Original subtitles

FATA DIN VIS Seria 2, episodul 106

Orfanii s-au risipit, Eşref.

Au rămas doar amintirile.

Rüya !

Scumpa mea !

Ce-ai zis, Eşref ?

Eşref !

Du-te să vezi ce face !

Eşref, te simți bine ?

Uşor !

Hidir, bine-ai venit !

Bine te-am găsit, Faruk !

A venit Hidir, uite !

- Bine ați venit ! - Bine v-am găsit !

- Hidir ! - Gürdal...

- Însănătoşire grabnică ! - Mulțumesc.

- Bine-ai venit ! - Bine te-am găsit !

Hidir !

Campionule... Mi-a fost tare dor de tine.

Când te văd aşa, pe picioare, lumea toată e a mea.

Mulțumesc. Vino şi ia loc !

Mulțumesc.

Dnă Necla, poftiți !

Ce s-a întâmplat cât am lipsit ?

Bătrânul s-a năpustit peste noi ca un coşmar.

Aliații lui, bandele lui, toți au atacat laolaltă.

Ne-am apărat, fireşte. Şi ei au pierdut mult...

Dar Bătrânul ne-a atacat din toate părțile.

Toată lumea şi-a pierdut şi munca, şi rostul.

Eşref, fără tine, Orfanii n-au mai putut rezista.

Toți s-au risipit care încotro.

- Piciorul tău ? - Când am fost atacați...

Trebuie să-i strângem pe toți oamenii pe care-i avem.

Eşref, toată lumea se ascunde. Bătrânul ăsta ne urmăreşte pe toți.

Atunci, să nu se arate !

Eşref, pe tine te vrea, de fapt. Tu trebuie să rămâi ascuns !

Eu nu mai contez. Nisan e în mâinile lui.

Şi...

- A venit copilul pe lume ? - Nu mai e mult.

- Kadir a murit ? - Da' de unde !

Măcar de-ar fi murit !

Kadir s-a schimbat mult. Foarte mult.

În războiul nostru cu Bătrânul, a fost lângă noi până la capăt.

Apoi a dispărut.

Kadir are grijă de Çigdem. E şi doamna procuror lângă el.

Eu n-am avut, nu am şi n-o să am încredere în Kadir ăsta.

Ura mea pentru el nu s-a domolit deloc.

Acum e vremea să fim uniți. Avem nevoie de toată lumea.

Kadir mai merită o şansă.

Iartă-mă, dar, când mă gândesc la câte ne-a făcut la vremea lui,

zic că ar trebui să moară.

Putem să aflăm unde sunt, Gürdal ?

Îi găsesc.

Çido, hai să ieşim puțin să luăm o gură de aer !

Îți prinde bine aerul.

Vino încoace, Çido !

Aşa...

Haide !

Aşa ! Ce facem ? Unde să mergem ? Facem o tură prin grădină ?

Unde o duci ?

Am zis să ne plimbăm puțin, să ia aer.

Îi prinde bine.

Sigur, s-a plictisit fata de atâtea luni în clinica asta.

- Trebuie s-o externăm de acum. - Încă nu.

Pericolul n-a trecut, tratamentul continuă,

dar am încredere că o să meargă din nou.

Bine, dar ai grijă ! Nu o zdruncina prea tare.

Rana de la coloană tot mai e sensibilă.

Ştiu, nu vă faceți griji !

Cât timp eşti tu lângă ea, o să-mi fac griji, Kadir.

Din cauza ta e în halul ăsta. S-a rănit ca să te salveze pe tine.

Bine, mergem.

Ce bine ! Ce vreme frumoasă, nu-i aşa, Çido ?

A venit vara ! E minunat !

De fapt, am putea face o nebunie. Să pornim la drum.

De la Egee spre Mediterană, din sud-est spre Marea Neagră.

Chiar şi în străinătate apoi. De ce nu ?

Poate se mai întâmplă şi alte lucruri. Unele bune.

Ce zici, Çido ?

Eşref...

Eşref ? Fir-ar să fie, Çido !

Eu îți spun atâtea,

iar ție primul cuvânt care-ți iese din gură e "Eşref" ?

Eşref e aici.

Eşref !

Te-ai ridicat pe picioare...

De ce să te mint, nu mai aveam nicio speranță.

Trebuie să vorbesc cu el !

Iartă-mă ! N-am avut de ales. Am fost nevoită s-o fac.

Ți-am mai cerut o favoare înainte, îți aminteşti ?

Omoară-mă ! Sau ajută-mă să mor. Nu vreau să trăiesc aşa.

Cred că merit să mor.

De ce ai venit, Eşref ?

Îți dau o şansă să îndrepți tot ce mi-ai făcut.

- Cum ? - Îl găsim pe Bătrân.

Ce pot să fac eu, Eşref ?

Dacă nu scoate el nasul, nu-l găseşti.

A stat ascuns atâția ani.

E o cale.

Ne-am mai luptat o dată cu Bătrânul, Eşref.

A fost o luptă pe care n-aveam nicio şansă s-o câştigăm,

şi am pierdut-o.

Dacă încercăm din nou, nu ne va lăsa până nu ne va distruge.

- Te temi de el, Kadir ? - Da. Dar nu pentru mine.

Çigdem are nevoie de mine, Eşref.

Eu nu fac nimănui aceeaşi ofertă de două ori.

Mulțumesc.

După tot ce ți-am făcut,

ai dat dovadă de mărinimie şi ai venit aici.

Dacă ai vrea viața mea, ți-aş da-o.

Dar viața asta mai are un stăpân acum, Eşref.

Iartă-mă, Eşref !

Îmi pare rău.

Vasăzică tot n-ai murit.

Nu mor eu cu una, cu două. Trebuie să trăiesc pentru cei dragi.

Îmi pare foarte rău pentru ce s-a întâmplat, Eşref.

Mă refer la Nisan.

Din păcate, n-a scăpat de soartă.

Dosarul Bătrânului a ajuns la dv. după ce a murit Pescarul ?

Da, a ajuns la mine. Dar nu avem nimic la mână.

S-a dus totul odată cu Pescarul. S-a terminat.

- Am eu ceva. - Ce ai ?

- Ce-i asta ? - Bătrânul.

E clar că e bolnav. Foloseşte asta.

E obligat s-o ia.

Nu cred că un asemenea medicament se găseşte oriunde.

Are nevoie de un furnizor special. De unde o ai ?

Din casa lui. E singurul lucru care mi-a rămas de acolo.

Nu avem timp, doamnă procuror.

Trebuie să termin treaba asta înainte să afle Bătrânul că trăiesc.

Dacă aflăm cine distribuie medicamentul ăsta,

cine l-a cumpărat aici, am putea afla şi unde l-a dus.

Bine, o să fie greu, dar o să cercetez.

Eşref, ce-ai vorbit cu Çigdem ?

- M-a rugat să o pedepsesc. - Nu-i vei face niciun rău, nu ?

Ştiu că are o parte mare de vină pentru ce i s-a întâmplat lui Nisan,

dar...

O să aibă parte de iad chiar aici, pe pământ.

Nu mă ating de ea.

De ce nu mănânci ? Ți-am pregătit atâtea !

Nu mi-e foame.

Trebuie să mănânci.

Nu e nevoie să te porți ca un tată îngrijorat.

Nu o fac pentru tine, ci pentru copil.

Hai, mănâncă !

Ce fel de om eşti tu ?

Şi eu îmi pun mereu aceleaşi întrebări.

Ce fel de om sunt ?

Te-ai uitat vreodată în oglindă ? Te vezi acolo ?

Ai înfruntat întunericul din tine ? Răspunsul e acolo.

Eşti rău. Un soț rău, un tată rău...

Nu te ridici de la masa asta până nu-ți termini mâncarea.

Nu mănânc. Nu-mi place.

Atunci, te hrănesc eu.

N-am putut fi lângă tine când erai mică.

N-am putut să-ți dau primele îmbucături.

Putem face asta acum. Putem să recuperăm timpul pierdut.

Ia să vedem !

Eşti fiica mea. Renunță odată la încăpățânarea asta !

Eşti sânge din sângele meu.

De-aş putea să-mi înlocuiesc tot sângele din corp,

ca să nu mai am acelaşi sânge cu tine !

Dar nu poți.

Nu poți ucide copilul. Fiindcă e fiica ta.

Şi tu eşti fiica mea.

De asta mai trăieşti acum.

Când se întoarce mama ?

Depinde de tine.

O vreau lângă mine.

Dacă nu vrei să înnebunesc, adu-mi-o pe mama !

Ți-o aduc, dar trebuie să-mi promiți ceva.

Ce anume ?

Dacă-mi dai cuvântul tău că n-o să mai încerci să fugi,

o aduc lângă tine pe mama ta.

- Promit ! - Nu m-ai convins.

Cât mă mai ții aici ? N-o să-ți spun niciodată "tată".

N-o să mă predau niciodată. Oricât de mult m-ai ține, tot degeaba.

Nu se poate ! Ce-i al meu rămâne la mine.

De ce insişti atât ? Ce e obsesia asta ?

De ce ne ții închise aici ?

E prea periculos afară.

Nu există nimic mai periculos decât tine.

Duşmanii mei de afară

sunt mai periculoşi pentru voi decât mine.

Nimeni nu ne poate face mai mult rău decât tine.

Am vrut doar să am o familie. Dar nu m-au lăsat.

Tot ce mi s-a întâmplat m-a transformat în omul care sunt azi.

Dar acum mi-am găsit familia. Am adus-o laolaltă.

N-o las să se mai despartă.

Promite-mi şi tu ! Promite-mi că n-o să pleci.

N-o să plec.

Adu-o pe mama ! Am mare nevoie de ea.

Mi-aş dori să te pot crede !

O să fie nevoie de puțin timp ca să dovedeşti asta.

Apoi te vei reuni cu mama ta.

Eşti un om rău. Un om singur.

Aşa o să şi mori.

Pot să mă ridic ?

- Medicamentul ! - Da, domnule.

Sunt mică, încă foarte mică.

Sunt mică şi greşesc...

De aceea mă laud

Şi mă cred specială.

Sunt mică, încă foarte mică.

Sunt mică şi de asta mă rătăcesc...

De aceea pierd

Şi nu am încredere în mine.

Cât de puțin am înaintat, Cât de puțin...

Sunt încă la începutul drumului, de fapt.

În mintea mea, văd victorii uriaşe,

Sunt colorate, dar ireale...

Sunt mică, încă foarte mică...

Nu mai am pe nimeni, în afară de tine, fetița mea.

Doar tu mi-ai mai rămas.

Ştiu că mă auzi.

Mă auzi.

De-ar fi şi tatăl tău aici, cu noi !

Dar o să vină. O să vină, ştiu eu.

Tatăl tău e un om foarte puternic.

M-a salvat din toate necazurile. O să te salveze şi pe tine.

Tatăl tău m-a iubit foarte mult. O să te iubească şi pe tine.

Şi tu o să-l iubeşti mult.

Oricât de dur pare,

chiar dacă cei din jurul lui zic că e închis în sine...

... în el e un copil care n-a apucat să-şi trăiască copilăria.

Cu mine s-a dat şi în leagăn, în parc.

Marele Eşref Tek, tatăl Orfanilor !

Aş vrea să văd zilele în care o să trăiți împreună copilăria aceea.

Avem atât de multe de trăit împreună !

Tatăl tău nu ne va abandona. Ne va salva !

Vom fi o familie.

Nici noi n-o să renunțăm la el. O să-l aşteptăm.

Şefule, ce-ai făcut ?

L-ai adus ? L-ai luat exact cum trebuia, nu ?

A fost greu, dar...

Şefule, chestiile astea nu sunt stilul tău.

Cum să te însori, băiete ?

Dar ce e stilul meu ?

Să împuşc oameni, să atac, să aştept moartea în fiecare zi...

N-am şi eu dreptul să fiu fericit ?

O să poți ? Uită-te la ea ! Suferă ca un câine.

Nu vezi că nu mai vrea să trăiască ?

Văd, cum să nu văd ? Mă fac că nu văd.

O să trăiască.

O să se agațe de ceva. O să fiu mereu lângă ea.

O s-o fac fericită.

Kenan, e frumos să iubeşti.

Iubirea dă un sens vieții noastre. Te face să te simți fericit.

Dacă mai eşti şi iubit, atunci, e raiul.

Chiar te iubeşte ?

Mă mulțumesc şi cu posibilitatea asta, Kenan.

La brațe n-am nimic. Mă îmbrac şi singură.

- Nu te încăpățâna ! - Am zis că mă îmbrac singură.

Sau cheamă-l pe Kadir să mă îmbrace el !

Scuză-mă.

Am vrut s-o ajut să se schimbe. Nu m-a lăsat, zice să te duci tu.

Bine.

Dnă Selma... O iubesc foarte mult pe fiica dv.

O vreau şi cu bune, şi cu rele.

Voiam să vă întreb şi pe dv.,

fiindcă e frumos să vă cer încuviințarea,

dar ştiu că nici dv. nu mă prea îndrăgiți.

Nu pot spune că mă dau în vânt după tine, Kadir.

Dar asta nu mă împiedică să văd iubirea pe care i-o porți lui Çigdem.

N-o îngropa în întunericul tău ! Fiindcă a suferit deja destul.

Lăsăm totul în urmă.

- N-o face să sufere ! - N-o voi face.

Te-ai gândit bine ?

Dacă ai de gând s-o părăseşti, nu-i mai da speranțe !

N-o părăsesc. Niciodată !

Bine. Du-te, n-o mai lăsa să aştepte !

De fapt, nu trebuia să iasă aşa, dar dacă tot ai văzut...

- Nu face asta ! - De ce ? Nu mă vrei ?

Nu e vorba despre tine.

Nu-mi mai doresc corpul ăsta în care sunt captivă

sau viața asta...

Nu vorbi aşa ! Vom avea o viață lungă împreună.

Am zis că începem o viață nouă, ai uitat ?

La sta visam ?

Eu, aşa, în scaunul cu rotile... Tu, aşa de resemnat...

Urma să avem o viață normală.

Cât timp trăieşte Bătrânul, nu putem avea o viață normală.

De asta a venit Eşref ? Ca să te ia cu el ?

Exact. Spune că i-o datorez.

Şi tu vrei să te duci, dar nu poți renunța la mine.

Du-te, Kadir ! Du-te şi plăteşte-ți datoria !

- Dar tu... - Ce ? Nu mă pot mişca.

Nici dac-aş vrea n-aş putea pleca undeva.

Du-te, câştigă iertarea lui Eşref şi achită-ți datoria !

Pe urmă ne uităm din nou la cutia asta împreună.

Pacea fie cu voi, Orfanilor !

Şi cu tine !

Ce vom vorbi azi aici, tot ce vedeți rămâne secret

şi-l vom duce cu noi în mormânt, ne-am înțeles ?

Da !

Hidir, unde-i tata Eşref ?

Se zice că trăieşte, că s-a întors, dar n-am crezut.

Au zis adevărul !

- Eşref trăieşte ! - Slavă Domnului !

M-am întors din morți. Sunt aici.

Eşref !

Dumnezeu a avut milă de noi !

Ştiu ce s-a întâmplat cât am lipsit. Ştiu în ce situație sunteți.

Dar zilele astea o să treacă.

Cum, Eşref ? Cum se va întâmpla, cu Bătrânul în coasta noastră ?

Îl găsesc şi-l omor. Dar, pentru asta, am nevoie şi de voi.

Dacă rămâneți alături de mine, cazanul Orfanilor va clocoti din nou.

Puterea noastră nu e de ajuns împotriva Bătrânului.

Dacă ne punem cu el, nu ne mai iartă !

Aşa-i !

Bine-ai venit, fiule ! Ce face Çigdem ?

La fel.

- Ai luat o hotărâre ? - Încă nu.

Nu putem nici să plecăm, nici să rămânem.

Vrem să începem o viață nouă, dar nu ne dă pace trecutul.

Ce să facem ? Nu e nicio soluție ?

Casa noastră e aici.

Oriunde-am pleca, orice-am face, tot aici ne întoarcem,

la casa noastră.

Orfanii nu se simt acasă decât printre orfani.

Eu nu sunt dorit aici, tată. Nu m-au iubit deloc.

Nu m-au făcut niciodată să simt că sunt de-al lor.

Apoi, a început să crească un fel de demon în mine.

A pus stăpânire pe mine.

N-am putut să-l opresc, tată. Am făcut lucruri foarte rele.

Da, băiete, ai făcut lucruri foarte rele.

Dar, cu toate astea, tot aici eşti. Şi sunt mândru de tine, fiule.

E un lucru de ispravă

şi să reduci la tăcere demonul din tine.

Şi ştiu că în tine e un om plin de compasiune şi de iubire.

Chiar dacă alții nu-l văd, eu îl văd, fiule.

Şi sunt sigur că vei alege drumul cel mai drept.

Ştiu că vei alege ce e mai bine.

Omul nu moare decât o singură dată.

Decât să murim în fiecare zi, mai bine murim o dată.

Dar îi salvăm şi pe cei de după noi, pe cei ca noi.

Vorbeşti frumos, zici bine, dar nu avem destui oameni.

Sunt şi eu aici.

Şi cu tine, şi fără tine, Kadir, ce mai contează ?

Ziceați că nu vă plac, nu mă socoteați de ajuns.

Gândiți-vă ! Până şi eu sunt aici.

Nici cât mine nu aveți curaj ?

La urma urmei, aveți o singură viață de dat.

Cât timp trăieşte Bătrânul, Orfanii dispar.

Dar, dacă ne unim, nici Bătrânul nu mai rămâne în picioare.

Ziua asta nu-i pentru vrajbă, ci e ziua unirii !

Duşmăniile continuă să existe.

Să terminăm treaba asta, şi ne facem din nou duşmani !

Dar acum devenim un singur pumn !

Doamne-ajută !

Toată lumea să se pregătească ! Să aştepte chemarea mea !

Vom termina cu Bătrânul ! Să vadă puterea Orfanilor !

Cum să nu, Eşref ?

De v-ar vedea tata Yakup aşa, ce mândru ar fi !

Cum s-ar mai umfla în pene !

Eşref, după ce se încheie treaba asta, trebuie să vorbim.

Despre ce ?

Sunt lucruri pe care trebuie să le ştii.

- Spune-mi acum ce ai de spus, Kadir. - Nu se poate acum.

Avem în față un război. Să trecem de el mai întâi.

Ne-am lăsat duşi de val, Eşref, dar cum îl găsim pe omul ăsta ?

Avem relații.

Cum ? Eu nu ştiu nimic.

A ieşit ceva ?

L-am găsit pe omul responsabil cu distribuția medicamentului.

Adică adresa la care trimite medicamentul.

El ar putea şti unde e Bătrânul.

Dar nu avem niciun motiv să-l aducem la procuratură.

Motivul îl am eu. Îl aduc eu.

Să nu faci vreo nebunie ! Am nevoie de omul ăla.

După ce obțin ce-mi trebuie, omul e al vostru.

Trimiteți-mi adresa !

Pornim la drum mâine-dimineață. Trebuie să ne mişcăm în linişte.

Bătrânul nu trebuie să-şi dea seama că venim.

Mamă !

- Vă simțiți bine ? - Mă doare rău.

Bine. Respirați adânc !

Încă un truc, Nisan ?

I s-a rupt apa !

Duceți-o imediat în cabinet ! Chemați doctorul !

Nu mă duc nicăieri fără mama.

- Sunt eu aici. - Nu te vreau pe tine !

Pe ea o vreau !

Bine, aduceți-o.

Lasă-mă ! Nu mă atinge !

Bună ziua !

Bine, sunt aproape, oricum. Îl pregătesc imediat.

Spor la treabă !

Cine eşti ? Cum ai intrat aici ?

Nu cred că e nevoie. Nu e de niciun folos.

Ce vrei ?

- Ai şi tu de-astea ? - Nu. E un medicament special.

Nu se găseşte oriunde.

De asta am şi venit la tine. Se pare că ai clienți speciali.

- Ştii cine-i Bătrânul ? - Nu.

Nu minți ! Nu-mi place. Dacă nu vrei să mori, vorbeşte !

Bănuiesc că nu ai medicamentul tot timpul la îndemână.

Cui i-l duci ?

La Istanbul e un singur client care ia medicamentul ăla.

- Cine e ? - Nu-i ştiu numele.

Nu-mi cunosc clientul. Plăteşte bani grei.

Nici măcar nu-l întrebi cine e. Cum faci livrarea ?

Las medicamentele într-un parc. Altcineva le ridică.

- Când ? - Tocmai au făcut o comandă.

Minunat ! Atunci, nu te mai rețin. Mergem repejor să facem livrarea.

Lăsați-mă ! Nu mă duc nicăieri.

Hai, fetițo ! Lasă-i să te ducă.

Ți-am spus ! Nu merg nicăieri până nu vine mama !

Nu am încredere în tine.

- Veniți ! - Nu mă atinge !

- Sunt bunicul copilului ăluia ! - Nu-i eşti nimic.

Copilul acela va moşteni tot ce am eu.

O să mă înțeleagă.

Toată lupta asta n-o să fie în zadar.

Nu voi permite aşa ceva ! Nu-ți dau copilul meu !

Adu-o pe mama !

- E aici. Vine. - Lăsați-mă !

Lăsați-mă !

- Mamă... - Nisan, te simți bine ?

Mamă, mă doare rău. N-o să reuşesc...

Ba da. Împreună ! Sunt lângă tine.

Te ajut.

Haideți !

S-o ducem imediat pe dna Nisan în sala de operații !

- Gata... - Aveți grijă !

- Cu grijă ! Sunt aici. - Aveți grijă !

Doctore ! Nu vreau nicio complicație, ai înțeles ?

Fă orice e necesar ca bebeluşul să fie teafăr.

Absolut orice e nevoie. Ai înțeles ?

Da, domnule.

- Vă simțiți bine ? - Da, da...

Lasă-mă pe mine şi du-te la fata aia !

Nu vă simțiți bine. V-ați luat medicamentele ?

Le-am luat. Mi le aduc... Le-am folosit pe toate.

Bine.

Întâi să rezolvăm cu naşterea şi pe urmă plecăm de aici.

Faceți pregătirile !

Am lăsat-o. Am făcut cum ai zis.

- Când vin ? - Nu ştiu. O să vină în curând.

- Pot să plec ? - Nu poți.

Prietene, muți puțin motocicleta ?

Cu tine vorbesc ! Motocicleta...

La naiba !

Alo ! Gürdal, au luat pachetul. Sunt pe urmele lor.

Suntem cu Kadir şi ai lui. Ne întâlnim cu ei oriunde s-ar duce.

Eşref !

Ce mai aşteptăm ? Să începem !

Nu e chiar aşa ! Copilul trebuie să vrea el să vină.

Domnule doctor, faceți ceva, vă rog ! O doare !

- Dnă Nisan, respirați adânc ! - Lasă-mă ! Lasă-mă...

Calmați-vă ! Împingeți !

Nu vreau ! Nu nasc.

Dacă e nevoie, cezariană !

Dnă Nisan, vă rog, ajutați-ne puțin !

Nu vreau !

Haide, fetițo !

Altfel, vă pui în pericol pe amândouă !

- Eşref, unde eşti ? - Eşref nu mai e !

Ți-am spus ce ai de făcut ! Fă-o !

Ia ascultă ! Stai aici şi o stresezi şi pe ea !

Ori taci, ori ieşi de aici !

Cât timp stai tu aici, nu o să nască !

Uită-te la ea cum suferă !

Bine. Ies şi aştept afară.

Dar, dacă nu vine curând copilul, iau bisturiul şi rezolv singur !

Ieşi odată !

Ajutați-mă puțin, dnă Nisan.

Respirăm, ne calmăm...

Nisan, sunt aici, draga mea. Sunt aici, scumpa mamei !

Nimeni n-o să-i facă rău nepoatei mele.

Nu-ți fie frică, scumpo !

Nu vreau să ajungă în mâinile acelui om !

Îl vreau pe Eşref !

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 106, SERIA 2