Afrikaans
Akan
Albanian
Amharic
Arabic
Armenian
Azerbaijani
Basque
Belarusian
Bemba
Bengali
Bihari
Bosnian
Breton
Bulgarian
Cambodian
Catalan
Cebuano
Cherokee
Chichewa
Chinese (Simplified)
Chinese (Traditional)
Corsican
Croatian
Czech
Danish
Dutch
English
Esperanto
Estonian
Ewe
Faroese
Filipino
Finnish
French
Frisian
Ga
Galician
Georgian
German
Guarani
Gujarati
Haitian Creole
Hausa
Hawaiian
Hebrew
Hindi
Hmong
Hungarian
Icelandic
Igbo
Indonesian
Interlingua
Irish
Italian
Japanese
Javanese
Kannada
Kazakh
Kinyarwanda
Kirundi
Kongo
Korean
Krio (Sierra Leone)
Kurdish
Kurdish (Soranî)
Kyrgyz
Laothian
Latin
Latvian
Lingala
Lithuanian
Lozi
Luganda
Luo
Luxembourgish
Macedonian
Malagasy
Malay
Malayalam
Maltese
Maori
Marathi
Mauritian Creole
Moldavian
Mongolian
Myanmar (Burmese)
Montenegrin
Nepali
Nigerian Pidgin
Northern Sotho
Norwegian
Norwegian (Nynorsk)
Occitan
Oriya
Oromo
Pashto
Polish
Portuguese (Brazil)
Portuguese (Portugal)
Punjabi
Quechua
Romanian
Romansh
Runyakitara
Russian
Samoan
Scots Gaelic
Serbian
Serbo-Croatian
Sesotho
Setswana
Seychellois Creole
Shona
Sindhi
Sinhalese
Slovak
Slovenian
Somali
Spanish
Spanish (Latin American)
Sundanese
Swahili
Swedish
Tajik
Tamil
Tatar
Telugu
Thai
Tigrinya
Tonga
Tshiluba
Tumbuka
Turkish
Turkmen
Twi
Uighur
Ukrainian
Urdu
Uzbek
Vietnamese
Welsh
Wolof
Xhosa
Yiddish
Yoruba
Zulu
Aș vrea să-mi sun copiii.
Nu depinde de mine. Îmi pare rău.
Poți să le ceri doctorilor după ce vei fi internată.
Ce-or crede ?
Doar cinci minute. Vă rog ! Dacă îmi dați voie cinci minute, să-i sun...
Îmi pare rău.
Haide !
Eu sunt dr. Priya Gurinda, psihiatru consultant.
Voi fi medicul care va răspunde de tine.
Dacă ai probleme sau întrebări, vii direct la mine.
Pot să-ți găsesc și un consilier pe probleme de sănătate mintală.
Aș vrea doar să dorm.
Bineînțeles.
Vrei ca Trisha să-ți arate împrejurimile,
să te obișnuiești cu locul ?
Haide !
O să te întreb din nou.
Ai ceva asupra ta, care ar putea să te rănească ? Sau pe altcineva ?
- Nu. - Bine. O să te duc în cameră.
Poate fi zgomot aici. O să te obișnuiești.
Soțul tău ți-a pregătit o valiză cu lucruri personale.
Baia e pe-acolo.
O să las formularul ăsta aici. Pentru când vei fi pregătită.
O să vină un medic pe-aici,
pentru un control pe la opt, opt și jumătate.
Între timp, poți să te plimbi prin spital.
Știu că nu pare așa, dar suntem aici ca să te ajutăm, Angela.
Mă numesc Ed Harrison. Îi ajut pe oameni cu diverse lucruri.
Trebuie să apeși mai întâi pe butonul "filtru".
Lasă-l un pic să se încălzească.
Mulțumesc. E prima mea zi.
Mi-am dat seama.
Totul va fi bine.
Nu există niciun Ed, Angela. Cum explici cartea ?
Nu știu. E o carte...
Ai reușit să te odihnești ?
Puțin.
Ai apucat să arunci o privire pe-aici ? Să te obișnuiești cu locul ?
E ca și cum ai fi într-un hotel mizer. Bănuiesc că asta e ideea, nu ?
Să te facă să uiți
că ești internat 28 de zile într-un spital de psihiatrie.
Vei rămâne aici doar atât cât trebuie.
Cine hotărăște când pot să plec ? Tu ?
Spune-mi ce trebuie să fac.
Nu e un test. Noi doar vrem să te ajutăm.
Puteți să mă ajutați lăsându-mă să vorbesc cu copiii mei.
Am vorbit cu soțul tău și, când el va crede că sunt pregătiți...
Deci el decide ?
Susținerea familiei va fi foarte importantă în recuperarea ta.
Susținere. Da. Ca predarea acelei cărți.
Am început s-o citesc.
- Și ? - E ceea ce pare că este.
Un thriller prost scris. Dacă aș fi furat o poveste de undeva,
aș fi ales un material mai bun.
Te-a tulburat.
Nu m-a tulburat, m-a înfuriat.
Bine.
Când citesc, când marchez unde am rămas, nu îndoiesc colțul de sus.
Îndoiesc colțul de jos.
Deși nu am citit niciodată cartea asta, avea urme pe colțurile de jos.
Soțul meu a făcut asta.
De aceea le-a dat cartea polițiștilor. Pentru că vrea să-și bată joc de mine.
Și de ce vrea să facă asta ?
Pentru că vrea copiii !
Îi vrea și vrea ca eu să dispar.
Dar nu a obținut deja asta ?
De ce să se mai chinuiască să îndoiască paginile ?
Eu vreau să te ajut, Angela.
Sunt lucruri pe care le putem face, medicamente pe care le poți lua.
Se numește quetiapină. E foarte bine tolerată.
Nu am nevoie de ea.
Angela, treci prin ceva grav.
Credem că trăiești o cădere psihică, o psihoză agitată.
Dat fiind istoricul tău de sănătate mentală,
cred că te-ar putea ajuta.
Ce faci ?
Suntem cu toții la parter. Așteptăm.
Te așteptăm pe tine.
Răspunde-mi...
- Angela ! - Nu pot.
Adică nu vrei. Îl iau eu. Îmbracă-te imediat.
Irosești timpul tuturor.
Nu-mi vine bine. E prea strâmtă.
Asta am ales.
Dar m-aș simți mai bine dacă aș purta altceva.
Las-o pe tine. Să mergem !
Vino aici ! Haide !
E foarte frumos.
- Putem să-l vedem pe micul Max ? - Nu. Nu...
Credeam că voiai
o poză cu noi trei.
Când mă uit la poza de pe perete,
vreau să-mi aduc aminte de un moment fericit în familie.
Să-l întorc cu spatele,
pentru că, dacă nu-l vedem, nu plânge tot timpul ?
Zâmbește.
El e Max ?
Să vorbim despre Edgewater.
De ce ?
- Probabil că vezi asemănările. - Nu vorbesc despre asta.
Poate că e timpul s-o faci.
Angela, s-a mai întâmplat o dată.
A fost minunat. Sper că te plătesc bine pentru asta.
Ce vrei, mamă ?
Nu ar trebui să fie nevoie să te caut online, ca o obsedată.
Nu ar trebui să fie nevoie să vin unde muncești.
Dar am tot sunat, iar tu mă ignori.
N-am văzut bebelușul. Aș vrea să-l botezăm la biserica mea.
- Când ai sunat ? - Știu că am făcut multe greșeli.
Știu asta.
Știu că ești supărată pe mine. Și nu te condamn.
Până la urmă, suntem doar noi două. Nu ?
- Altă familie nu mai avem. - Eu am familia mea.
Știu, dar... Nu au fost doar momente urâte, nu ?
Am o programare în 15 minute, mamă. Va trebui să plec, așa că...
Uite ce e...
Nu m-am simțit bine în ultima vreme.
Și...
Nu mai au ce să facă pentru mine.
Voiam doar să știi.
Totul...
- Credeam că... - Trebuie să plec.
Draga mea, nu ! Te rog, nu pleca !
E devreme, nu ?
A venit mama la hotel azi.
Înțeleg.
De câte ori m-a sunat ?
De câteva ori.
A zis de ce ?
Da.
Și nu te-ai gândit să-mi spui că mama mea e pe moarte.
Bineînțeles că m-am gândit.
Cum poți să crezi asta ? M-am gândit mult la asta.
La tine, la mama ta,
la tot ce s-a întâmplat între voi...
Am ajuns la o concluzie, nu ?
Acum mulți ani.
Că ți-e mai bine fără ea.
De fiecare dată când se întorcea la tine,
îți cerea s-o ierți. Îți cerea, nu te ruga.
- Știu. Dar... - Acum vorbești exact ca ea.
- Vii cu scuze. - Nu are pe nimeni...
Și a cui e vina ? A renunțat la dreptul de a fi mama ta.
Te-a părăsit când erai mică, Angela.
Și, când ajunge la fundul prăpastiei, din nou și din nou,
vine la tine, cerând iertare.
De data asta e diferit.
Nu, draga mea...
Nu este.
Nu e deloc diferit.
E încă mama mea.
Nu-i datorezi nimic. Ești obosită, stresată...
E timpul să părăsești slujba aia de la hotel.
Ai responsabilități noi acum.
Scuze, ai o brichetă cumva ?
A făcut să pară normală o viață pe care nu ți-ai fi imaginat-o.
Te uiți vreodată la el noaptea și te gândești...
"Cine ești cu adevărat când nu sunt aici ?"
Am terminat cartea.
Și ?
E o poveste. Nu e nimic adevărat.
Și știu asta pentru că o citesc într-o carte.
E evident.
Diferența...
În viața mea, știu. Știu...
Că ce văd e real.
Doar că... Voi spuneți că nu știu.
Când suntem stresați, când suntem presați în moduri cu care nu suntem
obișnuiți e prea mult uneori.
Deci mă trezesc.
Și îmi imaginez că am vorbit cu un tip, Ed, pentru că am citit o carte.
Asta spui ?
Psihoza e un termen-umbrelă, descrie tot felul de tulburări, dar,
în esență, în timpul unei căderi nervoase de genul ăsta
e ca și cum creierul ar trăi o supradoză de stres.
Și, deși pare că se întâmplă brusc, există semne de avertizare timpurii.
Pierderea poftei de mâncare. Incapacitatea de a dormi...
Dacă ce spui e corect, atunci, nu știu...
Cum să am încredere în ce văd ? Adică...
Tu. Ești aici ? Sau e doar... Nimic.
Se pare că punctul central al preocupărilor tale este soțul tău.
Ai mai spus că e autoritar. Putem vorbi despre asta.
Deci vorbim și iar vorbim.
Dar tot nu-mi pot vedea copiii până când un judecător nu va hotărî asta.
Angela, te vei face bine.
Chiar și când vei pleca de aici va trebui să găsim o nouă normalitate.
- Cu Edgewater și cu asta... - Ai spus că există medicamente.
Ești pregătită ?
O să iau orice crezi că e nevoie.
Trebuie să mă fac bine.
Bine.
Dar nu e un remediu rapid, tot trebuie să vorbim despre Edgewater.
- Alo ! - Draga mea, eu sunt.
Am făcut rost de numărul tău de la barul hotelului. Sper că e în regulă.
- Mă gândeam, dacă ai timp... - Mamă, nu e un moment bun.
Când ar fi un moment bun ? Te rog...
Nu știu. Nu acum. Îmi pare rău.
Gata ! Gata !
Oprește-te. Te rog ! Oprește-te, la naiba ! Te rog !
Te rog, Doamne, fă-l să se oprească !
Vreau doar puțină liniște, te rog !
Te rog, oprește-te, la naiba !
- Alo ! - Alo, Angela Black ?
Angela Meyer. Black e numele de domnișoară.
Sunt grefier la St. Mary. Mama dv. e Sally Black ?
Da.
Îmi pare rău să... Mama dv. a fost internată la spital aseară.
Am făcut tot ce-am putut, dar, la ora două, inima ei s-a oprit
și nu am mai putut s-o resuscităm. Îmi pare rău.
Angela !
Angela !
Angela !
Angela !
Să vorbim despre Edgewater.
Ori el, ori tu. Trebuie s-o facem în seara asta.
E vorba să faci ce e nevoie, ca să supraviețuiești.
Angela, s-a mai întâmplat o dată.
Trebuie să apeși mai întâi pe butonul "filtru".
Lasă-l un pic să se încălzească.
Prima zi ?
Da.
O să te obișnuiești.
Mulțumesc.
Sunt și alte efecte secundare ?
Nu. Doar gura uscată și durerea de cap.
- Stări de amețeală ? De somnolență ? - Nu.
Excelent ! Și simți că medicamentul produce vreo schimbare ?
Da. Chiar da. Simt...
- Că totul e mai limpede. - Mă bucur să aud asta.
M-am gândit mult la Edgewater.
- Asta e bine. - Nu e... E greu.
Când mă gândesc la asta,
la mine...
... e ca și când mă uit la altcineva.
O privesc și vreau s-o opresc, să mă opresc pe mine însămi...
Femeia de la Edgewater,
femeia care avea în mână o pușcă atunci când a venit poliția,
nu erai tu.
Nu cea care ești acum.
Mi-am spus că a fost din cauza copilului. Aș fi putut să-l pierd.
Dar nu l-ai pierdut.
Și acum am făcut-o din nou.
S-a dedicat vieții bisericii.
Chiar și spre sfârșitul călătoriei sale pe pământ.
Ne-a învățat să rămânem puternici în fața morții.
Ceea ce face parte din călătoria fiecărui om.
Ca să ne reîntâlnim cu Hristos în rai...
Și știu că i-ar aduce multă alinare
să știe că fiica și nepotul ei sunt aici, cu noi, astăzi.
Bună ! Deci el e nepotul ei ?
E foarte frumos. Are ochii tăi.
Ar trebui să-i ceri înapoi.
Cum faci față situației ? Ești bine ?
Da. Doar...
Copilul ăsta pe care-l vezi...
S-a întâmplat ceva.
Ce s-a întâmplat ?
Nu s-a oprit din plâns din ziua în care s-a născut. Nu a fost ușor.
Dar, părinte...
Când a murit mama, exact în acel moment...
Tăcerea s-a așternut asupra lui.
Chiar și fața lui s-a schimbat.
I s-a schimbat și expresia, de parcă răsuflarea altcuiva îi umplea plămânii.
A dispărut tensiunea din mâinile și din picioarele lui,
era ca și cum o lumină i-a intrat în oase
și i se vedea pe piele...
A fost un miracol.
Serios.
În acel moment era ca și cum...
Dumnezeu vorbea prin Max.
Are sens, părinte ?
El ni se arată în cele mai extraordinare moduri.
Da.
Nu-i așa ?
Mulțumesc.
El ni se arată în cele mai extraordinare moduri.
Nu mai pot face nimic pentru mine.
Când a murit mama, parcă o lumină s-a coborât asupra lui.
Suntem uniți cu Hristos.
A fost un miracol.
Când te gândești la acel moment,
cum ți se pare ?
Mi se pare așa cum este.
Evident pentru toată lumea, cu excepția mea.
Chiar după colț, perfect...
Scuze ! Nu știam că o să fii acasă.
M-am întors mai devreme. Mi-a fost dor de tine.
Unde ai fost ?
- La o plimbare. - La o plimbare ?
- Da. - Te-am sunat. N-ai răspuns.
Probabil că telefonul era pus pe silențios.
De ce era pus pe silențios ?
Doarme. Nu voiam să-l deranjez.
Doar la o plimbare ?
Doar la o plimbare.
A plouat, nu ?
Puțin. Pe la trei. Dar nu pentru mult timp.
Ne-am oprit într-o stație de autobuz.
Ești bine ?
Sunt bine.
- Îți vine să crezi ? - Ce să cred ?
A fost așa toată noaptea.
Ar fi trebuit să vii la culcare. N-ai mai dormit de zile bune.
Ți se pare diferit ?
Da.
Mă asculți ?
S-a schimbat, Olivier.
Trec prin niște etape.
Am întârziat.
El nu vede, nu ?
Nu vede deloc.
Dar ți s-a părut real atunci ?
Da.
Real ca...
... acest scaun.
Ca noi două stând și vorbind acum.
Mi s-a părut...
Cel mai adevărat lucru din lume.
E momentul tău. Ziua cea mare pentru tine.
Sunt cea mai norocoasă mamă.
Vrei să le arăți, ca toată lumea să vadă ?
Ești gata ? Haide !
Să le arătăm ce poți face. Mergi pe apă, Max.
Arată-le ce poți face... Mergi pe apă, Max !
Un bebeluș !
Ce faci ?
- Începe să se contureze ceva... - Nu știu...Nu am...
Se vede că ai fost la o școală de arte.
- Cine e ? - Nu știu.
L-am cunoscut cândva...
Poate.
Ce ai simțit când l-ai desenat ?
Nimic.
- Se descurcă foarte... - Bine.
- Bună, Angela ! Ce mai faci ? - Bine. Bună !
Bună !
Ea e Nasrin. Va fi coordonatoarea procesului tău de recuperare.
Mă bucur că te cunosc.
Suntem foarte mulțumiți
de munca pe care ai depus-o de când ești aici,
iar Nasrin se va ocupa ca asta să continue.
Aș vrea să ne vedem o dată pe săptămână, dacă ești de acord.
În timp, putem scădea frecvența la doar o dată la două săptămâni.
Știi unde o să locuiești ?
Va trebui să ai datele de contact ale psihiatrului din zonă.
- Bine. - O să ieși.
Îl închiriază pe Air B&B călătorilor dezamăgiți,
dar cred că va mai dura ceva până va fi rezervat de cineva, deci...
- Mulțumesc. - Cu plăcere, draga mea.
După cum am zis, nu e ca la Ritz.
Nu că aș fi fost vreodată la Ritz. Ar putea fi de rahat.
Sincer, e grozav. Mulțumesc.
- Îți fac o ceașcă de ceai. - Nu e nevoie...
- Cu lapte și fără zahăr ? - Da.
Sunt foarte recunoscătoare pentru asta.
Toată lumea pare foarte ocupată dintr-odată...
Oamenii cred că sunt Ioana D'Arc.
Oamenii vorbesc. În fine...
- Ai avut un moment de rătăcire. - "Un moment"...
Nu trebuie să vorbești despre asta.
Nu mă deranjează.
- Faptul că am mers acolo m-a ajutat. - Cum rămâne cu acuzațiile...
Au fost retrase. Mi-au dat doar un avertisment.
- Le e dor de tine la serviciu. - Da ?
Ce ? Pari surprinsă.
Nu sunt sufletul locului. Nu ies la băut după serviciu, nu merg la petreceri...
Nimeni nu te judecă, draga mea.
Da, mă rog...
- Poate că o să vin la următoarea. - Ar fi drăguț.
Sincer, nu pot să-ți mulțumesc îndeajuns pentru toate astea.
Aveai nevoie de ajutor. Îl meriți. Nu lăsa pe nimeni să-ți spună contrariul.
Sora ta știe că ai lăsat o nebună să locuiască în apartamentul ei ?
- Nu vorbi așa despre tine. - E adevărat.
Nu. Ai și tu problemele tale, ca noi toți.
Nu ar trebui să așteptăm prea mult. Nu uita ce am zis mai devreme.
Domnul și doamna Mayer...
Gata ! Judecătorul va lua în considerare...
E temporar.
Patru ore pe săptămână ? Cum pot spune că sunt un pericol pentru copiii mei ?
Vor mai analiza. Nu e o decizie definitivă.
Sunt pași mici până când vom găsi...
- Stai ! - Angela, nu...
Angela, asta nu ne va ajuta...
Dă-le astea băieților din partea mea.
Traducerea: FAST TITLES MEDIA
Can't find what you're looking for?
Get subtitles in any language from opensubtitles.com, and translate them here.