Original subtitles

La 21 mai, de sfânta înălțare, hramul mănăstirii Neamțu,

mulțimile adunate acolo așteptau sosirea măriei sale Ștefan.

De la urcarea în scaunul Moldovei a lui Ștefan Vodămușat, trecuseră 12

ani. În acest timp, măria s-a atrudise fără hodină la

rânduirea țării, la întărirea hotarelor și la întocmirea oștilor sale.

După aproape un sfert de veac de tăieri, pustiiri și cojaruri pe care le

săvârșiseră în lupta lor pentru domnie peciorii lui Alexandru cel Bun,

pământenii cunoșteau iarăși belșugul și pacea.

Să vă mulțumim pentru vizionare!

Sună în mine stihuri amărâte din cartea neamului Mușatinilor.

Și pe Bogdan Vodă Mușat l-a omorât fratele său, Petru Aron Vodă.

Iar pe Aron Vodă l-a tăiat Ștefan, feciorul lui Bogdan.

Ca să-mi răzbun părintele.

Oare păcatul pe care l-am săvârșit...

va pune capăt pentru totdeauna învrășbirii dintre feciorii și nepoții

lui Alexandru, vodă bătrânul.

Poate acest fiu al nostru va fi ferit de durerile și frământările părintelui său.

Îmi place că-l văd pe acest fecior al comisului Manole Jder.

Sunt mulțumit de ceea ce văd.

Această trudă ne va fi nouă de mare folos. Măriata, cuviosul Nicodim mai

cunoaște și o tălmăcire nouă din Apocalipsa. Da, am aflat-o la Sfântul

Munte, măriata.

Dar sunt doritor să aflu și eu acea tălmăcire.

Te poftesc cuvioasă Nicodim să mi-o spui astăzi, la prânzul de la Stăreție.

Cum te cheamă?

Mă-i cheamă Ionut, Maria ta.

Zis și jder cel mititel.

Are câini și șoimi.

Ai câini?

Am luminate, stăpâne.

Să mai am un erete pe care l-am învățat la prepelițe.

Așa că am adus pentru masa Mariei tale prepelițe de la noi, de la tine. Și

comisul Manole Jder mi-a poruncit să sărut mâna Mariei tale și din partea lui

și să spun că toate sunt bune.

Și că măria sa e dorită acolo.

Ce slujbă faci, domnia ta, la Timiș?

N-am slujbă anumită, măria ta. Fără decât dau ajutorul lui Bădița Simeon.

Sunt eu pe care-l fac, sunt harmăsarii care au un rav.

Noi suntem și călăreți și doftori.

Mi se pare, măria ta, Alexandrel, fiul meu, că mi-ai cerut ajutor și prieten

pentru tine pe acest jdel.

Dacă poftești aceasta, fie.

Preasfinte Părinte Arhimandrite Antilohie, binecuvintează pâinea și

carnea, cu care nu suntem destul de vrednici, anem destula, dacă Dumnezeu ar

măsura pofta noastră după faptele ce să urșim.

Cu viaţă, Nicodim!

Poftesc să aud tălmăcirea cea nouă.

Am văzut cer deschis şi iată s-a arătat cal alb.

Cel călare are numele credinciosul şi adevăratul.

El judecă şi se luptă cu dreptate.

Ochelui căpăra focului, fruntea lui este împodobită cu cunul împărăteşti.

Prealuminate, doamne!

Acel luptător pe cal alb...

E cuvântul legii nouă.

Vine vremea ca luptătorul să cheme domnii pământului românesc întru

prigonirea fiarii care s-a ridicat asupra simințiilor.

E scris ca luptătorul pe cal alb să o întâmpine și să o lovească, părsându-i

spurcăciunea sufletului.

Ionut, ascult Maria ta.

Nu asa, Ionut.

Eu vreau ca domnia ta sa intelegi ca te-am ales ca pe un prieten.

Ma bucur, Maria ta.

Si-l multumesc.

Domnia ta, Ionut, mi-ai placut de anul trecut?

Am vazut ca esti vrednic si cunosti atatea locuri.

Acum, abia am asteptat sa venim la Nemt.

Ca sa-si cer sa ma urmez undeva.

Am nevoie de domnia ta.

Mă aflu nevretnic de atât alaude, măria ta.

Și sunt gata să te urmez oriunde vei porunci.

Dar mai întâi trebuie să juri.

Ca să am încredințare că nu va afla nimeni niciodată despre ce ai să vezi și

ce am să-ți spun.

Jur!

Măria ta!

Dar e o taină atât de cumplită?

Da.

Tatea nu trebuie să afle.

Îl spune că bucuriile și dezmiertările voivozilor trebuie să fie puține și

ascunse.

Dar eu, Ionut, de astă toamnă nu mai am pace.

De când am văzut pe cineva, Maria ta, înțeleg.

E o taină de dragoste.

Așa, Ionuță.

Mergem departe? Nu, aproape la Nașeni.

Dacă te întreabă cineva, am fost să-mi arăți eretele și câinii. Când plecăm?

Acum. Și când ne-ntoarcem? La Sfințitul Soarelui.

Bine, Mariată.

Jupăniță Tudosia, poftesc să știu dacă sunteți bucuroși de oaspeți.

Acesta e prietenul meu, Ionut Jder.

Să fie sănătos!

Vă poftesc cu dragă inimă la masă și la hodină.

Mulțumim! Nu suntem nici prea flămânzi, nici prea trudiți.

Poftim doar să ne închinăm, jupăniței în asta.

Să nu-ți se pară ciudate lucrurile acestea, Ionuț.

Însă eu și surorile mele trăim ca într-o închisoare.

Până ce se va lumina iarăși curte, așa a venit doamna.

Atunci tata poate uita de unele necazuri ale noastre și ne-a lăsat să trăim mai

în voie.

Ce necazuri ai, Maria ta?

De ce râzi, Maria ta?

Râd pentru că dacă o să vii la curte la Suceava, precum au rânduit Maria sa, o

să trebuiască să înveți și tu bucoavnă sărbească și grecească și latinească.

și să-ți văd în cap stihuri de omer.

Și atunci să vezi.

Dacă trebuie, învăț, Maria ta.

Tatătuța spune că dintre toți frații bădița Nicoară, adică părintele Nicodim,

a ales învățătura. De asta s-a dus la mănăstire, ca să învețe el pentru noi

toți.

Să nu te superi, Maria ta.

Precum se știe copila noastră e o proastă și se rușinează să se

învățișeze. E teamă că o urăși de data trecută și că nu mai dorești să o vezi.

Am spus că doresc să o văd.

Poftesc pe măria ta să nu se supere.

Fata-i după ușă.

Nasta!

Era dor de Maria ta.

Acesta este Jder, prietenul meu.

Aș dori să rămâie.

Rămâi, Ionut.

Îl cheamă Ionut?

Dacă nu ți-e cu supărare, așa îl cheamă jupănița.

Lui am spus patima mea.

Ceea ce n-am avut îndrăzneala să spun domniei tale.

Nu înțeleg de ce îndrăzneala are nevoie Maria ta.

Căci eu sunt o copilă fără apărare.

Și Maica mea e văduvă.

Și dacă vrei, Măria ta, să mă rușinezi, eu nu pot pune nicio împotrivire, fiind

un lucru fără preț în mâinile Măriei tale.

Trebuie să am îndrăzneala să-ți mărturisesc, dragostea mea.

Nu vreau nici să te rușinez, nici să te iau ca pe un lucru fără de preț.

Nu înțeleg, Măria ta.

Doresc să știu.

Dacă ai pentru mine dragoste, fără asta ce preț au strădanile mele?

Dacă trebuie cu orice chip să afli măria ta,

mărturisesc că mi-ești drag.

Însă mă rog să ai milă de mine.

Spune mamei mele și cere învoire de la votă.

Altfel eu m-a zvârl în acea fântână din care au scos țicărcile apă pentru

dulcețul de trandafir. Toate se vor face cum poruncești.

Primește-mi numai dragostea.

Lasă-mă să te sărut.

Sărută-mă, măriada.

Pune-mi că ți-e drag.

Ești drag, Măriata.

Și m-am voit să vin iarăși?

O să-ți trimit vorba, poate, prin Ionuț, când să ne vedem.

Dar numai noi doi.

Măriata, te rog să-i spui și mamele că n-avem aneteme.

Mă duc să-l chem.

Doar să nu poftesc să mergi cu mine, că mă rușinești și nu pot.

Bine, dar ce poți să spui, îmi supunese Tudosia.

Uite, Măriata, dacă nu găsesc vorbe, eu...

Totuși aș spune că ți-am dragă și că nu mai decât va să afle și vodă părintele

Mariei tale.

Rog pe prietenul Ionu să mă însoțească.

Mi-e frică pentru Néricul să-i lii până la odaia mamii.

Du-te, Ionuț.

Cu bine, măi.

Cum să fac eu nuți ca să cadă împotrivirea ei?

Trebuie să fii răbdător, Maria ta.

Poate ai dreptate.

Am însă mine o arșiță ca de boală.

M-auzi, Maria ta, că dorești să-mi spui ceva.

Da.

Voiam să-ți mulțumesc pentru...

Dulcetul de trandafiri.

Și să-și cer îngăduința de a mai veni pe aici.

Acum plecăm.

Eu tocmai pregătisem de cină.

Pe curând, jupăneasă, Tudosia.

Ionut, e bărbat. Pun prin soare că vine pe drum cântând.

Să știi, comise, că se teme.

Nu se poate, Elisapta. E sângele meu.

Nu te fă du-li degeaba.

Copilul e copil și se teme.

Eu ți-am spus să nu-l trimiți.

Dumneata l-ai trimis.

Miramaș, cine mi-a rugat în fel și chip ca să trimit copilul? Ca să fie în ochi

domnii, să se bucure de mila mării sale.

Se temea comisul. Care să-ți fie frică noaptea pe drum?

Ai mers bine?

Nu ți s-a întâmplat nici... Vin aici, mânzule!

Aici, statuța.

Văd!

Ce ți-a poruncit măria sa?

Să merg de gravă la Suceava, odată cu vădița Crista și Candache.

Bine, du-te și înghi de trei păcini de la comisoaie.

Pornă curcă-te, curcă-te la hergelie.

Mâine vine măria sa și trebuie să fim în picioare. Ai înțeles? Înțeles, statuță.

Treci!

Lasă băiatul să se curce! Unde te duci?

Nu te supăra, comisie.

Mă duc să-i dau de mâncare.

Vreau până astăzi să află, dar vin aici.

Mezinul ăla ăsta nu mai este un prunc.

Nu trebuie să-l rușinăm cu dezmierdările.

Tudăuna!

Tudăuna mai asupri dumneata!

Nu mă duc la el! N-ai grijă!

Haide! Haide!

Așa! Așa!

Cum e obiceiul măriii sale când binevoiește a veni la Timiș?

Cunosc.

Să fii fără de nicio grijă.

Tu ce stai acolo și te urmești, derce-mi titel?

Repede pe Gheorghe tătarul al fratei dumii tale, Vistenu cu Crista. Să-mi-l

aducă la vreme aici, într-un tăbirare a măriii sale.

M-am dus, tătuț!

Stai!

Cum facem ca să aibă și măria sa puțin vânat dacă poftește?

O să fie, tătuț, o să fie și vânat și trimit și la bădița Cristea.

Gheorghe!

Dar ce-i să te faci domnia ta, jupâne Simioane, al doilea comis?

Dacă măria sa are să poftească să-ți vadă soția.

Are să afle că-s tot holteș, gata.

Are să-ți poruncească iar, ori pe cauciuc, mă supun.

Dacă-i putea, cinstit cum e.

Hai! Așa întârzi domnia ta, totdeauna avi stiernici. O să pierdem alaiul

domnesc. Să n-ai nicio grijă în privința alaiului.

Uite, nu găseam brâu ăsta pe care mi l-a trimis fratele meu, Damian, de la Liov.

O să mânăm mai tare și o să ajungem la...

A, iată, uite ce gătită e mama!

Bun găsit, muță! Bine ați venit! Bine ați venit! Încet!

Săru mâna!

Stai! Ce e, Lazăre? Nu e înnexupunea, Sirisaft!

Fără decât cu măria sa, intre numai la herghelii să vadă mânjurile!

Aici nu mai vine!

Nu mai vine, de ce ai mă trimis?

Vai de mine, și cu mâncarea gătită anume pentru măria sa, ce să fac?

Stai, unde fugi așa? Stai puțin! Ia măcar coșul cu claponul! Chiră!

Chiră! Adă coșul cu claponul, hai!

Catalan.

Catalan.

Catalan a fost tradus tocmai din Spania, măria ta, de la împăratul Haravilor.

S-a așezat într-un grajd deosebit.

Daschelul nostru Panfil zice că acest harmăsar ar fi năzdrăvat.

Care năzdrăvat nu-s decât în basme.

Nu știu, s-a aflat, ori... ori e scris undeva că măria sa, Ștefan, are mare

noroc când merge la război cu acest car.

Da, într-adevăr, așa crede și Mariesa.

Vai,

ce bine îmi pare, dragă noră, că ai mai venit pe la noi.

E de mirare această rânduială care nu îngăduie femeilor să intre la grajdurile

domnești. Și noi ce facem acum?

Te vei nevoi să rămâi cu mine și să ne ținem de urât una alte.

Rău îmi pare, dragă noră, că domnia sa ne ocoliște.

Mai bine i-ar fi șezut în locul acela pe jilț, acolo unde stai dumneata, decât să

se ostenească prin soare și să stea de vorbă cu herghelegii.

Într-adevăr, aici e locul cel mai bun.

Jupăneasă, soacră, mi se pare că ți l-am luat.

Îți stă bine și dumii tale în el.

Să fii sănătoasă și să ai noroc în toate, cum ai avut cu vistiernicul

Cristea, feciorul nostru.

Mulțumesc, Dumitale, jupâneasă soacră.

Mai ales avem a mulțumi lui Dumnezeu, eu și Cristea, pentru tinerețe și bogăție.

Să nu uităm însă că vistiernicul Cristea ar amulțumi și tatălui meu pentru cele

trei moșii aduse în zestre. Ar ați mulțumi și Dumitale pentru darul

vorbirii întru care-ți seamănă.

Dragă-nău!

tinerițele și bogățiile trec.

Darul despre care vorbești dumneata rămâne până la pătrâneții. Este adevărat

și se vede asta.

Poftește, măria ta!

Jupâneasa mea, comisoarea Elisaftă, te roagă să guști o firmitură din bucatele

pregătite anume.

Da,

iată-l și pe acel fecioar pe care îl cheamă Ionut Jter.

Întocmai, măria ta. Ai aflat, comise, că am poruncit să fie adus la curtea

noastră? Ne bucurăm de mila mării tale.

Jupune, Simeon Jter, ești domnia ta bun să-mi spui pe cine ți-ai ales?

Am poruncit să te găsesc în surat. Și eu sunt mâhnit, mărite doamne, că fiul

nostru cel mai mare n-a pus cunună de mire.

Este vreo pricină?

Te văd vredic în toate jupâne, Simioane.

Aș pofti să împlinești această poruncă noastră. Măria ta!

Cu greutate fac ceea ce ai poruncit numai două tagme de oameni. Care jupâne

al doilea comis?

Întâi ostenește-te și-mi toarnă vin. Fi cu parul meu astăzi. Ia credința și apoi

umple-mi cupa.

Să afle jupâneasa Edisafta că ne-am bucurat de claponul ce ne-a trimis.

Măria ta.

Și care sunt acele două tagme de oameni de care vorbeai, jupâne Simioane?

Își găsesc cu greu soția cei care sunt rânduiți de Dumnezeu să fie stăpânitorii

noroadelor.

Ai dreptate.

Și care e a doua tagmă?

În tagma cealaltă, măria ta, sunt acei mișei ca mine, cărora le-a fost

străpunsă inima în tinerețe și acum...

Urăsc partea femeiască.

Bine, comiseal doilea, mi-a plăcut ce mi-ai spus.

Dar să știți, băieri dumneavoastră, cam în două aceste tagme își pot găsi

leacul. Numai să binevoiască să și-l caute.

Leacul se află.

Așa-i văd.

Uite, debil de vistier, nicul Cristea.

A ales carea cea bună a vieții. Nu-i așa vistierice? Da, măria ta.

Știu că stăpânului meu e cunoscută suferința fratelui nostru și de aceea

măria ta se milostivește să-l ierte.

Tagma aceasta, măria ta, nu mai poate avea dragoste decât către domnul său,

ceea ce este bine și folositor măriei tale.

Comisul al doilea are soție, datoria sa, și prunci, cai, aceste minunate

dubitoace pe care Dumnezeu le-a dat domnilor ca să găsească în ele...

repeziciune, desfătare și putere.

Sunt mulțumit, jupân Manole, de acest fiu al dumii tale.

A moștenit limba dulce de la jupâneasa Elisabda, nu?

Asta nu mai e decât măria ta.

Boier Cristea, să te înfățișez dumneata cu jupâneasa și cu fratele dumii tale

cel mic la curtea noastră. Cam ați da o poruncă.

Să ne ajungem mai repede la hans.

Bine ar fi să suntem aici în felul acesta.

Poate s-o îndură măria sa să te chemi aici astăzi. Găsești tot ce vrei. Stai,

ascultă-l. Oprește ca de obicei la Iohan Roșu, auzi?

Pâinea dămnească-i amară, panămina, trebuie să o îndulcim cu vin.

Dumneata care îl însoțești pe Alexandrel Vodă la toate petrecerile, n-ai avea de

ce te plânge jupunecriuă.

Asemenea uic și asemenea vin nu găsesc eu pe acolo pe unde merg de la o vreme

cu stăpânul meu.

Vă duceți departe?

Nu mă ispitii, panămina, că locul unde mergem noi e chiar un găhotar uleșesc.

Și ar fi primejde pentru Alexandrel Vodă dacă taina asta îl prinde prea mulți oi

și prea multe urechi.

Dacă e o taină... Panamina!

Panamina! Da?

Mistianicul Cristian și jupâneasa!

Iisus Mare! Repede, repede!

Haulă, mâncățești burița, mărturisă, e sănătatea noastră și în casă. Acum pune

aici.

Haulă, boianu, mulțumire să ai și ne-a rupt. Nu știu ce am de-a păreauă.

El a păreau, ai văzut.

Ne-a rupt ca.

Vine să-i luveam după, ai puterea. Ai puterea. Hai călă aici, ucă, dar nu

gândesc, mă.

Și până mi-s fierice, tocmai am părut cinstă să fiarbă la cuhnie băutura aceea

turcească care se cheamă cafea.

Mi-au adus-o pe bani grei, tocmai de la capa, niște neguțători armeni. Dacă

poftiți, vă pot aduce și domniilor voastre, până să-i gătesc odăile.

Dar ce e aceea cafea? Sunt niște grăunțe în care se prăjează și apoi se pisează.

Se bagină.

Aflați, domniile voastre, că această băutură este o linciureală străină de

care nu avem trebință. Cum părinților și n-au băut cafea, nu o să bem nici noi,

nu?

Eu zic să o vedeți măcar.

Și să o gustați mai întâi și mai întâi. Adă-ne și nouă să gustăm din această

băutură, jupâne Iohann.

Sunt uneori așa moldovenii noștri că ligreață de strai de la alte neamuri, de

mâncare străină, de băutură străină, dar alții vin la noi și nu se mai satură.

Până la mine, boierele noștri sunt însetați și înfometați după atâta drum.

Și au nevoie de odei curate și acteluturi proaspete.

Ai aflat locul unde se duce Alexandre, îl vadă? Știu doar că se află lângă

hotarul Ișesc. Păi se poate afli mai multe de la Ionut și de a noului tovarăș

de petrecere.

Te trăiți excelberi și anglei! Hai să trăiți, boieri dumneavoastră! Să trăiți

frumușilor! A,

văd că ești boieri cu fal!

Și vă dă să uită la domnia ta ca la un odor de mare preț? Haide, palma la baba,

să-ți gâcescă cu ghiopul! Hai, lasă-l, lasă-l, gata!

Aoleu, frumoșața lumii! Am la soare, mă poți uita, dar la domnia ta vă... A,

frumoșața-o, Maichil!

Sanu, Tedeu, Ciucarlie! A, să-ți gâcescă baba-n palma Maria ta! Adă-ncoace-n

palma, frumoșață!

Câți bărbați sunt pe lume, toți se uită la farmecele tale.

Eu pot lega pe cel pe care îl doriștea.

Azi, la babă. Nu-i nevoie, căci e soțul meu.

Aoleu, fruluosule, chiparosule, apune-mi bani la babă la ghiocu.

Amâncați-aș ochișorii mei frumoși.

Apune să-ți găsesc noroc.

Ia!

Ia!

Aștepți o veste, vestișoară!

La vreme de sară, jupăniță, dragă!

Rochile cele noi, de la Liov!

Hai!

Hai, mă, pun un bal la babă la găsă!

Hai, hai, hai, gata! Osule, paumele, ginericul, hai să-ți gâcească baba!

Am încăța și ochii mei toate!

Ha, fă-te frumos! Mai uite-te odată la mine! S-a întineresc acum!

Ha, vină-mi coace!

Vină-mi coace să-ți gâcesc! Ha, sufla aici la babă de trei ori!

Este o jupăniță balană!

care te aștept înaltuță la trup.

Te uiți la noi și uiți pe dânsa.

Cine ești, domnia ta?

Eu, cinstită vistiernică, sunt spluga domnii tale, Dumitru Crivăț, cel mai

umirit medelnicer și oștean al mării sale.

Ai poruncă pentru mine de la măria sa?

Poruncă-i să duci chiar domnia ta mâine-n viață la curte pe noul slujitor

al lui Alexandrel Vodă.

pe care îl văd sosit și pe care îl poftesc să încineul cică în sănătatea

stăpânului său.

Du-te, Ionut!

Mulțumesc!

Să vă mulțumesc!

Nu te ruși în ajut, până eu nu-s. Pana Mina-i prietena noastră.

E cam sfios?

Îl duci Măriei sa la Alexandrel?

Pe delicerilor le place mai mult vinul.

Deci orașii ăștia...

Asta

e o învățătură mai bună decât a dascălilor de elinească.

Asemenea învățătură și-ar dori și Alexandrel Vodă.

Suspiră după una înaltă și balană, care stă departe la Ionacent.

Iisus, Maia!

O să facă cale bătute până acolo!

Fii binevenit, cinstite vistiernice.

Mă bucur că ați îndeplinit porunca și ați adus la curte pe mezinul domniilor

voastre. Spre bucuria lui Alexandrel Vodă.

Măria ta, știu că ești grăbit să rămâi singur cu Ionuț.

Dar fii îngăduitor și cu noi și rostește două vorbe de mulțumire acestui cinstit

vistiernic care l-a însoțit pe slujitorul mării tale.

Mulțumesc, vistiernice.

Mulțumirea cea mai umilită e de partea mea.

Astăzi e o zi tare grea pentru măria sa.

A sosit o solie tătărească.

Părintele Martinian și meșterul Antonio, care îi sprevesc Sfânta Mănăstire Putna

și îi fac zugrăvelile.

Cinstite vistiernice! Da, părinte!

Îngăduie-mi să-ți dau un sfat filozoficesc.

Femeia frumoasă și punga plină, cinstite vistiernice, nu-i bine să le arăți.

Să nu ia aminte răi.

Vă poftește de grabă, măria sa.

Mulțumim solilor pentru cartea pe care ne-au adus-o de la stăpânul lor,

slăvitul Mengli Ghirai, hanul tătarilor de la Crân.

Jupă nevlaicu, binevoiește anotălmăcii.

Noi, menglii Ghirai Han, soarele și stăpânul lumii, cel mai slăvit dintre

toți domnii Hoardei de Aur, adevărat urmași al lui Ghinghis Han și Batu Han,

îți scriem ție, Ștefan Voivod, de la Moldova.

Să știi că ticălosul de Mamac, peciorul haipii, cel care și-a reputuros să lași

dincolo de Volga, vrea să iasă la Lehia în dobândă.

Și să mai știi că noi vestim și pe Cazimir, craiul de la Lehia, să-și

gătească și el castelanii și oștile.

Îți dorim de la Allah sănătate și izbândă.

Solii să fie răsplătiți pentru vremicia lor.

Poate Mamac o să-și îndrepte hoardele în altă parte.

O să izbească în noi.

Îl aștept.

Oștile noastre sunt acum întocmite.

Mamac Han însă e la porunca lui Mahomet Sultan.

Mahomed își parte acum oștile prin Dalmatia, după care va veni cu toată

puterea asupra Moldovei.

Vom fi singuri în fața necredincioșilor.

Avem făgăduielile domnilor și crailor din prejur. Vreau să văd aur și fier

prându-se în mișcare!

Vorbele și făgăduințele nu-mi folosesc, dacă nu sprijinite de oști!

Să repezim sol la Casimir Crai!

Să-i dăm de știre primejdia.

Măria sa, Craiul, are cu noi legământ.

Să plece în lehia cu cărți la Casimir Crai, boierii noștri Tanciu și Pascu.

Vom trimite încă o solie la Veneția și Roma.

Vistiernicul Cristea s-o fi?

Vistiernicul așteaptă de mult, slăvite stăpâni.

Vestește adunarea boierilor la sfat.

Și să poftească vistiernicul Cristea-și de-aia.

Maria Domnului.

Părinte Antimofie, vină lângă mine.

Cunoști ceva despre purtările coconului domnesc?

Nu cunosc.

Sunt slab față de unele fapte ale lui Alexandrel.

Am și eu destul asupra sufletului meu.

Acest picălos trup se desfătează uneori.

Măria ta, noi te-am dezlegat de aceste păcate.

Bine-ți venit!

Poftesc să vă trimit în depărtate locuri. La Veneția.

Vistier, încecristea.

Doresc să aflu ce gânduri au talienii. Dacă vor sau nu, să ne sprijine cu oști,

cu bani și arme.

Te sfătuiesc să-ți faci prieteni printre nobilii venețieni dumneata și frumoasa

dumitare jbâneasă.

Și să mă vestiți de îndată ce aflați ceva.

Pârcărabul Vlaicu...

Vă va spune și vă va da toate cele de trebuință.

Vom face-n tocmai, măriată.

Mergeți sănătoși.

Poftiti mariei tale bun sosit. Insa copila noastra nu se simte bine de

cateva zile. Ce are?

Sosirea mariei tale ma face sanatoasa. Nu putem sti ce are.

Uneori are arsita.

In unele nopti doare capul si nu poate dormi.

Iti este, intr-adevara, mai bine?

Ma aflu cu mult mai bine, maria ta.

Să mergem, Maria ta.

Ionut?

Aș vrea să-ți spun ceva.

Ionut!

Ionuţă, Ionuţă, ascultă-mă.

Trebuie să-ţi vorbesc înainte de a pleca.

Poate tot vei cugeta măria ta la sfatul moldovenilor noştri.

Că la casa prietenilor e bună întârzierea.

Mulţumesc, jupăneasă.

O să mă gândesc la asta.

Te rog, întoarce-te.

Păcat că nu e sănătoasă copila domniei tale.

Șezi.

Vezi, Ionuț?

Toate jupănițele ca ea doresc unul de voievod.

Noi, în săcapetele încoronate, avem altă rânduia la vieţi.

O femeie sfinţită de apropierea domnească.

Pe cât te înţeleg, domniei tale nu mai îi dragă jucăniţa noastră.

Ba mi-i tragă şi sunt bolnav din pricina ei.

Poate că doar o doreşti, Maria ta.

Dar nu mai s-o coteşti aşa ca pe o împărăteasă, ca să te veseleşti numai la

vederea ei.

Ascultă, Ionuţ!

Domnii tăi, ești un prunc de la Timiș.

Iar eu am avut și alt dascăl decât pe cei ai mării sale.

Și cunosc că această dulceață are preț de o clipă.

Dragostea e lunate, că descrește și crește.

Când o fi lună plină și s-or coace zarzărele, o să vin să culeg rodul după

făgăduința ce am avut.

Să mergem!

De ce zăbovește până la acest ceas coconul domnesc?

Măria ta, Alexandrel Vodă-i pe drum cu slujitorii săi. Ne-a dus de știre un

alergător al nostru.

Pune-ți pe cețile pe Hristof și să mergem. Că așteaptă mulțimea.

Ridicați-vă!

Rimericilor din cealaltă țară românească!

Ați venit la Moldova prigoniți și sărăciți de nedreptățile turcești, de

brădalnicii smailiteni!

Iată!

Primiți acest uric și danie a domniei mele!

Vă dau acest pământ vouă și urmașilor voștri.

Faceți sat, închideți iaz și să fiți ai Moldovei care vă dă

pâine și milă.

Aici sunt scrise hotarele în veci.

Să le stăpâriți sănătoși și să le apărați.

Să vezi

acest

hotar și printre lacrimi.

Și să ții în minte tu și urmașii urmașilor tăi de hotarul pe

care noi l-am hotărât.

Altdată, rogu-te, măria ta, să nu mai zăbovești.

Botezatule, pregătește-mi calul de drum. Mă repet, până la Ionașeni. Tu așteaptă

-mă la Han la Ioharuș. N-ar fi mai bine să vin și eu.

N-aveau nicio teamă.

Jupun Iohant. Da.

Cine sunt acești oameni? Sunt niște neguțători de ceară de la lui Ion Jupun

Ionut.

De ceară?

De o ceară anume.

De culoare verzuie, care nu se află nicăieri pe lume, fără decât aici, la

noi, în țara Moldoviei. Ce doriște jupânul? Eu n-am auzit de asemenea

ceară. Vreau niște merinde pentru drum.

Unde ai fost?

Jupân Ionuț îți aduce știre de la Maria sa Alexandrân.

Dori să știu dacă nu-i supărat pe noi.

Nu-i supărat, Jupân Ionuț.

Atunci sunt liniștită.

Mama, lasă-l pe Jupân Ionuț să răsufle. Abia a descălecat.

Mai bine pune o gusare pe masă vrednică de un drumesc rudit.

Pe urmă vine rândul veștilor când vă malcătui tu străi sfată. Bine, fac toate

astea cât ai bate din palme.

Dar vă poftesc să nu începeți judecățile divanului fără mine.

Ionuță, nu avem decât câteva clipe până se va întoarce iar mama.

Și trebuie să te vestești ce să-i spui.

Că Alexandrel Vodă vrea să știe cum o ducem cu sănătatea. Și că nu târzie

vreme, Maria sa va veni.

Algeva am să spun după ce vom fi numai noi doi.

Te-am așteptat într-una, Ionut.

Ți-a fost dor de mine?

Spune.

Stai, Ionut.

N-avem vreme.

Uite, dacă mă strigă mama, eu nu pot decât să mă ascund sub brațul tău.

Atunci vorbești.

S-a întâmplat ceva? Ai nevoie de mine?

Am nevoie de tine, Ionuță.

Știi, câteodată mama crește singură în somn și uneori când e frică mă cheamă.

Și?

Da, dar într-o noapte mama a strigat.

Și-a spus anumite lucruri.

Ionuța m-a ascultat fără să vreau.

Și m-a cuprins o spaimă.

Era vorba de oameni străini.

Care amenințau viața lui Alexandrel Vodă.

Închipuieri și vise. Nu, nu, nu.

Nu, Ionuța.

Așa am crezut și eu.

Băgând însă de seamă că mama își ține astrâns taina, am cercetat cu șiretene

despre niște trimiși de la neamurile noastre din Lehia, care vin din când în

când aici să aducă vechi.

Și am înțeles atunci, Ionut, că cele spuse de mama în somn sunt adevărate.

Crezi într-adevăr că ei se primește pentru stăpânul meu?

Cred, Ionut.

Mai ales că între acele neamuri ale noastre din Lehia sunt și fugari de la

Aron Vodă, care, după cum se știe, sunt dușmani ai domniei.

Ionut, ultima oară mi-a fost frigă că peste noapte o să dormiți aici.

Mai ales că mama fusese înștiințată de venirea lui Alexandrel Vodă.

Cine din Suceava ar fi putut să o înștiințeze pe jupăneasa Tudosia?

De venirea noastră. Știu. Și eu.

Câteodată se oprește la noi în drum spre Lehia și ține sfat cu maică mea.

Una nume... Iohan Roșu.

Nu înțeleg ce legătură are Iohan Roșu cu neamurile juponese Tudostia din Lehia.

Și ieri au poposit aici venind din Lehia trei călăreți. Mama spunea că sunt

negoțători. Negoțători de ceară?

Asta nu mi-a spus.

Nu mă tem atât pentru stăpânul tău, cât pentru viața ta, Ionuță.

Ionuță, fură-mă, du-mă undeva de aici, să nu mai am spaimă.

N-asta cât sunt în slujba domniei.

Nu te pot fura.

Ionuță, atunci să vii singur. Ori dacă vine Alexandru, să nu-l lasă noptezi

aici.

Ori mai bine ar fi să nu mai veni pe-o vreme.

Nu pot.

Dacă îmi poruncești Alexandrel Vodă să vin cu el aici, trebuie să mă supună.

Atent de viața ta, Ionut, Ionut, fără tine mă prăpădesc în clipă. Nasta.

Nu știu, poate sunt spaime, năluciri, visuri.

Dacă e adevărat ce mi-ai spus, atunci într-adevăr îi primești.

Cuprinde-mă iar și spune-mi dacă pot fi la fel de fericită și săptămâna

viitoare.

Am trebuit.

Acum trebuie să mă duc.

După ce trecem dealul, noi ne oprim aici.

Aici e gardul.

Aici ceairul.

Aici e grajdul lui Cătălan.

Calul se află închis într-o despărțitură, mai în fund.

Aici se poate pătrunde.

Dar cum luăm noi calul?

când toți slujitorii roiesc în jurul lui.

Numai s-a ajuns până la el să-i pun jungherul la gâtiță.

Boierul Mihu dorește pe iră lui Catalan.

I-ar fi spus un vrăjitor că norocul lui Vodă Ștefan ar fi calul acesta, nu? Se

zice că ar fi Nazdravanul.

Vă poruncesc să fiți înțelepți. Nu se află calul Nazdravan decât în poveste.

Am să-i dau o pălitură cu jungherul lui Catalan și acesta o să cadă.

Asta este!

Voi dați nevala aici ca eu să pot pătrunde la locul știut.

Se poate?

S-o cod că se poate. Ei, dacă se poate, atunci, până răsare luna, noi trebuie să

fim departe.

Mă ia, dragul mami, și o plăcintă caldă.

Lasă odată băietul în pace, Elisaft. Că de două zile că s-a întors, Isofia credă

că te-a plăcint.

Lasă să se îndestuleze aici, sărăcuțul, că la Liov n-are cine-i purta de grijă.

Este înădejde ca feciorul nostru Damian să facă nuntă, după cum îi se arată mie

în vis, în unele nopți.

Are să fie și asta.

Poate la primăvara viitoare, muță.

Am găsit o fată de negoțător, Lidvan, de la noi, de la Liov.

Încă nu ne-am înțeles din zestre. Ai de mine, dragul mame.

Să nu mi-aduci noră de străinătăți, să trebuiască să mă înțeleg cu ea prin

semne. Mai mi-are rușinea.

Vină, băiete, hai la treburile noastre.

Aici? Aici!

Haide!

Haide!

Asuta-ne, Maica Precista!

Asuta-ne!

Dă-te prins, Gogolea, că nu te ucid!

Lazare, vă locu!

Ai știut că vin?

Am știut.

De asta ai spus calul?

De asta!

Așa mi-a fost soarta!

Să dau peste un vot mai mare ca mine!

Văd că necuțătorii de la Moldova au și alte treburi în țara aleșască. Cum

îndrăsnești, nemernicule! Ai să plătești cu capul!

Mă prea cinstite comise, ai să mă lași slobot să mă duc la treaba mea. O să te

petrecem până la gândele măriei sale!

Duceți-l la foc, să-l încălzim o reacă. Eu nu mă tem nici de flăcările genii.

Când s-o-i spun un lucru pe care îl știu numai eu, hai să mă lași slobod.

Scuteți-vă locul! Să-i vedem ochii!

Unde sunt negușătorii de ceară? Nu știu, au plecat în drumul lor.

Jupun Ionuţ, dar de ce eşti aşa de mânios? S-a întors şi Alexandrel Vodă?

De unde?

Din drumurile sale.

Ştii dumneata mai bine. Şi dumneata de unde ştii unde e Alexandrel Vodă?

Ce-i de mirare că ştiu drumurile cuconului domnesc? Am aflat de la

domniile voastre. De la mine n-ai aflat nimic. Atunci de la Medelnicerul Crivăţ.

Ori de la domnia sa, ori de la domnia ta. Nu-i tot una?

Şi de drumurile astea au aflat şi duşmanul lui Vodă din Lecheia.

Nu am spus nicio vorba! Ma jur pe sufletul meu! Ma jur in fata lui

Dumnezeu si-mi fac cruce!

Dumnezeu care ne aude si ne vede ca nu e nimic din ceea ce poate crezi dumneata!

Stii ce cred eu?

Sa marturisesc tot ce stii, femeie ticaloasa!

Batezatule! Stai!

Vai de mine, Jupane Ionut!

Asta-i plata dumneitarii pentru prietenia care ti-am purtat?

Te-ai imbracat de drum?

Jupane! Iocan!

Sa marturisesc aici pe loc!

Ce treabă ai la Ionăşeni şi ce-ţi faţi cu jupăneasa Tudosea? Doamne Dumnezeule,

dar ce-ţi-o venit domnii tăi să născocişti asemenea poznă? Noi suntem

credincioşi de lumea-i domniei! Lasă tânguirele!

Ială!

Spuneşte! Nu! Nu, jupăniu Mamuţ!

Nu! Spun tot!

Spun! Eu n-am nicio vină!

Fieţi milă de mine!

Îmi primeşti de viaţa lui Alexandrel Bodă?

Da! Spune!

S-a pus la cale o capcană la Ionăşeni, în noaptea asta!

Și? Atâta știu!

Jur pe Sfânta Fecioară!

Botezatule, leagă izdravă-mi pe-amândoi!

Dacă nu mă întorc până-n zori, să dai de veste postelnicului Joara!

Să trimită oameni după mine la Ionașeni!

Slujitorul măriei sale, Ionut!

Spune, măria, s-a ajuns cu bine? A ajuns cu bine și acum hodinește!

Pregătește caii, plecăm!

Ce fac cucoanele? Ce să facă?

Nu știți cum sunt femeile?

De cum l-a văzut pe măria sa, jupănița noastră s-a îmbolnăvit ea! Am poruncă de

la vodă să-l duc pe cucon la dânsul!

Trezește, slujitorii!

Să pună șaile pe cai, plecăm!

Măria ta!

Măria ta!

Măria ta!

Scoală-te și ieși!

Slujitorii sunt gata!

Plecăm!

Ce-și des? Ce s-a întâmplat? A aflat tata ceva? Măria ta, am să-ți spun pe

drum! Îmbracă-te! Să nu mai zăpofim o clipă!

Slujitorii sunt gata! Grăbiți-vă!

Ionuță!

Ce s-a întâmplat?

Nu te teme!

Am venit să le iau pe Alexandre!

Nu mai pot, Ionuță!

Mi-e frică!

Acum sunt cu adevărat bolnavă!

Aseară abia am scăpat de ei!

Să n-aprindeţi nicio făclie!

Iunuţ, ar trebui să ne luăm rămas bun de la gaz. N-avem vreme, măriea ta! N-avem

vreme!

Şi apoi cum să se arătă în faţa măriei tale jipunesele, încă mă ştenuat!

Se vede treaba că jupând Damian, care le ştii toate cât se întâmplă în lumea

asta, n-a aflat că pe lângă înjunghierea lui Catalan, băior Mihu mi-a mai dat o

însărcinare. Care?

Să luăm zăloc pe Alexandrel Vodă ca să scoată boier Mihu averile de la Moldova

popite de Ștefan Vodă.

Așa că în noaptea asta oamenii mei prind pe coconul lui Ștefan Vodă la Iunașeni.

După cât te știu cu Alexandrel Vodă, se află și mezinul domnilor voastre.

Așa că am zăloc bun de schimb.

Domnia ta mă slobos pe mine și eu ți-i dau pe dâns.

Din urma! Pară a fi mai mulți ca noi!

Maria ta!

Neapață o primește!

Dumneata Coman!

Trece înainte și cere ajutor la primul sat! Iar noi să căutăm loc de apărare!

La deală, Maria ta!

Ionuţ, cine poate îndrăzni să se atingă de mine? Să mai găsesc oameni fără

ruşine, măria ta.

Cum am aflat, am venit în drum din soare să te scap de la pierzanii.

Dumnealui, Crivăţ Medelicer, şi-ar putea aduce aminte de raiul nostru de la

târgul Sucevei şi de ispita şarpelui de acolo.

Atunci înseamnă că nu-i porunca măriei sale, părintele meu.

E tot porunca măria ta pe care nu se putea să o lepăd de la mine.

Cum se poate una ca asta?

Jder!

Ai să dai seama de cele săvârșite.

Mustră-mă, măria ta!

Dar să nu-mi iei capul că vreau să-l pun pentru viața măriei tale.

Ascunde-ți caii!

Socot eu acum prietenul Ionuț, că se dovedește încă o dată lumii care-i

pricina nenorocirii bărbaților.

Jder, îți poruncesc lămurire de pină.

Poftim pe măria sa Alexandru Vodă să se lea prins!

Avem poruncă să nu-i săficinuiască nicio strigăciune!

Dacă nu se supune, noi nu răspundem de viața măriei sale!

De unde știu eu că cele ce spui nu sunt șelăciune?

Sau capcană?

Dacă nu mă crezi cu omise, străpunge-mă!

Lasă-l!

Jură-te!

Mă jur că spun adevărul!

Mă jur pe sufletul meu!

Și pe județul cel înfricoșat de la împlinirea veacului.

Acum mă crezi?

Te cred.

Nu mai putem întrizea nicio clipă.

Că dacă n-ajungem la Ionășeni la vreme, acei copii bezmetici se pot prăpădi.

Iartă-mă dacă ți-am plășit cu ceva.

Dă-ne porunca, să iasă înainte arcașii care avem. Mai încolo e o râbă, în

spatele nostru, poate cățăra nimeni.

Să vă mulțumim pentru vizionare.

Oprește-ți oamenii, Gogolea!

Atanasie pune trupă la gură și cheamă oamenii din râpă!

Fună-ne că a venit Gogolea!

Să lase armele jos!

A venit Gogolea!

Stați!

Împrimește viața lui Gogolea!

Înapoi! Înapoi!

Fugi, lașule!

Stai! Nu te ajut până aici! Stai!

Stai!

Ionuţi!

Bădiţa! Bădiţă Simeone!

Ai fost cu dreptate, Cogolea!

Mâneţi oamenii la hotar!

Ca să te las slobod!

Maria ta! A venit bădiţa Simeone!

Atanasie! Ia-ți oamenii și porniți spre hotar! Vă ajung din urmă!

Comise Simeon, să știi că ai în mine un prieten.

Cer iertare pentru graba cu care trebuie să mă îndepărteze la luminata fața

măriei sale Alexandrel Vodă.

Apoi le stătarii.

Iar alergătorii primejdei se repeadă la satele de la hotar vestire că vitele,

pruncii și muierile să se ducă la dăpost sub codru.

Bărbații să nu cuteze a umbla în altă parte decât în tabăra știută și care le

-a fost poruncită de dregători și de capitanii răzeșilor. Altfel să nu faceți

jucâne bodea. Înțeles, măriata.

Iar domniata capitanei Herman să pui rânduială la tunuri și fulbere. Ne-au

sosit 40 de care, le-a adus dămia în șder de la Liov. Știu.

Să vă mulțumim pentru

vizionare!

MULȚUMIT PENTRU VIZIONARE

Tătari au intrat în sat!

Spre pădure, oameni buni! Haideți!

Lăsiți drumul și intrați în pădure!

Haideți!

Hai mai repede!

Asculti-va!

MULȚUMIT PENTRU VIZIONARE

Ce-i latul?

Nu te duce, Tudoruț! Nu te duce! Nu te duce! Lasă-mă!

Măi, măi, măi,

măi!

Să ne începe cealaltă persoană a făcut!

Oștile sunt ascunse privirii. Așteptăm poruncile măriii tale.

Steagurile de răzeș ale lui Bode se împingă încoace din spate.

În valea asta o să-i prindem ca într-un voloc.

Da, măriata.

Hălărimea lui Radu Gangur îi va lovi din față. Am înțeles, măriata. Deci primea o

să-i zbească în lături. Iar gloata le va taia calea.

Puștile capitanului Hrman le vom așeza acolo.

Așa vom face măriata.

Pulbere aveți destulă? Da.

Mă bucur, comise Manole, că te văd alături de noi.

Împreună cu feciorii domniei tale, care mă slujesc cu credință.

Dar mezinul tău, cinstite comise, e încă un copil fără minte. A fost primejdei

pentru viața lui Alexandrel Vodă!

Să mi se înfățișeze vinovații!

Asta-i răsplata trăduințelor și dragostei mele?

Maria ta, iartă-mă. Trebuie să te iertăm, Alexandre,

pentru că ești copilul nostru.

Vrednicule slujitor, pentru fapta lui ascunsă și prefăcută, se cuvine să luăm

acestui fecioraș capul.

Dar îl lăsăm pentru vrednicia tatălui și a fraților săi.

Însă vă poftesc, omise, să-l țineți o vreme la ispășire, așa cum și noi vom

face cu fiul nostru.

Spune, Ionuț Jder, care sunt acele ființe care au ademenit pe Alexandrel

Vodă? Măriata.

Jupâneasa Tudosea de la Ionășeni.

și copila ei, Nastar. Când ne-ntoarcem să mi se înfățișeze cnegina cu jupănița

ei. Peste poate, măriata.

Polăcarii noștri au dat vestire cătătarea oasii Onășenii, iar pe

jupăneasă și copila ei le-au dus roabii.

Osânda noastră le va ajunge pretutindeni.

Duceți-vă!

Măria ta, tătarii se apropie de gura văii.

Bornicul Bodea-i mână din urmă.

Sunt mulți, măria ta!

Mi se pare, Mionud, că tu ești intrat la slujbă grea.

E cu ochi negri sau căprui?

Trebuie să ofer și eu slujba și suferința asta.

E ca vărsatul negru de care nu scapă nimeni.

Dacă ești încubine de văzmașac, să te mărturisești părintului Nicogen.

Urmă muții.

Mai bine mă mărturisesc.

Tătarii se apropie de gura băiei.

A rosit ceanul.

Au bătut asupra mea valuri.

Și nu m-am clătinat.

Au detunat tresnete și-am rămas ca de stâncă.

Nu uitați să vă abonați la canal!

Să vă mulțumim pentru vizionare!

Nu uitați să vă abonați la canal!

Nu uitați să vă abonați

la canal!

Să vă mulțumim pentru vizionare!

Aveți să mânca!

Plătește-le, Doamne, după faptele lor!

Focul să vă ardă!

Ceapa să vă lege!

Îngenui! Să nu vă ajungă acasă decât numele!

Prapul și scrumul să se-nleagă din față! Vindicații!

Să nu se atingă nimeni de ei.

A sosit o solie tătărască, măria ta.

Unde ceri, stăpâna?

Vai jupânele, Ionut!

Vai de zilele noastre! Pe jupânița asta au luat-o tătarii și au dus-o departe,

la târgul cel mare de rob de la Oceacov.

Oceacov?

Vai, Ionut! Unde vrei să te duci? Mă duc să caut, mă dice Simioane!

Repunule! Unde să te duci? De ce să o cauți?

Nu știi că aici Moldova o așteaptă pe jupânița asta?

O sânda lui Vodă? O sânda nastei și o sânda mea!

Acultu-i, Ionut!

Astăzi, când l-ai prins pe fiul lui Mamacan, am socotit cât ți-a isprăvit

ucenicia și-a intrat în îndul bărbaților.

Și eu ce să fac acum, bătițe?

Comițe, simiori! A poruncă la voricul bode!

Solie de la stăpânul lumii, slăvitul Mamachan, împăratul împăraților.

Solia dorește să le dau prinșii și pe fratele stăpânului lor?

Da! Și mai dorește să le dau și pe veciorul stăpânului lor? Da!

Și nu vreți ca ei să fie judecat pentru răutățile pe care le-au săvârșit pe

pământul țării noastre?

Acesta e un drept al lor de război de la Genghis Khan și Batuhan!

Aveți deci dreptul să-mi tăiați și să-mi jefuiți norodul!

Să vă ciocoriți muierile și să furați copiii? Avem! Să vă supuneți stăpânilor

lumii! Cu toate acestea, muierile cărora le-ați ucis toții și le-ați furat

pruncii, au ridicat glas mare și blestem grozav, dacă nu vă judec, ca pe niște

răufăcători ce sunteți!

Pe fiul Hanului îl jertfez pentru pruncii Moldovei!

Ție-ți las viața!

Ești fratele Marii lui Han!

Poate cândva ai să iei tronul!

Poate și zilele!

Să ții minte tu și neamurile tale că în vecii vecilor cine vine la noi cu șap

și trufie, așa va fi primit!

Asta este răspunsul pentru împăratul împăraților!

Să se împlinească o sânda!

Apropiați-vă, prieteni!

Dacă aveți o dorință, mărturisiți-o!

Că ceastă de ziua voastră, vitejilor!

Măriata!

Îngăduie-ne să plecăm după mezinul nostru!

Ionut e fugar și socotim că-i în mare primejdie, măriata!

Un copil care aleargă după năluca lui!

Măriata! Ne pare rău că a intrat în astfel de primejdie un oștean tânăr al

nostru întru care noi aveam nădejde pentru mai târziu.

Dați carte domnească comisului Manole și feciorilor săi ca să se poată înfățișa

orunde la dregătorii noștri.

După ce îl prindeți pe acel fecioraș bezmetic, aduceți-mi-l ca să-l cert și

eu și să-l iert.

Vrească Măria să aștepta bună!

Oșteni și frați într-o dreptate și credință, minuința de astăzi ne-a fost

dată ca să ne putem bucura și mai departe de rodul muncii noastre.

Neamul nostru românesc păspărește slobot și seamănă de veacul această glie

fără să asuprească alte seminții.

Să se știe!

Că celor care vor cuteza să ne mai calce țara, aici le vom săpa mormântul!

După grindina și pojarul care ne-a lovit, să ne ștergem lacrimile

și să ridicăm iarăși în soare holdele și așizările noastre.

Apoi dator suntem să vegem!

Căci s-a apropiat ceasul încercării celei mari, când va trebui să doborâm

fiara ismailiteană care ne amenită cu robie.

În voi mi-e rădejdea și puterea, căci voi sunteți temelii acestui pământ.