Original subtitles

FATA DIN VIS Episodul 33

- Ce căutați la mine acasă ? - Çigdem, ai ajuns la capăt de drum.

Mâine, totul se va sfârşi pentru tine.

- Ce anume se va sfârşi ? - Ştiu că tu l-ai omorât pe Atif.

De ce aş fi făcut asta ?

Voia să discute cu mine. Avea să-mi spună ceva.

Tu l-ai redus la tăcere !

Mă credeți un monstru ?

Poate nu eşti chiar un monstru, dar nici normală nu eşti.

Am văzut fotografiile. Te înțelegi de minune cu Eşref.

Încep să înțeleg de ce ne-a scăpat printre degete la depozit.

Ştiți ce o să fac mâine, domnule comandant ?

Mă voi duce la director.

Îi voi spune că mi-ați intrat în casă pe furiş, că mă plăceți,

că vreți să vă culcați cu mine

şi, pentru că eu v-am refuzat, mi-ați plantat dovezi false,

ca să mă incriminați.

Te omor !

Ați trecut la atac ? Bun. Vreți să trageți ?

Mie mi-ar conveni de minune. Aş şti să mă folosesc de asta.

Çigdem, eşti nebună de legat.

Cum ați putut să-l omorâți pe Atif ?

- Sunteți în cârdăşie cu Eşref ? - Ce naiba spui ?

De fapt, acum pun totul cap la cap.

Uite ce e ! Recunoaşte-ți vina, cât încă poți !

Altfel, o s-o sfârşeşti rău de tot.

Nu sfârşitul e important, ci povestea în sine.

Eu am o poveste tare frumoasă.

N-ai decât să îndrugi ce vrei. Eu am dovezi solide.

Mâine, procurorul va afla totul.

Până mâine se pot schimba multe.

Te avertizez pentru ultima oară. Nu te autosabota.

- Am fi putut face o echipă frumoasă. - Dacă nu l-ai fi ucis pe Atif.

Dacă n-ați fi inventat dv. asemenea istorii.

Eşti terminată. Te voi distruge eu însumi !

Eu nu renunț niciodată.

Dacă tot mi-am amintit, ăsta rămâne la mine...

- Al cui e ? Al meu ? - Da. Nu se ştie niciodată.

Eu nu plec nicăieri. Sunt aici, pe urmele dv.

Mă bucur !

Câine !

Dracu' să te ia !

Mi-a luat paşaportul.

Orice-aş face, orice-aş spune tot în van e !

O să-mi primesc pedeapsa.

Sau... Ar mai fi o variantă.

Care ?

De fapt, nu mă aşteptam să vii aici. Mi-am zis că nu poți fi atât de idiot.

Mai ales, pentru că totul e evident.

Se pare că eşti mai prost decât credeam, Eşref.

Chiar ai crezut că regret.

Mi-a mai rămas de făcut un singur lucru:

să mă descotorosesc de tine.

Îmi pare rău, frate. Îmi pare foarte rău.

Nu-i aşa, Suphi ?

Nu mai am nimic de pierdut, Eşref, absolut nimic.

Încă nicio veste ?

L-am sunat pe Eşref. Nu răspunde. O fi ocupat.

Să nu-i fi făcut ceva băiatului infamul ăla dement !

Ce-ar fi să-ți păstrezi calmul ?

- Nisan, ştii unde s-a dus Eşref ? - Nu ştiu. Trebuia să apară.

Cred că are probleme. Cei dinăuntru sunt agitați.

Cum adică ?

Cine te sună ? Nu cumva e Nisan ?

Las-o să sune. N-o să mai dea de tine.

N-am vrut să se termine aşa, frate.

Eu o să conduc Orfanii.

E dreptul meu. A fost dintotdeauna. Ai ceva de spus înainte de moarte ?

Am ținut la tine, Kadir.

Eu n-am avut frați.

Apoi te-am cunoscut pe tine. Tu m-ai dus la Tata.

Dumnezeu mi-e martor că niciodată n-am râvnit la locul lui Tata.

De altfel, nici nu râvnesc.

A meritat toate astea ? A meritat o asemenea trădare ?

A meritat să te distrugi ?

M-am gândit să-ți dau o şansă. Mi-am zis că poate chiar îți pare rău.

Am vrut să-ți dau o ultimă şansă, dar...

Te dai mare şi tare, dar eşti moale ca o cârpă.

Înainte nu erai aşa, Eşref. Nisan te-a făcut să fii aşa.

Dacă ai fi fost omul de altădată,

m-ai fi împuşcat în cap îndată ce ai fi aflat că am colaborat cu Nusret.

O voi face, Kadir. Nu asta e problema.

Dar eşti fratele meu şi n-am vrut.

Şi aşa vom rămâne: frați. O să-ți fac eu însumi piatra funerară.

"Eşref Tek A trăit singur, a murit singur."

Cum ți se pare ?

- Sună bine. Să nu uiți asta ! - Stai liniştit, că nu uit.

Ştii ce mă supără cel mai tare ?

Fie, hai, spune-mi-o şi asta, apoi ne luăm adio.

În afară de trădare,

m-a supărat rău de tot că m-ai crezut prost, Kadir.

I-auzi !

- Nu-i aşa, Suphi ? - Aşa e, Eşref, aşa e.

- Da... - Ce naiba faceți ?

Kadir... Când naiba ai ajuns aşa ?

Te-a orbit lăcomia, Kadir !

Aşa ne-a fost înțelegerea ? Suphi !

Încă nu s-a născut omul care să-l împuşte în față pe Eşref Tek.

- Nu te supăra că îți spun asta. - Ce naiba... Suphi !

Eşti un om mort, Kadir.

- Eşref... - Afară, toată lumea !

Eram ca frații. Ne-am fi dat viața unul pentru altul.

Ce o să-i spun lui tata Yakup ? Ce o să-i spun fratelui Cemil ?

Lui Sungur ce o să-i spun ? Dar lui Sadik ?

Să le spun că ne-ai trădat pe toți, Kadir ?

Cu ei n-am avut nimic, ticălosule !

Am fi trăit bine-mersi, dacă n-ai fi venit tu !

- Tu m-ai dus la masa aia, Kadir ! - Blestemată fie ziua aia !

Dacă-i spun lui tata Yakup, moare de inimă rea.

N-o să-l omoare cancerul, ci tu !

El e tatăl meu, ticălosule ! Pe Tata nu l-am vândut !

- Ba l-ai vândut ! - Ba nu, blestematule !

De ce ?

- De ce ?! - Din invidie.

Am fost invidios pe tine.

Tata Yakup te-a iubit mai mult.

Nici vorbă de aşa ceva.

Numai despre tine vorbea. Era mereu cu ochii după tine !

Niciun tată nu face diferențe între copiii săi.

- Dar nu mă mai are la inimă. - Şi de ce ?

Pentru că ai distrus tot. Ai stricat totul.

Ai luat bani de la Izzet şi l-ai adus la masa Orfanilor !

De ce naiba n-ai venit la mine ?

Nu puteam să o rezolvăm între noi ? Nu eram noi doi frați ?

N-am putut. N-am reuşit...

Nu m-a lăsat orgoliul.

Apoi m-am afundat tot mai rău în mocirlă.

Dracu' m-a ispitit.

Kadir, până şi dracu' s-ar speria şi ar fugi de tine.

S-a zis cu mine. Sunt mort. Tata Yakup mă va omorî.

Trage ! Împuşcă-mă în cap !

Omoară-mă, Eşref ! Nu merit să trăiesc ! Nu merit !

Împuşcă-mă în cap ! Hai, trage ! Trage odată, fi-ar să fie !

Trage...

Nu de tine îmi pare rău, ci de tata Yakup.

Cât timp va trăi el, vei trăi şi tu.

O să trăieşti ca un om de nimic, ca o lepădătură ce eşti.

Să pleci de aici în ziua în care Tata va muri !

Nici la înmormântarea lui să nu vii, Kadir !

Nu pot să trăiesc aşa.

Asta ți-e pedeapsa: să trăieşti aşa !

Dar nu pot trăi aşa.

Dacă mai ai un dram de mândrie, îți tragi singur un glonț în cap.

Eu i-am promis ceva lui Tata.

Şi o să mă țin de cuvânt ca om de onoare ce sunt.

Iar tu să piei din ochii mei !

Poate Kadir ghicise bine... Nisan schimbase ceva în Eşref.

Altfel, el n-ar fi iertat trădarea invocând asemenea scuze.

Eşref l-ar fi pedepsit pe loc pe Kadir.

Mila nu era un sentiment familiar lui Eşref.

Eşref ştia şi că face o mare greşeală iertându-l pe Kadir.

În astfel de clipe, simțea că i se strânge inima.

A blestemat încă o dată lumea în care trăia.

Şi a simțit pentru a mia oară cât de dor îi era de Rüya.

În clipa aceea îşi dorea nespus să primească un semn... cât de mic.

Doar un semn, şi s-ar fi dus după ea până la capătul lumii.

Apoi s-a gândit aşa: dacă Rüya n-ar fi existat,

ar mai fi simțit ceva pentru Nisan ?

Vă zic eu: ştia deja răspunsul.

Dar Eşref n-ar fi recunoscut asta în veci, nici față de sine însuşi.

- Bună seara ! - Bună seara !

- Să începem ! - Ce-ai făcut ? Ai rezolvat ?

- Poftă bună ! - Poftă bună !

Băieți, duceți-mă şi pe mine s-o ascult pe Nisan într-o seară.

Da, sigur, mi-ar plăcea mult.

Eşref... Ce s-a întâmplat, băiete ?

Ai zis că vrei sarmale. Pentru tine le-am făcut. Hai !

- Mănânc, mănânc. - Mănânc, dragule.

- Alo ? - Nisan, sunt Serdar.

Sunt în vizită, la cină... Pot să vă sun mai târziu ?

- Se poate să vorbim mai târziu ? - Bine, sună-mă.

Am vorbit cu procurorul, a fost de acord.

- Dar trebuie să ne vedem mai întâi. - Bine, o să vă sun.

Cine era ?

Eşref, poate e ceva personal.

- Dă-mi şi mie fasolea ! - Poftim fasolea !

- Mamă Hafize ! - Da, dragule.

- Sarmalele sunt bune. Sărut mâna ! - Poftă bună !

- Ştiți de unde vin sarmalele ? - Din moaş-ta pe gheață !

Doamne, iartă-mă !

Le-a adus mama Hafize din bucătărie.

Acolo le-a făcut, apoi le-a adus pe masă.

Mă refeream la zona de origine, unde sunt mâncare tradițională.

- Şi de unde sunt ? - Nu-ți mai spun. Află singur.

De ce sunteți aşa de tăcut, dle Eşref ?

Dar marea de ce e mereu zbuciumată, dnă Nisan ?

"Uneori urc la ceruri şi privesc la lume."

"Alteori cobor pe pământ şi mă priveşte lumea pe mine."

Aşa a zis poetul.

- Ce poet ? - Seyyid Nasimi, cu doi y.

- Foarte frumos. - Poeziile lui sunt frumoase.

- Mai e în viață ? - De ce vrei să ştii, Afra ?

Nu. A fost jupuit de viu, acum vreo şase secole.

Faruk, suntem la masă. Nu vrei să schimbăm subiectul ?

- Poftă bună ! - Aşa !

Nu era şi un cântec ?

Erai cândva om bun. Te cunosc.

Ce mai faci, om bun ?

Dar eşti obosit.

Te-a obosit viața.

Priveşte partea bună. Ai încercat ? Am încercat...

Dar ai dat greş.

Asta e.

Aşa e viața.

Unii câştigă, alții pierd.

Tu ai pierdut.

De ce ?

Pentru că eşti om bun.

Iar cei buni pierd.

Oamenii buni pierd întotdeauna.

Ce n-aş da să-mi pot scrie un final mai bun !

Ce n-aş da ca suferința asta să aibă sfârşit !

Ce n-aş da pentru un pumnal cu care să-mi smulg inima din piept !

Ce s-a ales de tine, omule ? Ce s-a ales ?

Hai să pornim la drum !

Cu puțin noroc, poate dă un camion peste mine.

Sau poate nimeresc la un film bun. Nu ştiu.

Ai obosit, omule.

Ai obosit, Kadir.

Mai e puțin, rezistă.

Se va termina toată suferința.

Unde au plecat ceilalți ?

"E gata petrecerea. În grădină a rămas doar un vânt amar",

a spus poetul Attila Ilhan.

Eşti trist ?

Am trăit ceva ce n-ar fi trebuit să trăiesc vreodată.

Ți-aş cere să-mi povesteşti, dar ştiu că n-o vei face.

Sunt lucruri pe care nu e nevoie să le ştii.

Noi n-o să vorbim niciodată despre lucruri frumoase ?

Dacă vom trăi lucruri frumoase, vom vorbi şi despre ele.

În viața mea există şi frumos.

- De exemplu ? - Tu.

Dacă eu sunt frumosul din viața ta

înseamnă că duci o viață îngrozitoare.

Atunci, putem să spunem aşa:

de când te-am cunoscut pe tine, viața mea e mai puțin groaznică.

Îți mulțumesc mult.

Cu toate problemele noastre, sunt fericită că ai intrat în viața mea.

Da. Am avut o mulțime de probleme într-un timp extrem de scurt.

- Da, şi asta o să-mi lipsească... - Pleci undeva ?

Şi ce dacă aş pleca ? Nu mi-ai cere să rămân.

În ultima vreme tot spui că pleci. Ce se întâmplă ? Unde pleci ?

Nicăieri. Am spus şi eu aşa, din curiozitate, atât...

- Dar ai rămâne dacă ți-aş cere ? - Ăsta nu e un răspuns.

Dacă ți-aş răspunde, ai începe să pui întrebări care ar schimba totul.

- Mi-am primit răspunsul. - Dar eu n-am răspuns.

Plec.

- La culcare ? - Departe.

Ce faci aici ?

Iubitul tău frate sforăia aşa de rău, că n-am putut să adorm.

De mic sforăia aşa.

Au stat mult de vorbă.

- Eşref şi Nisan ? - Da.

- Despre ce au vorbit ? - De unde să ştiu ce au vorbit ?

- Tu ce crezi ? S-au îndrăgostit ? - Nu ştiu. Aşa s-ar părea...

- Tu nu-ți dai seama ? - Eu nu mă pricep.

- De ce ? N-ai iubit niciodată ? - Şi de am iubit, nu mi-am dat seama.

Cum îşi dă un om seama că e îndrăgostit ?

Dacă ai de ales între tine şi ea şi o alegi pe ea, eşti îndrăgostit.

Frumos spus !

Vreau să te întreb ceva.

Eşti îndrăgostită de tipul ăla ?

De cel care a venit atunci la hotel, tipul cu părul vâlvoi...

- Cum am ajuns să vorbim despre asta ? - Nu ştiu, am vrut să te întreb.

Vreau să ştiu ce intenții ai... Dacă eşti îndrăgostită,

omul ăla o să fie mereu în preajma noastră, nu ?

N-am nicio intenție.

Nu sunteți obişnuiți să mă vedeți cu cineva, aşa că vi s-a părut ciudat.

- Nu cumva eşti gelos ? - Ce ? Nu, Doamne fereşte !

Nici pomeneală !

- Numai că tipul ăla nu e genul tău. - Nu ?

Dar care e genul meu ? Spune-mi, ca să ştiu şi eu.

Cu siguranță el nu e genul tău, asta-i clar.

- E prea... - Cum ?

Hainele lui, părul lui...

Mereu pus la patru ace... Vrea să iasă în evidență.

Totul e excesiv la el.

Deşi e la fel ca toți ceilalți, cât se poate de comun.

Doar în aparență e diferit. În rest, e comun.

- E mult prea normal. - Şi eu nu sunt normală ?

- Nu merit un om normal ? - Nu asta am vrut să spun, dragă.

Tipul e normal, dar întrebarea e: tu vrei un bărbat normal ?

Ce te face să crezi că nu vreau ?

Dacă ai fi vrut un tip normal, n-ai purta discuția asta cu mine.

Scuze. Bat câmpii. Nu mă lua în seamă.

Şi toate astea, numai pentru că tipul are părul vâlvoi ?

Haide ! Nu-i frumos să râzi de mine.

De mult n-a mai fost nimeni gelos pe mine. Mi-a cam lipsit.

Zi-i fratelui tău, să fie el gelos pe tine. Nu mă amesteca pe mine !

El nu ştie să fie gelos. Ştie doar să-i împuşte.

Ştiai că porcii nu sunt geloşi pe partenerele lor ?

- Frumos ai schimbat subiectul ! - Cam aiurea, nu ?

Nu-i nimic. Noapte bună !

Eu am multă treabă. Trebuie să merg la hotel.

Spor la treabă ! Noapte bună !

Bravo, Müslüm !

Dai o dată cu bâta în baltă şi, ca s-o dregi, mai dai o dată.

Bravo !

Nisan ?

Ce s-a întâmplat ?

Mâine o să mă duc la poliție şi la procuratură.

- Iar acum sunt în casa lui Eşref. - Ne-au adus aici cu forța.

Mâine, Eşref va afla că sunt informatoarea poliției.

- Ce crezi că va face ? - Nu ştiu.

Se va enerva, se va înfuria. Probabil o să vrea să mă facă bucăți.

- Poate va suferi. - De ce ?

- Cred că simte ceva pentru tine. - Asta-i partea cea mai grea.

Simt că am putea fi fericiți împreună.

Pe de o parte, cred asta...

Pe de altă parte, mi se pare absolut imposibil.

O să-l pierd.

Poate că nu mă va ucide, dar voi muri câte puțin în fiecare zi.

- Afra, chiar facem ceea ce trebuie ? - Nu ştiu.

Dar ştiu că, mai devreme sau mai târziu, va afla.

Câtă vreme Çigdem e liberă, noi două nu suntem în siguranță.

M-am săturat să trăiesc aşa, mi-a ajuns !

M-am îndrăgostit de cel mai nepotrivit om din lume.

Am spus-o cu voce tare ?

Şi cel mai nepotrivit om din lume s-a îndrăgostit de tine.

Mai devreme sau mai târziu, amândoi veți suferi.

Cu cât mai devreme, cu atât mai bine.

Poate...

Trebuie să fug în străinătate. E urgent.

Găseşte o cale. Cu tirul, cu barca, nu contează cu ce !

S-a întâmplat ceva rău ?

Un polițist vine în miez de noapte şi-ți spune că vrea să fugă din țară.

Tu ce crezi că s-a întâmplat ?

- Ai dat de dracu', doamnă comisar ? - Da, am dat de dracu' !

Nemernicul de comandant mi-a înscenat totul.

Vor să mă compromită. Trebuie să mă scapi.

- O să te cam coste. - Cât ?

Zece mii de dolari.

N-am atâția bani. Sunt polițist.

Bine, o să mă gândesc la ceva. Aşteaptă, te caut eu.

Bine, dar grăbeşte-te, că nu mai am timp !

- Ce-a făcut Kadir ? - Nimic. A cerut iertare.

- Doar atât ? - Da.

Nu te supăra, Eşref, dar mi-e cam greu să te cred.

Eşref, dragul meu frate, ascultă-mă !

Nu-ți murdări tu mâinile.

Mă duc eu cu Faruk. Dăm buzna peste ei,

îl iau de guler pe nemernic, îl întind pe masă,

mă aplec şi îi şoptesc la ureche: "E ultimul mesaj de la Eşref Tek."

Şi-i zbor creierii !

Faruk îl împuşcă pe leşinatul ăla, care nu se dezlipeşte de el, şi gata.

De ce să nu-l împuşc eu pe Kadir ?

Bine, frate, îl împuşcăm amândoi, numai să ne dea el voie.

Tata Yakup e bolnav, nu e momentul acum.

Cică nu-i momentul ! Jur că nu te înțeleg !

Nici nu trebuie să mă înțelegi.

M-a chemat Tata. Să mă lăsați să mă duc.

- Vine şi Kadir ? - De unde să ştiu, Müslüm ?

- Bună ziua, domnule ! - Spuneți, domnule polițist.

Puteți să vă mutați maşina ?

- Mă scuzați, sunt cam obosit. - Nicio problemă.

O mut imediat.

Porneşte !

Unde naiba eşti ? Toată noaptea m-am agitat ca nebunul.

Te-am sunat, ți-am trimis mesaje, dar tu, nimic !

- Am crezut că ai murit. - Mai bine aş fi murit, Kenan.

Ce vrei să zici ?

Eşref nu m-a ucis. M-a condamnat să trăiesc.

- Nu mai spune ! N-a putut ? - Nu.

Şi acum ce vom face ?

- Începem o viață în exil, Kenan. - Omule, nu mă speria.

S-a terminat. Totul s-a terminat. Înțelegi, Kenan ? S-a terminat.

M-a chemat Cemil. Probabil că mi-au semnat sentința.

Sigur le-a spus Eşref totul.

- Bună dimineața ! - Bună dimineața !

Ne putem întoarce acasă ?

Am aflat că Nimet s-a întors la ea acasă, deci sunteți în siguranță.

- Dar promite-mi că vei fi atentă. - Bine, îți promit !

Încotro ? Te duc eu.

Afra încă doarme. După ce se trezeşte ea, plecăm.

Eu am ceva urgent de făcut. Plec. Nu plecați fără să luați micul-dejun.

Bine.

Dle Serdar, unde şi când ne întâlnim ?

Nu se poate la secție.

Bine. O să fiu acolo peste o oră.

Deci ne-am înțeles, da ? Nu ştiți nimic de Kadir !

De câte ori îmi amintesc, mă apucă toți dracii, zău !

- Gata, potoleşte-te ! Nu ştiți, da ? - Bine.

- Bună ziua ! - Bună ziua !

- Ați pregătit totul ? - Procurorul a fost de acord.

Dar vreau să ştiu ce-o să-i spui.

Şi, desigur, trebuie să verificăm dacă spui sau nu adevărul.

- Fireşte că e adevărat ! - Lucrurile nu merg aşa, dnă Nisan.

Da, ne interesează Çigdem, dar şi Eşref.

Oricum, cele două cazuri se intersectează.

Ai fost multă vreme alături de el. Sigur ai văzut tu ceva !

Dar v-am spus că nu ştiu nimic despre Eşref, n-am văzut nimic.

Nu minți ! Erați nedespărțiți. Sigur e ceva între voi doi.

Nu mint.

Fără Eşref, nu intri în programul de protecție a martorilor.

- Çigdem l-a omorât pe Atif. - Asta ştim deja. E ca şi rezolvată.

Bine, atunci, nu mai am ce să vă zic. Ne oprim aici.

Nu se poate. Ştiu că voiai să depui mărturie.

Dacă ştiu eu, sigur mai ştiu şi alții...

- Mă amenințați ? - Nu, nu e o amenințare.

Să zicem că ți-am împărtăşit temerile mele.

De mulți ani departamentul meu e pe urmele lui Eşref !

Dacă ne dai informații, facem tot ce vrei tu. Orice !

Dacă vrei, îți iei sora şi plecați amândouă în străinătate.

Fii fată deşteaptă ! Asta-i şansa vieții tale.

V-am zis că nu ştiu nimic. N-am văzut nimic !

Pot să-ți fiu de ajutor.

Vreți să-i aduc acuzații false lui Eşref ?

Cred că eşti fată deşteaptă şi ai înțeles ce ți-am spus.

- Alo ? - Eşref, dragule !

- Dnă Çigdem, păreți veselă. - Foarte !

De ce ? S-a emis un mandat de arestare pe numele meu ?

Nu, altul e motivul. Sunt sigură că o să vrei să te întâlneşti cu mine.

Am planuri mult mai frumoase.

Dar e foarte important. Nu cred că vrei să ratezi aşa ceva.

- Care e motivul ? - Trădarea.

Trădarea ?

Preferata mea.

- Hai să ne vedem imediat. - Te sun eu.

- A venit ticălosul. - Stai potolit, Gürdal.

Lăsați-mă să-i zbor creierii aici.

Împuşcă-l, şi te împuşcă şi Eşref pe tine.

Dacă-i ăsta aici, eu n-o să mă pot abține.

Mă duc la hotel.

Bine, frate, du-te ! E mai bine să pleci.

Deci mi-ați semnat sentința. Mi-ați pregătit şi eşafodul.

- Poftiți, poftiți ! - Tată...

Ia loc aici, lângă mine.

Fiule, ce-i cu tine în halul ăsta ? Ce-i cu fața ta ?

Nimic important. Nici nu merită să-ți povestesc.

Auzi, sper că n-ai intrat iar în vreun bucluc, nu ? Haimana !

Mi-a fost dor de tine, tare dor.

Puşlama !

Şi mie mi-a fost dor de tine, Tată.

Mâine-poimâine, n-o să mă mai găsiți aici.

- Profitați cât mai puteți. - Tată, iar ai început.

Îți place să ne vezi trişti ? Nu înțeleg.

Ce putem face ? Suntem oameni şi moartea e inevitabilă.

Tată, putem vorbi despre altceva ? Ne supărăm, să ştii.

Bine, gata.

- Vreau să vă spun ceva. - Ce anume, Tată ?

În primul rând, mă bucur că am scăpat de beleaua de Nusret.

Eşref, fiule, îți mulțumesc.

Dar Nusret avea un aliat, şi încă n-ați aflat cine era, nu ?

- Încă nu, Tată, n-am aflat nimic. - Bine. Aflăm noi, până la urmă.

Las' că aflăm noi. Nu ne lăsăm până nu aflăm.

Bine.

Şi acum, mai e ceva, ceva ce îmi doresc mult.

Luați-o ca pe ultima mea dorință.

Cuvântul tău e ordin, Tată.

Înainte de a muri,

vreau să-l văd cu ochii mei pe Eşref în fruntea Orfanilor.

Pentru asta, vreau să adunați toate familiile din Istanbul

şi să-i jurați credință lui Eşref în fața tuturor.

De ce să facem asta pe grabă, Tată ?

- Nu vreau să se işte discuții... - Nu vor fi discuții.

Asta e voința mea.

- Dar mai ai mult de trăit, Tată. - Termină, ce Dumnezeu !

De câte ori să vă mai spun că boala s-a răspândit în tot corpul meu ?!

E singura mea rugăminte. Asta, şi gata !

Cum adică, Tată ? Dorința ta e ordin pentru noi.

- Dacă asta vrei, asta facem, Tată. - Mulțumesc.

Kadir, ocupă-te de organizare ! Tu te pricepi la treburile astea.

Să ne primim oaspeții cum se cuvine. Să vadă cât de puternici sunt Orfanii.

Mă simt onorat.

- Îl voi încorona pe fratele meu. - Ştiu că aşa vei face.

Când vă văd pe amândoi aşa, mă înveselesc.

Eşref, vino aici.

- Sungur ! - Da, Tată.

- Fă-ne o fotografie. - Fără noi ?

Ai răbdare. Pe rând.

Ce e cu fața asta, fiule ?

Zâmbeşte puțin, copile. Facem o fotografie. Hai !

A ieşit foarte bine.

Şi acum, toți laolaltă !

Vânătorule !

Te rog, fă-ne o poză !

Traducerea şi adaptarea IOANA LALA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 33