Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

IUBIREA DOMNULUI SWANN

Traducerea: Cristiano Ferocci BlackSeaTeam@gmail.com

Aerul este cald şi proaspăt, plin de umbre şi vise.

Dragostea mea pentru Odette depăşeşte banalele dorinţe fizice.

E atât de strâns legată de acţiunile mele, de gândurile mele, de vise,

de însăşi viaţa mea. Fără ea, n-aş mai putea trăi.

Pot să aranjez orhideele din corsetul tău ?

Aşa.

Vă deranjează dacă o fac ?

Dacă le miros... !?

Nu am mai făcut-o...

În fiecare dimineaţa când mă trezesc simt aceiaşi durere, în acelaşi loc.

Îmi sacrific munca, plăcerile, prietenii... toată viaţa...

în aşteptarea unei întâlniri cu Odette.

Această boală care este dragostea mea a ajuns într-un asemenea punct...

încât nu pot s-o resping fără să mă distrug şi pe mine.

Cum se spune în termeni medicali : "nu mai este operabilă".

Când într-o seară la teatru, Baronul de Charlus mi-a prezentat-o pe Odette,

mi s-a părut nu fără frumuseţe...

ci cu un anume fel de frumuseţe ce nu m-a lăsat indiferent,

care îmi provoca un fel de repulsie fizică.

Aminteşte-mi că trebuie să trec pe la bancher.

Bine, domnule.

- Cât e ceasul ? - Este aproape trei, domnule.

- O zi bună, domnule. - Mulţumesc, François.

- N-aţi mai văzut-o ? - N-am mai văzut-o de o eternitate.

- Vă mai scrie ? - Uneori.

Marchiza de Gallardon şi general-maior Froberville.

- De ce nu v-aţi dus s-o căutaţi ? - Ca să n-o deranjez.

- Încep să mă îndepărtez de ea. - Ca să vezi...

Serios. Am făcut progrese sensibile.

Baronul de Charlus şi Domnul Charles Swann.

Cu toată francheţea, nu mai simt aproape nici o plăcere să stau în patul său.

E ciudat. Câteodată mă surprind gândind că e urâtă.

O fi, dar ieri seară era delicioasă.

Eu nu credeam că tinerii poartă fructiere pe cap.

Ai primit mesajul meu ? Te aştept.

Fiţi amabili şi aşteptaţi finalul concertului.

Ugh !

- Ai văzut-o pe Odette seara trecută ? - Desigur. Am cinat la Prunier...

- Apoi ne-am dus la Pisica Neagră. - Pisica Neagră !

- Trebuie să fi fost ideea ei. - Nu, de fapt a fost a mea.

Serios ? Ciudat.

Oricum, nu a fost o idee rea.

Îmi imaginez că la Pisica Neagră a întâlnit mulţi prieteni.

Nu.

Nu, nu a vorbit cu nimeni.

Este extraordinar. Aţi rămas singuri ?

Bineînţeles.

Eşti foarte amabil, dragul meu Meme ! Îţi mulţumesc că te-ai ocupat de Odette.

Meme...

N-ai putea trece pe la ea şi să-i spui să treacă pe la Bagatela după amiază după 5 ?

- Unde te duci ? - Să-i duc mesajul.

Să nu-i spui că ţi-am spus eu.

Dacă vrea să vină cu tine, nu o împiedica.

- Spune-mi, Meme... - Da ?

Te-ai culcat cu Odette ?

După câte ştiu eu, nu !

Uite-l pe prietenul tău, domnul Swann.

Dragul de Charles... Nu ştiam că ar fi fost aici.

Îmi pare rău...

... suntem invitaţi la Casa Regală.

- Au numele unui pod. - De pod ?

Mai degrabă, este numele unei victorii...

a nobilimii imperiului.

- E vorba de oameni care au luptat... - Absolut...

- Charles ! - Bună seara, Bazen.

Arăţi bine. Oriane se va bucura să te vadă.

Nu, vino. Te rog. Am nevoie de părerea ta.

Pe aici, vreau să-ţi arăt o pictură.

Unii oameni spun că pe acest domn Swann nu-l poţi primi ca musafir. E adevărat ?

Ar trebui să ştii asta. A fost invitat de 50 de ori, dar n-a venit niciodată.

Dragul meu Charles...

Am început să suspectez că nu vrei să mă mai vezi.

Bună seara, Oriane.

Numai când sunt cu tine nu mă plictisesc.

De ce nu vii să petreci câteva zile la Guermantes ?

Soacra mea ar înnebuni de bucurie.

Sunt dezolat, din păcate nu pot pleca din Paris în acest moment.

- Domnul Swann. - Bună ziua.

- Azi vei rămâne puţin ? - Desigur.

Data trecută ai plecat atât de repede de dacă ai fi avut 20 de ani,

mai mult sau o boală la vezică, aş fi înţeles...

- Nu l-ai văzut pe fratele meu ? - Am venit cu el, dar a plecat imediat.

- De ce ? - Avea o treabă.

Ce mai face vărul tău, Gilbert ? Mi s-a spus că e pe moarte.

Să nu discutăm despre asta, ne va strica ziua.

- Dle Duce, s-a întors Jules. - Ce spune ?

Spune că vărul dvs este foarte bolnav.

Se aşteaptă să moară dintr-un moment în altul.

Asta înseamnă că este în viaţă. Cât există viaţă, există şi speranţă.

Îl cunosc pe Gilbert. Într-o săptămână va fi mai bine decât mine.

Marchiza de Balleroy. Madame de Arpajon.

Prinţesa Sherbatov. Domnul Norpois.

Doamne, e atât de mult zgomot ! Mă vor urâ cu toţii.

Nu, nu... Stau aici, scaunul mă va obliga să stau dreaptă.

Voi sta dreaptă.

- Ai văzut-o pe Madame de Cambre ? - Da, da !

O adevărată muziciană !

Spunem glume rafinate, dragul meu Charles.

Ce plictisitor este să nu te mai văd !

Trebuie să recunoşti că viaţa este ceva oribil.

Da. Oribil !

Sunt zile în care ar fi mai bine să mor.

E adevărat că moartea poate fi probabil, un pic cam enervantă,

dacă nu se ştie cum este.

Ce e frumos la tine, este faptul că nu eşti prea încântată.

Am putea petrece o seară împreună.

Dragul meu Charles, în sfârşit te văd şi nu aş vrea să mi te răpească prinţesa de Parma.

- Azi nu pot. - Atunci, plec.

Vin cu tine.

Prinţul şi Prinţesa Pfaffenheim.

Ducesa de Chatellerault.

În bărbat aşa de inteligent să sufere pentru o astfel de persoană...

Nu este chiar interesant. Se pare că e şi idiot.

La urma urmei, e distractiv, o familie de evrei au dat bisericii

trei papi şi nu mai ştiu câţi cardinali.

Ştiu că s-a convertit, chiar şi ai săi.

Se spune că convertiţii rămân ataşaţi de religia lor mai mult decât ceilalţi.

Te înţeleg ! Concertele astea sunt de nesuportat.

Un pahar de apă ?

O adevărată minune în carne şi oase. Ai văzut ce frumoasă... ?

Charles, mă cunoşti, sunt în pas cu timpurile...

Nu am prejudecăţi rasiale, aş merge lângă un negru dacă mi-ar fi prieten.

Pentru mine eşti francez, punct !

Dar mă întreb cum de tu, un delicat gastronom,

un spirit liber, un colecţionar matur,

un iubitor de carte veche care are cele mai bune maniere,

mă întreb cum îţi poţi pune în pericol poziţia socială ?

Ştii foarte bine că dacă te însori cu ea...

nu te vom putea invita niciodată.

Da, ştiu.

- Încântat să vă revăd. - La revedere, mulţumesc.

- Draga verişoara... - Caleaşca domnului Swann.

Ce păcat că această creatură nu poate fi în compania prietenului tău !

Nu ochii pot cuprinde dragostea unui trandafir.

- Să mergem la Bagatela, Remi. - Bine, domnule.

Pe aici. Vă place această masă ?

Maurice, te rog. Pe aici, vă rog.

- De ce ? Sunt mese libere. - Sunt rezervate.

- De cine ? - Ţi-am spus că sunt rezervate !

Aimé !

Ştiu că la prima vedere, nu sunt prea distractiv pentru un tânăr,

dar în realitate, în mine este închisă bogăţie şi experienţă,

un dosar secret şi de nepreţuit, o intuiţie necunoscută

nu numai a trecutului, dar şi a viitorului.

De exemplu :

ştii de ce a vrut să eviţi această parte a salonului ?

- Te-a confundat cu un evreu. - Eu sunt evreu.

Nu am nimic împotriva evreilor, să fie clar.

Eu vorbesc numai de artă, politica nu este punctul meu forte.

Ştii ce mă miră la evrei ? Vor să locuiască pe străzi cu nume foarte catolice.

Via San Honore, via Canonica...

De exemplu. Tu unde locuieşti ?

- Via Mantella Bianca. - Îţi dai seama ?

Este culmea perversităţii este strada fraţilor asceţi...

Un ordin fondat în strada aceia... De ce... ?

San Luis.

Charles ! Iubirea mea !

Am trecut pe la tine, dar nu te-am găsit.

Îl cunoşti pe Dl de Forcheville ? Charles Swann.

- Ce ai spune de o ciocolată ? - Depinde de acest domn.

Nu doreşte prezenţa altcuiva când vrea să fie cu mine.

Îl înţeleg.

Mi-ai sugerat să mă însoţeşti la plimbare.

Acum trebuie să solicit permisiunea acestui... Domn.

- Scuză-mă. Trebuie să plec. - Mulţumesc. Eşti foarte amabil.

Pe curând.

- Încă mai ai bestia aia de vizitiu. - Remi e o persoană foarte devotată.

Mă deranjează. Mă priveşte cu un aer aşa de insolent...

Nu-l voi mai lua când vin să te văd.

- Să mergem la tine acasă, vrei ? - Mai întâi vreau o ciocolată.

- Bună seara, doamnă De Crecy. - Bună ziua, Aime.

Cine este acest Forcheville ?

- Ce mai face soţia ta ? - Bine, mersi.

- Este viconte. Nu-i cunoşti familia ? - Nu.

Baronul de Charlus va aşteaptă.

- Copiii voştri ? - Bine.

- De unde veniţi ? - De la lecţia mea de pian.

M-am dus la lecţia mea de pian. Se pare că...

- Prinţul de Wales a fost ieri la micul dejun. - Aşa se zvoneşte.

- Vă las. - Nu, mai rămâi.

- Bună seara, baroane ! - Bună seara.

Luaţi loc, vă rog.

- Cu ce pot să vă servesc ? - Sunt înfometată.

Deci, prăjitură sau pâine prăjită ?

O prăjitură şi ciocolată.

Am trecut pe la tine acum o oră. Te aştepta o doamnă.

Arăţi ca un adevărat gentleman cu monoclu. Îţi lipseşte doar titlul.

Nu au, dar titlul.

Vicontele, de exemplu ?

Semeni cu portretul lui Mahomed al II-lea al lui Bellini. Ţi-a mai spus cineva ?

Nu crezi, Charles ?

Ştiai că Mohamed simţind că se îndrăgosteşte nebuneşte

de una dintre soţiile sale, a omorât-o cu o lovitură de cuţit ?

- De ce ? - Pentru a-şi recupera libertatea mintală.

Eseul tău despre Vermeer progresează, când mi-l citeşti, dragul meu ?

Nu am scris prea mult. Am ajuns la Guermantes.

Cât timp pierdut ! Aş vrea să te pot ajuta în munca ta.

- Ar fi de ajuns numai să vrei... ! - Te voi vedea în seara asta, nu-i aşa ?

Trebuie să mă duc la Verdurin. Dă o mare recepţie.

Te însoţesc.

Bietul meu Charles ! Nu te lăsa atras în acea mocirlă.

Greşeşti, Meme. Găsesc că Verdurin este foarte fermecător şi foarte artistic.

Haide, Charles !

Verdurin în faţa artei sunt ca un peşte în faţa unui vapor.

Sunt bogaţi, este adevărat, dar de o imbecilitate incredibilă.

Meme... e un aer plin de inspiraţie prezent la ei...

Acolo întâlneşti cele mai inteligente şi mai culte persoane.

Câteodată, poate dna Verdurin este ridicolă cu spectacolul său, dar...

dar are o sinceră pasiune pentru pictură

şi pentru muzică, dar mai ales dorinţa de a-i ajuta pe artişti.

Ea a fost cea care l-a descoperit pe Vinteuil, pe Elstir şi mulţi alţii.

Cred că o voi frecventa mai des.

Sunt fericită că te-am întâlnit. Nu trebuie să mă mai părăseşti vreodată.

Eşti exact tipul de bărbat de care am nevoie.

Este minunat cum ai vorbi Verdurin.

- Lumea se uită la noi. - Ce mă interesează de ceilalţi ?

Vino ! A venit Remi.

Îţi menţii tot timpul acest comportament placid.

Nu reuşesc să te definesc.

Ce păcat ! Din păcate, azi, orhideele tale nu e nevoie să fie aranjate.

Nu pot să mă abandonez jocului meu preferat.

O să scapi de el. Mi-ai promis !

- Ce faci aici ? - Te aştept de 2 ore. Trebuie să vorbim.

- Domnule... - Intră. Vin imediat.

Am să-ţi pregătesc un ceai.

Apoi vom aranja "orhideele".

Odette... Vreau să-ţi fac o propunere foarte importantă.

Este o doamnă din lumea bună care frecventează casele de toleranţă.

- Te-a văzut pe acolo. - Taci din gură !

Bani nu sunt nici o problemă, trebuie numai să stabileşti preţul.

- Mă ocup eu de tot. - Nu e momentul potrivit.

Nu vreau să te mai văd pe aici. Scrie-mi dacă vrei. Acum pleacă.

- Spune-i că nu m-ai găsit. - Te-ai gândit bine, Odette ?

M-a aşteptat vreo 2 ore. Mi-a oferit o anumită cifră.

Se pare că un ambasador i-a spus :

"O să-mi pocnească creierul dacă nu mi-o aduci".

Trebuia să auzi cum am tratat-o. Am spus : nu, nu şi nu...

După toate..., sunt liberă să fac ce vreau.

Dacă aş avea nevoie de bani, vei înţelege...

Ai mai avut ocazia să mergi într-o casă de toleranţă ?

Mie ? Asta mai lipsea ! Ai văzut ? Mă urmăresc în continuu.

Am să-i spun portarului să n-o mai lase să urce.

Aş fi vrut să fii ascuns şi să auzi totul.

Cred că ai fo fost mândru de mine.

La urma urmei, într-adevăr are lucruri bune, micuţa ta Odette.

Dacă ţi-a propus, evident crede că este posibil.

Nu ţi se poate spune nimic.

Lămâie sau cremă ?

Cremă.

Emana un norişor.

Vezi ? Ştiu ce-ţi place.

Odette, comoara mea,...

ştiu că vei crede că sunt odios, dar trebuie să te întreb ceva.

Îţi aminteşti de ideea care mi-a făcut-o despre tine şi propunerea dnei Verdurin ?

Spune-mi dacă este adevărat, cu ea sau cu alta !

Cine ţi-a băgat în cap o astfel de idee ?

Nu reuşesc să înţeleg.

Ce vrei să spui ?

Aţi mai făcut vreodată aşa ceva cu femeile ?

Cu femeile, nu.

- Eşti sigură ? - Ştii destul de bine.

Nu-mi spune : ştii destul de bine !

Spune :"N-am făcut astfel de lucruri cu nici o femeie."

La vârsta mea, e nevoie să cunosc adevărul.

N-am făcut vreodată astfel de lucruri cu o femeie.

Ai putea jura pe medalia Fecioarei de Laghet ?

Vrei să încetezi ? Ce ai azi ?

De ce eşti aşa urâcios ?

Te înşeli dacă crezi că vreau să fiu aşa. Nu m-aş supăra niciodată pe tine.

Ştiu destul de bine ce spun.

Iritarea mea nu vine de la ce faci, te iert pentru tot, pentru că te iubesc.

Dar de falsitatea ta, de falsitatea ta absurdă...

De ce vrei să negi ceea ce ştiu ?

Dacă vrei, totul se poate termina într-o secundă.

Te voi lăsa liberă pentru totdeauna. Jură pe medalion. Ai făcut-o sau nu ?

Nu ştiu. Se poate, cu mult timp în urmă, fără să-mi dau seama ce fac.

Poate de două sau trei ori.

S-a terminat. Ai văzut ? S-a terminat !

Ai făcut-o cu vreo femeie pe care o cunosc ?

Nu. Evident. Îţi jur.

Cred că am exagerat puţin.

Nu am ajuns vreodată atât de departe.

Nu face nimic.

Păcat că nu poţi să-mi spui măcar numele său.

Dacă aş putea să îţi imaginezi această persoană sunt sigur că nu te-ai mai gândi.

Şi nu te-ar mai deranja vreodată.

Cele mai oribile lucruri sunt cele cărora nu le poţi da o imagine.

Nu... deja ai fost foarte amabilă.

Nu vreau să te obosesc. Îţi mulţumesc din toată inima.

Suficient. S-a terminat.

Doar un lucru : cu cât timp în urmă ?

Charles, nu îţi dai seama că mă omori ?

Îţi jur că este o poveste veche. Nici nu mă mai gândeam la ea.

Se pare că vrei să îmi amintesc unele lucruri...

Ce ai de câştigat ?

Vreau doar să ştiu dacă ai făcut-o după ce ne-am cunoscut.

S-a întâmplat aici ?

Spune măcar în care seară, să-mi amintesc ce făceam atunci.

Şi nu-mi spune că nu-ţi aminteşti cu cine, nu este posibil.

Nu ştiu.

Cred că a fost la Bois,

în seara când ai venit pe insulă. Îţi aminteşti ?

Era o femeie lângă masa noastră...

Nu o văzusem de mult timp.

Mi-a spus : "Vino în spatele stâncii ăleia,

să vezi cum străluceşte lumina lunii pe apă."

La început m-am plictisit, i-am răspuns :

"Nu. Sunt obosită, nu mă simt bine aici."

Ea a insistat :

"Faci rău. Nu ai mai văzut un asemenea clar de lună ".

I-am răspuns : "Ce poveste...".

Ştiam bine unde voia să ajungă.

Eşti un mizerabil. Te distrezi torturându-mă. Nu e aşa ?

Mă faci să spun o grămadă de minciuni, iar eu ţi le spun.

... aşa mă laşi în pace.

Nu aş fi crezut că a fost atât de recent.

Iartă-mă. Ştiu că îţi fac rău.

S-a terminat. Nici nu mă mai gândesc.

- Acum... "Orhideele noastre".... - Nu acum. Trebuie să mă îmbrac.

- Ieşi ? Pleci ? Unde te duci ? - La operă.

- Ţi-am spus că ies cu Verdurin. - Nu. Ai spus că te duci să cinezi.

După asta. Mai întâi, mergem cu toţii la operă.

- Ce se joacă ? - O noapte cu Cleopatra.

Victor Massé ! Nu te duci să asculţi o muzică aşa de cumplită.

- Crezi că nu am gust ? - Da.

Îl ai pe al tău.

E rece...

- Şi dacă ţi-aş cere să nu te duci ? - De ce ?

Nu din cauza Unei Nopţi cu Cleopatra.

Nu pentru asta.

Dacă îţi cer să nu ieşi î în seara asta...

e să văd dacă mă iubeşti suficient încât să renunţi la o plăcere.

Trebuie să ştiu cine eşti.

Cum vrei să te iubesc dacă eşti ca apa care se scurge după panta care o găseşte ?

Un peşte fără memorie şi fără voinţă.

Dacă mai stau să ascult discursuri, voi ajunge să pierd uvertura.

Jur că o fac pentru tine dacă îţi cer să rămâi.

Chiar mi-ar fi greu dacă ai sta cu mine, am multe de făcut în seara asta.

Fă-le... Nu voi fi eu cea care te va împiedica.

Eşti mult mai puţin inteligentă decât am crezut.

Scuzaţi-mă, domnule.

Bine. M-am răzgândit. Vin cu tine.

Mi-ar face plăcere să văd cât de jos poate cădea o persoană.

Dar nu ai nici măcar haine de seară.

Vrei doar să arăţi tuturor relaţia noastră. Mă tratezi ca pe o curvă.

Dă-mi capa, te rog.

Chiar şi mai devreme, vorbeai numai cu amicul tău, Charlus.

Îl ignorai la fel cum el ignora portretul său de Mahomed.

Unii oameni cred că eu am un rol puţin ridicol.

Te-am lăsat să stai până în ultimul minut şi aşa îmi mulţumeşti...

E bine de ştiut pentru data viitoare.

Pot să te mai văd puţin după cină ?

Va fi târziu.

Doar o clipă, înainte să mă întorc acasă. Aşa voi dormi mai bine.

Întoarce-te la mine fără să mă faci să aştept prea mult.

Ştii această adresă ?

- Cred că am mai fost odată, domnule. - Ei bine, vom merge din nou.

Deschideţi uşa.

Aceşti domni întreabă de Naomi...

Grăbiţi-vă...

- Pe aici, domnule. - Bună seara, doamnă.

O fată cu trăsături frumoase, drăguţă, blondă, cu un aer melancolic...

de înălţime medie, aproximativ 30 de ani nu a mai venit pe aici ?

- Nu, nu cred. - Se numeşte Odette de Crecy.

- Pentru ce motiv ar fi venit aici ? - Nu ştiu. Să întâlnească pe cineva.

Nu, nu cred. Înţelegeţi, casa nu poate da asemenea informaţii.

Cu siguranţă...

Această doamnă a locuit la Nisa.

La 14 ani, mama sa a vândut-o unui englez bogat.

Sunt lucruri care se întâmplă. Mimi !

Am auzit de o anume Chloe.

"Dacă vrei să afli mai multe despre Odette, la adresa Budreau nr.6, întreabă de Chloe".

Nu e foarte inteligentă, dar e o fată foarte drăguţă.

- Şi ea este din Nisa. - Ce coincidenţă !

Se pare că la Nisa toată lumea ştie cine este Odette de Crecy.

- Da ? Ce face ? - N-ai mai auzit vorbindu-se de ea la Nisa ?

- Odette de Crecy ! - Nu.

Evident că nu era numele său.

Am cunoscut pe una Odette.

- Îi plăceau femeile ? - Dacă aţi şti... ! Nu e ceva rar.

Era una care venea întotdeauna cu o doamnă foarte elegantă.

Rămâneau închise mult timp în baie. Când ieşeau, dna îmi dădea 10 franci.

Se poate face duş cu o prietenă fără să te gândeşti la nimic altceva.

Dacă doar ar fi vorbit nu mi-ar fi dat bacşiş 10 franci.

Trebuie să o auziţi pe dra cum gemea...

Îi spunea : " Mă duci în paradis...".

Era aşa de excitată, încât nu se putea abţine să nu o muşte.

- Se numea Odette ? - Cred că da.

- Cine era Odette ? Doamna sau dra ? - Iertaţi-mă, nu-mi mai amintesc.

Voiam doar să spun că cei din înalta societate sunt la fel.

Este o ruşine.

N-aţi fost satisfăcut de mine ?

- Bună seara, domnule. - Bună seara, François.

Un domn ca tine să locuiască într-un asemenea loc...

Sunt surprinsă.

Îţi seamănă, nu crezi ?

Pomeţi proeminenţi, forma gâtului...

- curbura pleoapelor. Aerul melancolic... - Cine este ?

Zipporah, fiica lui Ietro, Botticelli.

A pictat-o în culori tempera pe peretele unei Capele Sixtine...

Nu mi se pare a fi o piesă de muzeu.

- Aici dormi ? - Da.

Este un pat din secolul al XVII-lea.

Am un prietenă care are toată mobila epocii.

- Care epocă ? - Medievală. Toată din lemn.

Eşti atât de ieşit din comun... Mi-ar place să ştiu ce iubeşti...

Să văd ce ascunde această frunte înaltă care lucrează mult...

Sunt dezolată. Te deranjez.

- Îţi mulţumesc că m-ai primit. - Nu, mai rămâi, te rog !

Promite-mi că te vei întoarce.

Deşi presupun că vor fi de asemenea ocupaţi.

Eu ? N-am niciodată nimic de făcut. Sunt totdeauna liberă.

Întotdeauna voi fi pentru tine. Cheamă-mă în orice zi sau noapte.

Voi fi foarte fericită să vin.

Ai s-o faci ? Mă vei chema ?

Îţi cer scuze... dar noile prietenii mă sperie puţin.

Ţi-e frică de afecţiune ? Ce ciudat ! Eu nu caut altceva.

Mi-aş da viaţa ca să găsesc pe cineva.

Am bătut, domnule. Nu aţi auzit ?

Domnul cinează acasă ? Să aranjez masa ?

Nu, ies. Pregăteşte-mi hainele. Anunţă-l pe Remi.

- A dus caii în grajd. - Să îi scoată.

Trebuie să fim la Operă înainte de sfârşitul reprezentaţiei.

- Eşarfa, domnule ! - Aruncă-mi-o !

Grăbeşte-te, Remi !

Madame Verdurin ? Trebuia să fie cu un grup de prieteni. Au plecat ?

Nu mai este nimeni. Încercaţi să întrebaţi la biroul abonaţi.

- Poate e mai bine să ne întoarcem, dle. - Bineînţeles că nu ! Trebuie s-o găsim.

Am uitat să-i spun ceva. S-ar supăra dacă nu-i spun în seara asta.

Este de maximă importanţă.

Scuzaţi-mă, domnule, dar nu văd cum doamna ar putea să se supere,

doar ea a hotărât să-şi petreacă seara în felul acesta.

Trebuia să cineze cu Verdurin într-un restaurant pe bulevard.

- O s-o găsim. - În care restaurant, domnule ?

Du-te şi caut-o la Prévost, la Golden House. Du-te !

- Să fiţi atent la cai. - Grăbeşte-te.

- Bună seara. Îl cunoşti pe prietenul meu ? - Beţi ceva cu noi ?

Bună seara. Nu, mulţumesc.

Văd că Domnul are o trăsură. Sunteţi amabil să mă conduceţi ?

Nu am găsit-o, domnule.

Mâine aminteşte-mi să comand lemne.

Cred că proviziile noastre sunt pe terminate.

Opreşte !

Verdurin a cinat aici ?

Dna Verdurin a rezervat salonul pentru o recepţie. Sunteţi invitat ?

Remi, mergi să mănânci ceva. Eu mai rămân puţin.

În sfârşit, a sosit pianul. Bravo !

Încet, încet. Lângă noi este preşedintele.

Bună seara, dle. Permiteţi-mi să vă ajut.

Bună seara.

Cine este preşedintele care cinează cu noi ?

Preşedintele Republicii.

- Bună seara ! - Bună seara, Charles.

Întotdeauna eşti binevenit printre noi, chiar dacă nu te aşteptam.

Bună seara. Treceam pe aici...

Îl cunoşti pe Dl de Forcheville ? Mi l-a prezentat Odette.

Desigur. De fiecare dată e o plăcere să te revăd.

Cum poţi refuza ceva unei creaturi atât de perfecte ?

Taci din gură ! Îţi spun că eşti o creatură perfectă.

Bună seara, draga mea.

O Noapte cu Cleopatra nu este o operă oarecare.

Te face să te duci să vezi piramidele.

De ce nu organizăm o croazieră pe Nil ?

- Va trebui să organizăm... - Minunată idee !

- Unde te duci, doctore ? - Să vizitez un pacient.

Nu pleca. Ar fi mai bine să îl deranjezi în seara asta.

- O cupă de şampanie ? - Da.

Putem coborî pe Nil cu o lotcă.

Îmi place mult să aranjez căsătorii...

Am reuşit multe... chiar şi între femei...

Ce nostim : "... chiar şi între femei..."

Aş vrea ca Biche să ne spună ce-a văzut azi după-amiază.

Da, Biche, povesteşte-ne ce ai văzut.

M-am apropiat de un tablou să văd cum era făcut şi mi-am pus nasul pe el.

Imposibil de spus dacă era făcut din bronz, vopsea, rubine, soare...

cu pipi sau cu caca.

Era făcut din toate... numai că îţi tăia respiraţia...

te excita, dar era numai rahat.

Vă jur că e adevărat.

Asta e ceea ce se numeşte exagerare epică.

Era rahat, pictat cu rahat. Eu l-am găsit minunat.

Trebuie să ştii, draga mea, că egiptenii au fost oameni extraordinari...

În timp ce noi, europenii, scurmam pământul acoperiţi cu piei de animale,

ei deja inventaseră Concepţia Imaculata.

Ce s-a întâmplat ?

I s-a dizlocat din nou maxilarul. Grăbeşte-te, doctore !

N-o atingeţi. Calmaţi-vă !

Nu-i nimic. Nu este prima dată.

Gata, totul a revenit la normal.

- Nu trebuie să vorbeşti câteva minute. - Da. Bine. Să ascultăm puţină muzică.

Nepotul meu va concerta pentru domnul Swann, Mica Sonată.

Nu, aia nu. Mă face să plâng, şi o să am nevralgii ca de obicei.

- Nu trebuie să vorbeşti. - Nu vei sta tu în pat o săptămână.

- Va cânta doar Andante. - Numai Andante ?

Andante mă face să leşin. Mulţumesc de intenţie.

N-o să-ţi facă rău. Dacă da, o să te tratez eu.

- Promiţi ? - Promis, dar nu şi acordat.

- Nu... nu mă face să râd. - Te rog, doctore !

Sunteţi pregătiţi ?

Nu ţi-e frică să fii văzută cu Forcheville ?

Sunt sigur că i-a plăcut O Noapte cu Cleopatra.

- Nu ştiam că va veni şi el. - Dna Verdurin l-a invitat în ultimul moment.

Ascultă...

Este cu adevărat imn naţional al iubirii noastre.

Mă bucur că ai venit. Vreau să ai grijă de mine.

Ai dat un sens vieţii mele...

şi ai făcut sensibilă... inima mea.

Datorită ţie, văd lumea scăldată într-o lumină stranie.

Dacă ai ştii cum era viaţa mea înainte să apari tu...

- Cunoşti Egiptul, dragul meu ? - Da.

- Este aşa de frumos precum se spune ? - Da, este foarte frumos.

Toţi spun că ar trebui să mă duc acolo.

Pot să merg cu tine, dacă vrei. O să închiriem un vaporaş.

Să închiriem un vaporaş ? Ai face asta ?

Desigur.

Admirabil !

Ei bine, Odette am văzut că îţi spunea lucruri frumoase.

Da, foarte frumoase.

Ne place prietenul tău, Forcheville. Este extrem de fermecător.

O sonată la pian este mai frumoasă decât o simfonie.

- Cât aş vrea să schimb ospitalitatea... ! - Vrei să te duci cu Verdurin ?

Ei sunt dornici.

Vrei să spui, fără mine ? Cu Forcheville ?

Ce te face să crezi aşa ceva ?

Sunt un mare prost. Plătesc din buzunarul meu distracţia altora.

Fiţi atentă, nu întinde coarda, Odette ! Ai putea să te trezeşti fără nici un ban.

Să fiu al naibii, domniţa are o vedere foarte bună...

îmi imaginez că are un corp frumos...

M-aş culca cu ea cu mare plăcere, fără nici o îndoială...

Este trecut de ora două, să mergem la culcare, prieteni...

Soţul dvs e foarte distractiv, medicii ştiu multe lucruri...

Acest animal e întotdeauna implicat cu Guermantes, Trémoille şi toţi cei de acolo...

Se spune că bătrâna Guermantes este întotdeauna beată...

N-aş primi-o în casa mea pentru tot aurul din lume.

Dna Cottard, respectele mele.

- Noapte bună... - Vise plăcute.

Draga mea Odette, îţi mulţumesc pentru această seară.

Mulţumesc că ai venit.

- Noapte bună, Odette. - Noapte bună, doctore.

- Te iau acasă ? - Desigur.

Ce crezi despre Forcheville ?

Necurat.

Nu ştiu dacă ai auzit ce a lăsat să se înţeleagă în timpul sonatei.

E fermecătoare, dar de acolo până a face din ea o zeiţă, este o nebunie.

Nu vorbi rău de ea. N-o fi o sfântă, dar nu vorbi de rău despre ea.

Poate ar fi mai puţin virtuoasă dacă ar fi fost mai fermecătoare.

Întrebi, sau eşti deja convins ?

Aşteaptă-mă aici.

Sunt anumite întrebări la care oamenii de ştiinţă nu ştiu să răspundă.

Mâine seară contăm pe voi, să nu uitaţi.

Noapte bună.

La revedere, prieteni.

Bună seara, Charles.

- Forcheville, mergi cu noi ? - Cu plăcere !

Bună seara.

Să plecăm. Dă-te puţin mai încolo !

Tufişurile sunt încă întunecate... dar cerul este clar...

Alarma, santinela ! În noaptea asta nu se doarme.

Odette, vrei să vii cu noi ? Mai avem loc lângă dl Forcheville.

- Da, doamnă. - Credeam că te conduc eu.

Sunt obosită. Vreau să mă culc devreme.

Poţi să te descurci singur. Ţi-am lăsat-o destul.

Urcă, micuţa mea.

- Trebuie să-i spun ceva important. - Ai să-i scrii.

Aţi văzut ? Dacă putea, m-ar fi strâns de gât.

Mi s-a şoptit la ureche în seara asta.

Când merge la cineva, Odette nu se poate opri să vorbească de tine...

şi nu de rău.

Emilie... Te aştept. Nu mă crezi ?

Te adoră.

Puţini au o astfel de prietenă.

Dacă nu ai observat, eşti singurul care ştie. Bună seara.

În sfârşit ! Credeam că vrei să pleci cu el.

Ce se întâmplă, domnule ? Vă este rău ?

Nu, Remi. Vreau să merg puţin pe jos.

Urmează-mă.

Este atât de vulgar, sărmana micuţă...

şi mai ales proastă.... !

Iar cealaltă, o proxenetă ! Verdurin ! O băgăcioasă !

Papa Verdurin... cea mai joasă treaptă a ierarhiei umane.

Crede că iubeşte arta. Idiotul ! Cu apropourile lui tâmpite...

Şi eu, care am încercat să o scot afară pe Odette din toate astea...

Ăştia sunt scursura societăţii, ultimul cerc al Infernului lui Dante !

Dar eu... De ce mă supun acestor umilinţe ?

La început o găseam urâtă. Apoi am hotărât să mă îndrăgostesc de ea...

Îmi amintea de Botticelli ! Dar acum, când am hotărât să nu mă mai îndrăgostesc...

Nu mai suport, nu suport !

În seara asta...

În seara asta, am înţeles că...

dragostea ei pentru mine...

pe care la început am respins-o... Sentimentul care l-a avut pentru mine...

n-ar putea renaşte vreodată.

Dar fără ea, cum aş putea să mai trăiesc ?

Simt că este asemeni unei boli, de care aş putea să mor.

Dar mi-e teamă să mă vindec...

Uneori îmi spun... că ar fi mai bine dacă Odette ar muri...

fără suferinţă, într-un accident.

Şi se va termina totul.

Am crezut că vrei să privim împreună clarul de lună !

Cea mai mare prostie este să căutăm sentimentele pe care nu le avem.

Eu iubesc noaptea, iar tu te temi de ea. Adio !

Simpatia mea pentru tine e moartă şi îngropată. Nimic n-o poate reînvia.

- N-am vrut să te jignesc. - Cine ţi-a spus că m-am simţit jignit ?

N-ai înţeles că sunt un personaj extraordinar ?

Pentru cel mai bun dintre noi,

studiul artelor, colecţiile şi grădinile sunt numai înlocuitori.

Din partea străfundului nostru, precum Diogene, suntem în căutarea unui bărbat.

Cultivăm gilii şi begonii...

dar vrem să consacrăm mai mult timp unui arbust uman...

care să merite... Aime, tu nu meriţi.

Adio ! Ne vom despărţi pentru totdeauna.

Nu e nimic nedemn în mine ca să recunosc că îmi pare rău.

Mă simt ca Booz de Victor Hugo :

"Sunt singur, sunt văduv şi noaptea coboară peste mine."

Aceste orhidee trebuiesc aranjate... altfel vor cădea...

Lasă-le puţin aşa...

Spune-mi sincer dacă deranjez...

Să le simt mirosul...

N-am făcut-o niciodată.

De ce ai aşteptat atât de mult ?

De teama suferinţei.

Opreşte-te !

Pleacă !

Nu vă deranjaţi.

Treceam pe aici, am văzut lumină... Voiam să ştiu cum vă simţiţi.

Ce vreţi ?

Vă rog să mă scuzaţi.

Eram aproape adormită. Numai tu puteai să fii la ora asta.

Credeam că nu vei mai veni.

Arăţi cam palid. Eşti bolnav ?

Îmi pare rău că te-am trezit.

- Plec. - Nu, nu.

Îţi interzic să pleci.

Vino !

Aşteaptă ! Ţi-am adus ceva.

Stai în locul tău preferat.

Dacă nu-ţi place, pot să-l schimb.

Ce spui ?

Îmi place foarte mult, Charles.

Am impresia că am perturbat atât de multe lucruri...

Îmi pare rău ! Nu trebuia să vin.

Charles, eşti nebun. Tu nu mă deranjezi niciodată.

Ce vrei să fac ?

Vrei să cânt muzica noastră ?

Cânt rău, nu-i aşa ?

- Ai un aer aşa de trist ! - Nu. Cântă în continuare.

Trebuie să cânt sau să fiu drăguţă ?

"Orhideea".

La ce te gândeşti ?

Ce se întâmpla în acel cap... ?

Ce frumuseţe... Încep să devin nevrotic.

Aud voci.

Poate pentru că există voci.

Plec.

Eşti insuportabil ! Nu se poate face nimic cu tine !

Dacă aş putea să-ţi fac creierul să gândească...

Ai putea..., dacă vrei... !

- Îţi aminteşti de prietena mea, Ernestine ? - Nu.

Ba da. O brunetă frumoasă.

- A întâlnit-o odată la Hipodrom. - Da.

Prietenul tău a decis să se căsătorească cu ea.

E cu adevărat un bărbat.

Nu crezi că e foarte frumos...

să faci aşa ceva pentru o femeie

care ţi-a dedicat cei mai frumoşi ani ai săi ?

Nu ştiu. Poate. Fiecare face ce crede.

Tu mă vei părăsi într-o zi. Sunt sigură.

Te poţi aştepta la orice din partea bărbaţilor.

Bună dimineaţa, domnule.

- Vrei o ceaşcă de cafea ? - Nu, mulţumesc.

Pari relaxat.

Eu nu pot spune acelaşi lucru despre tine.

E timpul să mă apuc de lucru. Dacă nu cumva e deja prea târziu.

- Doamne, a sosit frizerul. - Bine, să intre.

Când m-am trezit în dimineaţa asta...

m-am simţit eliberat de Odette.

Acum, chiar şi imaginea ei mi se pare departe.

Coloritul său palid...

pomeţii săi proeminenţi...

Poate m-a iubit mai mult decât se poate crede.

Te-a trădat mult...

Bună dimineaţa, domnule.

Pleacă în Egipt cu Forcheville şi Verdurin.

- Tu plăteşti excursia ? - Da.

Să cred că am pierdut mulţi ani din viaţa mea...

Am vrut să mor...

marea mea dragoste a fost pentru o femeie care nu-mi plăcea...

Nici măcar nu era genul meu.

Când te vei căsători cu ea ?

Charles, ce surpriză plăcută !

Fiica mea mă aşteaptă în caleaşcă. Nu pot sta mult timp.

Ia loc puţin.

Soţia mea va fi gata imediat. Luăm cina la arhiducesă.

Am venit să-i aduc Orianei fotografii ale monezilor Cavalerilor de Rhodos.

Le-am lăsat jos.

Charles, ce frumos din partea ta să vii să saluţi o veche prietenă.

În rest, la tine totul e perfect...

ce îmbraci, ce spui, ce citeşti... şi ceea ce faci.

- Îţi place toaleta mea ? - Bineînţeles.

Mă bucur.

Cine va fi în seara asta la Arhiducesă ?

Obişnuita adunătură, azi va fi o confuzie groaznică.

În ultimul minut v-a invitat şi fratele regelui Theodore.

Din nou prinţi ! Ce plictisitoare este societatea, dragul meu Charles !

Eu şi Bazin intenţionam să mergem în Italia primăvara următoare.

Ar fi o călătorie fantastică dacă ai veni şi tu.

Se spune că faci văzute lucruri care fără tine nu s-ar vedea.

Iată-le !

Nu în seara asta, Oriane !

- Ba da. Arată-mi ! - Caleaşca ducelui este pregătită.

Haide Oriane, e târziu.

Încă nu mi-ai spus dacă vei veni cu noi în Italia.

Cred că e imposibil.

Cum poţi fi sigur că nu este posibil cu 10 luni în avans ?

Am să-ţi spun dacă insişti,

după cum vezi, sunt foarte bolnav.

Da, nu arăţi prea bine, dragul meu Charles.

- În 10 luni ai timp să te vindeci. - Domnul vă aşteaptă în caleaşcă.

Care este motivul care te împiedică să vii ?

Draga mea prietenă,

deja sunt mort de multe luni.

Doctorii mi-au dat 3 sau 4 luni de viaţă,

cu optimism...

Ai chef de glume ? Ce vrei să spui ?

Ar fi o glumă foarte frumoasă !

Nu ţi-am vorbit niciodată de boala mea, dar văd că mă întrebi...

îţi spun că e posibil să mor dintr-un moment în altul...

Nu vreau să întârziaţi din cauza mea. Voi cinaţi la ţară.

Nu vă faceţi griji de cină. Nu contează.

Oriane, termină cu discuţiile. Caii aşteaptă înhămaţi de 5 minute.

Scuză-mă, Charles... Dar este de 5 şi mergem departe.

Cu siguranţă...

Nu cred nici un cuvânt din ce ai spus. Mai vorbim.

- Vino la noi la prânz când doreşti. - Dar Oriane, tâmpito...

Porţi pantofi negri la o rochie roşie !?

Du-te şi puneţi rapid pantofi roşii.

- Credeam că suntem în întârziere. - Nu, deloc.

Nu face nimic. Să aştepte. Nu poţi să vii cu pantofi negri.

Spune-i servitoarei să aducă pantofii roşi. Grăbeşte-te !

Ah, soţii ! Sunt neîndemânatici, dar sunt folositori.

Fără mine, ar fi venit la cină cu pantofi negri.

Mi-am dat seama. Nu m-a şocat, nu e o tragedie.

Eu nu spun altfel, dar odată venită, arhiducesa şi-ar da seama,

şi eu ar trebui să mă întorc înapoi, să iau pantofii roşii.

Să mergem, te rog, dacă te găseşte aici, începe să vorbească.

Îţi mărturisesc că mor de foame.

În dimineaţa asta, am mâncat sos béarnaise, dar n-a fost prea bun.

Nu m-ar deranja deloc să mă aşez la masă.

Vă rog să plecaţi.

- Tata, nu mă prezinţi prietenilor tăi ? - Nu cred că e momentul potrivit.

Nu asculta prostiile medicilor. Sunt nişte măgari.

Eşti sănătos ca un peşte. Ne vei îngropa pe toţi.

Simt atâta milă că este bolnav, bietul Charles.

Nu este un motiv bun pentru a o invita pe soţia şi fiica sa.

Ca şi cum mi-ar spune :

"Fiica mea este bolnavă. Să vă primească prinţesa de Parma."

Să mergem.

Ne întoarcem altădată.

Cum pot găsi elegante aceste maşini ? Vulgaritatea şi nebunia au invadat lumea...

- Crezi că îmi stă bine ? - Desigur.

Uită-te acele pălării. Poartă ulcioare şi fructiere pe cap !

Când mă gândesc la femeile pe care le-am cunoscut,

... dragul meu Charles !

- Bună dimineaţa, domnule. - Aceea e fiica ta, Gilberte, nu ?

Da, Meme.

Nu te-am întrebat :

Cum merge lupta cu îngerul invizibil ?

Amintirea dragostei mă va ajuta să nu mă tem de moarte.

Moartea... !

Noi spunem moarte, pentru a simplifica. Există atât de multe feluri de a muri...

De exemplu, a ta nu va semăna cu a mea.

Pierderea vieţii, dragă Charles...

singura viaţă pe care fiecare din noi o are la dispoziţie.

Ce am făcut cu a mea, Meme ?

Viaţa noastră este ca studioul unui artist,

plin de schiţe abandonate.

Sacrificăm totul unor fantome care dispar una după alta.

Suntem necredincioşi ambiţiile noastre, visurilor noastre...

Prietenilor noştri...

Prietenia nu este mult,

dar cel care dispreţuieşte prietenia poate fi cel mai bun prieten din lume.

Am iubit mult viaţa... şi am iubit foarte mult artele.

Acum, acele sentimente vechi mi se par foarte preţioase.

Este ca o colecţie.

Îmi deschid inima ca pe un fel de vitrină...

Observ una câte una toate iubirile...

pe care alţii nu le-au avut

şi îmi spun

că ar fi foarte neplăcut să las totul.

Vine doamna Swann.

O cunoaşteţi ? Doamna Swann !

Nu îţi spune nimic numele "Odette de Crecy " ?

Odette de Crecy " ? Mi s-a părut... Acei ochi trişti.

Acum, doamna Swann.

Dar, ştii ? N-ar trebui să fie prea tânără.

Îmi amintesc că m-am culcat cu ea în ziua demisiei lui MacMahon.

Voia 500 de franci, dacă nu, nimic de făcut.

Da ?

Traducerea: Cristiano Ferocci BlackSeaTeam@gmail.com