăsta ? Ai putut afla cum s-a întâmplat ?

Dă, Doamne, să nu se fi certat cu tatăl lui !

Asta întreb eu ? Cum s-a-ntâmplat ?

- Nu ştiu, aflăm când ajungem. - Bine.

Tu ai pregătit o maşină ? Le-ai spus băieților ?

- Crezi că am avut timp de aşa ceva ? - Am maşina la uşă ! Haideți !

Profesore, dă-te ! Conduc eu.

- Parcă era gri ! Ce s-a-ntâmplat ? - E cea nouă.

- Ce mai aştepți ? - Aştept să apară schimbătorul.

- Maşina asta n-are schimbător ! - Are, are.

Merge ?

Apeşi pe accelerație şi se schimbă viteza.

Băiete, e automată ? Nu ți-e ruşine ?

Nu-i ca motoarele pe care le ştii tu. E altfel.

Cum să meargă o maşină fără motor ? Profesore !

E electrică. Motorul merge cu electricitate.

N-are nici pedale, nici schimbător, n-are motor, n-are climă,

n-are casetofon... Ce chestie mai e şi asta ?

Le are pe toate aici. Nici să citeşti nu ştii ?

- Uite, scrie aici ! - Profesore, ce-mi tot spui tu mie ?

Au pus roți la un aspirator şi i-au zis "maşină".

E posibil aşa ceva ?

Maşina asta nu dăunează mediului.

Eu nu merg nicăieri cu maşina asta. Deschide uşa !

Apasă aici !

- Muhittin ! - Spune, frate !

Adu maşina mea, băiete !

Maşina mea cu motor, cu schimbător, cu țeavă de eşapament.

Imediat !

Coborâți ?

N-are toată țigla pe casă.

Ce-i aia maşină electrică ?

Dacă pică curentul, maşina nu mai merge nicăieri.

- Ce e ? Iarăşi un coşmar ? - Nu sunt sigură că a fost coşmar.

- Şi ce-a fost ? - Nimic.

Mă sperii.

O să-mi fie bine.

Ia să văd !

Aşa, bine. Se vindecă.

Crema de la Nedim şi-a făcut treaba.

Da.

- Alo ! - Eşref, noi ne ducem la spital.

- Ce e ? Ce s-a-ntâmplat ? - Tatăl lui Müslüm a făcut infarct.

- Îmi pare rău. Cum se simte ? - Chiar nu ştim. Aflăm când ajungem.

Bine, plec şi eu.

- Ce s-a-ntâmplat ? - Tatăl lui Müslüm a făcut infarct.

Multă sănătate !

- Iartă-mă. - Nu... Pentru ce ?

- Tu ce o să faci ? - O să mă duc la psihiatru.

Să nu te mai simți aşa de rău de data asta, da ?

Cum ordoni.

- Unde ne întâlnim ? - Au trimis adresa.

De data asta, sigur o să ne omoare.

Vino repede ! Omul Bătrânului aşteaptă.

Cu cine vorbeşti aşa, din zori ?

M-a sunat partenerul. M-a chemat patronul.

Ori ajung pe tron, ori între patru scânduri. Om vedea !

O să ne tot pupăm la fiecare cinci minute ?

Poate e ultima dată când te văd. Cine ştie ? Am fugit !

Bătrânul o să ne tragă un glonț în cap.

- Tu de ce rânjeşti ? - Sunt fericit.

- Că o să ne-mpuşte Bătrânul în cap ? - Nu, omule.

- Nu cumva... - Taci ! Nu scormoni !

Noi nu ştim cum să rămânem în viață, iar domnul e ocupat cu dragostea.

M-am îndrăgostit lulea, Kenan. N-am ce să fac.

Fata aia e nebună.

Dă-mi cheia aia ! De parcă te şi pricepi !

Ea nebună, eu nebun... Cum se zice ? Nebunul la nebun trage.

Urcă !

Nu mă lasă înăuntru. De parcă numai eu aş fi de vină !

Deşi eu chiar sunt vinovat, dar asta-i altă treabă.

- Şi cum se simte ? - Îi pun un stent.

De acum încolo, o să fie atent la ce mănâncă şi ce bea.

Vine şi Eşref.

Nu, nu, Irmak, te rog frumos, sună-l, să nu vină !

Tata se simte cât se poate de bine. Şi-aşa are atâtea pe cap !

Azi avem o înmormântare. Acolo mergem.

Înmormântare ?

La ultimul raid, era un băiat de-al nostru, Kamil.

L-am pierdut. Azi e înmormântat.

Atunci, îl sun pe Eşref să nu mai vină deloc aici.

Mergem direct la înmormântare. Ca să fim siguri.

Auziți, dacă aş mai rămâne un pic aici ?

Tu nu trebuie să vii. Sigur.

Tu ?

Rămân cu Müslüm, pe urmă trec pe la hotel.

- Bine, noi să mergem ! - Bine.

- Aveți grijă ! - Mulțumesc.

Vrei un ceai ?

- E bine acolo ? - Da.

Bătrânul o să vă mai dea o şansă.

Dacă aveți nevoie, vă dă oameni, bani şi un spațiu.

Bătrânul o să vă susțină fără rețineri. Dar cu o condiție.

- Care ? - Toți Orfanii o să moară.

O să distrugi organizația cu totul, Kadir.

O să rămână doar Eşref.

- Cum aşa ? - M-ai auzit.

N-o să mai existe Orfanii.

Toți cei pe care îi cunoaşte Eşref, cărora le dă bună ziua, o să moară.

Iar el o să privească. Asta vrea Bătrânul.

- Cum o să facem asta ? - Ne-am gândit şi la asta.

Ia ascultă ! Eu sunt tatăl Orfanilor. Îmi spui mie să-i omor pe Orfani ?

Se poate aşa ceva ? N-o să permit aşa ceva !

Nu trebuie să mai rămână nimeni în spatele lui Eşref.

Trebuie să le băgăm frica-n oase.

Şi eu ce să fac ?

Tu doar aşteaptă sarcina care o să-ți fie dată.

Adevărata ta misiune o să înceapă după ce acționăm noi.

Operațiunea asta o organizăm noi.

Asta-i tot ?

Treaba ta e să-l ții pe Eşref ocupat.

- Continuă cu povestea Rüyei ! - Am înțeles.

- Puteți pleca. - Am înțeles.

Suntem gata, plecăm.

Toată lumea, la maşini ! Repede !

Dră Nisan, spuneți că Eşref caută de ani de zile o fată, Rüya.

Da.

Şi credeți că fata aceea sunteți dv. ?

Nu ştiu. Iar poza aia a stricat totul.

Dacă chiar aş fi fost eu, Eşref mi-ar fi spus.

- O caută de ani de zile. - Înțeleg.

Ați ştiut povestea asta de la bun început, dră Nisan ?

Da, în parte...

Când auzeați de Rüya, ce simțeați ?

Mă enervam, fireşte. Adică eram geloasă.

- La urma urmei, încă o caută. - Înțeleg.

La şedința anterioară, mi-ați spus că Rüya a fost molestată.

Dv. ştiați despre asta ?

Dră Nisan, chiar e foarte greu de spus.

Dv. încercați, în adâncul sufletului, să vă puneți în locul Rüyei.

Şi ce-am văzut ? Adică ce mi-am amintit...

Uneori, creierul ne poate juca feste. Nu mă înțelegeți greşit !

Nu cred că e rodul imaginației dv.

Pierderea memoriei poate scoate la suprafață tot felul de lucruri.

Ne întâlnim foarte des cu astfel de situații.

O formă de negare, un mecanism de apărare.

- Ca să nu înnebunesc ? - Nu, eu n-aş spune aşa.

E o traumă foarte gravă.

Şi n-ați încercat niciodată să-l înfruntați pe dl Eşref ?

- Am încercat. N-a mers. - De ce ?

Mi-a fost frică.

De ce v-a fost frică ? Că nu sunteți fata din visul lui ?

Să continuăm procesul de terapie !

Poate că o să-mi ia ani de zile să-mi amintesc.

Da. În asemenea cazuri, sunt lucruri care ne declanşează amintirile.

Sunete, mirosuri sau locuri.

Aceste lucruri ne pot ajuta să ne amintim adevărul.

Trebuie să mă duc la Burdur ?

Nu ştiu dacă v-ar ajuta să vă amintiți.

Dar v-ar ajuta să simțiți. Fireşte, dacă vreți.

Şi dacă nimic din toate astea nu e real ?

Dacă totul e doar un joc al minții mele ?

Spun că e o posibilitate. Lucrurile pe care le-ați văzut...

- Pot să vă întreb ceva ? - Spuneți !

Îmi pierd mințile ?

Nu. Dimpotrivă, sunteți pe cale să deveniți un om mai sănătos.

- Ce-a zis ? - Oare îmi pierd mințile ?

Nu vorbi prostii !

Va trebui să mă duc la Burdur.

- De unde-a mai apărut şi asta ? - Trebuie să-mi înfrunt trecutul.

Orice-ar fi, să iasă odată la iveală, că nu mai rezist !

Hai să mergem !

Ce să facem, şefule ? Omul a dat banii, oamenii...

Mai e şi spațiul... Ce să facem ?

Nenorocitul ăla spune să-i exterminăm pe Orfani.

Ce să facem, Kadir ? Oricum nu sunt ai noştri.

- Sunt oamenii lui Eşref. - Nu vorbi prostii, Kenan !

Eu vreau scaunul tatei Yakup. Se poate fără Orfani ?

Vreau scaunul lui Eşref ! Dacă mor toți, eu cu ce mă aleg ?

Dacă nu mai sunt Orfanii, înființăm noi Asupriții, ceva.

Năpăstuiții, Sărmanii, ce ştiu eu ?

Ți se pare că înființezi o trupă de muzică, nătărăule ?

Îmi spune să-i omor pe oamenii cărora le zic "frați".

De parcă n-ai mai fi făcut-o, şefule !

Băiete, noi i-am omorât pe cei care ne-au trădat.

Asta e altceva. Asta-i rânduiala.

Cum să-i omorâm pe oamenii pe care trebuie să-i apărăm ?

Doar nu o facem noi ! De ce-ți faci atâta sânge rău ?

Poate că nu azi. Dar nu se ştie ce-o să ceară mâine.

- Şi apoi... - Şi apoi, ce ?

Bătrânul ăsta... Ce sarcină specială o să ne dea ?

Ce-o să ne mai pună să facem ?

Omul are încredere în noi, şefule. N-o să punem întrebări.

Lovim din mers. Ce zice, aia facem.

Totuşi, nu sunt împăcat.

S-ar putea să vrea să scape şi de noi în tot haosul ăsta.

Ai altă soluție ? Spune-mi tu, ai altă soluție ?

- Nu, fir-ar să fie ! Nu. - Atunci, am închis subiectul.

Fie ce-o fi ! Sânge, cruzime, ce-o fi !

Omul ți-a oferit totul pe o tipsie de aur.

O să fii singurul rămas în joc ! Gândeşte-te şi tu, Kadir !

Femeia mea !

- Ştii unde-i Harun ăsta ? - Nu, dar e pe aici, pe undeva.

M-a sunat procuroarea adineauri. Cineva l-a declarat dispărut.

- N-ai făcut tu nimic, nu-i aşa ? - Nu. Dar, dacă-l găsesc, îl curăț.

Numai că nici eu nu-l găsesc.

- Cum o chema pe soția lui ? - Ayten.

Unde o găsesc ?

Faruk, omul lui Eşref. Ayten asta e fosta lui soție.

- Unde-i Faruk, acolo-i şi ea. - Bine. Mulțumesc.

N-ai pentru ce, iubire. N-ai pentru ce.

Ce te-ai mai domesticit !

O să-ți fie cumnată.

- Hidir, am ceva să-ți spun. - Spune !

Tata Yakup îl avea pe Cemil.

Îi era ca un frate. Prietenul lui.

- La toate se consulta cu el. - Ştiu.

Vrei să fii tu Cemil al meu ?

Cum să nu, băiete ? Pentru tine mi-aş da şi viața.

Mulțumesc.

Tu o să-i alegi pe cei care stau la masă.

- Hotărâm împreună. - N-ai nicio grijă !

Frate, suntem expuşi aici ca-n palmă.

Am rămas mult prea descoperiți.

În toiul zilei, la cimitir, pesemne că nu se-ntâmplă nimic.

Profesore, ăştia sunt nemernici.

Nu se ştie niciodată când şi unde lovesc.

Domnilor, eliminați-i pe toți, în afară de Eşref.

Ăştia ne curăță pe tăcute ?

Stai cu ochii pe ei ! Crezi că o să fie probleme ?

Nici imamul nu e...

Să aruncăm o privire mai de aproape ?

Hai să-i mai urmărim un pic !

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 56, SERIA 2