Original subtitles

Inspirat după povestea lui Andrei Danilko,

artistul cunoscut drept Verka Serducika.

Urăsc metroul.

Sunt leoarcă de transpirație, și nu e a mea.

KIEV MAI 1995

N-am destui bani.

Într-o bună zi, voi locui în blocul ăla.

Și nu voi mai folosi metroul niciodată.

Oricât ar costa. Și voi avea o grămadă de bani.

PRIMELE ZILE

CONFERINȚE KREȘCIATIK 35

24 FEBRUARIE 2022 13:10

- Spune! - Andrei, a început. Trezește-te!

Kievul, Harkovul, Odessa și Liovul sunt bombardate.

- A început! - Ce se aude acolo?

E geanta mea de urgență. Vin la tine.

- De ce? - Trebuie să plecăm din Kiev.

E război, Andrei!

Termină, te rog!

Suntem la Andrei. În centru.

Dacă decid să atace președinția,

o să vedem foarte bine de aici.

Da, Oleh.

Andrei Mikolaiovici, e groaznic. Ticăloșii!

Așa e.

Fă-i bagajul lui Andrei. Vezi să pui diferite costume!

Ce planuri ai în timpul războiului?

Să plec, Andrei! Curând vor împiedica bărbații să iasă din țară.

Urcă-te în mașină și nu te opri până în România!

Mersi de avertisment!

Nu spune nimănui! Te pup.

Ce să împachetez?

Andrei Mikolaiovici, bună ziua!

Scuze, autobuzul întârzie.

Războiul…

- Halia, vii încoace? - Da. E joi.

- Vin să fac curat, nu? - Du-te acasă!

Mersi, Andrei Mikolaiovici.

Halia, pleci din Kiev, ca toată lumea?

Unde să mă duc? Am doi câini, iar mama nu poate să meargă.

Cine ar avea nevoie de noi?

- Ai grijă! - Mersi, Andrei Mikolaiovici.

Kolia!

Trimite-i Haliei banii pe trei luni!

Da?

Ia toate actele! Și ale câinelui!

Și obiectele cele mai valoroase.

Dacă poșeta Dior e cea mai valoroasă, ia-o! O amanetăm când rămânem fără bani.

- Alo? - Andrei, dragule!

Au înnebunit! Război contra unei țări-surori?

- Liderii noștri sunt nebuni. - Nu ne-am așteptat.

Lasă, rezolvăm noi!

Am un om de încredere. Rezolvă să plecăm prin Belarus.

- Te luăm cu noi. - Poftim?

Te ducem la Moscova. Acolo, toți te adoră.

Te vei simți ca acasă. Vei locui și vei cânta acolo.

Va fi la fel ca înainte de Crimeea.

- Nu sunt un trofeu pe care să-l expui. - Bine. Ești stresat.

Dar în trei zile ocupă Kievul.

Atunci, o să-l ocupe cu mine aici. N-au decât!

Trebuie să înțelegi, s-a terminat. Vor ocupa Kievul.

Iar amicul tău Vova va fugi primul. Americanii îl scot din țară chiar acum.

Nu e amicul meu. E președintele meu.

Iar ceea ce face este pe conștiința lui.

Eu o să fac cum cred că e mai bine.

Andrei…

Să ne așezăm o clipă, pentru noroc! Luați loc!

Să ne gândim dacă am uitat să luăm ceva.

Nu știu cât de curând ne vom întoarce. Dacă ne mai întoarcem…

Știți ceva?

Am uitat să merg la toaletă.

Și n-o să pot face știind că mă așteptați aici.

Haideți, plecați!

Urmați trupa de balet!

Vă ajung din urmă pe șosea.

Drum bun, Andrei Mikolaiovici!

Ai rude la Kiev?

- Mama. - Ia mașina și du-te la ea!

- Vreți să vă duc la mama cu mașina? - Eu rămân.

- O să-i explic lui Lioșa. - Cum veți locui aici singur?

Cum am făcut-o și până acum.

- Oleksii, nu fi isteric! - Cum ai putut face asta?

Te avertizez că îți închid dacă ridici vocea peste la bemol.

Cum o să trăiești fără noi? Îți caut un bodyguard.

Ai mâncat azi?

Dacă rămâi fără curent, căldură și apă?

Dacă nu poți trage apa la toaletă?

Îți iau o cameră undeva, în afara Kievului.

Dacă bombardează centrul? Dacă ocupă centrul?

Atâtea întrebări! Termină, Gordon!

- Andrei… - Fie ce-o fi!

- Poate o să fie mai bine. - E o nebunie!

Mă duc să mănânc icre negre.

- Icre negre? - Cele primite cadou de la tine.

De șase luni aștept ocazia potrivită.

Toți soldații ruși îți cunosc chipul.

Cum vei locui singur în zona cea mai periculoasă din Europa?

- Hopa, la bemol. Pa! - Nu!

- Alo? - Bună ziua, Andrei Mikolaiovici!

- Bună! - Sper că sunteți bine.

Sunt Oksana, editor la canalul 1+1. Ne puteți spune ce credeți despre război?

Nu sunt expert militar, nici politician.

Și nu sunt mediu.

Nu puteți spune câteva cuvinte?

Când armele vorbesc… alea, cum le zice… amuțesc.

Îmi poți aminti? Cine amuțește?

- Scholz? Macron? - Nu! Mă gândeam la cultură.

- Harpele sau lirele? - Sau pianul? Tobele?

Perfect, Oksana.

În fine. Ele au amuțit, și eu la fel.

E nevoie de informații, nu de opinia mea.

Alo?

- Tu plângi, Oksana? - Nu.

E o reacție perfect normală într-o zi dificilă.

Ce pot să zic?

Spuneți că va fi bine!

Oksana, totul va fi bine.

E casa noastră.

Avem dreptate.

Noi suntem cei buni aici.

E alarma antiaeriană?

Lăsați-mă să ascult!

Pare alarma de la mașina de spălat vase sau cuptorul cu microunde.

Sau alt aparat electrocasnic.

Alo?

Andrei Mikolaiovici? Ați pățit ceva? Alo?

- Alo? - Alo?

Mulțumesc, Oksana. Amenințarea a fost localizată.

REGIUNEA HARKOV: SUD - NORD

Unde mă ascund la bombardament?

Nu am găsit acest titlu în librăria ta muzicală.

Întreb unde să mă ascund la bombardament.

S-a produs o eroare. Repetă întrebarea.

Unde să mă ascund?

S-a produs o eroare.

Andrei Mikolaiovici, eu știu unde. Sunt portarul.

Să mai chemăm pe cineva?

Nu e nimeni. Apartamentele sunt goale. Toți au plecat.

Deci putem suna la ușă și fugi?

Sigur, Andrei Mikolaiovici.

Glumeam.

Glumește, Andrei Mikolaiovici. Glumește!

Avem adăpost antiaerian?

Era pentru un război nuclear cu America.

Dar, cum vezi…

Atenție la treaptă!

Rachetele vin din partea opusă.

Trebuie să înlocuiesc becul.

Atenție la cap!

Atenție la treaptă!

Ăsta de unde e?

Aici era depozitul unui cinematograf.

Iar ăsta ești tu.

M-am recunoscut.

Haide! Ia loc!

N-avem internet.

Nu, așa e.

Futu-i!

Am belit-o.

Card de fidelitate?

Doriți o sacoșă?

Când v-am văzut, m-am înseninat.

Și eu.

Am plâns azi. Dar acum am în față o vedetă aici, la Kiev, în timpul războiului.

Pentru noi, ăsta e un semn foarte bun.

Pentru noi toți.

Da?

Nu dau interviuri despre război.

Fir-ar al naibii!

- Alo? - Halia?

Da?

Unde e aspiratorul?

Ăsta e?

- Halia? - Da?

- Unde e sarea? - Nu aveți.

În a doua zi a invaziei ruse în Ucraina,

atacurile cele mai intense s-au concentrat în zona Harkovului, capitala regiunii.

Mai multe informații în relatarea lui Serghei Morhun.

Sumî continuă să reziste.

Orașul Ohtîrka a fost bombardat intens de ruși.

Se dau lupte necontenit.

Podul Klimentivski peste Vorskla a fost distrus.

După unele surse, a fost distrus de armata noastră pentru a opri vehiculele inamice.

Din Ohtîrka…

Halia, cum îl cheamă pe portarul nostru?

Nu cel șchiop. Nu cel cărunt.

Cel drăguț?

Cum îl cheamă de fapt?

Inamicul plasează lansatoare de rachete lângă blocuri de locuințe…

Kuzmici?

Cum merge?

Nu prea bine.

Ce se aude?

Cică au ajuns la Hostomel.

E la șapte kilometri de Kiev.

Să-ți zic ceva!

O dronă rusească trecea în zbor. O bătrânică a văzut-o de la balcon.

A luat primul lucru care i-a picat în mână

și a aruncat după dronă cu el.

Era un borcan cu murături.

A nimerit drona și a doborât-o.

Și asta nu e tot.

Rușii

au venit în Adriivka.

Unde e asta?

Un sat din regiunea Zaporojie, cu mulți bulgari.

I-au întrebat pe localnici încotro e Kievul.

Și toți sătenii au început să le răspundă.

În limba bulgară.

Vagabonzii naibii s-au speriat.

„Unde am ajuns? Ce țară e asta? ”

Andrei Mikolaiovici, tu ar trebui să prezinți știrile,

nu cei de la televiziune.

Când îi ascult pe ăia, îmi vine să mor. Cu tine, pentru prima oară…

am început să mă îndoiesc că ne cuceresc în două săptămâni.

Alo?

Nu dau interviuri.

Pe de altă parte…

Sunt la Kiev. N-am plecat.

Am indicativul Andrei Drona.

DRONE PENTRU UCRAINA DONAȚI

În echipa mea e Kuzmici Mitraliorul.

Andrei, mai compui cântece?

Sigur. Lucrez la unul intitulat „Să mori tu, domnule Putin! ”

Mulțumesc, Andrei. M-ai făcut să râd și m-ai binedispus.

Vorba aia: „Când armele vorbesc, muzele amuțesc. ”

Asta e! Muzele.

Ce părere ai despre colegii de breaslă,

artiștii ucraineni din Rusia care susțin războiul prin tăcerea lor?

E o actriță la Moscova…

EXCLUSIV CU IURI GORBUNOV

E din Odessa, dar s-a mutat la Moscova.

Și zice

că se simte ca o fetiță

care trebuie să aleagă pe cine iubește mai mult: pe mama sau pe tata.

Adică, Rusia sau Ucraina.

Când tatăl meu a spart geamul cu un scaun

și a vrut s-o bată pe mama…

Aveam doar șase ani. Am fugit la un telefon public.

Am sunat la miliție și le-am spus

să vină pe str. Lenin nr. 43, s-o salveze pe mama.

Despre ce alegere vorbim aici?

Și ce se poate face pentru a depăși frica?

YOU-INTERVIU

Să ne facem de lucru.

Eu îmi planific fiecare minut din zi.

Și nu mă tem de nimic.

12 MARTIE 2022

Tot nu aveți sare?

Am decis să fac sport.

Dar nu știu ce să aleg.

Ai o bicicletă fitness.

Da?

Da. Cadou de la mine.

Măi să fie!

Și cum stăteam așa, într-o noapte, aud frigiderul:

„Puuuutin, Puuutin! ”

Așa că l-am scos din priză.

- Asta zice Kuzmici al meu. - Kuzmici al tău e o legendă.

După ce câștigăm, să-l invitați la Dansând cu stelele!

Ăsta de unde o fi?

Sare.

Găsiți-mi niște sare!

Vă implor.

Nu avem sare. Pot face un selfie cu dv.?

- Sare! - Sare!

Mă uit la toate interviurile dv.

Cu mama cu tot.

Compui ceva?

Nu chiar.

Îmi amintesc cântecele tale de pe vremuri.

Erau fără voce, doar pian și instrumente.

Erau frumoase, ca Vivaldi.

Ca Vivaldi?

Lumea n-a fost prea interesată de Vivaldi.

Desigur.

E o muzică complexă. Te poate intimida.

Oamenii vor ceva mai simplu, care să le meargă la suflet.

Cum sunt cântecele tale.

Fără supărare.

Kuzmici, știu totul despre mine.

Andrei Mikolaiovici, ai remarcat că a trecut aproape o lună de primăvară?

Dar în inimile noastre e tot februarie.

26 MARTIE 2022

Odată cu războiul, a devenit clar că familia este cea mai importantă.

Îți poți pierde cariera, slujba, mașina sau alte lucruri.

Dar nu trebuie în niciun caz să ne pierdem familia.

Cum te descurci singur în perioada asta dificilă?

M-am obișnuit.

Am acceptat.

Pe scurt, nu sunt genul familist. Nu a fost să fie.

Dar știi ce simt?

Oi fi doar eu aici,

dar nu sunt singur.

Andrei Mikolaiovici!

- Deschide! Alertă! - Alertă antiaeriană!

- Haide! - Alertă antiaeriană!

Vin acum!

Ai dormit și ai ratat alerta și știrile!

Au plecat din regiunea Kiev.

- Serios? - Ticăloșii naibii!

N-o să ocupe Kievul niciodată!

Înseamnă că învingem, Andrei Mikolaiovici?

Porți masca aia și când dormi?

Când dorm, nu.

- Dar fără ea, parcă aș fi fără haine. - Sau fără vestă antiglonț. E mai sigur.

O mască pe scenă, alta în public.

Kuzmici, lasă-mă cu psihanaliza ta!

Doar că mi-am promis

să dau masca jos…

doar când se termină războiul.

Îți imaginezi?

Tu te uiți aici la televizor

și n-ai habar.

Și apar eu.

Zvelt și fără mască.

Și îți dai seama pe loc că am învins.

Atunci slăbește repede, Andrei Mikolaiovici!

Am pierdut deja patru kile.

- Așa. - Mă străduiesc pentru victorie.

Regiunea Kiev a fost eliberată de ocupanții ruși.

Hostomel, Bucea, Irpin, Vorzel și Borodianka

au suferit enorm în încercarea eșuată a rușilor de a ocupa Kievul.

Militarii ucraineni și jurnaliștii ajunși în orașele eliberate

au fost șocați de ce au văzut.

E greu de descris în cuvinte.

Disperare.

Greu de crezut că unii oameni le-au făcut asta unor civili pașnici.

De mai multe săptămâni, pe străzi zac zeci de cadavre.

Oamenii aceștia au fost uciși prin împușcare, deci intenționat.

Femei, bătrâni. Mulți, lângă bicicletele lor.

Mașini și furgonete rămase pe șosele, având înăuntru oameni morți.

Încercaseră doar să fugă.

Geniștii ajutați de câini caută acum explozibili în zonă.

Adesea, explozibilii au fost ascunși în cadavre.

La Bucea au fost descoperite mai multe gropi comune cu ucraineni.

Majoritatea, uciși prin împușcare. Un mare număr, torturați.

Ocupanții ruși au aruncat în gropi cadavre cu mâinile legate

și urme de împușcare, de parcă ar fi fost lemne de foc.

În pauzele dintre bombardamente,

localnicii și-au îngropat rudele și vecinii în grădini, parcuri și piețe,

astfel ca rămășițele să nu fie profanate de câini.

Au fost găsite trei locuri de tortură.

Zeci de persoane au dispărut.

Doar la Bucea, numărul confirmat al civililor uciși e de 320,

inclusiv femei și copii. Cu fiecare oră, numărul crește.

O FAMILIE DIN BUCEA ÎMPUȘCATĂ ȘI INCENDIATĂ

3 APRILIE 2022

9 APRILIE 2022

Alertă antiaeriană! Îndreptați-vă spre cel mai apropiat buncăr

Andrei Mikolaiovici! Sarea ta! Deschide!

Ți-am adus sare. Deschide, Andrei Mikolaiovici!

- Sare! - Ce? Ce spui?

Ți-am găsit niște sare.

Mulțumesc.

Las-o la ușă!

Nu ți-o dau

decât dacă promiți să vii în buncăr în timpul bombardamentelor.

Kuzmici?

Poți să revii într-o jumătate de oră?

Cu sare cu tot.

Bine.

Fac o friptură. Sarea vine la fix.

Mulțumesc.

- Mănânci cu mine? - Eu?

- Cu plăcere. - Te rog!

Petrovici tocmai a început tura.

Deci e prima mea zi liberă.

Kuzmici? O meriți.

Ia loc! Revin imediat.

Mulțumesc.

Deci…

Ce se mai aude în bloc?

Cei din apartamentele 8 și 15 s-au întors. Lumea se mută înapoi.

- Kievul reînvie, viața merge mai departe. - Așa e.

Arată bine.

Așa.

Știi ce am visat?

Kuzmici…

Și tu ești singur?

Trăiești singur?

Nu. Cu soția mea.

Cu fiica, ginerele și trei nepoate.

S-au mutat la sora mea, lângă Vinița.

De ce nu te-ai dus cu ei?

De ce nu ți-ai lăsat slujba?

Nici tu n-ai lăsat-o pe a ta.

Așa merge treaba.

Andrei Mikolaiovici, ești foarte talentat.

Ești muzician și comediant. Joci în filme.

Eu nu sunt talentat deloc. Duceam o viață neinteresantă.

Dar, când a început războiul, mi-am spus…

Poate că mi-e scris să fiu alături de cineva extraordinar?

Să ajut acea persoană. S-o ascult.

S-o conving să vină în buncăr.

Să-i găsesc sare.

Nevastă-mea nu scapă niciun interviu cu tine.

Zice că se liniștește când te vede,

că-i dai putere să continue.

Știi câtor oameni le dai putere să meargă mai departe?

Spui că nu ai o familie!

Dar pentru mulți, tu ești familia lor.

Mănâncă, să nu se răcească!

E gustoasă.

Vezi? Ești talentat și la gătit.

Mi-a picat bine asta.

Și dacă vor da jos în cele din urmă steaua de pe blocul nostru,

cred că i se va spune în continuare Blocul cu stea.

- Da? - Bună, Andrei! Ce mai faci?

Știu că o să refuzi, dar trebuie să întreb.

Vor să cânți, ca să încurajezi lumea.

Poate crezi că nu e momentul. „Când armele…” și tot așa.

- Unde? - Detești locul.

- Sper că nu la Moscova. - Nu te-aș arunca acolo.

Nu e în metrou, nu?

În metrou?

Nu-ți face griji! Toate datele au fost convenite.

Nu asta e cel mai important acum. Da.

Andrei Mikolaiovici. Scuză-mă!

Îmi iau rămas-bun. Mi-am luat liber, să petrec o vreme cu familia.

Mă bucur pentru tine.

Eu mă duc înapoi la muncă.

Azi am concert.

Aștept interviul cu tine.

Fără mască.

Și eu.

Aplauze pentru steaua showbusinessului ucrainean,

care iese acum pe scenă.

Verka Serducika!

În iunie 2022, trupa Andrei Danilko și Verka Serducika

a dat un concert în metroul din Kiev.

KIEV, IUNIE 2022

Când îi vezi cu uniforma lor nouă…

Cam așa ceva.

Andrei locuiește tot în Blocul cu stea. Kuzmici lucrează mai departe acolo.

Subtitrarea: Nicu Teodorescu