Original subtitles

FATA DIN VIS Episodul 29

- Cred că vrei să te duci după Atif. - Trage !

Dacă ai curaj, trage. Eu n-am putut să te ucid. Ucide-mă tu !

Tu să mă ucizi pe mine ? Nici nu ştii să ții arma în mână.

- Eşref ! - Ce ?

Eşref !

Stai ! Aici !

Imediat !

- Ce vrei ? - De ce nu deschizi ?

- Eram la baie. - Aşa îți faci tu duş ?

Tu te duci la baie doar să-ți faci duş ?

De ce ai venit aici ? Ai putea fi văzut.

- Dă-te laoparte ! - Ce faci ?

Îmi faci percheziție ?

- Îți amintesc că sunt polițistă. - Nu-mi pasă ce eşti, ci ce ai făcut.

- Şi ce am făcut ? - Ai pus să fie urmărită Nisan.

- Aşa e. - N-ai dreptul.

Nu sunteți toți nişte mafioți ?

Pot să vă urmăresc pe toți, şi pe tine, şi pe prietenii tăi.

Sunt sigur că şeful tău nu ştie lucrul ăsta.

Poate că nu, poate că da. Nu trebuie să-i spun tot ce fac.

Şi apoi, de ce te supără că o urmăresc ?

În fond, e doar o angajată la hotelul tău.

Asta nu e treaba ta.

Nu cumva te-ai îndrăgostit de fata asta ?

Eşref Tek e îndrăgostit ?

Ținând cont de cum ai dat buzna în casa unei polițiste...

Sigur e ceva aici.

Ai înlocuit-o pe Rüya ?

Da.

M-a cucerit.

Când am văzut-o pe Nisan, m-am îndrăgostit nebuneşte.

Recunosc. O iubesc.

Spui asta doar ca să mă enervezi.

Nu îmi pasă atâta de tine, încât să vreau să te enervez.

N-ai idee ce repede îmi bătea inima când am zărit-o prima dată.

M-a făcut să-mi pierd capul.

Mi-am zis că femeia asta trebuie să fie a mea.

Minți.

În afară de Rüya, tu nu mai poți iubi pe nimeni.

Aşa am crezut şi eu, dar m-am înşelat.

Afară !

Ştii ? E prima dată când îmi recunosc iubirea.

Dacă vrei, am putea ieşi să discutăm pe tema asta.

O să te omor !

- De ce ? - Ştii de ce.

Ştiu un psiholog excelent, dacă vrei...

- Din păcate, nu mă poate ajuta. - Atunci, va trebui să faci ca mine.

- Ce anume ? - Îndrăgosteşte-te de altul !

Nu iubeşti decât o dată în viață, Eşref.

Replica asta începe să fie în vogă.

Nu cred că îți pasă de Nisan.

Spui asta doar ca să mă răneşti pe mine.

Regret, dar nu e adevărat. Sunt îndrăgostit.

Iar tu fă bine şi las-o în pace pe femeia mea !

Altfel, o să-ți fac rău. M-ai înțeles ?

Cred că ai înțeles.

Ce e cu fotografiile acelea ? Ce relație ai tu cu Eşref ?

Sunt fotografii vechi, de când mă infiltrasem printre ei.

- Atunci le-am făcut. - Nu sunt copil, să mă păcăleşti.

De ce le-ai păstrat ?

- Eşti îndrăgostită de Eşref. - Ba nu sunt. Nicidecum ! Şi apoi...

Dacă nu ți-ai dat seama, el pe tine te iubeşte.

Nu cred asta. A spus-o ca să te rănească, atât.

Pentru că ştie că îl iubeşti !

Ce scheme ai în minte ? Ce faci ? Ce urmăreşti ?

Nu sunt îndrăgostită. Am făcut ce a trebuit în misiune.

Atunci, ce e cu lucrurile acelea ?

Sunt probe, Nisan. Probe !

Mă crezi tâmpită ?

Eşref te iubeşte. E evident.

A îndrăznit să vină la uşa unui polițist, să-l amenințe.

E cu totul atipic lui Eşref.

Dacă e aşa, e tot ce ți-ai dorit. Tu mi-ai cerut să-l seduc.

Am reuşit. Misiune îndeplinită. Ce mai vrei acum ?

Ascultă ! Ori îmi dai arma, ori îi spun totul şefului tău.

- Çigdem ! - Da, domnule comandant.

- Ai auzit ? - Ce să aud ?

Atif a fost împuşcat azi-noapte.

Ce spuneți, domnule comandant ?

- Unde e ? E mort ? - Nu.

L-au găsit nişte oameni şi l-au dus la spital.

Ce bine ! Deci trăieşte. La ce spital e ?

- În Şişli. Mă duc acum acolo. - Bine. Vin şi eu imediat.

- Trebuie să plec. - Atif nu e mort ?

- Discutam despre altceva. - Minți.

N-a murit. Ai zis că e la spital.

Ai încurcat-o, Çigdem. Acum n-ai cum să scapi !

Să dea Domnul să-şi revină, iar tu să-ți primeşti pedeapsa !

Te rog, Atif, nu muri ! Te implor, nu muri !

- Dle Eşref ? - Dnă Nisan...

M-am ocupat de problema aceea. De acum nu vei mai fi urmărită.

- Bine. - În regulă.

- Pot să-ți pun o întrebare absurdă ? - Te rog.

- Mă înveți să trag cu arma ? - De ce vrei să înveți asta ?

Ieri-noapte m-am speriat rău. N-am putut dormi.

- Unde eşti ? - În oraş. Mă duc spre casă.

Vin imediat.

Eşref crede că voi i-ați plătit pe oamenii lui Necati.

Dar nu i-am plătit noi.

Uite ce e, cuvântul meu e sfânt. Dacă am zis pace, pace va fi !

Dar Eşref nu crede asta.

Atunci, îl vom convinge.

E clar că nu i-am plătit noi pe oamenii ăia.

Dar poate i-ai plătit tu şi dai vina pe noi. Nu putem şti...

Ce spuneți ?!

De ce nu ? Şi tu îl urăşti pe Eşref. La fel de mult ca noi...

Vrei să-l vezi mort.

Fata are dreptate.

Dacă n-am fost noi, cineva ar fi putut să ne facă o înscenare.

Nu ştiu cine ar fi putut fi. Însă Eşref pe voi vă acuză.

E convins că voi ați făcut asta.

Mai devreme sau mai târziu vă va cere socoteală.

Eu v-am avertizat ca bun prieten ce sunt.

Eşref vă vina pe voi.

Însă, dacă îmi cereți să vă scot din încurcătură...

Aş putea găsi o soluție.

Ce soluție ?

Kadir Yanik, eu nu îmi calc cuvântul.

Eu nu umblu cu intrigi.

Cât timp Eşref Tek nu-mi lezează onoarea,

eu îmi voi respecta cuvântul.

Care e soluția ?

E cam riscantă şi cam zgomotoasă, însă ne va salva pe toți.

S-auzim !

Fiule ! Băiatul mamei !

A venit doamna comisar.

Atif ! Dragul mamei !

Fiul meu, bietul meu fiu...

Çigdem !

Domnule comandant...

Ce lovitură !

Când l-ai văzut ultima dată ?

Ieri... Ieri l-am văzut.

Cine a fost ? Avem vreun suspect ?

Nu ştim nimic, n-am găsit nimic.

I-au luat telefonul şi portofelul.

Băiatul mamei !

Părinții lui Atif sunt distruşi. Nimeni nu reuşeşte să-i consoleze.

De ce nu vorbeşti tu cu ei ?

- Ce pot să le spun eu, domnule ? - Consoleaz-o pe biata femeie.

În fond, Atif a fost colegul nostru.

Haide, vino cu mine !

Băiatul mamei ! Atif ! Dragul meu !

Îmi pare rău. Îmi pare foarte rău...

Nici nu ştiu ce să spun în situația asta...

Sunt Çigdem, colega lui Atif.

Găseşte-i ! Găseşte-i !

Găseşte-i pe cei care i-au făcut asta !

- Găseşte-i ! - Nu vă temeți...

Vom face tot ce ne stă în puteri.

Oricine ar fi ! Găseşte-i ! Oricine ar fi ei !

Atif îmi e ca un frate.

Nu disperați ! Cu voia Domnului, îşi va reveni !

- Medicii fac tot ce pot pentru el. - Aşa e.

Încă o intervenție chirurgicală, şi apoi sperăm să-şi revină !

Ne va spune el însuşi totul.

Vă rog să mă scuzați.

Copilaşul meu...

Băiatul mamei !

Doamne, ajută-ne ! Arată-ne o cale de scăpare !

- Da, Nisan. - N-o să crezi ce s-a întâmplat !

- E posibil să avem o speranță. - Ce e ? Spune-mi, sunt curioasă !

- Atif n-a murit. Trăieşte. - Adevărat ?

Slavă Domnului !

Atunci, va spune tot adevărul şi te va salva.

Te va salva şi pe tine. Vom scăpa amândouă de necazuri.

- Unde e ? La ce spital ? - În Şişli. I-am auzit când vorbeau.

Bine. Nisan...

Vezi să nu-i facă vreun rău Çigdem ! Femeia aia e în stare de orice.

Tocmai de aceea, tu vei fi cu ochii în patru.

- Da, Afra ? - Da.

- Ai zis că e la spital ? - Da. Du-te imediat acolo !

Aş veni şi eu, dar trebuie să mă întâlnesc cu Eşref.

Dacă anulez, intră la bănuieli. Şi-aşa nu mă scapă din ochi.

- Bine, lasă că mă duc eu. - Dar să nu atragi atenția asupra ta.

Să nu te vadă nimeni !

Evită orice probleme. Dacă se întâmplă ceva, sună-mă !

Bine.

Au venit, Eşref.

O să fac cum am discutat, stai fără griji.

- Mulțumesc. Mă bazez pe tine. - Bine. Domnul fie cu tine !

Puteți pleca, băieți ! Hai să vă văd acum...

- Pacea fie cu tine ! - Şi cu voi.

Care e treaba ? Cine sunt ăştia ?

Nu contează.

Atâtea secrete încep să mă supere.

Da, eşti mereu misterios ! Şi zi ce ai pățit la ochi !

Vai de tine în ce hal arăți ! Ce s-a întâmplat ?

Nu ți-am zis să nu pui întrebări ?

Ce Dumnezeu ? Nu suntem frați ? Între frați nu există secrete !

Exact ! Pe cuvânt, încep să mă simt jignit.

- Spune-ne, Müslüm ! - Nu vreau să vorbesc despre asta.

- Ba o să ne spui ! - Ba nu !

Cum ? Fir-ar să fie ! E clar că ai pățit ceva !

Te-am rugat frumos să ne spui, spune-ne !

Ce ați pățit ? Vă aud din stradă.

Ce e asta ? Arăți mai rău decât mi-ai zis.

Da ! E clar că a pățit-o, dar domnul tace mâlc.

Înseamnă că nu vrea să vă spună. De ce trageți de el ?

În sfârşit, un om care mă înțelege !

- Iat-o ! - Lăsați omul în pace !

Bine, dacă aşa vreți, aşa facem ! Gata, nu mai zic nimic !

Plec, că sunt om ocupat, trebuie să dau un telefon.

Ce ai pățit ? Măcar mie să-mi spui, că mor de curiozitate !

- Te-ai încăierat ? - Doamne, ce curioasă eşti !

Nici mie nu-mi spui ?

- E o problemă de familie... - Atât ?!

- N-ai încredere în mine ? - Ba da ! Cum poți să spui asta ?

Sigur că am încredere în tine.

Dar am ceva urgent de făcut. Îți spun după aceea.

- Promiți ? - Promit !

- Bine. - La revedere !

Alo, dnă Ceren ? Ce faceți ? Sunt Gürdal.

Cum adică nu ştiți cine sunt ? Ne-am întâlnit la galerie.

Nu, nu sunt mafiotul, sunt amatorul de artă.

Da, da. Ați acceptat să luați masa cu mine.

Nu, nu vă las să vă fofilați. Ați promis, țineți-vă de cuvânt.

Bine, atunci, vă propun să ne vedem la hotelul nostru.

În jur de şase seara ? Da ? S-a făcut ! Vă aştept. Pe curând !

Crezi că poți scăpa de mine ? Niciuna nu scapă de Gürdal.

Ai zis că m-ai scăpat de cei care mă urmăreau.

- Da. - Cum ?

- Mă priveşte. - Dar cine mă urmărea ?

Poliția.

- Fata de la secția de poliție ? - Da.

M-a văzut de câteva ori cu tine. M-a luat deoparte la secție.

Are ceva cu tine ? Te priveşte într-un fel anume...

- Îşi face meseria. - Deci vrea să te bage după gratii.

- Bineînțeles. - Nu ți-e teamă de închisoare ?

Mai bine mort decât închis.

Dar cândva tot vei fi închis.

Ți-am zis, mai bine mort decât închis.

Aşa !

Iată !

Calibrul 6,35. După cum vezi, poți să-l ascunzi oriunde.

Arma asasinilor. Trece neobservată.

Calibrul 7,65. O armă nostalgică.

O armă de 9 mm. Cea mai des folosită.

3,57 mm. Arma mea. Gloanțe mai mari.

Ăsta e calibrul .45.

Dacă te nimereşte un glonț, numai printr-o minune scapi.

Iar ăsta e calibrul .50. Cu ăsta vânezi şi elefanți.

Bine ! Eu pe ăsta îl vreau.

Nu vrei să-ți rupi mâna cu el.

- Pentru tine, ăsta e perfect. - Cel mai mic ?

Da.

Bine...

Nu spre mine, că nu vrei să mă împuşti.

Poate că vreau.

Ca să mă omori pe mine, de ăsta ai nevoie !

Vanitatea ta colosală ar rezista şi la aşa ceva.

- Dă-l încoace ! - Da.

- Gata ! Ține-l ! - Pot să trag cu el ?

Uită-te la țintă !

Aşa e bine.

Calm. Da ?

Înainte să tragi, trebuie să bagi cartuşul pe țeavă.

Ia degetul de pe trăgaci, trage de aici şi dă-i drumul.

Acum, cartuşul e pe țeavă. Apasă pe trăgaci.

Fii calmă.

Uite: ochi, țel, cătare.

Trebuie să se alinieze între ele şi cu ținta.

Acum ocheşte.

Apasă încet pe trăgaci aşa cum ți-am zis.

- Mor de frică. - N-are de ce să-ți fie frică.

- Calmează-te. - Dacă împuşc ceva ?

Gata, gata, calmează-te. Calmează-te.

Nu. Nu pot face asta. Renunț. Ce nebunie ! Ce idee proastă !

Sunt cântăreață. Ce treabă am eu cu armele ?

Gata, renunț !

Mai încearcă o dată.

Mi-e frică ! Nu pot. Hai să plecăm !

- Deci dai bir cu fugiții ? - Nu.

Dar în viața mea n-am să trag cu arma într-un om.

Închisorile sunt pline de oameni care au zis la fel.

Exact ! Şi eu nu vreau la închisoare.

- Preferabilă morții. - Adineauri nu ai zis asta.

Pentru tine, e preferabilă. Pentru mine, moartea e mai bună.

Haide !

Bună ziua ! Cum se simte dl polițist Atif ?

- Cine sunteți dv. ? - Prietena lui.

A ieşit din operație, acum îl duc, probabil, în salon.

Bine, vă mulțumesc !

Slavă Domnului !

Operația a decurs bine.

- Dumnezeu s-a îndurat de noi. - Slavă Domnului !

- Ți-a spus ceva Atif ? - Despre ce ?

Nu ştiu. Cine îl urmărea ?

Cui i-o fi stricat socotelile ?

Ați aflat ceva, domnule comandant ? Ştiți cine mi-a împuşcat băiatul ?

Nu vă temeți, anchetăm şi vom afla.

Ştiți, eu bănuiesc pe cineva, domnule comandant.

- Cred că poate fi mâna lui Eşref. - Ce legătură are Eşref cu asta ?

- Cine e Eşref ? - Atif ancheta cazul Orfanilor.

Bine, discutăm mai târziu.

Pentru Dumnezeu, aflați cine i-a făcut asta !

Îl lăsați să scape pe cel care l-a împuşcat ?

Fiul meu...

Cred că ar trebui să-l interogați, domnule comandant.

Să nu excludem nicio posibilitate.

Bine. Stați liniştiți.

Sunteți epuizați.

Nu mai rezistați aşa. Ieşiți puțin la aer.

Nu. Nu-mi părăsesc fiul.

Suntem noi aici, toți colegii lui.

Veniți aici ! Nu lăsați familia singură !

Ieşim mai târziu, nu e nicio grabă. Mai târziu...

Intrați !

- Ce cauți aici ? - Ce cauți tu aici, Çigdem ?

- Eu am venit la o prietenă... - Nu mai juca teatru.

- Te-a trimis soră-ta, nu ? - Nu.

Ştiu ce puneți la cale.

Nu vă faceți speranțe deşarte. N-aveți cum să scăpați de mine.

Orele de vizită s-au terminat. Băieți, conduceți-o la ieşire !

- Da, doamnă comisar. - Bine, bine. Plec singură.

Acum întinde brațul !

Concentrează-te !

- De ce stai aşa de aproape ? - Fă abstracție de mine.

Nu fi aşa de încordată.

Relaxează-te !

Depărtează picioarele.

Înainte... Aşa ! Cum ți-am zis...

Îndoaie puțin cotul. Da...

Simt că îmi sare inima din piept.

Normal. Am efectul ăsta asupra tuturor femeilor.

Era o glumă.

Jur că era o glumă !

- După cum ai văzut, n-am râs. - Am remarcat.

Acum ocheşte !

Nu uita: ochi, țel, cătare.

Aliniază-le cu ținta !

Când eşti pregătită, trage.

Am reuşit ! Am nimerit.

- Hai să facem concurs ! - Norocul începătorului.

Mai trage o dată.

Încă o dată !

Vei reuşi !

Stai prea în spate. Înclină-te puțin.

Îmi tremură mâinile.

Nu reuşesc !

Nu mai încerci ?

Vă rog, duceți-vă puțin la aer.

Haide ! Are dreptate. Hai să respiri aer curat.

Îți va face bine. Haide !

Vino !

- Seringi ? Aici nu mai sunt. - Le aduc eu.

Şi o pungă cu ser, te rog !

Ocheşte ținta ! Concentrează-te ! Îndoaie puțin brațul !

- Aşa e bine ? - Da.

Asta e !

- Poftim ! - Păstrează-l.

Ce să fac eu cu un pistol ?

Ce rost are să ştii să tragi, dacă n-ai armă ?

Şi dacă am nevoie să-l folosesc ?

Nu trebuie să omori omul. Trage în picior.

Mă sperie nonşalanța cu care vorbeşti despre împuşcat oameni.

Vorbim despre arme, nu despre flori.

Cred că asta e ideea ta de romantism: să vorbeşti despre arme cu o femeie.

Nu ştiu nimic mai romantic de atât.

Dar o cină la lumina lumânărilor, pe malul Bosforului ?

- Te iau la ora şase. - Nu ! Nu asta voiam...

Nu era o întrebare.

Mereu greşesc.

- Afra... - Nisan !

Atif a ieşit din operație.

Starea lui e stabilă, dar se pare că pericolul încă n-a trecut.

În plus, m-a văzut Çigdem.

Individa asta nu va da înapoi.

Trebuie să facem ceva s-o oprim.

Bine. Ajung acolo în 15 minute. La revedere !

- Ce e ? - O urgență.

- Ce urgență ? - Afra, sora mea mai mică.

Dacă e bolnavă, Faruk ştie mulți medici. Se ocupă el.

- Întâi să văd ce are. - Bine. Haide !

Pe ăsta unde să-l pun ?

Priveşte !

Bine, atunci, du-te la Eşref ! Spune-i că noi n-avem niciun amestec.

Convinge-l că Nusret îşi respectă cuvântul dat.

Poți să stai liniştit, tată.

E drept că nu sunt liniştit că te duci singură acolo, dar asta e.

Nu avem de ales, tată.

Dacă Eşref crede că am încălcat armistițiul,

n-o să ne lase în pace.

Orice acțiune paşnică e un avantaj.

E evident că nu va sta potolit.

Mă duc şi vorbesc cu el.

Dacă ne înțelegem, grozav. Dacă nu, vom căuta altă cale.

Fii cu băgare de seamă !

Haide !

- Eşref încă n-a venit ? - De ce ?

A venit comandantul Serdar. Vrea să-i vorbească.

Bine. Îl sunăm.

Eşref, a venit comandantul Serdar. Vrea să-ți vorbească.

- Ca să vezi ! Unde e ? - În biroul tău.

Bine. Aşteptați aici.

- Domnule comandant ! - Dle Eşref...

- Bine ați venit ! - Mulțumesc !

Poftiți, vă rog !

Nu trebuia să vă deranjați. Aş fi venit eu la dv.

- Ceva de băut ? - Nu, mulțumesc !

- Măcar o cafea, vă rog ! - Data viitoare, promit !

Bine. Ce e, domnule comandant ? Cred că e ceva important.

Unul dintre oamenii mei a fost împuşcat.

Îmi pare rău. În ce stare e ?

Critică.

Pot face ceva pentru dv. ?

- Da. - Ce anume ?

Omul împuşcat lucra la cazul Orfanilor, cazul dv.

Domnule comandant, toată lumea ştie că nu aş împuşca un polițist.

Dacă de asta ați venit aici, ați făcut o greşeală.

Ştiu că n-au fost oamenii dv.

Dar m-am gândit că poate aveți idee cine l-a împuşcat...

- Am o idee. - Cine ?

Persoana care v-a trimis la mine.

Acum n-am timp de tine.

Înainte să faci ceva ce vei regreta, vino la subsol ! Te aştept.

Altfel, îți va părea rău.

Nusret n-a vrut să se pună cu Eşref.

E isteț. Ştie că n-a fost el.

Zice că respectă pacea. Ticălosul mă bănuia pe mine.

Şacalul ! Numai asta ne lipsea.

E clar că ştie că nu te înțelegi cu Eşref.

- Dar las' că îl aranjez eu. - Şi cum ai să faci ?

- A venit Suleyman. - Zi-i să intre !

Intră !

- Pacea fie cu voi ! - Şi cu tine.

- Totul e pregătit ? - Da.

- Să văd ! - Imediat.

O pun sub maşină.

Bine. Perfect !

- Poți pleca. - Da, domnule.

Kadir...

- Ce vrei să faci ? - Jucăm în liga barosanilor, Kenan.

O să regizez un film de acțiune.

- Ce e ? Ce mai vrei ? - Ştiu ce ai de gând să faci.

Îl vei ucide pe Atif ca să nu te demaşte.

Da. Şi ce, vrei să mă opreşti ?

- Da, te voi opri. - Nu mai spune !

- Şi cum vei face asta ? - Până aici ți-a fost, Çigdem.

Ce naiba faci ?

N-o să te mai las să faci nimic.

Nisan !

Deschide, Nisan !

Nisan !

Ce ?!

Nu !

Fir-ar să fie !

Fir-ar să fie !

- Afra... - Ce ai făcut ? Ai rezolvat ?

- Da. - Bine. Atunci, să plecăm !

Nu se va opri.

Nu prea are şanse.

Familia lui Atif e aici. Nu-l mai lasă singur.

Deocamdată, nu. Dar ai dreptate că nu trebuie să fim văzute aici.

Du-te jos. Ne vedem la intrare, în fața spitalului.

Bine. Mă duc acum.

Kirve, du maşina în parcare. Te sun eu.

Da, domnule.

Alo ! S-a aranjat.

Să-mi spuneți locul şi momentul şi de restul mă ocup eu.

- Când ajung acasă. - Bine. Am înțeles.

Dnă Nimet ?

Pe aici, vă rog !

A venit dna Nimet.

Să intre ! Rămâi şi tu aici.

Bine ai venit ! Nu mă aşteptam să te văd aici.

Am venit să lămurim o neînțelegere.

Te rog !

Te ascult.

Care e neînțelegerea ?

Ați fost atacați.

- Se presupune că d-ta erai ținta. - Da, am mulți admiratori...

N-am fost noi. Asta am venit să-ți spun.

- Ce garanție am ? - Tata e om de cuvânt.

Taică-tu ar fi vrut să-i sărut mâna în fața tuturor !

Ca să se încheie războiul.

Dacă făceai asta, războiul s-ar fi sfârşit, Eşref Tek.

Se va sfârşi oricum,

dar nu cu sărutări de mână, ci cu câteva capete tăiate.

I-auzi ! Credeam că am făcut pace.

De ce crezi că vorbeam despre taică-tu ?

Mai ai şi alți duşmani ?

Am duşmani nenumărați.

În orice caz, de data asta, n-am fost noi.

Bine. M-ai convins.

Voi pe cine bănuiți ?

Ai atâția admiratori...

De unde să ştiu eu ? Tu să-i găseşti !

Îi voi găsi. Te asigur.

Spune-i tatălui tău că poate sta liniştit.

Minunat ! Atunci, mă retrag.

Mergi cu bine !

- Ce face iubita ta ? Bine ? - Iubita mea ?

Nu e prietena mea.

Încă spui asta ?

Bună ziua !

Nisan, am sunat la spital. Atif se simte mai bine.

Mâine s-ar putea să-şi revină. Dacă spune totul, gata, am scăpat !

Dar va afla şi Eşref.

Şi ce contează dacă află ?

Îi vei spune că pentru mine ai acceptat. Te va ierta.

Şi dacă, ferească Dumnezeu, Atif nu scapă cu viață,

crezi că Eşref nu ne-ar ajuta dacă i-ai spune tot ?

Nu-i pot spune.

Te temi să nu-l pierzi pe Eşref ?

Orice s-ar întâmpla, tot îl voi pierde.

Sunt o mare caraghioasă...

Nici n-a fost al meu. Cum aş putea să-l pierd ?

Vă veți reîntâlni.

Poate că nu-ți dai seama, dar voi doi sunteți nedespărțiți.

Şi totuşi, spui că nu e nimic între voi.

Nu e nimic între noi.

Am ieşit cu el ca să-l spionez.

Spionaj ? Ce Dumnezeu vorbeşti ? Măcar pe mine nu mă minți !

Redactor CRISTINA EREMIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 29