Original subtitles

FATA DIN VIS Episodul 32

- Adu-mi înregistrările alea ! - Bine.

- Unde e Eşref ? - Acum a plecat să o ia pe Nisan.

De ce ?

Ca să nu pățească ceva. E ceva în legătură cu clanul.

Am înțeles.

- Vrei o cafea ? - Am, mulțumesc.

Nisan, ce s-a întâmplat ?

O să te bage în Programul de Protecție a Martorilor ?

Mulțumesc. A spus că o să încerce.

Dar atunci Eşref va afla că eşti informatoare.

Nu ştiu, Afra.

Când o să dispar, oricum, o să cerceteze şi o să afle.

Atunci, o să te omoare.

Nu omoară femei.

Ce om bun ! Să fie şi puțină discriminare pozitivă !

- Dar tu eşti pregătită ? - Pentru ce ?

Să nu-l mai ai pe Eşref lângă tine.

Nu va mai fi supereroul

care să-ți sară în ajutor de fiecare dată când ai probleme.

Nu ştiu.

Cum va reacționa când va afla că sunt informatoare ?

- Oare mă va urî ? - Bineînțeles că te va urî.

La urma urmei, el e mafiot, iar tu, informatoare.

Important e cum te vei simți tu.

Nu ştiu, Afra. E foarte ciudat.

Poate că ne cunoaştem de puțin timp, dar simt că îl cunosc de-o viață.

M-am obişnuit cu el.

Când eram lângă el, mă simțeam în siguranță.

Am avut atâtea probleme !

Fără să ştie nimic, el a fost mereu lângă mine.

Poate că eu era să-i distrug viața, dar el mi-a salvat-o mereu pe a mea.

Ce tot spui acolo ? O să cred că te-ai îndrăgostit de el.

- Nisan, tu chiar... - Afra, taci ! Nu mai spune nimic !

Bine. Te înțeleg foarte bine.

Las-o baltă, nu-ți face griji ! Să vedem ce ne rezervă viitorul !

Vreau doar să o văd pe Çigdem în spatele gratiilor.

Nu vreau nimic altceva. Sunt pregătită să trec prin orice.

- Mă sună Eşref. Acum şi-a găsit ! - Nu răspunde !

Cum să nu răspund ? O să intre la bănuieli.

Alo !

Vin să te iau.

- Zice că vine să mă ia. - Nu, de ce ?

Ce bine-ar fi să mă anunți şi pe mine înainte să-ți faci planuri cu mine !

Nu e nevoie. Unde eşti ?

- Pe plajă. Mâncam ceva cu Afra. - Bine, vine şi ea.

- S-a întâmplat ceva ? - Da.

Trebuie să-ți scot vorbele cu cleştele ?

Nu poți să-mi spui şi tu totul odată ?

Nu se poate.

- Şi unde mergem ? - Vorbim pe drum.

Trimite-mi locația !

Mi-a închis în nas.

- Ce spune ? - Zice că vine să ne ia.

- De ce ? Unde ? - Nu ştiu, Afra, nu mi-a spus.

Dacă a aflat că te-ai dus la poliție ?

Dacă a aflat că eşti informatoare ? Indivizii ăştia au oameni peste tot.

Nu ştiu. Şi, dacă a aflat, ce să fac ?

De unde să ştiu eu ? Lasă-l baltă şi hai să plecăm !

- Să fugim ! - Unde să fugim, Afra ?

Termină cu prostiile !

Dacă nu ştie ? Dacă nu a aflat ?

Nu da de bănuit, Afra !

Eu zic să nu dai de bănuit, şi uită-te ce faci tu !

Mă descurc.

Ce s-a întâmplat ! Ai venit aşa, dintr-odată...

- S-a întâmplat ceva ? - Da.

- Ce s-a întâmplat ? - A murit Nusret.

Tatăl lui Izzet ? Cum a murit ?

L-a bătut soarele-n cap.

- Probabil a fost împuşcat. - Aşa umblă vorba.

Am înțeles. L-a bătut soarele-n cap.

- Şi noi unde mergem ? - La mine.

Veți sta acolo câteva zile. Clanul ăla n-o să stea liniştit.

Mai ales că Nimet v-a mai făcut probleme.

- Adică pentru protecție ? - Întocmai.

- Aşa... Aveți zece minute. - De ce nu porneşti şi cronometrul ?

Îl pornesc.

Nisan, ce căutăm noi în casa omului ăstuia ?

Suntem ca nişte miei care au intrat în gura leului.

Totul poate ieşi la iveală în orice moment.

Dacă sună Serdar ? Dacă îi spune Çigdem lui Eşref ?

Crezi că înțelege de vorbă bună ? Nu vezi ?

Să nu arăți că ți-e frică, da ?

O să-şi dea seama şi o să intre la bănuieli.

Crezi că e posibil să nu-mi fie frică ?

Poartă-te firesc !

Poartă-te firesc !

- Ce se întâmplă ? - Intrați !

Hai !

Ce cauți în casa asta ? Lasă arma jos !

- Ce i-ai spus lui Serdar ? - I-am spus totul.

Minți. Dacă ai fi spus ceva, nu ai fi fost aici.

Ai cerut să intri în Programul de Protecție a Martorilor.

Te zbați degeaba. S-a terminat, Çigdem !

- Şi Eşref e afară. - Minți.

Ba nu, spune adevărul. Chiar e afară.

Te omor !

Hai odată !

- O să renunți la treaba asta. - E prea târziu.

Şi cu Eşref ce faci ? O să te omoare.

Mai întâi, o să te omoare pe tine, Çigdem.

Eu m-am împăcat cu gândul ăsta. Sunt gata să-i spun totul.

Îi voi spune şi că mi-ai întins o capcană

şi că ai încercat să o bagi pe Afra la închisoare.

Îi voi spune totul, nu-mi pasă !

Bravo ! Ai făcut planul !

Dacă intri tu la puşcărie, eu nu-mi mai doresc nimic altceva.

Aşa că haide, cât mai ai ocazia, apasă pe trăgaci !

Haide, trage ! Trage odată !

De fapt, mă gândesc că, poate, ar trebui s-o omor pe sora ta.

Nisan !

Ce tare ai lovit-o ! Nu a murit, nu-i aşa ?

Nu moare ! E o mizerabilă !

- De unde a apărut ? - I-am spus că venim în zece minute.

Imediat !

S-o ducem înăuntru !

Ține-o de braț ! Ai grijă ! Închide uşa !

- Nisan ! - Imediat !

- Ce e ? - Au trecut 11 minute.

Bine, dar cum să se pregătească două fete în zece minute ?

- Pot să folosesc toaleta ? - Nu. Nu am nimic pe mine.

- Tocmai mă schimbam. - Scuze. Închide uşa !

- Nu şi-a revenit, nu-i aşa ? - Nu.

Bine.

Eşref vrea să folosească toaleta. Dacă îşi revine, fă-o să tacă !

Cred că o să leşin.

- Eşti gata ? - Da.

Nu te descălța !

- Ce s-a întâmplat aici ? - Neîndemânarea Afrei...

- Aici era, nu ? - Da.

N-ai uitat.

Hai, fă-ți bagajul !

- Cu ea ce facem ? - O lăsăm aici, ce să facem ?

Când am văzut-o pe nebuna asta,

mi s-a părut o idee mai bună să mergem la Eşref.

Taci odată !

Haide, Afra ! Grăbeşte-te !

Haideți !

Le distrugem hotelurile, casele, toți oamenii, totul !

Măcar să murim cu onoare !

Stăpâne, ia uite !

Stai puțin, opreşte !

Seyfo, frățioare ! Bine ai venit !

- Ce naiba faci aici ? - Cum adică ?

E vremea pentru dans ! Cum îți place ție.

Mă bucur că ai venit aici pe picioarele tale.

Dar pe ale cui să fi venit ?

Astăzi, unul dintre noi doi va muri.

Ba nu, nu va fi aşa.

Acum, veți pleca toți de aici, cătinel-cătinel.

Dacă nu vreți să plecați,

aşa cum l-am trimis pe şeful vostru în raiul măgarilor,

vă vom trimite şi pe voi, nu-i aşa ?

Da, aşa e.

Cum îndrăzneşti să vorbeşti aşa despre dl Nusret ?

Cel mai rău îmi pare de idioții care s-au aprins degeaba.

Nu veni, cretinule !

Profesore !

Fir-ar al dracului !

Geamurile astea se sparg numai cât mă uit la ele, ce naiba !

De ce nu coboară din maşină ? Ei, drăcie !

La naiba, profesore, ieşi odată !

Am ajuns la cea mai frumoasă parte a cărții, nu pot să mă opresc.

Descurcați-vă singuri !

Din cauza voastră, că nu citiți, am ajuns aşa !

Măcar un dram de respect pentru cei care citesc !

Pe cuvântul meu, data trecută nu am observat.

Ce casă frumoasă !

Nisan, aici nu se poate atinge nimeni de noi !

E aşa de mare, că se schimbă şi anotimpurile

până o străbați dintr-un capăt în altul.

Linişteşte-te, Afra ! Nu exagera !

Încă n-am ajuns să exagerez. Nu vezi ce frumoasă e casa asta ?

Câte secole ar trebui să muncim noi ca să trăim într-o casă ca asta ?

Depinde ce fel de viață vrei să duci.

Ce mai contează, dacă trăieşti într-o casă ca asta ?

Dacă vrei să trăieşti în pace şi să mori de bătrânețe,

atunci, e imposibil să trăieşti într-un astfel de loc.

Asta e esența lumii noastre: trăieşti repede, mori tânăr.

Casele şi maşinile pe care le vezi

vor ajunge, într-o bună zi, cuiele din sicriul tău.

Ce bine am făcut, atunci, că am venit aici, nu-i aşa ?

Spun doar adevărul.

Adevărul...

Fir-ai tu să fii !

- Seyfo ! Eşti teafăr ? - N-am nimic, lasă-mă !

Dl Seyfo a fost împuşcat !

Dă-mi drumul ! Trebuie să-l omor !

Trebuie să plecăm !

În curând, vor veni jandarmii şi poliția !

Te rog, ascultă-mă măcar o dată !

O să mori, la naiba !

O să mori !

Armistițiu ! Armistițiu !

Ascultați-mă ! Nu muriți aici !

Luați-vă cadavrele, răniții şi plecați de aici !

Şi să nu vă mai întoarceți ! E ultimul meu avertisment !

Nu intrați într-un război pe care nu-l puteți câştiga !

Haideți ! Plecați !

- Yalçin, fii cu ochii pe ei ! - Am înțeles.

Haideți, fetelor !

- Câte camere sunt aici ? - Ce-ți pasă ție, Afra ?

- Ce e în spatele uşii ăsteia ? - Aici stau băieții mei.

Băieții dv. ?

Aici dorm Müslüm, Faruk, fratele meu şi Eşref.

- Cum ? - Uite aşa !

Ia să văd !

- Dar asta arată ca o celulă. - Da.

- De ce fac aşa ceva ? - Întreabă-i pe ei !

- Deci şi dl Faruk stă în casa asta. - Da.

- Unde e acum ? - Ce-ți pasă ție, Afra ?

Haideți, fetelor, să vă arăt camera voastră !

Veniți !

- Au puțină treabă, vin imediat. - Ne scuzați.

Veniți !

Asta e camera voastră. Tocmai am schimbat lenjeria.

- Acolo e baia. - Mulțumim mult !

Aici e ca acasă.

Instalați-vă ! Vin şi valizele imediat, da ?

Vino !

- Calmează-te odată ! - Bine.

Bine, naşule.

- E totul gata ? - Am strâns totul, stăpână.

- Seyfo ? - Oamenii lui Eşref i-au tăiat calea.

- Mai trăieşte ? - E rănit.

E timpul să pornim ! Oricum, nu-mi făcusem speranțe.

Am venit aici să luptăm împotriva Orfanilor,

dar am rămas orfană.

Istanbulul ăsta ne-a înghițit clanul cu totul.

- Chiar plecăm ? - Da.

Deocamdată.

- Da, domnule comandant ! - Nu vii la înmormântare ?

Nu vin, domnule.

Asta-i bună ! Nu era cel mai bun prieten al tău ?

O să mă simt rău dacă-i văd sicriul.

Nu o să rezist.

Adică nu-ți vei îndeplini ultima datorie ?

O s-o îndeplinesc.

Dar datoria mea nu e să particip la înmormântarea lui Atif,

ci să-i găsesc ucigaşul.

Am înțeles.

Am înțeles...

Asta-i bună ! Unde e paşaportul ?

La naiba !

Afra nu exagera.

Am mai fost aici, dar n-am avut ocazia să mă plimb aşa.

- Chiar e foarte frumos. - Mulțumesc.

Pot să vă întreb ceva ?

Cât de mare e pericolul în care suntem ?

Nu pot să spun cu exactitate.

- Pe o scară de la unu la zece ? - Şapte.

Atunci, în comparație cu zilele obişnuite, stăm binişor.

Desigur.

Mă scuzați ! Alo ?

Eu o să mai fac un tur al casei.

Mulțumesc.

- Am o curiozitate. - Despre ce ?

În ultima noastră discuție, ai spus că n-o să-ți fie bine.

Da.

- De ce ? - Dansul acela m-a dat peste cap.

- Nu ştii să minți deloc. - O iau ca pe un compliment.

Ce s-a întâmplat ? De ce nu-ți va fi bine o perioadă ?

Am făcut nişte lucruri pe care nu voiam să le fac.

- Vorbeşti enigmatic. - Sper că te-ai enervat !

Adică e ceva ce o să regreți.

Ştii cum e când faci ceva şi apoi nimic nu mai e la fel ?

- Ca după prima crimă. - Ca atunci când te îndrăgosteşti.

- Ca trădarea. - Ca naşterea.

- Ca moartea. - Poate...

Acum chiar că sunt curios.

E prima dată când te văd aşa de curios.

Oare fiindcă are legătură cu tine ?

Să schimbăm subiectul ? Să vorbim despre lucruri frumoase !

Ascunzi tu ceva, dar o să aflu, nu-ți face griji !

- Ce vei face când o vei afla ? - Depinde ce voi afla.

Şi dacă e ceva rău ?

Nu cred că aş putea afla ceva rău despre tine.

De ce ? Eu nu pot să fac ceva rău ? Cum ai ajuns la concluzia asta ?

Din instinct.

Iar instinctele mele nu m-au înşelat niciodată până acum.

Credeam că nu ai încredere în nimeni.

Am încredere în cei în care trebuie să am încredere,

atât cât trebuie.

Şi dacă nu voi mai fi aici când vei afla ?

Nu-mi amintesc să-ți fi dat voie să pleci undeva.

Nici eu nu-mi amintesc să-ți fi cerut voie.

Nu ți se pare ciudat ? Am intrat brusc în viața ta...

În hotelul tău, în casa ta...

Nu ți se pare că s-a întâmplat prea repede ?

Mă întreb unde vrei să ajungi cu asta.

S-ar putea să plec într-o zi, ştii, nu ?

Ce o să simți atunci ? O să-ți fie dor de mine ?

O să-mi fie.

- Ce direct ! - Aşa sunt eu, direct.

Eşref cel Direct. De acum încolo, aşa o să-ți spun.

Poftim !

- Nisan, vrei ceva special la cină ? - Nu.

Adică mănânci orice. Dar tu ?

Sincer, mie mi-e poftă de nişte sarmale delicioase.

Ai noroc ! Azi am primit frunză de viță din Toprak.

- Vă ajut şi eu. - Tu stai jos !

Nu se poate. Apropo, mă pricep să fac sarmale.

Doamne ! Vino !

Bună ziua !

Bună ziua !

- Bună, Nisan ! - Bună !

- E oaspetele lui Eşref. - Da, se vede.

Bine ai venit !

- Nebunul ! - Nu m-a plăcut niciodată.

O să te placă în curând.

Ce ați făcut ?

Ticăloşii ăştia nu se învață minte, Eşref.

Măcar le-am dat o lecție.

Băiete, ce naiba spui ? Nici măcar n-ai coborât din maşină.

Creierul meu nu mai suportă zgomotul, nu înțelegeți ?

Apropo, e o problemă importantă. Trebuie să vorbim.

Kadir ?

Am dansat ca apucatul. Ați văzut cum a fugit ăla ?

- Unde vă duceți ? - Avem treabă.

Ce treabă aveți voi pe ascuns ?

Nu contează, tu vezi-ți de treaba ta !

I-auzi !

Ei, poftim !

Bună ziua !

Stai jos, băiete ! Deschide-l !

O să-i spun totul lui Eşref.

O să-i povestesc totul, o să-l implor, o să-l rog.

Dacă e nevoie, o să-i sărut şi mâna.

O să mă arunc la picioarele lui.

O să-i spun: "Frate, iartă-mă ! O să fiu sluga ta, dar iartă-mă !"

"Eu am greşit, nu face şi tu la fel, Eşref !"

"Cum am putut să fiu atât de diabolic ?"

"Tu eşti mai înțelept, o să mă ierți."

Chiar că e cel mai bine aşa. Du-te şi vorbeşte cu el !

Aşa nu merge. Mai devreme sau mai târziu, va afla.

Nu poți să ai încredere în Kadir.

- Chiar regretă ? - Doamne, iartă-mă !

Eşref, ce spui tu acolo, pentru Dumnezeu ? Ce regrete ?

Dacă ai o slăbiciune pentru omul ăsta, spune aşa !

Nu am nicio slăbiciune. Mi-am dat cuvântul.

Eşref, omul ăsta a încercat să te omoare de atâtea ori !

Bine, nu vă băgați voi !

Ce naiba vorbesc ăştia ?

Ei, poftim, au încuiat şi uşa ! Ce se întâmplă ?

Mulțumesc.

Care-i treaba ? Ce ştiți voi şi eu nu ştiu ?

O să afli, Gürdal. Nu te grăbi !

O să aflu ?

Am ajuns aici, iar voi ați fugit şuşotind între voi ! Ce urât !

Poate că nu e ceva ce trebuie să ştii tu.

Nu e ceva ce trebuie să ştiu eu ! Dar voi ştiți.

- Eşref, ce se întâmplă ? Spune-mi ! - E între noi.

Între voi ? Nu fac şi eu parte din familia asta ?

- Gata, Gürdal, nu mai insista ! - Bine, nu o să mai insist.

Am ajuns rățuşca din poveste...

Bine, o să aflu eu mai târziu !

- Eşref, ce mai faci ? - Bine. Tu ?

- Bine. Ce voiam să-ți spun... - Zi !

- Ai treabă diseară ? - Ce s-a întâmplat ?

Mă gândeam să ne întâlnim doar noi doi.

Am ceva să-ți spun.

- Despre ? - Despre mine.

Bine, în regulă.

E bine la ora 21:00, la cafeneaua lui Suphi Păgubosul ?

- Bine. - Aşa rămâne !

Ce spune ?

Vrea să ne întâlnim între patru ochi.

Nu te duci, nu-i aşa ?

De ce ?

Eşref, omul ăsta e în stare de orice acum.

- Nu mai îndrăzneşte acum. - Să ştii că nu te trimit singur.

A vrut să vorbim față-n față, iar eu am fost de acord.

Nu mai insista !

La revedere !

Apropo, în vorbire, nu se înțelege prea bine,

dar se scrie cu cratimă, "față-n față".

Mă rog, nu interesează pe nimeni.

Ignorantule ! Să nu asculți !

Bravo ! Ce frumos le-ai aşezat !

Hai să vedem !

Mulțumesc mult.

N-ar fi mai bine să nu înfăşor şi eu sarmale ?

Uite, avem şi ardei şi vinete.

- Eu o să aleg calea sigură. - Nu ziceai că te pricepi ?

- M-am emoționat lângă dv. - Da ? Ce figură !

De ani de zile încerc s-o învăț !

- Cum l-ați cunoscut pe Eşref ? - La închisoare.

Nu, dragă, eu stăteam în aripa femeilor.

Apoi am auzit poveşti despre băieții noştri.

Am gătit, am trimis vorbă... Toată lumea mă îndrăgea.

- Dar ce infracțiune ați comis ? - Afra !

Vă cer scuze !

Afra încă nu ştie ce, unde şi cum să spună. Nu a învățat încă.

Mi-am ucis soțul.

Cum aşa ?

- L-am înjunghiat. - Eu nu ştiam detaliul ăsta.

A meritat-o.

A venit iarăşi beat într-o seară, cum făcea de obicei.

Pusesem masa. Îi făcusem supa lui preferată.

I-am adus-o şi i-am pus-o în față fierbinte.

A luat o lingură, a spus că e rece şi a împins-o.

I-am spus că abia o făcusem. Nici n-am apucat să termin de zis

că s-a ridicat şi mi-a turnat supa în cap.

Aşa făcea mereu în fața copiilor. Mă bătea mereu.

Nu o dată, nu de două ori... Am tăcut ani de zile.

Dar, când a lovit copiii, atunci mi s-a pus vălul negru...

L-am înjunghiat cu cuțitul.

Când am deschis ochii, eram în fața judecătorului.

Nu-mi amintesc nimic din ce s-a întâmplat între timp.

Vă rog să ne iertați. V-am întristat.

Dar copiii dv. ? Unde sunt ? Nu vă sună ?

La urma urmei, pentru ei ați făcut-o.

Stați, vin imediat ! O să vi-i arăt pe copiii mei !

Afra, nu te mai amesteca în toate !

Aşa... Iskender, Güney, Melisa. Trei copilaşi !

Ce frumoşi sunt !

Sunt foarte frumoşi.

Au crescut, s-au făcut mari. S-au căsătorit, au familie...

Am nepoți, dar nu-i pot vedea. Nu mi-a fost scris.

Au spus că sunt o criminală. Mereu m-au învinuit.

Ce să ştie ei ? Erau mici.

Au crezut ce le-au spus oamenii.

Mi-e foarte dor de ei, dar asta mi-a fost soarta !

Nu am ce să fac.

Nu e soarta, ci lupta dumitale pentru supraviețuire, mătuşă Hafize.

Draga mea...

Ai câştigat lupta asta. Eşti alături de noi.

Ce bine că v-am cunoscut pe voi ! Dacă nu v-aş fi cunoscut ?

Eşref nu m-a părăsit, m-a luat lângă el.

Dumnezeu să-l binecuvânteze !

Müslüm, Gürdal, Faruk, fetița mea frumoasă, Irmak...

I-am considerat pe ei copiii mei.

Mă alin cu iubirea lor,

dar tot îmi lipseşte ceva...

- Acum mai ai două fete. - Da.

Şi noi ne-am pierdut mama la o vârstă fragedă.

N-am apucat să stăm destul cu ea. Ştim ce înseamnă să n-ai mamă.

Haide, vino să te îmbrățişez ! Vino încoace !

Scumpa mea !

Vino şi tu, fetițo ! Vino să te îmbrățişez !

Fetelor, vreau să vă spun ceva. Nu vă lăsați călcate în picioare !

În țara asta, femeile nu sunt tratate frumos.

Dacă tot eşti fata mea, mezina casei, adu-mi sarea !

Desigur, mătuşă Hafize.

Ce viață au unii, nu-i aşa ?

Da, unii se prăpădesc fără să apuce să trăiască.

Dacă vreți vreo carte, puteți să o luați !

- Sunt ale dv. ? - Da.

- Le-ați citit pe toate ? - Pe majoritatea, da.

Se vede că vă plac poeziile. Aveați şi în maşină o carte...

Îmi place poezia.

Nu vă e greu ?

Să fiți o persoană romantică şi să supraviețuiți în lumea mafiei.

Nu înțeleg de ce crede lumea

că oamenii care iubesc poezia sunt romantici.

La urma urmei, poezia e doar un gen literar.

Puteau să-mi placă şi biografiile.

Cei cărora le plac romanele nu spunem că sunt romantici, nu ?

Păi, de obicei, poeziile sunt despre dragoste.

Există şi poezii care nu vorbesc despre dragoste.

Am generalizat...

Toate generalizările, inclusiv asta, sunt greşite.

- Cum ? - Nu contează.

- Unde te duci ? - Plec. Am puțină treabă.

Nu mă aşteptați !

Se poate, dragă ? Avem oaspeți.

Vino !

Haide !

- Trebuie să plec. O să mă întorc. - Bine, te aşteptăm.

De ce ai zâmbit ?

E plăcut să fii aşteptat.

Gürdal !

Lasă-mă cu Gürdal !

Ascultă-mă bine !

Băiete, ăştia îmi pun ceva la cale pe la spate, ştiu eu.

Spune-mi, altfel, te bat până te las lat !

Nu pot să-ți spun ! Mă omoară Eşref !

Nu face pe prostul ! E Eşref aici cumva ?

Ia să văd ! Uite că nu e !

Cine e aici ? Eu, la un pas de tine.

Te omor ! Vorbeşte !

Frate, ce faci ? Lasă băiatul în pace !

O să vorbeşti ! Vorbeşte, băiete !

- Kadir... - Cine ? Mai tare !

Îl ascultă pe Kadir...

Ce se întâmplă aici ?

Frate, ajută-mă !

- Gürdal, ce faci ? - De ce îl ascultați pe Kadir ?

Pentru că el e trădătorul pe care îl căutăm... Kadir.

El a intrat în cârdăşie cu nenorocitul de Nusret,

proprietarul mătăniilor pe care le-am găsit... Kadir.

- Ce ? Vorbeşti serios ? - Foarte serios.

Kadir ?! Kadir al nostru ?

- Unde e Eşref ? - Pleacă acum.

Gürdal ! Gürdal !

Eşref ! Eşref, unde te duci ? Trădătorul e Kadir.

Ție cine ți-a spus ?

Lasă-mă acum, Eşref, nu contează cine mi-a spus.

Mă duc chiar acum. O să-i trag un glonț în cap...

- Iar tu nu o să mă opreşti ! - Ba nu faci nimic, Gürdal.

O să stai aici, acasă. Mă duc să vorbesc cu el, da ?

Te duci la picioarele trădătorului ăluia neruşinat ?

Eşref, nici noi nu suntem de acord cu asta.

Eşref, ai înnebunit ? Ți-ai pierdut mințile ?

Cum poți avea încredere în trădătorul ăla neruşinat ?

- O să mărturisească totul. - Aşa, şi ?

O să vedem pe urmă.

Ai înnebunit ! Jur că nu eşti în toate mințile !

Nu mai insistați ! Doar vom discuta.

Eşref, trebuia să venim şi noi.

Dacă vine cineva după mine, o să aibă de-a face cu mine !

Ne-am înțeles ?

Nu trebuia să-l lăsăm pe Eşref să plece.

Lasă-l ! Lasă-l să plece. Se bagă singur în toate porcăriile.

Să vedem cum se descurcă ! Să se ducă, să-l ciuruiască...

- Doamne, iartă-mă ! - Muşcă-ți limba, omule !

- Ce naiba vrei să fac ? - Nu mai țipați ! Ajunge !

- S-a deschis, domnule comandant. - Bine, poți pleca.

Bine, domnule.

Fata asta e mai nebună decât credeam.

- Domnule ! - Çigdem...

Bună seara !

Bună seara !

Bine ai venit !

Bine te-am găsit, Kadir !

Te rog !

- Suphi, adu-ne două pahare cu ceai ! - Imediat !

Ai spus să vin, am venit. Te ascult.

Nu ştiu de unde să încep, Eşref.

Începe tu de undeva, că restul vine de la sine.

Am făcut nişte greşeli mari. Greşeli fără cale de întoarcere.

- Toată lumea face greşeli, Kadir. - Dar nu aşa.

Spune-mi, ca să aflu.

Am colaborat cu Nusret, Eşref.

De ce nu eşti surprins ?

Pentru că nu e ceva ce nu ştiam.

- Ştiu. - De unde ?

Tu mi-ai spus.

Am simțit, Kadir. De ani de zile îmi sapi groapa.

- Cine spune asta ? - Tu.

Ştiu că ai vrut să mor. L-ai angajat pe Necati...

Apoi ai venit să mă omori.

Ştii, în noaptea aia, în care ai venit, eram şi eu acolo.

Te-am urmărit.

Să mă pedepsească Dumnezeu !

Să mă pedepsească Dumnezeu de o mie de ori !

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 32