Original subtitles

Rușine pentru orașul nostru să trebune în fața unui om.

Rușine pentru guvernul vitrei care dă unul din cele mai frumoase județe ale României

rat în chearele unui vampir.

Eu, vampir, adios!

Curat ca adios!

Părdonți, iertați cu o nebunică când trebuie.

Vampir?

Ce-i aia, vampir?

Unul... unul care suge sângele poporului.

Eu suc sângele poporului.

Dumneata!

Suc sângele poporului!

Aoleo!

Michel!

Curat, Michel!

Morda!

Curat mordar!

Ei, nu s-a lege!

Nu s-a lege!

Cu toată dăscălimea dumnealui, cu toată societatea mortorozică a

dumnealui, de ceaba să-mi rază mie mustățile!

Și mie!

La, în sfârșit, las-o asta!

Lasă-l să urle ca un câine!

Curat ca un câine!

A început să se-mi spui istoria de-aseară.

Cum vă spuneam cu Oanefănică, aseară a țipit semnițele după masă.

Precum emisia noastră, că acum dumneavoastră știți că Pietu Polițaie

n-are și el ceas de mâncare, de băutoră, de culcare, de sculare ca tot creștinul.

Ești!

Și la mine, cu Oanefănică, să trăiți greu de torn.

Ce să zici!

Familie mare, renumerație mică după cu ceva.

Încă de-aia nevastă-mi-a zice, mai oagă-te și tu de domnul prefect, cumva!

Să-ți mai mărească leafa, că te prăbădește torna.

Am nouă copii cu Oanefănică să trăiesc, numai puțini.

Statul n-are idei de ce face omul acasă.

Ne cere numai datoria ta de-i.

Nouă copii și 80 de lei pe lună.

Familie mare, renumerație mică după buget.

Nu-i vorba după buget, e mică, așa e.

Decât trăiești, băiat prost.

O mai cârpești de aici de acolo, dacă nu curge pică.

A scăsim noi.

Știți cum să nu știți cu Oanefănică?

Să trăiți de-o cumva dumneavoastră, să nu știți.

Și nu-mi pare rău dacă știți să faci lucrurile cu minte.

Mie-mi place să mă servească funcționarul cu tragere de inimă.

Îl iau om de credință... De credință cu Oanefănică să trăiesc.

Nu mă uit dacă se folosește și el cu o para a două.

Mai ales un om cu o familie grea.

Nouă suflete, cu Oanefănică, nouă.

Și renumerație...

După buget, e mică.

Să răd mâna cu Oanefănică.

Lasă ghidă cu steagurile, dar la alte îl trăiești și bine.

Ai tras frumușel condeiul.

S-a curat condeiul.

Adică de cum condeiul cu Oanefănică?

Contul jidanului s-a plătit la comitet pe 44 de steaguri.

S-au pus 44 de steaguri?

S-a pus, mai bine, că s-a pus.

Poate unul, două, se repindea vântul jos, dar s-a pus.

44?

44 în campă.

Nu a umblat cu mosturi ghidă.

M-am plimbat eu la luminație într-asură cu Zoe și cu nenea Zaria în tot orașul.

Tocmai ea, cum e glumează, zice...

Ia să-i numărăm steagurile lui Ghiță.

Îmi pare rău.

Tocmai cu Ana Zăițica.

Tocmai dumneiei care teie să ne așteptăm de la dumneiei la o protecție.

Păi n-a zis-o cu răutate.

A zis-o de glumă.

Nu știe și nenea Zaharia și ea că ești omul nostru?

Al dumneavoastră Oanefănică și al Oanei Zăițichii.

Și alul pe unul de-alea.

De ce le-ați numărat Oanefănică?

E, așa e.

44.

Oanefănică, să le numărăm.

2 la prefectură.

2.

2 pe piața la 11 februarie.

4.

2 la premărie.

6.

1 la școala de băieți.

7.

1 la școala de fețe.

8.

1 la spital.

9.

2 la catindrarea la Sfântul Niculae.

11.

2 la prefectură, 14.

Ai mai numărat pe-alea de la prefectură?

Nu, cu Oanefănică se trăiesc.

2 la premărie, 18.

4 la școlă, 24.

2 la catindrarea la Sfântul Niculae, 30.

Ai mai numărat odată pe toate astea și aduni rău.

Doamne păzește, cu Oanefănică se trăiesc.

4, 10 și 4 în cap.

4, 10 și 4.

Cum zic?

1, 2, poate vântul, oricine știe.

Riță!

Nu mă orbi de la o brață așa.

Familie mare, renumerați-i după buget mic.

Ia să lăsăm steagurile.

Cu rase le lăsăm, cu Oanefănică.

Pune-o dată istoria de-aseară, că mă grăbesc.

Bine ziceți, cu Oanefănică.

Aseară, pe la 10, mă duc acasă, îmi duc ceva și mă dau așa pe-o parte,

să țineți numai un minutel, că eram plăbândit de o serie de la foc.

Nevasta zice, pardon, dezbracă-te, ghiță și te culcă.

Eu nu.

Eu la datorie, cu Oanefănică.

Zi și noapte, sfești și la datorie.

Așa mă scot cam pe la 12, pe părunsări și, pardon, mă dezbrau de mongiri,

scot schipiu, mă îmbrac civilește și plec la datorie, cu Oanefănică.

Mănânc să plec, se făcuse vreo unul după 12.

Păi oprim dosul primăriei și apuc pe maidan, ca să ies la pariera unirii.

Când dau să trec maidanul, lăs lumină la

ferestrile de dindos al grănaiei, ca ți-avem.

Și ferestrile vrești.

Ulucile înalte.

Dacă te însui pe uluci, poți intra pe fereastră în casă.

Eu, cu gândul la datorie, ce-mi dă în gând ideea?

Zic, ia să mai ciupim noi ceva de la onorabilul, că nu strică.

Și vine șor ca o pisică, mă săi pe unul și mă păi să ascult.

Auzeam și vedeam cum vă ușim.

Auziți cu o nefănică, știți?

Ca la teatru.

Eu ca să răstos.

Cine era?

Cine să fie?

Scălinea, Ionescu, Popescu, Popa Pripeici.

Popa?

Da, Popa și Don Tăchițe și Petcuș și Zapisescu.

Toată gașca-n păr.

Jocul era pe isprăvit.

Și fumărie de tutune și ape fereastră, ca de la vapor.

Mai juca apă.

Cu Popa și cu Petcuș.

Îi las și îi dau de vorbă.

Și Cațavencu m-a însurat.

Grozav cu o nefănică pe guvernii și pe dumneavoastră.

Și-și număra voturile.

Scălinea.

Popa și Mofluș.

Curat Mofluș.

Îi las că le dau eu.

Le dăm noi voturi.

Dar să vedeți ce s-a întâmplat cu o nefănică.

Din vorbă în vorbă Cațavencu zice...

Mă prins cu dumneavoastră că o să voteze cu noi cine cu gândul nu gândiți.

Unul pe care contează Pampiru...

Și acolo, pardon, tot Pampiru mă zicea.

Pe care contează Pampiru ca pe Dumnezeu.

Și când l-om avea pe ăla, îi avem pe toți.

I-a ascultat scrisoarea asta.

Și scoate o scrisorică din prototip.

I-a ascultat.

Diavolul de popă n-are de lucru.

Se scoală repede de la joc și zice să mă îngrop.

Sufletul îmi iau năică.

Nu citi.

Stai să o ascult și eu.

Să mi-a prins numai țigara.

Și cu o nefănică se scoale la joc.

A prins de chibritul.

Trage din țigară și vine să arunce chibritul.

A prins pe fereastră.

Drept te-n ochii mei.

Mă trag înapoi.

Alunec de pe un uluș și cas pe maidan peste un dobitoc.

Care pe semne trecea ori...

Și era lângă un uluș.

Dopitocul începe să strige.

Tors din casă, sar de vara la fereastră.

Eu, cum căzuse, mă ridic de grea voie.

O prind un ulici de lângă un uluș și intru în curtea primăriei.

M-am mai întors și-o de-a închisese la fereastră și lăsase răperderele.

Cine să e?

Nu o precep.

Gheităr, eu trebuie să mă duc la dejun să nu

fac pe nenea Zaharia și pe Zoe să mă aștept.

Ei nu dejunează fără mine.

Și nenea Zaharia nu iese înainte de dejun.

Și mai ales, cum e Zoe nerăbdătoare... Ce mi-o ordonați, coane fărică?

Să-mi ia plice scrisoare.

Aia-și de cine-i vorba.

Ascult, coane fărică.

Dacă s-ar putea să punem mâna și pe firul ăsta.

Nu doar că-mi e teamă de intrigile proastea lui tatămenul.

Dar n-ar fi rău să-l dezarbăm cu desăvârșire și apoi să-l lucrăm pe onorat.

Cu rău să-l lucrăm?

Stai un minut până să-mi schimb haina.

Iesim împreună.

Am să-ți mai spun ceva.

Stau, coane fărică.

Rea misie, misia de polițaie.

Și coanul fănică cu coana joițica mai stau să-mi numere steagul.

Tot vorba pietii neveste zice...

Ghiță, ghiță, cupăl în bot și-i papă tot.

Căsătorul nu crede la înflământ.

Zic urat,

copil de coanul fănică.

Moșie a moșiei, fonție a fonției.

Coana joițica, coana joițica.

Trai mineacu' cu banii lui Trahanache.

Mă bagi.

De unde?

Familie mare, renumerație după buget mică?

Ce coruptă societate.

Nu mai e moral, nu mai sunt principuri, nu mai e nimic.

E interesul și are interesul.

Vine, zice, fiime de la facultatea la altăieri înscrisoare.

Vezi, tânăr, tânăr, la copt.

Serios, băiat, zice, tatițo, unde nu e moral, acolo e corupție.

Și o societate fără principuri, v-ați să zică, că nu le are.

O zunea ta, Mișelie, infamie.

Aici era aici.

Aici se rămâne la Conezariu.

Pănică, ai ieșit?

Păi nu, Conezariu, vine numai de când, momentul.

Ieși dincolo.

Ieși acolo, pănică.

Nu e Cazaharia.

Cum se poate?

A ieșit înainte de dejun?

Ce e?

E comedie.

Mare comedie, pănică.

Stai să spui.

Mai aveți ceva să-mi ordonați cu aia, pănică?

Nu, nu uiți de ce am vorbit.

Trebuie să avem desnegarea istoriei cât mai degrabă.

Ascultă.

Nenezariu, e lung ce ai să-mi spui.

Nu le poți spune la dejun?

Ai puțin tică răbdare.

Nu trebuie să știe joițica.

E comedie.

Mare, pănică.

Atunci treci ghiță de la nenezaria pe-acasă și lasă-i vorba doamne joițicii.

Nu-i așa, nenezariu?

Să fie așa de bună, să nu se supere dacă o întârzi de la dejun.

Avem ceva politică de vorbit între bărbați.

Ascultă-l, bărbaț.

Hai.

Mă ce duci?

Unde vreau să mă duc?

În ordonație.

De ce nu ești prin față?

Da, prin față.

Ei, nenezariu, ce-i?

Ia spune-te, văd că am schimbat.

Ai puțin tică răbdare.

Să vezi.

Azi dimineață de la 8 și jumătate intră Feciorul în odaie.

Nici nu-mi băuse în cafea.

Îmi dă un răvășel și-mi zice că așteaptă răspuns.

De la cine era răvășelul?

De la cine?

De la onorabilul domn Nae Cățavencu.

De la Cățavencu?

Și ce le face Cățavencu cu mine și eu cu Cățavencu?

Nici în clinic, nici în mânici.

Poate chiar putem zice, dacă considerăm după prințipuri, din potrivă.

Firește.

Ei, stai să vezi.

Venerabilului domn Zaharia Trahanache, prezent al Comitetului Permanent,

al Comitetului Școlar, al Comitiile Agricol și al altor comitete și comitie locu.

Venerabile domni!

În interesul onoarii domniei voastre de cetățean, și de tață de familie,

orgăm să treceți astăzi, între orele 9 jumătate și 10 amânt, pe la birou ziarului

Răgnetul Carpaților și sediul Societății

Enciclopedice Cooperative Aurora Economica Română.

Unde vi se va comunica un document de cea mai mare importanță pentru dumneavoastră.

Al domniei voastre devotat, Cățavencu.

Director proprietar al ziarului Răgnetul Carpaților, prezident fundator al

Societății Enciclopedice Cooperative Aurora Economica Română.

Ei, ce document?

Hai puțin!

Simt pică răbdare.

Să vezi, m-am gândit să nu mă duc.

Să nu mă duc, să nu mă duc.

E ala mai de curiozitate să mă duc, să văd ce moft mai e și ăsta.

Mă îmbrac de grabă fănică și mă duc la Cățavencu.

Să vezi, la Cățavencu.

Cum intru, se scoală cu respect și mă poftnește pe fotel.

Venerabile în sus, venerabile în jos.

Îmi pare rău că ne-am răcit împreună, zice el, că eu

totdeauna am ținut la dumneatat ca la capul județului nostru.

Și, în sfârșit, o sumă de delicatețuri.

Eu serios zic, stimabile, m-ai chema să-mi arăți un document.

Arată documentul.

Zice, ne teamă, zice, că o să fie o lovitură dureroasă pentru

dumneata și aș fi trebuit să te pregătesc mai dinainte.

Dumneata, un bărbat așa de și așa de și iar delicatețuri.

Zic iar, stimabile, ai puțin pic rădare documentul.

El iasă.

Că de, damele, să vezi unde vrei.

Vrea să mă aducă mișelul.

Iată, joiți capul.

Să nu cumva să-i spui.

Să nu care cumva să afli cum e ea simțitoare.

Ce-a cutezat, miserabil.

Stai să vezi.

Că de, damele, zice, nu înțeleg totdeauna meritele și calitățile morale ale

bărbatului și respectul care va zica ce trebuie să-i poarte.

În sfârșit, ce să o mai lungesc degeaba după ce îi pui piciorul în praj și îi zic,

ia ascultă, stimabile, ai puțin pic rădare document.

Vede Mișelul că n-are încotro și îmi scoate o scrisorică.

Dice a cui și către cine e.

A cui?

A cui e nenezariu.

Ai să vezi?

A, da?

Către nevastule.

Către joițică.

Scrisoare de amor în toată regola.

Mai?

Ce zici, dumneavoastră?

Nu se poate.

Am citit-o de zeci ori, poate o știu pe din afară.

Ascult.

Scumpa mea zoie.

Venerabilul, adică eu, merge de seară la întrunire.

Întrunirea a dat-o altă ieri seară.

Eu, adică tu, trebuie să stau acasă pentru că aștept de pești de la București,

la care trebuie să răspunzi pe dată.

Poate chiar să mă cheme ministrul la te, legraf.

Nu m-aștepta prin urmare și vino tu, adică nevastule mele, la cocoșelul tău.

Adică tu, care te adoră ca totdeauna și te sărută de o mie de ori?

Fănică, nu se poate!

Ținu' toastele, miserabilului!

Nu se poate!

Fiul este că nu se poate.

Dar ți-ai fi înghiuit așa, mișelit?

Bine, frate, înțeleg.

Plastografie până unde se poate.

Dar până aici, nu înțeleg.

Ei, fănică, să vezi imitație de scrisoare, să zici și tu că e a ta.

Dar să juri, nu altceva?

Să juri?

Uită-te la el cu un săptămână, știi?

Lasă, omule, zi, mișel și pace!

Ce te-a prins așa?

Așa e lumea, n-ai ce-i face, n-avem să o schimbăm noi.

Cine își poate închipui până unde poate merge mișelia omului?

Miserabilul!

Măi, omule, ai puțin ticără tare!

Zi ce am zis eu!

Ești tare, estimat, de la machiaveale curii.

Tare!

N-am ce să zic.

Dar nu ți-ai găsit omul?

Și dacă a văzut că nu i se trece cu mine, știi la ce a ajuns?

Mi-a spus că dacă nu dau eu importanță lucrurilor, o să-i dea publicul.

Pentru că scrisoarea o să se publice duminică la gazetă

și o să fie pusă în cercemea ca să o vaze oricine o pofti.

Îl împușc!

Îi dau foc!

Trebuie să mi-l aduc aici, numai de tot!

Eu ori morți cu scrisoarea!

Iriță!

Domne, polițoiul!

Ai puțin ticără!

E inut!

Mare cumpăt!

Aminte!

Bun băiat!

Deștept, cu carte, dar... iute!

Nu faci?

Într-un prefect?

Într-o societate fără moral și fără principi trebuie să ai și...

puțin tică diplomație.

Camul, canaia!

Ia stă în pără de omule și lasă odată mufturile!

Avem lucruri mai serioase de vorbit.

De seară e întrunire.

S-a pătărât?

Punem candidatura lui Farfuride?

Ce facem?

De seară am aflat că Găscălinea cu Cațavencu și cu toți ai lor vor să facă scandal.

Trebuie să-i spună a lui Ichi să se îndrigească.

Mișelul de Cațavencu o să ia de seară cuvântul ca să ne combată.

Nu te teme, nevezariu!

De seară, domnul Cațavencu, n-o să fie la întrunire.

O să fie în altă parte, la păstrare.

Haide, mergi la dejun?

Nu ne-i cădare, eu mult subima întreabă.

Uite dumneata singură.

Sărutări de mâini cu alii joițicii.

Bine, dar la prânz de sigur?

De seară eu mă duc la întrunire.

Trebuie să stai cu joițică.

E urât singură.

După întrunire, avem preferanță.

Amin.

La revedere!

Și nu te turburanei că v-a dătit de ce mișelie.

Nu vezi tu cum e lumea noastră?

Într-o societate fără moral și fără principi, nu merge să o iei cu iuțeală.

Trebuie să ai puțin picără, dar...

Ce să fac?

Și numai...

Fănică!

Zoi, știi?

Știu, sunt nenorocită, Fănică.

Știu, am pus dincolo.

Am intrat pe Scăricica din dos.

Am intrat numai de cât după Zaharia.

N-am avut curaj să dau ochi cu el, măcar că nu cred.

Am auzit tot, tot, tot.

Sunt nenorocită, Fănică.

Când a plecat Ghiță, l-am chemat dincolo.

I-am spus totul.

Numai el ne poate scăpa.

De unde atunci se știe?

Și eu am știut numai de cât după Zaharia.

Uite!

Stimabilă doamnă, la redacția noastră se află un document

iscălit de amabilul nostru prefect și adresat domniei voastre.

Acest document vi s-ar putea ceda în schimbul

unui sprijin pe lângă amabilul în cestiune.

Nevoiți doar a trece îndată pe la biroul nostru spre a regula această afacere

într-un timp mulțumitor pentru oameni în două părțile.

Cum?

Când ai pierdut biletul Zoiuști?

Cu ea pe seară, când am plecat de la tine, l-aveam.

Când am ajuns acasă, nu știu de-a cum aveam.

Poate s-a fi scos Batista pe drum și mi-a trăsut scrisoarea.

L-aveam tot într-un buzunar.

Ce nenorocit!

M-am dus la Cațavencu.

Înainte veneam acum.

Mi-a propus să-mi dea înapoi scrisoarea cu condiții să-i asigurăm alegerea.

Amintări publice la scrisoarea Păină.

Lupta este desferată!

Rața ne omoare?

Trebuie să-l omorâm!

Și nu mai vine Ghiță.

De Ghiță l-am trimis eu la Cațavencu.

Să-i cumpere scrisoarea cu orice preț.

Careva să zică Ghiță e acolo.

Sigur?

Iar trebuie să fie!

Așa că trebuie să te cream!

Poate să nu fie tocmai așa.

Poate că e o manoperă.

O manoperă grosolană ca să-i intimideze pe câțiva nehotărâți.

Venerabilul domn' Praganache l-am văzut intrând la

Cațavencu astăzi pe la zece când mă duceam în târg.

Eu am n-am să întâlnesc pe cineva la zece fix, mă duc în târg.

Respectabil la madame Praganache am văzut-o ieșind de la

Cațavencu tot astăzi pe la 11 când mă întorceam din târg.

Eu am n-am clienți acasă.

La 11 fix mă întorc din târg.

Nu înțeleg.

Cum nu înțelegi?

La 11 fix?

Nu, frate, nu înțeleg doar averile astea cu opoziția.

Tu ai văzut pe Traganache intruit.

Pe urmă pe madame Traganache.

Și eu, ademeau, am văzut pe polisaiul.

Pe chință intrând la Cațavencu.

Să fie trădare la mijloc, hai!

Mergi și mai departe și zic!

Trădare să fie, dacă cu cel interes în e partidului, dar s-o știm și noi.

Prefectul trebuie să ne dea chință!

Ia comediile așteaptă!

Ia cătăl!

Salutare!

Salutare, stimabile!

Ce roșu s-a făcut!

Salutare, salutare onorabile!

Ia poftiți!

Ia poftiți, mă rog!

Mulțumim, mulțumim, stimabile, dar ne cam grăbim.

Sunt 12 trecute.

Și eu am, n-am înfățișare la 12 trecute fix.

Mă duc la tribunal.

Uite de ce e vorba, stimabile.

Să fim scurți.

Prin târg se spune... Adică?

Dă-mi voie să fim expliciți.

Mie-mi place să pun punctele pe I.

Se aude...

Se aude cum că partidul nostru dă la colegiul doi ajutorului Cațavenu.

Care partid?

Care Cațavenu.

Ai, cum, care partid?

Adică partidul nostru!

Madame Trahanache, dumneatane, nea Zaharia, noi și noi noștri.

Să ducem pe brațe pe domnul Cațavenu.

Și cine spune asta?

Nu râde, stimabile, nu râde!

A început să se vorbească.

Și de ce, să zicem, lumea are pentru ce să intre la bănuieri?

Domnul Trahanache l-a vizit de la domnul Cațavenu.

Ei!

Madame Trahanache l-a vizit de la domnul Cațavenu.

Ei!

Domnul Gință, polițaiul, l-a vizit de la domnul Cațavenu.

De unde și până unde?

Noi, ce să zicem, ne temem de ce spune lumea.

Ei!

Ce spune lumea?

Vrei să vorbesc curați și deslușiți, stimabile?

Ne temem de trădare.

Na!

Amice domnule farfurite!

Nu-ți se pare duitare că te faci mai catolic decât papa?

Da, când e vorba de prințitul, stimabile, da, mă fac!

Adică nu, nu mă fac, sunt când e vorba de asta, sunt mai catolic decât papa.

Domnilor!

Să primesc acasă la mine astfel de observații pe care dați-mi voie să vă spui?

Le consider ca niște insulte!

Să nu ne iuțim, stimabile!

Cum să nu mă iuțesc, onorabile?

Dumneavoastră veniți la mine acasă!

La mine!

Care mi-am sacrificat cariera și-a rămas între

dumneavoastră ca să vă organizez partidul!

Căci fără mine trebuie să mă răturisiți că dumneavoastră

n-ați fi putut niciodată să fiți un partid!

Dumneavoastră veniți la mine acasă să vă numiți pe față treabător!

Asta nu pot să vă permit!

Mă rog, iată ce se împarte acum prin târziu din partea lui domnul Cațavencu!

E tipărit, stimabile, tipărit!

Da, tipărit!

Sunt voi!

De munca pozitivă știre, acum că desigur candidatura micului rost politic domnul

Cațavencu, prezidentul grupului independent, este pusă

la dăpost de orice loviră din partea administrației.

Din contră, avem cuvinte puternice pentru a crede că atât pătrânul și venerabilul

domn Trahanache, prezidentul comitetului electoral, cât și junele și onorabilul

nostru prefect, ar fi convins și-n fine că în împrejurările prin care trece țara,

județul nostru nu poate fi mai bine reprezentat decât de

un bărbat independent ca amicul nostru, domnul Cațavencu.

Domnul Cațavencu până la cuvântul la întunirea de deseare.

Comitetul grupului independent.

Auzi?

Nu mai rămâne nici o clipă de pierdut.

Domnilor, vă rog, niște afaceri importante mă cheamă numai decât la telegraf.

Mă scuzați, dar...

Așa, scurt, adică cum am zis ce poftiți pe ușa afară.

Bine.

Împisniță!

L-am căutat în tot turgul cu Anifănică.

Nu e!

Haide la Trahalăchi, aici am aflat.

Haide!

Brunzovenescule, mi-e frică de trădare.

Câte ceasuri sunt?

19 trecute.

Până la 19 trecute fix.

Astfel, doar, domnilor... Ne ducem, ne ducem, stimabile, nu voim să tacem de alați.

Ne ducem, dar gândește-te, stimabile, că suntem membri a celuiași partid.

Cum zicea mătile aurii amicului Brunzovenescu.

Trădare să fie dacă o cere interesele partidului.

Dar să o știm și noi.

De aceea totdeauna am repetat cu străbunii noștri cu Mihai Bravo și Ștefan cel Mare.

Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători.

Salutare!

Salutare, stimabile!

Salutare!

S-a dus?

Ai văzut, Fănică?

Ai auzit?

Și Ghisa nu mai vine.

Fănică!

Fănică, ne-a merins o nenorocire grozavă!

Taci!

Vine cineva!

E Ghisa, desigur!

Slogan!

Cine-i ăsta?

Ce moșteșul le-a dat?

Eu?

Eu sunt alegător.

Cu tine.

Cum îi cheamă?

Ți trebuie să spui cum îi cheamă.

Vorba e, sunt alegător.

Să se întormentăm?

Dragul său, ea nu-i nimeni, am parălasă să-mi intre.

Ești toți nebunii, toți vețivii.

Hai, mă, ești tu?

Să se întormentăm, taca așa, îți scoalați că ne cunoaște.

Că cunoaște, poate să-i arată de la un seferoare.

Nu-i vorba, zinem la Tomlae Cățealăt.

E din societari.

Dar vorba e eu, alegător, eu.

Apreptar.

Eu pentru tine văd ea.

Stai, ame.

Stai minte-l, Fănică, dă-i drumul.

E ameții de tot.

E bun ce te ține, du-te, altădată mai vorbim.

Dar ce să vorbim din mal, dacă... Acum ce treabă avem?

Nu vă uitați la mine că situați așa de...

Au făcut o nevoie de toți.

Să vezi de-a ta cum te-a devenit o apăutură.

Că a fost lată de toți.

E bun, omule, și înțelegi.

Eu am găsit o scrisoare.

Scrisoare?

Da, a tu, Vitalie, că trecoarea știi.

Am găsit o alaută, iertare pe drum, cât de șampe l-am strunit.

Toți idei.

Că l-am luat ieri seara, până azi dimineața, s-o duci într-un cer.

Miserabile!

Am însgutuit.

Că am încercat.

Lasă-l, pănică, să vedem.

Lăsați-mă să vedem.

Când am găsit-o, pe curiositate, am deschis-o.

Și m-am dus sub un ferenat să o citesc.

L-am păcat să-și fie spre vezi bine și hați.

Pe la spate, domn'cația, avem o dese... Cealaltă?

Aș... Am păcat-o în bozina.

Ce domn'a?

Așa faci parte din societatea noastră și primești scrisoare de la Prefectul Cetățean.

Bravo-s!

Zic...

Aș... De la Prefect.

Zice...

I-am folosit cu slova.

I-a aratat-o.

Doamne păzește!

Dă-mi o baclă, nu ți-o dau!

Din vorbă în vorbă, tura-vura!

Ne-am bătut pe la o ținută.

Una... Două... Trei... De-ai cuvere, de-ai cuvit, de-ai cuvit, de-ai cuvere!

A făcut și domn'a, i-l-am băut.

O...

I-am băut... Dar scrisoarea?

Scrisoarea...

Unde e scrisoarea?

Nu scrie... Da... Am înțeles...

O-am la mine scrisoarea, da...

Da... O-am la mine.

Domn'a e cea că îmi dă zece poli pe-aia.

Zic...

Nu trebuie un onor avem pe-aia.

Slavă Domn'a, proprietar.

Sunt...

alegător.

Dar vorba e eu.

Eu...

Eu pentru cine o botez?

Am pierdut-o.

A...

S-a furat-o ca-s-a venit-o.

Adică domn'a e ce ne prea poate că a așe dormit.

Deci, da, da, fă-ți ideea.

De-ai cuverea, de-ai cuvit, de-ai cuvit, de-ai cu...

Miserabile!

Ce-ai făcut?

Nu m-ați vorbit.

Păi, pănică, păi nu știi cum vine?

Știi, da?

Păniculul Zahariei a...

Mai spune?

Că... Că amețesc.

Ia bine norocitul ăsta.

Și ce-i drumul pântos?

Pe scara a mică.

Haide, ce dă de nebun.

Nu m-am pinte.

Că amețesc.

Haide.

Dar vorba e eu pentru cine o botez?

Haide.

Nu m-am pinte.

Că amețesc.

De Zahariei nu avem teamă.

Știe tot, dar nu crede nimica.

N-ai auzit?

Pănică, pănică.

Ce-ai făcut, Ipță?

N-ai fost la Cătăvencu?

Am fost cu alegeții.

Se lasă greu.

Greu de toți.

Ori un mie de puluri, ori de putății.

Trebuie să punem în apel.

Uite, Ghiță, ia jandarmi.

Chior mor trebuie să mi-l aduce la poliție acum, într-un moment.

Pănică!

Uite, asculte.

L-au prins cu alta vaipoagă.

Bine.

Ia uite, zic-o.

Bine.

A aflat.

Știe tot.

Bine, omule, nu ți-am zis să nu-i expuși?

Nu știam eu cât de desimțitoare.

Ia că aveți.

Uite, Ghiță, ia-l cu alta vaipoagă.

Ghiță, ia-l cu alta vaipoagă.

Uite, unul răbdare, puțin pică răbdare.

Cața de el cu o de...

Cu altă plastografie.

Ce plastografie?

Cu rat plastograf.

69 cu roșu.

Unde?

11 cu albastru.

Hai, lua.

12.

Hai, puțin pică răbdare.

1, 2...

5...

7...

10...

11... 12.

Scuie, n-ai chestie de pe anul?

Nici nu mai are drept de vot.

De când și-a măritat fata.

Nu i-a dat casele de zestri?

Dacă votează, merge la pulscării, onorabilul.

Hai, puțin pică răbdare.

Dar dacă îl putem aduce, să voteze cu noi.

E altă vorba, să voteze cu noi, e ușor.

Are procesul cu epitropia.

Epitropia bisericii, săptămâna viitoare.

Dar să voteze cu noi.

Adică cum să voteze cu noi?

Să voteze cu noi.

Nu pricep neică, Zaharie, o vorba noastră?

Adică noi, partidul nostru.

Pentru cine votăm noi?

Pentru cine lucrăm noi?

Noi încă nu știm.

Mă rog, aveți puțin timp.

Nu știm, măi, măi, și mai departe și zic cum ziceam noi amicul Mio Brânzovenescu.

Mă tem de trădare.

Cum de trădare?

Aia nu-i astăzi când am mirosit ceva, cumva.

Ceva, cumva.

Dacă e ceva, la mijloc.

Ceva, la mijloc.

Așa, dacă e trădare, adică dacă o cer interesele partidului.

Fie!

Dar cel puțin s-o știm și noi.

Pentru că eu am zis-o cu străbunii noștri, cu Mică cel Bătrân și cu Vlad Țepeș,

Neica Zahariu.

Îmi place trădarea, dar... Păi ai puțin timp.

Ce răbdare, Neica Zahariu?

Nu mai e vreme de așa lucru.

Astăzi seară e întrunire.

Mâine începe alegerea.

Pentru cine votăm?

Aveți puțin timp, e că răbdare.

Pentru cine ați mai votat și până acum?

Nu înțeleg.

Nici eu.

Păi...

Păi e să ne tălmăcim noi puțin.

Să ne tălmăcim, da, să ne tălmăcim.

Asta o cerem și noi.

Ce sunteți dumneavoastră, mă rog, vagaboți de pe uliță?

Nu.

Zavracii?

Nu.

Căusași?

Nu.

Dumneavoastră, adică noi suntem cetățenii.

Suntem onorabili, mai ales noi trei suntem.

Stolpii puterii.

Proprietate.

Membrii Comitetului Permanent.

Pai Comitetului Electoral.

Pai Comitetului... Pai Comitetului Școlar.

Pai Comitetului pentru statul al lui Traian.

Pai Comitului Agrilor și etc.

Noi votăm pentru candidatul pe care îl pune pe tapet Partidul Întreg.

Pentru că de la Partidul Întreg atârnă binele țării și de la binele țării atârnă

binele noastre.

Așa e.

Așa e, dar... Dar ce?

Numele candidatului poate să fie al meu, al dumneavoastră, al dumneavoastră.

Poate, după cum cerurile îndelesurile par fi.

Din moment în moment așteptăm să-l știm.

Efectul trebuie să fie.

Nu-l așteptăm să fie de la telegraf.

Hai!

Nu bate telegraf.

Voate!

Ce treabă altă azi!

Poate că acuma, când noi vorbim, poate să fi și sosit numele.

Ne sârmă, stimabile!

Da?

Ne sârmă!

Ce crezi, dumneata?

Toate bune și frumoase cum le tâlmăcești, dumneata Neica Zahariu, dar nouă...

nouă-mi e frică de trădare.

Nu din partea dumneata!

Nu din a dumneata!

Dar din acui?

Din acui, din acui.

Știi, dumneata, din acui.

Să n-am parte de joițica, dacă știu.

Stimabile, prea te faci chinez, zambuie!

Știi ce e venerabil, Neica Zahariu?

Ia să dăm noi mai bine cărțile pe față.

Să vedem, Neica, să vedem.

Ți-am spus că-mi e frică de trădare.

Mi-e frică din partea amicului... Care amic?

Care amic, care amic?

Știi, dumneata?

Să n-am parte de joițica, dacă știu.

Iar te faci chinez.

Sau nu?

Din partea amicului... Fănică!

Ce?

Din partea prefectului!

Nu-mi e frică de-ai, că-și dă poatele cu cațavei!

Cu cațavei?

Cu moftologul!

Cu nefilistul!

Cu cațavei?

Cu trădare?

Cu amică trădător?

Hai, vreau să... Asta ne-a propus!

Ei, nu mă așteptă!

Ei, ne-am propus!

De noi... Ce ne-am spus?

Mai puțin tică răbdare, stimabile!

Nu dau voie nimănui să-și permită, mă-nțelegi, să bănuiescă pe darbă!

Cât duci de puțin pe Fănic!

Pentru mine, stimabile, mă-nțelegi, să fie cineva să-mi bănuiescă nevasta!

Pe joițica!

Pe coana joițică, onorabile!

Îmi pare rău, neică, să harie o noi, nu?

Mai puțin tică răbdare, zic!

Pentru mine, să fie cineva să bănuiescă pe joițica-uri, pe amicul Fănică, totul aici!

Eu, un om cu care nu trăiesc, ne-ar da la o tăier, trăiesc de opt ani!

Cu jumătate de an, cu acea măsurată a doua ora!

De opt ani trăim împreună, ca frații!

Și nici un minut n-am găsit la omul ăsta, măcar atât de rău!

Credeți, dumneavoastră, că ar fi rămas el prefect aici?

Și nu s-ar fi dus diretor la București, dacă nu stăruiam eu și cu joițica!

Și la dreptul Fănic, joițica-să-lui mai mult!

Ei, se înțelege!

Damele sunt mai ambițioase!

Ai puțin tică răbdare!

Nu de ambiți că nu era prieten!

Dar de interesul partidului!

Cine ar putea fi prefect al nostru?

S-ar mai fi găsit!

Poate!

Să-mi dai voie să nu te crezi!

Un om independent, care a făcut servicii partidului, județului, țării și mie,

că amit că am făcut și așa servicii ta!

Și să veniți, dumneavoastră, tot din partid și să bănuiți...

Să fiu pronunțași cu astfel de cuvinte...

neparlamentare!

Îmi pare rău!

Nu e sfârșit!

Nu e... Îmi pare rău!

Careva să zică unde nu înțelegeți dumneavoastră politica, tot numai decât vrădare!

Ne-am prăcușit!

Ce societate!

Adevărat!

Bine zice fiul meu de la facultate!

Unde nu e moral, acolo e corupție!

Și o societate fără principuri va să zică că nu le are!

Trădare!

Bravo-s!

Fănică trădător!

Frumos!

Salutare!

Salutare, știi mă?

Ei!

Ți-a plăcut venerabilul?

E tare!

Tare de tot!

Olic bărbat!

Nu-i dăm de rostul secretului!

Trebuie să mai așteptăm!

Să mai așteptăm?

Până când să mai așteptăm?

De seara la sfârșitul întrunirii parcă-l văd

pe venerabilul că se scoală și trage copoțelul!

Stimabililor!

Aveți puțin pică răbdare!

Candidatul comitetului nostru este onorul domnaie Cațavencu!

Astfel-o!

Nifilistul!

Și bravo în sus și bravo în jos și mâine și păi mâine!

Înăghiță polițaiul, aleargă până iese limba de un cot și ți-l toarnă pe domnul

Cațavencu, care ne-a înjurat și ne-a făcut și oporit de atâta vreme pe toate

tonurile, deputat la colegiuri doi!

Și noi să stăm cu mâinile în sân peste toate!

Ce or să faci?

Te joci cu puterea?

Ce să fac?

Poate mă depășesc la București, la comitetul central, la minister,

la gazete, scurt și cuprinzător!

Trădare!

Prefectul și oamenii lui trădează partidul pentru nifilistul

Cațavencu pe care voru să-l aleagă la colegiul doi!

Trădare!

De trei ori, trădare!

E tare!

Nu îi scălesc!

Să ai curaj ca mine, trebuie să o îi scălești!

O dăm anonimă!

Așa da, o îi scălesc!

O îi scălim mai mulți nemții ai partidului!

Dar dacă ne buneaște slobaba telegraful?

Punem pe altcineva și-o scrie!

Pe cine?

Trebuie să găsim pe cineva să ne-o dea la telegraf!

Haide, vreau să o venez cu tine!

Numai să nu plătim ceva!

Trebuie să ai curaj!

Anonimă!

Cântecea sunt?

Cinci!

Haide, de grav!

Cântecea sunt și azi e fix?

Să-i chide telegraful!

O făcurăm și pe asta și tot degeaba!

Am pus mâna pe domn' Cațaventu!

Când am asmucit băieții de la Umflat, striga cât putea!

Protestează în numele Constituției!

Asta-i violare de domiciliu!

Zic!

Urat violare de domiciliu?

A Umflat el!

S-a luat și Eu, Umflat!

L-am turnat la hărdeorul pe Draghi!

M-am întors cu virsi acasă de-aia!

Am căutat prin toate curcișoarele!

Am ridicat ducea melele!

Am destupat urloaile surbii!

Am scopit crăpăturile zidului!

Ce se putință să dea de sens aia?

M-am întors la poliție!

L-am scotocit pe un buzunare, peste tot!

Noi și noi!

L-am amenințat că am poruncă de la Conufănică să-l chinuiesc ca pe hoci de cai!

Degeaba!

Nu spune decât numai și numai Coanei Joițichii!

O caut și nu o găsesc!

Acasă nu-i, aici nu-i...

Ha?

Ia-te-o!

Coanei Joițică!

Chiță!

Bine că te găsesc!

Și eu vă căut cu Conufănică?

Chiță!

Ce-am făcut?

Ce-ați făcut?

Ați fost nebunii?

Adina, oricând ești am de-a casă, m-a făcut de la doctorul, că te-ai dus cu

jandarmii, ai călcat casa lui Cațaveicu, l-ai

luat pe sus și l-ai dus la poliție, la arestă!

Cum ai făcut asta?

Ordim verbal de la Conufănică!

Unde-i Conica?

Nu știu, îl caut și eu!

Și pentru ce l-ați arestat pe fața mea?

Ca să-i apucăm scrisoarea!

Și-a apucat-o?

Nu, Coane Joițică!

După cât am căutat și pe dânsul și n-a el

acasă, scrisoarea este ascunsă altul undeva!

Ei ți-am azi de-nnorocit!

Scrisoarea o să fie publicată mâine și-ați făcut și scandal degeaba!

Vă scălimea o sormeze înainte cu gazeta și lista lui...

Ce-o să zică la București Guvernul când v-o afla ca zi violată miciul lui

Cațaveicu și-l n-ați arestat în ajutorul alegerilor?

După ce Guvernul le-a asigurat că toate o să petreacă cu bine și cu liniște!

Cum o să mai poate rămâne făinică prefect?

Coară, Jeițicu, am uitat să vă spui!

După câte făgătuieli și amenințări i-am făcut lui Cațaveicu, mi-a răspuns că însă

de-ar mai stăluiesc și că, la urma urmelor,

nici nu mai vrea să stea la vorbă cu nimeni!

Dar cu nimeni decât numai cu dumneavoastră!

Nu te ghită!

Nu te degrabă!

Lăi drumul și roagă-l din partea mea să poftească aici!

Îl aștept!

Numai dacă cu o nufănică... Dacă ții la tine, dacă ții la familia ta!

Ghită!

Cum să nu ți-o coară, jăițică?

O unsprece suflete!

Nu te degrabă într-un suflet!

Să nu vii în Cațaveicu!

Poartă de bine cu el!

Ia-o, pinșez-l într-o clipă!

Ascult!

Ai rănit?

M-am dus!

În numărul de mâine al foii noastre, vom reproduce o interesantă scrisoare

sentimentală a unui înalt personaj din localitate, către o damă de mare influență.

Originalul va sta de mâine la dispoziția curioșilor în biroul nostru de redacție.

Atât pentru astăzi!

Aștept!

La bună-ntandăr!

Salut!

Ce mai e de bun?

Trebuie să alegem pe Cațaveicu!

Nu mai încape vorbă!

Mai e vreme de stat la gânduri?

Cu un Michel ca el, când ne ține la mâna așa de bine, nu ar putea fi o copilărie,

o nebunie?

Fănică!

Trebuie să se-mi plăiască!

Trebuie!

Și apoi, mai la urmă, Cațaveicu poate fi tot așa de bun de puteat ca oricare altul!

E fănică!

Unde poate să fie?

Sui, aici ești?

Fănică, te-așteptat!

Ce ai făcut?

Ai ales stat pe Cațaveicu!

Te-ai gândit bine la ce ai făcut?

Cum ți-a venit să faci una ca asta?

Pentru ce ai făcut-o?

Pentru ce?

Tu mă întrebi pentru ce?

Pentru nerozia care ai făcut-o tu?

Ca să eviti nenorocirea pe care ai cauzat-o tu din neglijență?

Ți-e poate atâta distracție?

Atâta nebăgare de seamă?

O scrisoare de amor?

S-o arunci cine știe într-un buzunar cu batista și

s-o pierzi ca și cum ai pierde o hârtie indiferentă?

Ca un afiș după ce ai ieșit de la reprezentație?

La atâta lipsă de judecată să spui trept?

Nu mă aștept!

Ce Dumnezeu ești femeie în toată firea?

Mai ești copil?

Atâta neglijență îmi se pomelește nici în român?

Nici într-o piesă de teatru?

Judecă-mă, fănică!

Judecă-mă!

Da, așa e!

Am fost o copilă!

Am făcut o nerozie fără sănătate!

Dar acum trebuie îndreptată!

Fănică, dacă mă iubești!

Dacă ai ținut până la mine măcar un moment din viața ta, scapă-mă!

Scapă-mă de rușine!

Tu ești bărbat, nu sfat!

Pentru tine afișarea Intrigii noastre n-ar fi o nerocii!

Dar pentru mine, fănică, gândește-te!

Gândește-te!

Tocmai de-aia m-am asigurat de persoana lui Cațavencu!

În zadar, fănică!

Cațavencu poate muri astăzi!

Mâine gazeta lui tot o să publice scrisoarea mea!

Dumnezeule, cum or să-și mulgă toți gazeta!

Cum or să vă sfâșie, cum or să râze!

O săptămână, o lună, un an de zile!

N-o să se mai vorbească decât de aventura asta!

În orașelor astea unde bărbații și femeile și

copiii nu au alte petrecere decât păstirea!

Asta e chiar fără motiv!

Dar încă am un motiv!

Și ce motiv, fănică!

Ce buie, ce scandal, ce cronică infernală!

Și eu, fănică, în timpul ăsta ce să fac?

Să mor!

Să mor, dacă vă ești!

Pentru că după asta nu o să mai pot trăi!

Atunci, dacă nu-i altă scăpare, Zoi!

Zoi, mă iubești?

Te iubesc, dar scapă-mă!

Să fugim împreună!

Ești nebun?

Dar Zaharia?

Și propoziția ta?

Dar scandalul și mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre?

Atunci nu ne mai rămâne nimic ca de făcut.

Da?

Ce?

Să sprijinim candidatură lui Cațavencu!

Peste putin!

Să-l alegem!

Niciodată!

Odată cu capul!

Trebuie!

Deci, la ce spui?

Iată pe ce depeșe am pus mâna din rău!

A dus-o la telegraf Canaria, care a lăsat scris-o a reata bețivul de azi dimineață!

E o depeșe anonimă!

Am oprit-o și am dat ordin la telegraf să

nu mai expedieze nimic ca în fărăștirea mea!

Dar știu eu ce poate conține o depeșe cu cheț!

Iată!

Trădare!

Prefectul și oamenii lui trădează partidul pentru

nifilistul Cațavencu pe care vor colegiul 2!

Trădare!

De trei ori trădare!

Mai mulți membri ai partidului!

Orice s-ar întâmpla, nu se poate să sprijinim pe mizerabilul!

Nu, nu, nu!

Spune!

Să căutăm, să găsim alt mijloc!

Alt mijloc nu văd!

Alt mijloc nu este!

Atunci!

Lasă-mă!

Lasă-mă, nimorocie!

Lasă-mă să mor de uși!

Omoară-mă pe mine, care te-am iubit, care am jertsut totul pentru tine!

Iată unde m-a adus!

Iată cât plăteau jurămintele tale!

M-a adus la moarte!

Pentru că mă omor înainte de izbumirea scandalului!

Astăzi, acum, aici!

M-a adus la moarte și mă pot scăpa și mă lași să mor!

Zui!

Lasă-mă!

Dacă ambiția ta, dacă nimicurile tale politice,

le pui mai presus de rușinea mea, de viața mea!

Lasă-mă să mor!

Să mor cu siguranță că 8 ani de zile m-ai amâncit în fiecare minută!

Să nu m-ai iubiți niciodată!

Niciodată!

Zui!

Să vedem!

Să ne mai gândim!

Nu mai ai vreme de gândit, frădica!

Fiecare minută care trece neapropie de viere trebuie să te odorești!

Să mă hotărăsc!

Adina Orănișteanu a făcut arestarea lui Cațavendu!

Am alergat ca o nebună la redacție!

Iată ce foaie au scos comitetul lor!

Înțeliți acum la ce trebuie să ne așteptăm după arestarea lui?

Omul ăsta joacă viața!

Nu și-o joacă pe-a lui, fănică!

O joacă pe-a mea!

Pentru că, încă o dată, îți spui, din două une!

Ori tu mă ui deși eu tresc și atunci lupta este peste putință cu Cațavendu!

Trebuie să-mi cedez!

Ori nu!

Atunci mor!

Și dacă mă las să mor, de ce oi muri, poate să se întâmple orice!

Sunt hotărâtă!

Dar nu voi să mor până ce nu voi fi luptat cu toate împrejurările!

Și am să lupt!

Și cu tine am să lupt!

Din toate puterile, cu tine, om ingrat și fără inimă!

Cu tine trebuie să lupt!

Pentru că acum tu ești piedica mai grea care mă oprește să-mi capăt iarăși de tine!

Da?

Sunt hotărâtă și trebuie să biruiesc tot!

Și pe tine!

Așa de hotărâtă sunt încât a vina ora în porunci lui Chita să meargă să dea drumul

lui Cățavencu și să-l poftească aici, din partea mea!

Femeie nebună, ce-ai făcut?

Am făcut ce am crezut că trebuie să fac!

Dacă tu nu vrei să-l sprijin pe Cățavencu, dacă tu nu vrei să-l alegi ca să mă scapi,

atunci eu, care voi să scap, îl sprijin eu!

Îl aleg eu!

Cum?

Da!

Îl aleg eu!

Eu sunt pentru Cățavencu!

Bărbațul meu, cu toate voțurile mele, trebuie să fie pentru Cățavencu!

În sfârșit, cine luptă cu Cățavencu, luptă cu mine!

Haide, fă-mi lupt!

Zdrobește-mă!

Tu care ziceai că mă iubești!

Să vedem!

Zoe!

Lasă-mă!

Zoe!

Poftiți, coparii micuie!

Poftiți!

Și să pardonați în considerația misii mele, care ordonă să fim scrufuluși la datorie.

Dumneavoastră știți mai bine ca mine.

Așa e poliția, dată să-ți fie!

Trebuie să ridici ce ridici!

De-aia ce-i face?

E misie!

De-aia mă rog să pardonați!

Ți-am pare rău, Ichiță, că mai stăluiești cu scunzele tale!

Adică noi nu știm cum merge poliția!

Într-un stat constituțional, în poliție nu e nici

mai mult, nici mai puțin decât un instrument!

Curate instrumente!

Nu brațul care rotește!

Voința care ordonă e de vină!

Eu chiar am scris un articol în privința asta!

Nu știu dacă l-ați citit!

Trebuie să-l fi citit, coanenicule!

Eu, gazeta dumneavoastră, o citesc ca Evanghelia!

Totdeauna!

Că să nu vă uitați de-a mine, adică pentru misie!

Altele am eu în sufletul meu, dar de-aia n-ai ce-i face!

Familie mare, renumerație după buget mic!

Și în sfârșit, cum ar fi posibil martiriul dacă n-ar exista călău?

Curat, coanenicule!

Cetățenii?

Nu uitați condiția pe care am venit aici!

Am venit în casa prefectului!

Nu voi însă să dau ochii cu el!

Nu mă pot așa de ieftin compromi!

Am venit!

Am venit chemat de doamna Trahanate!

Pe dânsa voi s-o văz!

Mai e vorba, coanenicule, pe coana joițică, pe dumneiei ei!

Coanufănică nici nu e aici!

Poftiți!

Siedeți, coanenicule!

Mă duc să-ți spui, coanii joițicii, că ați venit!

Dar poți să-i adaugi chiar că mă grăbesc să mă întorc

în temnița unde m-a aruncat disgrația dumneiei ei!

Ascult!

Mare peșicher!

Sărașnic prefect ar fi ăsta!

În sfârșit, capitulează!

Se putea altfel?

Iubitul, scumpul, venerabilul nenea Zahavia?

Parcă-l auzi de seară proclamându-mă candidat al colegiului.

Sărmanul farfurit!

Scopul, scuză-mi, șloacele, a zis nemulitorul Gambet.

Amabilul, frănică, trebuie să facă venind de moarte.

Atât mai bine pentru mine.

Își pierde mințele?

Atât mai rău pentru el.

Mă arestează?

Atât mai bine pentru mici.

Oana Joițica, mai cumindică a toți, mă cheamă.

Și eu, poripicos, iată-mă gata să-i sărut mâna cu respect.

Mă rog, n-ai ce-i faci.

Mâna care-ți dă mandatul.

Unde-i coana Joițica?

Nu văd pe coana Joițica.

E pe vescu.

O procăram pe ea.

Bine mă, doamne!

Schimbabile domni, scuzați-mă dacă v-ar parea că mă

prezint la dumneavoastră astfel într-un mod neregulat.

Trebuie să vă spun că am fost adus aici din arest.

De polițaiul domnii voastre.

După ordinele și nu mă așteptam să vă întâlnesc.

Impertinent!

Pentru că mi se spusese că eram chemat de altcălnici nuași veni.

În fine, dacă sunt aici prizonier, rămâi.

Dacă sunt lider și nu ceară nimic mai mult, mă retrag îndată.

Iubite și stimabile domnule Cațavencu, nu înțeleg pentru ce între doi bărbați cu

oarecare pretenție de seriozitate, să mai încapă astfel de meșteșuguri și

rafinări de maniere, astfel de tirade-distirade, când situația lor e așa de limpede.

Eu sunt un om care îi place să joace pe față.

Să-mi dai voie să-ți spui ceva.

Ia poftim!

Ia poftim, mă rog!

Să fiu cu minte, ți-e bine că-i proiect dincolo.

Stima-te de Domn!

Dumneavoastră îți place să joci pe față.

Uime-te!

Mie îmi place să joc scurt, scurt.

Situația noastră o putem deslăga numai de cât.

Mulțumesc!

Ia poftim, mă rog!

Ia poftim!

Poftim de ea!

Mulțumesc!

Astfel, dar, onorabile, domn, dumneata prin ce mijloace nu-mi pasă.

O să dezăscrisoarea mea care poate compromite onoarea unei familii.

Mă iartă că te-am ofensat.

Să fiu și mai scurt.

Iată, că dumneata ești un om practic.

Dumneata posedezi un lucru care-mi trebuie mie și știi cât îmi trebuie.

Eu vi-l și zic.

Mă rog, onorabile, domn, ce-mi cer dumneata în schimba acelei lucruri?

Cum, nu știi?

Nu.

Nici măcar nu vă dăm timp.

Nu t-aia întreb.

Stimabile, domn, un om politic... Adică dumneata?

Dăm voie.

Un om politic trebuie, mai ales în niște împrejurări ca cele prin care trebuie.

Împreje patria noastră.

Împrejurări de natura cotoră, o mișcare generală.

Mișcare ce?

Dacă vom lua în considerație trecutul oricărui stat construcțional, mai ales un

stat tânăr ca al nostru... Mă rog, onorabile!

Încă o dată.

Ce-mi cer dumneata în schimba acelei frișori?

Scurt?

Dacă ești așa... dacă vă ești scurt, iată.

Voi să nu mă clombați.

Ceva mai mult.

Să-mi sprijini caldinos.

Candidațiura dumneitale!

Onorabile domn, nu ți se pare că ceri prea mult?

Atunci dumneata care mi-ai propus schimbul,

care îmi face întrebarea, trebuie să răspunzi.

O să-o spune!

Nu ți se pare prea mult?

Hai!

Ce zici?

Nu!

Dacă s-ar retrage comitetul permanent și am

rezervat un loc pentru preiubitul domn Cațaveli?

Eu nimic, stimabile.

Dacă în postul de advocat al statului s-ar numi același domn Cațaveli?

E puțin onorabil.

Dacă în locul de primar vacant acum și în locul de

epitropefor la Sfântul Niculae s-ar numi tot nenea Cațaveli?

Hai!

Și dacă și moșiază voiul din marginea orașului?

Dăm voi, stimabile!

Un om politic trebuie!

Este dator!

Mai ales în împrejurări ca acele prin care trece patria noastră.

Împrejurări de natura hotărău, o mișcare generală.

Mișcare ce?

Dacă vom lua în considerație trecutulul unui stat constituțional, mai ales o

statură ca al nostru de a mai ieșit din...

Ei, să lăsăm frazele nene Cațaveli în cule!

Astea sunt bune pentru cură cască!

Eu sunt omul pe care dumneata să-l înveți cu apă rece!

Spune!

Unde să fie?

Bărbătește!

Ce vrei de la mine?

Ce vreau?

Știi bine ce vreau!

Vreau ce mi se convine după o luptă de atâta vreme!

Vreau ceea ce merit în orașul ăsta de Gogomar,

unde sunt cerut din tâi între fruntașii politici!

Vreau ce vrei!

Vreau mandatul de vetrufată!

Iată ce vreau!

Nimic altceva!

Nimic!

Mi se convine, Delu!

Nu mă combate!

Susține-mă!

Alege-mă!

Oimele!

În momentul când vei fi proclamat cu majoritatea

cerută, în momentul acela vei avea scrisoară!

Pe onoarea mea!

Pe onoarea ta!

Poți să te aleg!

Poți!

Și dacă nu poți, zic că nu voi să te aleg!

Trebuie să vrei!

Să te iubiți că nu e bine să te joci cu un om ca mine astfel!

Nu, nu!

Nu voi să te aleg!

Trebuie!

Trebuie să vrei dacă ții cât de puțin la onoarea!

Miserabile!

Canalie nerușinată!

Nu știu ce mă ține să nu-ți probe staful!

Dumneșelule!

Trebuie să-mi dai această scrisoare!

Trebuie să-mi spui unde-i scrisoarea, ori te uțid ca pe un câine!

Aștept!

Sobortan Firul!

Perfectul ați ținut!

Ajutam!

Domnele Casavencu!

Domnule!

Pentru Dumnezeu!

Te rog nu strigă!

Fănică, ai nebunit?

Domne Casavencu, vă rog!

Cum să nu strig, doamnă?

Miserabile!

Domnule Casavencu, ce scuze eu pentru momentul de

nădejeare pe care l-a făcut pe Fănică să uițesc?

Nu-mi cap scuze, doamnă!

Trebuie să ies de-aici numai decât!

Nu mai pot să stau un moment într-o casă unde mi-e stâng viața împlinire.

Nu știu ce ești tu.

Sătălule Cățavenco, în sfârșitul mea ta ești un om cu minte, un om practic.

Dumneavoastră, ți este indiferent de la cine

ți-ar veni, aceea ce-ți trebuie așa de neapărat.

Nu înțeleg.

Ai cerut în schimbul scrisorii de care e vorba, mandatul de deputat.

Ai jurat pe onoarea dumneavoastră că poimenei, când ne fie proclamat,

vei da scrisoarea celor ce te-ar face să fii ales.

E, eu îl te aleg.

Eu și cu bărbatul meu.

Mi e să-mi dai scrisoarea, primești?

Primești!

Și înțelegi, pe atunci când nu sunt cu tine, voi să pătați scrisoarea?

Tot, tot, pănică, va fi izbrăvit între noi.

Suntem de plin înțelești, domnule Cătălinu.

Da, mă, da, pe de plin, dar...

Pănică!

Pănică, o târâște!

Poți fi tu dușmanul mine și de mine, spune-mi!

Pănică!

În sfârșit, dacă vrei tu, fie!

Întâmple-se orice s-ar întâmpla!

Domnule Cățavencu, ești candidatul Zoi, ești candidatul lui nenea Zaharia,

prin urmare și al meu.

Oimâine, ești deputat!

Oimâine, veți avea?

Ai puțin picărăptare!

Nenea!

Zaharia!

Venerabilul!

Repede, ascundeți-vă!

Zoi, nu trebuie să vă bată!

Nimeni?

Și dobitocul de fecior mi-a spus că pănică și Zoi sunt aici?

Nimeni!

Era să uit!

Te-am căutat, mă-ntorc peste o jumătate de ceas.

Trebuie să ne vedem înainte de întrunire.

Așteaptă!

Măi!

Negreșit!

Nu ieși!

Ai puțin picărăptare!

Dragăzec!

An-Na-Ci-A.

Acum să dăm de căpătâire firelor iubitului nostru, domn' Cațave.

FĂ-... ...

...

Lesge mată politică un moment să n-ai pace.

Suntem în liniște.

Eu merg la telegrad să-ți anunț la București candidatura.

Buna ta așteaptă acasă un cuvânt al meu.

De seară, la întunire, cu tact.

Trebuie mult tact.

Iegiță, ăsta-i semnalul lui.

Da?

O pun eu.

Da, iar eu.

Am venit pentru istoria aia de care am vorbit azi dimineața.

Ce faci?

Iubea ca mâine începe.

Eu pentru cine votez?

Pentru cine?

Lasă-mă-n face, cetățenie.

Ai ajuns de suverin.

Profează pentru cine poftești.

Eu nu poftesc pe mine dacă e vorba pe poftă.

Lasă-mă-n face.

Administrația nu vrește să influențeze câtuși de puțin pe nimeni.

Pardon, dar ce-mi voie?

Mie îmi pare de-n contră.

Într-un stat constituțional, mai ales într-un stat tânăr al nostru,

administrația ar trebui să... Dar să înțelegi...

Eee, onorabilul, nu te vedeam, sluga.

Mie îi dea-n pace.

Știi, mă lucrași, aia?

Adică dă-i cu dere, dă-i cu vin, nu pentru cinstă obrazului, pentru ca să

nu-mi faci pontul cu scrisoarea.

Bravo, ziua mea.

Adică primite-mi, e nesuferință.

În sfârșit, cetățenii, te rog, lasă-ne cu minișorul, lasă-ne.

Și poftești de la mine.

Să ți-am spus?

Păi începe.

Eu pe cine aleg?

Pentru cine?

Pentru domnul Naie Casavein.

Pentru...

Nu mai ne-a punit cametele.

Păi ești un om vițios.

Nu m-a spus nici cametele.

Pentru că te-ai lăsat să-ți ia din buzunar, să-ți fure scrisoarea.

Nu face nimic, poate mai des în altă.

Lasă-mă să vorbesc.

Pentru că ești alegător.

Nu.

Pe țip, vițios, păcătos.

Să-mi zic că...

Da, pe țip, uite și acum ești turmentat, ești băutaș.

Uite-ne norocitele, miroși ca de-o poșcă.

Asta-i mirosul meu, natural.

Miroș arom.

Bine, bravo.

Să vrei să miroasă aghiaz?

Ei, pentru toate astea, trebuie să-ți dai votul lui onorabilu' domn Casavencu.

Pentru așa alegător, mai pun ales nici că se putea.

Să-mi zic că...

Totdeauna ironic, stimabile.

Da, pentru domnul Casavencu lucrăm noi.

Pe domnia sa noi îl sprijinim.

Pe domnul Casavencu să-l alegeți dumneavoastră.

Și nu îl sprijinim de zilă.

Îl sprijinim pentru că dumnealui este cel mai onest concetățean al nostru.

Bă, mică, fii calm.

Da, sunt calm.

Pentru că dumnealui nu-i ca alții, Michel.

Pentru că nu-i ca alții, Canarie.

Nu-i ca alții, infam.

Pentru că nu-i încă o dată la alegător ca dumneata.

Cu minte, cu judecată limpede.

Cu simț politic.

Nu se poate mai bun reprezentant decât domnul Casavencu.

Onorabilul domn Casavencu.

Ce rău pe cealaltă.

Ia căsătarea când îl spuneam federabile.

Ai cu ce să zică răbdare.

Lăsați-mă toți în pace.

Lăsăm-i, stima bine, dar mergem la București.

Nu vom spune tot.

Înceți-vă la dragoste.

Lasă-i iarăi.

La Comită Telecom Central.

La cuvern.

Măi, ui, ui, ui, ui, ui, ui, ui, ui, ui, ui.

În sfârșit.

Ce e cu o mică?

Nu mă întreba pe mine, nene Zaharie.

Nici o vorbă, nene.

Trebuie.

De ce?

Când o să mă iubesc să te ții la mine.

Acum te înțeleg.

Îți spun pormântul?

Dați-mi voie, estimabile.

Nu dumneavoastră veți avea mai multă încredere față

cu înaltele locuri decât onorabilul domn Ticuătescu.

Prefectul cel mai onest.

Da.

Cel mai integr.

Da.

Cel mai credincioși.

Bine ește.

Dați-mi voie să vă spun că toate spuciumele după voastre sunt numai,

numai chestii personale.

Și când vin niște asemenea persoane ca dumneavoastră... Da, da, da, da...

Care v-a să zică și insulte.

Bravo!

Chestii de tarabă onorabile.

Tarabe de clopoțe țăstimabile.

Îți înțelegi?

Alegătorii vor vorbi.

Da, alegătorii vor vorbi.

Alegătorii vor vorbi, firește.

Da, noi vom vorbi.

Mă referi că...

O de pește trebuie urgentă.

O de pește?

Cu orice preț, dar cu orice preț, colegiul dumneavoastră

al doilea trebuie să aleagă pe domnul Agamemnon Tantanache.

Se face din aceasta pentru dumneavoastră o înaltă și ultimă chestie de încredere.

A, nu se poate.

Vom lupta contra oricui.

Vom lupta contra guvernului.

Hai bucintică, răbdare.

Da, nene, vom lupta contra guvernului.

Da, vom lupta contra guvernului.

Da, vom lupta contra...

Adică nu, eu nu lupt contra guvernului.

Țin voi!

Urmabil, onorabil face străcere.

Sunt chestiuni importante.

Ar sătătoare la ordine azi.

A fers puțin tică de-a tău.

Măi, măi, peste știuabile aveți cuvânt.

Și pe ce am vorbit, dar din punctul de vedere istoric.

Din punctul de vedere...

În punctul de vedere de drept, o încheia cât se poate mai scurt.

Parol, numai dacă te ține de vorbă.

Nu mă fărupeți, stați în vorbă.

Indubabile, nu-l tăierupeți.

Așa a vorbit, dar din punctul de vedere istoric.

Și din punctul de vedere de drept, o încheia, pe cum am zis, cât se poate mai scurt.

La unul, la 1821, fix.

Dacă ne-ntoarcem iar la 1821, fix, ne-am procopșit-o.

La cimbori, la unul la mie, opșute.

1821, fix!

Ce răbdare vineră a lei, după președință!

Ceasurile sunt înaintate, sunt și alții la toate înscriși să vorbească.

Onorabilul relator a promis în ei cât se poate mai scurt.

Ce fel de scurt este asta să luăm a doua oară de la 1821?

Da cimbori!

Indubabile, eu gândesc în alt.

E rău să sărim la 48.

Mai bine la 64!

Adică la primicist!

Da cimbori, domnule președinte, ați acordat cuvântul!

Îmi pare că un președent nu a dat de ce a acordat cuvântul.

Dacă mă iubești, stima bine, fă altfelul!

Să trecem la plebicist!

Dorința adunării!

Da, domnule președinte!

Să trecem la plebicist!

Ce ziceam dar?

La 1864... Bine mă înțelegi, ocaziunea se pronunță poporul prințul plebicist.

Să vedem însă mai înainte.

Să ne dăm seama bine de ceva să zică.

De ce este un plebicist.

Știm ce este plebicistul!

Mersi de explicare!

Nu trebuie explicare!

Mersi!

Sunt ce știu neam săpărilor de azi.

Aveți puțin pică la plăci!

Aveți cuvântul de oameni, dați-l aici.

Că zicem dar 64, zicem plebicist.

Că zicem plebicist, zicem 64!

Știm!

Oricine dintre noi știe ce este 64.

Să vedem ce este plebicistul.

Plebicistul!

Dar ce nu e vorba de plebicist?

Dați-l voi!

Mi se pare că atunci când zicem 64, Să nu căutați a încerca mă ca să vă combateți.

Vă voi dovedi cu date istorice, Că toate popoarele își au 64 al lor.

Dați-l voi, nu e vorba de 64!

Dați-l voi!

Domnule președinte!

Domnule onorabil!

Cu această cerere avem chestiune arzătoare!

Scuți-mă, domnule președinte!

De unde pe unde 64 chestii arzătoare la ordine a zilei?

Dacă nu mă înșel, îmi pare că suntem în anul de grații 1883!

Ce ar ar face?

Chemați pe onorabilul orator la chestiune!

La chestiune!

Domnule președinte!

Să lăsăm plebicistul, dacă mă iubește, trecem la chestiune!

Domnule președinte, ați binevoit să le acordați cu sensul!

Eu cred că a trebuit!

Nu trebuie!

Dacă mă iubești cu ahaterul, să lăsăm dracu-i

plebicistul, părința adunării schimbabile!

Așa!

Ajungem doar la chestiunea reviziunii Constituției și regii electorale.

Aaa!

Acum aveți o simplică răbdare!

Scurt, stimabile!

Scurt, dacă mă iubești!

Dorința adunării!

Mă rog, dați-mi voi!

Știți care este opiniunea mea în privința revizuirii?

Nu!

Să vedem!

Bun!

Să vedem opinia lui domn' Farfurin!

Opinia mea este aceasta!

Bun!

Revisuire, da?

Da!

Atunci, iată ce zic eu!

Și împreună cu mine, trebuie să zic asemenea toți!

Aceia care nu pot să casă la extremitate!

Adică, vreau să zic da!

Ca să fie moderați!

Adică, nu exagerațiuni!

Într-o chestiune politică!

Și care... ...

... Pe la care atârnă viitorul prezent și trecutul țării!

Să fie or' prea prea, or' foarte foarte...

Încât vine acea ocaziune a să trebăm..."pentru' ce!" Dar... Pentru' ce?

Dacă Europa să fie cu ochii atintițiilloasupra noastră?

Dacă mă pot..

..pronunța astfel!!

Care...

...novesti societatea?

Adică!

Figa!!!

De cauza scutuirii lor și îi dă-n sufletire...

Și mă înțelegi, măi, în sfârșit, pentru care, în orice ocaziune solemnă,

a dat probe de tact, vreau să zic, într-o privință, poporul, națiunea,

România, țara, în sfârșit, cu bun simț, pentru că Europa, cu un moment mai

înainte, să vie și să recunoască, de la care putem zice, e pandă.

Recurdați-mi voie!

Recurdați-mi voie la 21!

Recurdați-mi voie la pas 8!

La 34!

La 54!

La 64!

La 74!

Asemenea și la 84 și la 94!

Și etc.

Întrucât ne privește!

Pentru ca să dăm exemplu, gheasurilor noastre, te țin de la tine, însă!

Dați-mi voie, termin în tată, mai am două vorbe de zis.

Iată, dar, opinia mea, din două una, dați-mi voie, or să se revizuiască

primesc, dar să nu se schimbe nimica, or să nu se revizuiască primesc,

dar atunci să se schimbe pe aici, pe acolo, și anume punctele esențiale.

În această dilemă nu puteți ieși, am zis!

Aici e!

Mă ne zi, ai o conufă mică cu Ana Joițica!

E ce?

Sunt timp cu acea în cabinetă, au venit pe din dos, vă așteaptă!

Numai decât să porțiți acolo!

Nu, nu pot să le las prezidențiat!

Să aibă puțin de gărăbdare!

Trebuie numai decât!

Suspandați!

Stima primă, onoratul adunat!

După discursul important pe care l-a ținut respectarilor

noștri, conștientățean și avocat, domn' Farfuridic... ...

Eu cred că ar fi bine să suspendăm ședința, să aveți puțin pică răbdare,

pentru 5 minute.

...

...

...

... ... ... ... ...

...

E sincer, n-ai ce-i zice!

Respect la orice opiniune!

Dar să-ți vii iscribabilul cu idei învechite, cu opiniuni ruginite,

să te sperii mereu cu Europa, cu zgutuiri, cu teorii subversive... Asta nu mai merge!

Astfel de opiniuni nu le respect!

Să-mi dea părinții spui!

Nu!

Uite ce susține Farfuridic!

N-ai înțeles!

Susține că adică după istorie...

...de-aia se teneie el de zgutuini!

Nu!

Nu trebuie să dăm exemplu rău surorilor noastre de cinte latină.

N-ai auzit?

Ceară a zis-o el.

Surorile noastre de cinte latină.

A, a zis-o.

Nu vă-i dați cării sunteți băieți buni.

Dar aveți un cusuri mare.

Cum vă vorbește cineva de istorie și s-a isprăvit?

Mare reptate.

Ce istorie?

Apoi dacă-i vorba de istorie, apoi ce te învață istoria mai întâi și întâi?

Că România de la Traian... Nu-i așa.

Că adică străbunul nostru... Ce străbun?

Ce nostru?

Păi vezi că nu știți.

Ori mai întâi și întâi istoria ne învață anume că un popor care nu merge înainte,

stă pe loc.

Pa chiar dă înapoi.

Că legea progresului este așa, că cu cât mergi mai iute, cu atât ajungi mai departe.

Asta-i așa.

Și nu mai încape vorba.

Da.

Progres!

Progres fără conservațiune!

Nu vedem bine că Europa... Nu voi, stimabile, să știți de Europa, după vitale.

Eu voi să știți de România mea și numai de România.

Progresul, stimabile, progresul!

Însă doar veniți cu gogolițe, cu invențiuni

antipatriotice, pui și Europa ca să măceți opinia publică.

De voi!

Mi se pare că altcineva măcește opinia publică.

Nu voi să știți de ce zici dumneata!

Iurește că nu vrei să știi!

Nu-ți vine la socoteau, mă!

Nu-i frate de trebile ei Europa!

Noi ne amestecăm în trebile ei?

Nu!

N-are, prin urmare, dreptul să se ameste centrale noastre.

Dumneata, ești avocat?

Ești confrate cu mine?

Sunt avocat, dar nu sunt confrate cu dumneata.

Știi ca și mine principiul de drept.

Fiecare cu alt său.

Fiecare cu trebuie.

Fiecare cu treburile sale.

Oneste, binele!

Dar de onest n-ai încotro!

Stimabile, nu știu pentru ce dumneata mă prigonești de la o vreo.

Ce ai cu mine?

Suntem în fața alegătorilor, stimabile.

Ori nu-mi cabe pită.

Să luptăm!

Dumneata o să-ți pui candidatura.

O știu.

Eu?

Să declar că mi-o pui pe-a mea.

Luptă electorală!

Și știm că lupta electorală este viața popoarelor?

De ce te revolți contra adevărului?

În contra dreptului?

Oneste, binele, onorabile!

Iascutește-mă cu mofturile de vitale!

Onest, dumneata!

Pe de-o parte, răbinetul carpaților.

Pe de-altă parte, chivernisarea confraților.

Pe de-o parte, opoziție la toartă.

Pe de-altă parte, peșterea la buzunar.

Urlături cu domnule!

Taci, taci!

Ia să mă faci să vă răfuiesc odată cu domnul!

Ce adică?

Noi nu știm?

Nu vedem?

Orbi suntem?

Dumneata, ești candidatul prefectului!

Eu sunt candidatul grupului tânăr, inteligent și independent.

Onorabilul, venerabilul nostru prezident, unii venerabili, prezidentul, va proclama,

pe cât știm, astă seară, pe candidatul comitetului dumneavoastră.

Comitetul dumneavoastră?

Ori, dacă voi avea onoarea să vă creeze și comitetul dumneavoastră, că ce-i al

dumneavoastră, nu mai este comitetul nostru, este al dumneavoastră.

Taci, taci, fii cu minte!

Adică, dă-mi voie, dumneata, nu mai ești al comitetului!

Eu numai sunt.

Eu care am susținut-o de-a una partidul.

Și dumneata, care m-a înjurat-o de-a una, ești.

Dă-mi voie!

Ce vă voie?

Fii cum oferuci economii, cu societăți, cu scamatorii, dar să tragi lumea pe

sfoare, cu tăscălinea dumneitale, cu mustangii!

Domnule!

Îi trageți cuvântul!

Cu grupul inteligent, independent, impartiment!

Nu!

Nu înseamnă!

Nene!

Lei Căzarii!

Dă-i că-i țin o vreodată la mine!

Dă-i că mi-eși primit!

Ei, aveți pocetică răbdare!

Cum putem noi să punem candidatura unui plastograf?

Bine, frate, plastograf, așa e!

Dar până să face lumea de seamă!

Să-l tragem în judecată!

Să ne facem de râs prin tribunale!

Nene, gândește-te!

Ei, nu!

Dacă ar fi numai una, baia cu scârisoarea ta către Joițica, înțeleg, să zic,

pentru politică!

Unde e în joc interesul țării, ca oricare român, a încercat omul ca să te

forceze, adică...

Adică, te știe că ții la onoarea Joițicii?

Ca prieteni gemești!

A făcut plastografie!

Înțelegi, nu ești în politică!

Ei, aveți puțin picărătare!

Dar asta l-au...

A, păi, dacă omul e el cu Maichea Verlâcur, să-i dau eu Maichea Verlâcur!

Martoră-mi e Maica Precistă!

Să n-am parte de Joițica că e de față, să spuie!

Nene!

N-am umblat în viața mea cu diplomatie!

Dar dacă e vorba să facem pe ezuitul ala Meternicu, a, păi, să-i dau eu Nic!

Nu pricep Nic!

Nici eu!

Ei, aveți puțin picărătare!

Asta tot pentru politică e?

Cirurile astea două cu care onorabilul tău încă ați avea încă o ridicat 5.000 de lei

de la societate, sunt tot pentru interesul țării?

Suntem scăpați!

Scăpați!

Ea cred că te spunea să ai puțin picărătare că l-am prins cu alta maipoagănă!

Nene, dar eu!

Candidatul nostru este domnul Agamita Dandarache!

Așa, da!

Dar nu are nicio grijă!

Doamne scris pe Gagamita ăla să nu-i uit numele!

Ia, mă duc să deschid ședința!

Anunță-mi dată candidatura, ridică ședința și bine o să mergem la preferanță!

Te așteptăm!

S-a-mi dat poliția lui Cățavencu să nu o pierz!

Ai grijă, Nic, căsariu!

Eu nu pierz hârtirile de preț!

Zică!

Acuma să lucrez!

Ne trebuie să-i ducă după tine la Catraving!

Vor răsundă-mă, maim tate, poftiți, poftiți!

Ce v-a vrut?

A văzut și ava ar fi să-ți păre la ordinație!

Cum le plăcești în timp de vreo...

ce râs isi și o cuvântul?

Da, da, stivab.

A vezi cuvântul?

Poftiți la tribună!

Domnilor, onorabili concetățenii, fraților, iertați-mă, fraților,

dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea mă apucă așa de tare, suindu-mă la această tribună,

pentru a vă spune și eu, ca orice român, ca orice fiu al țării sale, că în aceste.

momente solemnne mă gândesc la țărișoara mea, la România!

La fericirea.

ei!

La progresul ei!

La viitorul ei!

Fraților, mi s-a făcut o imputare și sunt mândru de aceasta.

O primesc!

Și zice că o merit!

Mi s-a făcut imputarea că sunt foarte, că sunt prea, că sunt ultraprogresist,

că sunt liber-schimbiș, că voi progresul cu orice preț!

Da?

De trei ori da!

Prețul și nimic alt decât progresul!

Pe calea politică!

Socială!

Economică!

Administrativă!

Și...

Honorabil!

Mă rog, nu urlați așa!

Nu-l tăi rupeți pe un etor, stima-mi bine!

Lăsați-i să urle, venerabile domnule președinte!

Nu mă tem pentru el!

Puteți, domn'or, să-l prerupeți, pentru că eu am tăria opinielor mele!

Și...

Și finanțială!

Suntem ultraprogresiști!

Da, suntem liber-schimbiști!

Or, conduși de aceste idei, am fundat aici,

în orașul nostru, aurora economică română!

Societate enciclopedică cooperativă, independentă de cea din București!

Pentru că noi suntem pentru descentralizare!

Noi, eu, nu recunosc, nu voi să recunosc epitropia bucureștenilor, capitaliștilor,

asupra noastră!

Căci, în districtul nostru, putem face și noi ce fac grijii în al doamnă!

Societatea noastră are de scop să încurajeze industria română!

Pentru că dați în voie să mă spui, din punctul de vedere economic,

să-mi rău!

Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire!

Societatea noastră!

Noi!

Ce aclamăm?

Noi aclamăm munca!

Travaliul!

Care nu se face deloc în țara noastră!

Bravo!

Estimabile lor!

Lăsați-mă, domnule președinte!

Nu mă tendeți la rupe!

Îniași!

Permiteți-mă această regresiune!

Este tristă, dar adevărată!

Îniași!

Nu avem niciun negustor român!

Niciunul!

Și cu toate acestea, toți faliții sunt zidani!

Explicați-vă acest fenomen!

Acest mister, dacă vă pot exprima astfel!

Bravo!

Ce zice societatea noastră?

Ce zicem noi?

Iată ce zicem!

Această stare de lucru este intolerabilă!

Bărăcând să n-avem și noi faliții noștri!

Anglia și-are faliți ezii!

Franța și-are faliți ezii!

Bărășechiara Ustria și-are faliți ezii!

În fine oricare națiune, oricare popor, oricare țară își are faliții ezii!

Numai noi să n-avem faliți ezii!

Cum zic, această stare de lucru este intolerabilă!

Valerabilă!

Ea nu mai poate dura.

Fraților, iată ce spun Sfatupele Societăţii noastre la articolul a capta.

Se formează în urmea noastră o societate enciclopedică

cooperativă cu numele de Aurora Economica Română.

Scopul соţieţeţi Și că-ar România să fie bine și tot românul să prosperă.

Și eu.

Și eu, sen...

Domnule președinte, o să nu fiu întrerupt.

Parcă ziceai, stimabili, că întrerupe... Da, da, pe-un sfârșit.

Nu întrerupeți, mă rog.

Ziceam, da?

Că-ar România să fie bine și tot românul să prosperă.

Și eu, sen...

Ce?

Ce ești, dumneavoastră, stimabili?

Mă cunoaști de domnul Iară?

Cioclopedică.

Română.

Aurora.

Face stăcere, stimabili.

Cioclopedică.

Comportativă.

Economie.

Societate, ca eu v-a zic.

E dur.

Stimabili, stimabili.

A rog, dați-a fără.

Apoi, dați-a fără.

Nu m-am plângit, ca-netej.

Apoi.

Nemru.

O, anisariu de izor.

Trebuie să lucrăm pe onoravilu.

Pe Don Naic Ațavencu.

Ordenul lui Conufănică.

Sunt la uce.

Când o-i puși de trei ori, dumneata proclamă catindatul și ieși pe portiță.

Și pormă-i treaba mea.

Bine.

Când o-i puși de trei ori, nu mi-a sosit încă oamenii.

Poftiți la tribună, stimabili.

Nu m-auzi nimic?

Pe semne n-a sosit încă ghiță.

Fraților!

Pe-a dată, hale!

Cum se poate, fraților, să lăsăm să gorească din adunare pe un cetățen?

Să-i luați anumorabil pe un alegător.

Pentru că domnul Cățărescu... Stimabili!

Domnule prezident!

Stimabili, aveți puțin picărătare.

Din că orile sunt înaintate... Bă, țin voie.

Din că unii din domnii alegători au început să plece, ar fi bine, cred,

mâine fiind alegerea, ca chiar acum să rugăm pe onorabil orator să-și întrerupă.

discursul un moment, să aibă puțin picărătare, pentru ca să

proclamăm numele candidatului propus de comitetul nostru.

Primesc cu mulțumire, domnule prezident!

Cănică!

Taci, n-ai grijă!

Stimabile!

Candidatul de care îl susține comitetul nostru este domnul... Naecat!

Mai puțin picărătare!

Domnul!

Domnul Agamita Dandanache!

Trădare!

Dați-mi voie!

Cine a pronunțat cuvântul trădare?

Eu!

Aveți puțin picărătare!

Și cine este trădător, stimabile?

Acela care îi falsifică numele candidatului odată otorât!

Acela care uită!

Care prădează interesele și onoarea familiei sale!

Dumneavoastră!

Dacă îi ai puțin picărătare, stimabile, mă scoți din subțânt!

Eu, falsificător?

E mine cetățeanul onorabil!

E mine om veneratul să vină într-o adunare publică să-l facă falsificător?

Cine?

Un peștoca patentat!

M-ați ducat?

Onorabil.

până cetățeni!

Am voie să acoper o rușine care se petrece de atâta vreme în sânătul orașului nostru!

Am voie să cruț opinia publică de o lovitură scandaloasă!

Astăzi însă am fost lovit așa de crud în dignitatea mea încât nu mai pot tăcea!

Acest onorabil cetățean, acest om venerabil, domnul Zaharia Trahanache,

ești atât de naiv încât crede pe plastografie un document holograf!

Sănică!

Iță!

Sănică!

Unde e?

Unde poate să fie Cațabencu?

Nu știu!

A fugit?

A murit?

A intrat în pământ?

Ei și pentru ce e voie să știi?

Pentru ce să te îngrijești mai mult acum?

Din contră!

Eu parcă nu mai îngrijesc!

Zoe, gândește-te!

De două zile oamenii noștri ale pe Tandanache pe care îl așteptăm din minut în minut!

Am ordine să-i fac o primire strălucită!

Ei și?

Ei!

De două zile v-am să zic că strifesc pe Cațabencu și el nu e nicăieri!

Unde e?

Pentru ce nu s-a luat?

Are scrisoarea!

Pentru ce n-o publică?

Pentru ce a dispărut?

Nu știu!

Din ce motive nu publică scrisoarea?

Nu-mi pasă!

Destul că n-o publică!

Și-l crești tu pe Mișelu Cacoavin să n-o

publice pentru altceva decât pentru că nu poate?

Ce inimă!

Ce judecat ai fănică!

Doar aste două zile!

Cum au trăit eu!

Ce strângere continuă de inimă!

Ce ridică!

Ce tortură!

Fiecare persoană care-mi iese înainte!

Fiecare figură pe care o văz!

Fiecare mișcare ce se face în jurul meu!

Îmi zrobește toată puterea!

Fă, Mică, ai milă de mine!

O zi încă de astfel de chinuri și nu mai pot trăi!

Nebunesc!

Nu fii copilă, Zoe!

Zoe!

Tu nu înțelegi!

Tu nu simți!

Bine!

Peste câteva minute se scușește alegerea și se proclamă deputat al vostru Dan Danache.

Sunt sigură, sigură că, în același moment, Michelul care se ascunși și ne pândește

din întuneric, o să-și împrăște publicația lui infamă ca să-și răspune.

Eh, atunci, eu?

Nu poate!

Dacă face asta, e pierdut!

Ce-mi poasă după ce mă pierde pe mine?

Fă, Mică, n-aș vroi să mă răspund, aș vroi să mă scap!

Prevedeam asta!

Presimțeam că o să ajungem aici când am văzut

scandalul de-al altor seară de la întrunire.

Iată culmea nenorocirii!

El nu știe că ai plastografia lui!

El nu știe că dacă ar veni ei să primească schimbul acestor

două vântii, ar scăpa și el și m-ar scăpa și pe mine!

Te-ai vizuit să joci cu Cățavencu și te-ai măcit?

Și mi-ai jucat onoarea mea, rușinea mea, viața mea!

Și-ai pierdut pentru că s-ar joaca mai bine ca tine?

Sau noi avem mai puțin rău decât el?

Ce să fac?

Ia-și!

Vine cineva!

Șterge-te la urmă!

Poftim!

Poftim, stimabile!

Cine să fie?

Un străin!

În voie joițică să-ți recomand pe domnul Agamita Dandana!

Dandana!

Candidatul nostru?

Adică ce mai candidat?

Adică ce mai candidat alesul nostru?

Să-l urmăm...

Să-i dă unul, bărbatul dumnei?

Nu!

Eu sunt bărbatul dumnei.

Dumnei e nevasta mea.

M-am avut onoarea să vă recomand.

Și dumnevastă?

Și eu, bărbatul dumnei.

Eu, Zaharia Traharaci.

Prezidentul Comitetului Permanent, Comitetului Electoral și...

Mai puțin pică, răbdare!

Sunt aici toate comitetele.

A, mai bine!

E...

E domnul?

Domnul Fănică Tipătescu.

Prefectul nostru, amicul meu și al familiei mele.

A, îmi pare bine, domnule prezident!

Și mie, onorabile, numai puțin sunt încântat.

Dar cu ce ocazie te l-am găsit?

Ocazia alegrii mei cu sorul meu.

Cu ocazia alegrii.

Știi, m-a combatut opoziția.

Și coloavă, și dincolo, și dincolo.

Și rămăsesc eu, care familia mea de la 48 în

cameră, rămăsesc să mă trăiesc fără curiești.

Că așa am venit pentru alegrii.

Nu trebuia să vă mai deranjați?

Bă, încă ce deranj, coanita mea!

Dar, știi, nu făcea să nu facem măcar un act de prezență.

Să se înțelege foarte bine, foarte bine.

Trebuie, trebuie.

Dar te deranj pe sus.

Închipuiește-te să iei pe tron cu birza.

Ținți poștile.

Odroncă, odroncă, odroncă, odroncă, zi mă-nzrontinat.

Și cu lupății mici, care-i călcălit, care-i călcălântimu-i urechile.

Știi, așa sunt de ameșit și de obosit.

Nu-ți face idei, coanita mea.

Nu-ți face idei, domnule prefect, să iei cu sorul.

Nu-ți face idei, domnule președent, să iei cu sorul.

Chirește-te.

Nu mai e vorba.

Azi mi-a urat, scoțit, era struzăzac la hotel, dar...

Birzaru, el stia de cerion.

Mi-a răsat pe domnul prefect.

Și-ncă mai râzi, Panica?

Da, mă duceam la alegere ca să văd cum mergem.

Nu-i vorba de mers, mergem strună.

Dar știi, de obicei, ca un cap ce sunt al partidului, trebuie să fiu acolo.

Bine că te-am găsit.

Uite-i cu sorul, e mersit.

Iată, Panica, pentru cine mi-am pierdut eu liniștea.

Și spune drept, dacă nu era mai bun ca ția Vencu.

E simplu, dar îl prefer, cel puțin e onest.

E un Michel.

Stimabile, eu te las aici cu oamenii, cu Panica și cu Joițica.

Eu trebuie să mă duc la alegere.

Este o jumătate ceas să deschid de urmă.

Trebuie să fiu acolo.

Dom'lea ta, n-ai nicio grijă.

Mergem la sigur.

La noi opoziție nu încape.

Suntem tari, stimabile, tari.

Nu o să ai majoritate, stimabile.

Cum se pare să nu te pomenesc cu vreun palotaț?

Am mai pățit toți iarăși.

Adică ai pățit din grăbdare palotați la noi?

Zic nu majoritate, unanimitate o să ai, stimabile.

A, fai, te-a înțeles.

E din ăsta băgea așa.

Salutare, stimabile, salutare.

La revedere, păi.

La revedere, Joițica.

Cum o spui, să nu mă aleg cu ei cu sorurile?

Nu merge?

Eu, familia mea de la pat, o să fac luptă, luptă, te tai, te tai pe luptă.

Și eu, mă-nțeles, tocmai acum să rămâi pe din afară, fără colegi.

Și cât patinei cu sorurile.

Hai, nu o mă aleg.

Să nu te alegi dumneavoastră.

Cu meritile dumneitoare.

Era peste puțință.

Peste puțință?

A, uite asta, cu meritile mele, Părințul, vezi, era cât patină, știi?

Cât patină.

Întreabă mâinei cu sorurile, să spui.

Nu vrea comitetul central și...

Auzi, eu?

Să nu fiu înmarcată.

Am avut noroc, mare noroc am avut.

Să vedeți...

Pentru o seară, cineva...

Să spui, ține-te, fauna osemnată, dar de cer.

Vine și joacă la mine, că...

Și când vrea să se uită, par desigur la mine.

A doua, se poate să îl îmbrăgândea în căia meu.

Poftă-mi, ea meu.

Îl caut în văzunare și dau...

Peste ce te gândeste?

Peste?

Peste o scrisorică.

O scrisorică?

De amor.

O scrisorică de amor?

Adică, pe băieți meu...

de la nevasta...

unui prieten Să spui, ține-te, fauna osemnată.

E mici?

E.

Să-ți mai spui pe cușorul meu.

A doua buză, mă băieți de gravă.

A să iau birte săfim.

A doua de-așa, na.

Să-mi spui, ține-te, fauna osemnată.

Acest este mântire de un colegi?

Oricum, colegi, vă-mi dau spisoarea la războiul.

Colea până colea, gâriu mă!

A trebuit conița mea să te deze.

Te tranc de pesa aici, necusorule.

Domnule Dandanac, ai făcut rău!

Faptul adumital este să-mi dai voie să-ți spun... Noie!

Așa-i făi, cusorule, ca un tos făcut politică.

Ce era de făcut?

Amintea, dacă nu îmi dădea în gând asta, nu mă alegeam.

Se numează deloc necusorule, pocitei.

Familia mea, de la patru somni, fiau în toate camerele, cu toate

partidele, ca românul, imparțial, să rămâi fără colegi.

Vezi bine?

Dar nu ne-ai spus sfârșitul istoric?

Spisoarea...

E, scrisoarea!

Care scrisoare?

Scrisoarea Becherului.

Care Becher?

Persoana însemnată.

Scrisoarea de amor.

Arma dumitale politică cu care te-ai ales.

Scrisoarea pe care vrei să o publici la războiuri, dacă nu!

E, scrisoarea!

Ce ți-a făcut?

O am pus acasă, la păstrare, dar, știi, la loc sigur!

Nu e înapoiată persoană?

Cum s-a înapoiată?

Iată, te alegi el și-a ținut cuvântul.

Trebuie să i-o dai înapoi?

Cum s-o poate curița mea să dau înapoi,

ca s-a prostit?

Mai trebuie să-l dată!

La un caz, iar, s-a aclarat!

E simplu, dar e un om onest!

Dic că-l va placă peste culea.

O-ncepe la toate toate oamenii.

Trebuie să-l facă la nistea.

Dobă, să facă la nistea.

Trebuie să-l facă la nistea.

Nu mă!

Ea este branchizată!

Ea este înapoiată, ea a salvat băiețile, ea este înapoiată!

Daca am fi trecut la feιu, mă-i umpli.

Adică, păi, mă, o reține-i timpul.

acesta?

Idiot!

Pardon, domnule Dandanache.

Doamna e soția domnului prezident al comitetului.

Domnul care v-a adus aici?

Domnul Zaharia Trahanache.

Doamna Zoe Zaharia Trahanache.

Eu sunt Ștefan Tipătescu, prefectul județului.

Cu doamna sunt numai prieteni.

Aaaa!

E bine, ziți, că-i cu fără!

Bată-vă, doamna ta!

Bată-vă!

Pardon!

Eu de pe drum îmi pățesc tăie dumneata.

Cinci poste, un drum, un drum, un drum...

Și clopoțele e glică, e glică, e glică... Înțelegi, doamna?

Trebuie să o duc de-aici, să le miștească puțin.

Am vețit rău de tot.

Băi, doamna Dandanache, vă voi să vă odihniți?

Să vă liniștiți puțin.

Băi, tăi, necoscoble, de unde?

Spuțiți cu mine, doamne Dandanache!

Băi, doamna Dandanache!

Zic-o de tăia mea!

Sunt asta de amețit?

Zic-o de sura?

De clopoțele?

Zic-o de tine, grozavă!

Grozavă-n tine!

Și-l aleg pe domnul Agamitță Dandanache!

Iaca, pentru cine sacrifici de-atâta vreme liniștea mea și-a femeiei pe care-i iubesc!

Unde ești, casavencule, să te vezi răzbunat?

Unde ești să-și ceri iertare?

Ți-am preferit pe onestul domnul Agamitță!

Pe admirat!

Pe sublim!

Pe neicusor!

Pe cuicusorul Dandanache!

Ce lume, ce lume, ce lume!

Ai auzit, fănică?

Ai auzit?

Onestul tău, domnul Agamitță, care reușește, care triumfează, păstrează scrisoarea!

Ce trebuie să facă onestul tău?

Onestul casavencu, care n-a reușit, care își mușcă acum mâinile și mestecă

turbarea și mă ochiește din cine știe ce ascunzătoare!

Ah, mi-e groază să mă gândesc!

Ce faci?

Unde-i ascunzi, șarpele?

De unde o să-și arunce veninul asupra mea?

Zoi, zoie, fii bărbată!

Nu mai pot!

Vorbile lui Dandanache mi-au luat-o de făcăt!

Înfrânt inima!

Înnebunesc de frică!

Poanejăițicu!

Ghiță!

Ghiță, ce?

Spune!

Poanejăițicu, voiam să... Spune, nu mă chinui!

Ce?

Au publicat-o?

Dă-mi eu făvăr!

Ui, ești nebună!

Curat nebun!

Da, sunt nebună!

Și ție trebuie să-ți mulțumesc astăzi!

Nu, Poanejăițicu, nimic!

Nimic am publicat!

Râgnetul nici nu a apărut astăzi!

După ce a fugit casavencu, descărimea s-a apucat la ceartă!

S-a bătut, l-a bătut pe popa Prefișo!

Și nici vorba să mai scoasă gazeta!

S-a spart fata de elefant!

S-a spart!

Vreau să vă spun ceva secret, acum, numai decât...

Nu spuneam eu!

Dar casavencu?

Nu l-am găsit, Coanefănică!

Parcă a intrat în pământ!

Ui!

Ce-am uitat să mă iertească să rămână, Coanefănică?

Ministru 9, Ministritul 7, împărbă, și am luat telegraf, numai decât...

De-aia vă căutam așa de zor!

Ce mai vorbea la mine?

Nu știu, dar bate telegraful din ceas, Coanefănică!

Trebuie să mergi!

Ha!

Restemată politică!

Zoe, curaj!

Mă duc!

Du-te!

Mă-ntorc, îndată!

Zoe!

Fii cu minte!

Nu simte-l fierbinte!

N-ai grijă!

La revedere!

Ah!

Cum pot să iubesc pe omul ăsta!

Coanejoiță!

Hai, Chiță!

Iar m-ai speriat!

Ce-i?

Ce vrei?

Du-te!

Iasă-mă!

Să nu mână, Coanejoiță!

Dic-o, nu vă supărați!

Este cineva!

Cineva pe care știți dumneavoastră vine!

Așteaptă aici!

Ar voi să vă vorbească, dar numai dumneavoastră!

Dar eu l-am trimis pe Coru Fănică la telegraf!

Pentru ca să rămâneți dumneavoastră singură!

Am mințit!

Nu-i adevărat că-l cheamă miniștrii!

Știu că o să mă ocărească, o să mă bată, că l-am trimis la cai verzi pe teren!

Lasă-mă ocărească!

Să mă bată!

Nu-i mai mărânem eu?

Nu-i stăpânul meu de la care mănânc pâine eu și 11 suflete?

L-am mințit, dar pentru binele dumneavoastră, Coală Joițică!

Îl primiți, da?

Pe cine să-l privesc?

Pe cine?

Pe tornaie Cățavencu!

Pe Cățavencu?

E aici?

Unde ghiță?

Să vii acolo numai de cât!

Mergi!

Adelie, unde e?

Ascult!

Poftim, măștimabile!

Poftim!

Domnule Cățavencu, ai vroi să mă pierzi pe mine și să te duci pe dumneaga?

La ce ai fugit?

Pentru Dumnezeul!

La ce ai dispărut?

Fănică are mâna o poliță, ale că regiul ne-a

plastografiat ca să ridici 5.000 de lei de la societate.

Știi?

Știu, madame!

Știu, dar ce-ai de făcut?

Om, nebunță!

Ai pierdut mințile!

Nu mai întreb ce-ai de făcut!

Nu știi?

Să-ți dau polița!

Scapăm, o să te scapăm!

Să schimbăm!

Dă-mi scrisoarea!

Madame!

Madame, peste putin!

Ce?

Scrisoarea dumneavoastră!

Ei!

Nu o mai am!

Nu se poate!

Nu o mai am!

Minți!

Nu mint!

Nu o mai am!

Nenorocitule!

Ce-ai făcut-o?

L-am pierdut!

Aaaa!

De ce nu poți să te omori?

Omoară-mă, madame!

Omoară-mă, dar nu e bine, madame!

Cum ai pierdut-o?

Când ai pierdut-o?

Unde ai pierdut-o?

În scandal!

În bătaie de la alterioare, de la întrunire!

Cine nu știu, mi-a smuls pălăria de-n cap!

Scrisoarea o aveam în cătușa la fără el!

Care vreau să zic adevărat!

Ai pierdut-o!

Da!

Mi-ai pierdut scrisoarea și nu știi, nu

bănuiești pe unde poate rătăci scrisoarea mea!

Nu!

Aaaa!

Ești un om pierdut!

Pierdut!

Eu poate să mai scap căci poate să mai scap!

Dar dumneata, dumneata ești pierdut!

Când te-ai arestat pe Nică te-am scăpat eu!

Acum te areștesc eu!

Și n-ai să scapi decât atunci când mi-ai găsit scrisoarea!

Pentru că poate să mai ai norocul să o găsesc!

Roagă-te la Dumnezeu să o găsesc!

Ha-ha!

S-a întors jocul, domnule Cațavencu!

Începe să te părăsească norocul și să mai treacă și în partea noastră!

Ha-ha!

Ești pierdut!

Da!

Pierdut!

Iță!

Doamnă, pentru Dumnezeu!

Iță!

Nu te uita pe unde să scapi!

Nu mai e scăpare!

Plastografii dovediți nu mai au scăpare!

S-a mântuit!

Iță!

Nu e chestie eu!

Iță!

Părănica mea!

Pe tine-a voastră, Coaneze!

Ce vrei cu mine?

Uite și domnul Nae!

Ce-a urtat onorarea mea!

Ce vrei?

Spune ce vrei!

Ce vreau eu?

Bine vreau!

Eu am o vorbă, o mie de am face!

Eu, Coanejoi Ticu, am găsit o scrisoare pe care

am lăsat-o să se fure onorabilul domn Cațavencu!

Doamnă!

Las-o aia!

Am mai găsit un!

Hai, știi-mi faptul!

Nu vă supărați, Coanejoi Ticu!

Să vedeți cum v-am spus tu!

Eu, până să nu intru în politică, cum am zis cei care v-au zis că până să nu

deviu negușitor și apropiat, am fost împărțitor la poști!

Mă cunoaște Coanejoi Ticu!

Ia, ieși odată și lasă-mă!

Și?

Dar atunci, care v-a zis că eu dau scrisoarea după Andresa!

Dacă nu găsesc Andrii Santu, scriu pe ea cu plaivazul!

Andrii Santu necunoscut!

Ori nu se află, ori mort!

Care v-a zis că fiecare...

După cum devine!

Dar dacă găsesc Andrii Santu, atunci o dau Andrii Santului!

Până la ora acuma, i-am găsit aloatele neuvălbașele aia de la primărie, o pălărie!

O pălărie, da!

Asta!

Și astăzi, tot îndesându-te pe capul meu să potrivesc că mi-era strintă,

am vrut să-i scot căptușala, să o mai lărgesc!

Că-ncolo, căptușală peste ce dau?

O scrisoare!

O scrisoare, da' Dumnezeu!

Nu mai mergem pe la o țuică!

Să vedem!

E de la acolo, fă, adică Andrii Santu, sunteți de-a voastră!

Sănătatea mea, de grabă!

Sunt, în adevăr, pierdut!

De grabă, dacă o ai!

Oameni, am pierdut-o!

Nu m-am mai întâlnit!

Honorabilu!

Serabilu!

Mână norocitulă, ți-ai aruncat norocul în gâdlă!

Te făceam om!

Nu puteam!

Andrii Santu cu domițiele-u cunoscut!

Domnule!

Domnule, ești un om onest!

Ești un om admirabil!

Fără pereche!

Cum te cheamă, mă rog, spune-mi!

Recunoște-mi, seama mea!

Ce trebuie să mai spun cum mă cheamă?

Mă cunoaște colzarea de la 11 februarie!

Un cetățean și eu!

Cum te-ți mulțumesc?

Ce ceri de la mine?

Să-mi spui de-a ta!

Pentru cine votezi?

Dacă mai stă un sfert de cer, se închide alegea!

Eu, pentru cine votez?

Pentru domnul Agamită Dandanache!

Domnule Casavencu!

Tot mai poți vorbi?

E încă ironic!

Ești tare, drept să-l spun!

Colegi de ceva!

Adevărat!

Da, adevărat!

Pentru domnul Agamită Dandanache!

Da, adevărat!

Adică e singurul adevăr pe care domnul Casavencu le-a spus în viața domnii sale!

Atunci mă duc să votez!

Da!

Cum îi zice?

Domnule Casavencu!

E bun!

Scrimă-r-o votul acestui onest cetățean!

Te rog!

Vrei voi?

Agamită Dandanache!

Bravo, domnule Casavencu!

Ești un om de bună credință!

Mă duc numai în vreme!

Te rog să crezi, domnule!

Că o să-mi recunoștim, doamne!

Hai să nu mai sărutam mâna, că se-nchide urmea!

Iartă-mă!

Scoală-te!

Iartă-mă!

Ești un om rău!

Mi-ai dovedit-o!

Eu sunt o femeie bună!

Am să-ți o dovedesc!

Acum sunt fericită!

Puțin îmi pasă dacă ai vrut să-mi faci rău și n-ai putut!

Nu ți-a ajutat Dumnezeu pentru că ești rău!

Și pentru că eu voi să-mi ajute totdeauna, am să fiu tot bună ca și până acum!

Madame!

Nu tremura!

Pe parola mea de onoare!

Ești scăpat!

Salut, mâine!

De votamentul meu!

Cu o condiție!

După alegere o să fie manifestație publică!

Dumneata o să o conduci!

O conduc!

Dumneata o să prezidezi banchetul popular din grădina primăriei!

Prezidez!

O să chefuiești cu poporul!

Chefuiesc!

Și o să vii aici cu toții să saluți numele

alegătorilor pe deputatul ales și pe prefect!

Ne-am înțeles?

Da!

Du-te și aloc în capul mesii!

Fiți de los!

Asta nu e cea din urmă!

Cameră!

Madame!

Madame Preahana!

Ești o mâine!

Mulțumesc!

Ești prea galantă!

Dar du-te de gravă!

Mă duc!

Mă duc și să vedeți dacă nu v-o plăcea!

Sărut mâinile!

E adevărat!

O-l visez!

A nepunit, Gita!

Îl trimite la delegat pentru nimic!

Îmi face farsece înseamnă!

Și Zoi, unde e Zoi?

Aici, la noi, estimabile, a fost luptă grâncenă, orice s-ar zice.

S-au petrecut comedii mari.

Eu, familie.

Îi cifreșteți dumneavoastră.

Un charakios, un mișel.

Ca să-i influenseze pe Pipătescu.

De pănică, de...

de prefect.

A, da, băi, că nu ești dumneavoastră prefect.

Ori să-l învrășbească cu mine și cu familia mea, s-apucă și face o scrisorică

de amor, ca din partea lui Pănică, prefectul, către Joițica, nevastulă.

Și imitează slova băiatului.

Știi, să juri, nu altceva.

Închipuiește-ți plastografie.

Nu, măi, nebunine, că fără...

A, la mine a fost cadrul adevărat.

Cum cadrul adevărat?

Criptoarea era pe-al față.

La tine.

Cum pe-a tine?

Adică necăsătorit.

Cine?

Măi, măi, cine?

Pe-al față nu se mâncă.

Când i-am pus pisiorul în prag, ori cunei de un război mântuit,

tranș de peț aici.

Nu-l înțeleg.

I-a mers și de drum căruța și cloboțe.

E slab de tot prefectul.

Spui-te, două ori o expori și totul prețepe.

Ce astfel cum ai văzut?

Domnule prefect?

Furtuna arată rece curând.

Domnule d-a-n-a-che, într-un moment masa e gata.

Domnule, spune-l domnului prefect.

Domnului prefect?

Îți place, nene, alesul dumneavoastră?

Deștept, dar...

Mi se pare că e cam șilit.

Am spunea istoriile de aici de la alesul, cu scrisarea, cu plastografie.

Eu îi spuneam de cazul meu că la mine a fost chiar adevărat cu pecheră.

Domnule d-a-n-a-che, mi-ai promis să nu mai pămânești de istoria asta?

Eu am promis?

Când nu am promis?

Cui am promis?

Ce am promis?

Da, da, nu mai, nu mai...

Morsile, Abra ora?

O nota poate-ați citat?

Na, îmi place��ă practică arătuiește.

Mare clar!

hadnărderii.

Eventele surprins.

Dumnezeu ar fi mandat de mea mate, numai de sine.

Într-adevăr, m-a arăt de fericită.

Da, cum să zic, de...

Sunt fratele lor!

Eu, care familia mea îmi dă la patul sobs în cameră, și eu, ca românul imparțiat,

care v-a să zică, cum am zis,

aș vrea să te trăiască!

Ură!

Și așa zileai, te-ai luat și tristii oameni.

Bravo, mă bucură!

Venerabile neică Zaharion, în împrejurări ca

aceste micile pasiuni, trebuie să dispari.

Aici mi-ai plăcut, bravo!

Să trăiești!

În sănătatea venerabilului și imparțialului nostru, prezidentul Halache!

Ură!

Pentru.

că toți ne iubim țara, toți suntem români, mai mult sau mai puțin onești.

În sănătatea iubitului nostru, prefect, să

trăiască pentru fericirea județului nostru!

Ură!

Aveți puțin pică răbdare!

Nu cunosc prefect eu!

Eu n-am prefect!

Eu am prieteni!

În sănătatea lui Fărică, să trăiască pentru fericirea prietenilor!

Ură!

După lupte seculare, pe-o durata.

ce eram acum câtva timp înainte de crimea, am luptat și am progresat!

Ieri obscuritate, azi lumină!

Ieri bigotismul, azi liber pansizismul!

Ieri întristarea, azi veselia!

Iată!

Iată binefațele unui sistem...