Original subtitles

Anterior în From...

Locul ăsta îți umblă în minte.

Pentru că știe cât de mult îți lipsește tatăl tău!

Te-am văzut având două crize în două zile.

Ești supărat pe mine acum doar pentru că știi că am dreptate.

Când am găsit-o pe mama lângă copacul cu sticle, l-am văzut.

O mânca.

♪ Plecăm cu un avion cu reacție ♪

Ce naiba e cu tine?

Arată-i ce a făcut! - Bine. Bine. Bine. -

E ceva cu păpușile alea.

Cred că le-am mai văzut.

Nu! Nu!

Trebuie să-- - Donna! -

Donna! - Donna! -

Ce tocmai s-a întâmplat?

Mi-am amintit.

Mi-am amintit cum să le rănesc.

Boyd.

Cred că ciupercile au început să-și facă efectul.

Oh.

Arată-mi ce știam înainte.

Sunt eu. Când aveam doisprezece ani.

Aici este locul unde au fost sacrificați copiii.

Spune-mi cum îi salvăm când deja am eșuat!

Bună, Jade.

Nu! Nu!

Anghkooey.

Jade! Jade! Hei, hei!

Cum naiba am ajuns aici?

Jade, tu n-ai plecat niciodată.

Știu ce trebuie să facem ca să ne întoarcem acasă.

Știu cum îi putem salva pe copii.

Nu poți vorbi serios.

Îți spun că este singura cale.

Pentru ce? Să-i omorâm pe toți?

Vrei să intri în tunelurile alea unde

trăiesc creaturile alea, pentru că tu crezi

că oasele acelor copii sunt îngropate acolo?

Da!

E târziu, bine?

Ar trebui să dormim puțin.

Ascultă, eu-- eu înțeleg că toate astea par cam aiurea--

"Cam aiurea"?

Așa descrii tu asta, cam aiurea?

Știam, când ne-am băgat în asta, că era o aventură neobișnuită.

Dacă o să respingi pur și simplu tot ce

am găsit doar pe baza felului în care l-am găsit,

atunci de ce naiba ai făcut asta de la început?

Bine, bine... bine.

Hai să uităm pentru o clipă

că ai văzut toate astea în timpul unei febre

pline de ciuperci, într-un vis, hai doar...

Hai să lăsăm asta deoparte pentru o clipă...

Chiar dacă ai dreptate,

dreptate, și oasele sunt acolo...

și apoi ce?

Cum ne-ar ajuta găsirea oaselor să ne întoarcem acasă?

Nu sunt încă foarte sigur.

Corect.

Oase.

Bine, ascultă-mă, există exemple

nenumărate de-a lungul istoriei

de culturi, de religii care venerau relicvele--

rămășițele morților-- cu mare respect.

De ce crezi că egiptenii își mumificau conducătorii?

Locul ăsta, acest

coșmar nenorocit în care suntem blocați, a fost construit...

pe sacrificiu.

Și dacă oasele sunt cele care

țin spiritele acelor copii aici?

Adică, te-ai întrebat vreodată de ce acele

creaturi nu ies niciodată din tuneluri în timpul zilei?

Și dacă sunt acolo jos, păzind

tocmai lucrul care face posibil locul ăsta?

Și asta mă aduce înapoi la partea în care îi faci pe toți să fie omorâți.

Nu. Nu dacă o facem cum trebuie.

Oh. Bine.

Spune-mi cum arată versiunea corectă a acestui plan.

Ei bine, adică, aici intri tu în scenă.

Uite, îmi dau seama că sunt multe lucruri în

capul tău acum care s-ar putea dovedi foarte importante.

Dar privește din punctul meu de vedere.

Vrei să te ajut să planifici o misiune sinucigașă

din cauza unor lucruri pe care le-ai văzut într-o călătorie cu ciuperci!

Ce trebuie să fac,

ce trebuie să fac ca să-ți dovedesc că asta e real?

Da, nu știu.

Ușa. - Ce? -

Tu și cu mine am coborât în subsol la Casa Coloniei.

Ți-am spus deja, nu am mers nicăieri.

Da, exact, nu am mers.

Și eu nu am intrat niciodată în subsolul Casei Coloniei,

așa că nu aș avea cum să știu

cum arată locul acolo jos.

Jade, descrierea subsolului de la Casa Coloniei

nu va dovedi—

Era o ușă ascunsă.

Îți amintești să fi văzut vreo ușă

în subsol la Casa Coloniei?

Nu.

Deci, dacă mergem acolo

și găsim ușa aceea,

măcar vei lua în considerare

că ceea ce îți spun despre aceste oase este adevărat?

Ar fi un început.

Să mergem. Poftim. Bine.

Explică-mi de ce era asta distractiv pentru generația ta?

Nu aveam telefoane. - Interesant. -

E ca rețelele sociale din epoca de piatră.

Asta e! Ăsta, ăsta e subsolul pe care l-am văzut.

E puțin mai aranjat.

Da, încercăm să construim o poveste

pentru oamenii care au fost aici înaintea noastră.

Să vedem dacă ne-a scăpat ceva--

Boyd încearcă doar să mă țină ocupat

fiindcă știe că vreau să mă sinucid.

Oh. Și cum merge?

Încă nu mi-am tăiat venele.

Atunci merge bine.

De ce ai nevoie?

Caut o ușă secretă pe care am văzut-o când

eram sub efectul ciupercilor pe care le-am găsit în pădure.

Oamenii au conversații ciudate aici.

Yahtzee!

Haide! Ajută-mă!

Bine.

Haide!

Doar ajută-mă! Haide!

Nu, nu, nu. Nu, nu, nu. Ar trebui să fie aici.

Jade-- - Ar trebui să fie aici! -

Tot restul-- tot restul este exact la fel!

Bine. Jade--

Ar trebui să fie aici.

♪ Când eram doar un băiețel ♪

♪ L-am întrebat pe tatăl meu ♪

♪ "Ce voi fi?" ♪

♪ "Voi fi chipeș?" ♪

♪ "Voi fi bogat?" ♪

♪ Asta mi-a spus ♪

♪ Que sera, sera ♪

♪ Ce va fi, va fi ♪

♪ Viitorul nu e al nostru să-l vedem ♪

♪ Que sera, sera ♪

♪ Ce va fi, va fi ♪

♪ Acum am copii ai mei ♪

♪ Își întreabă tatăl ♪

♪ "Ce voi fi?" ♪

♪ "Voi fi frumoasă?" ♪

♪ "Voi fi bogată?" ♪

♪ Le spun cu blândețe ♪

♪ Que sera, sera ♪

♪ Ce va fi, va fi ♪

♪ Viitorul nu e al nostru să-l vedem ♪

♪ Que sera, sera ♪

♪ Ce va fi, va fi ♪

♪ Que sera, sera ♪

Poate ușa— poate... poate e doar o metaforă.

Poate oasele erau o metaforă.

Nu! Nu! Ascultă. Uite.

Înțeleg că ai îndoieli.

Bine, dacă situația era inversă, aș avea și eu îndoieli.

Și îmi dau seama că ceea ce propun e foarte periculos—

E sinucidere nenorocită.

Poate— poate pentru unii, da.

Oh, ești de acord cu asta?

Ce, pierdem unul sau doi oameni?

Poate o duzină? Cât e prea mult, Jade?

Câți oameni vor muri dacă tu continui

să stai fără să faci nimic?

Câți ai pierdut deja, ha?

Ce naiba mi-ai spus?

Spune-o încă o dată! Haide! Spune-o încă o dată!

Boyd, există o limită până la care

poți ține locul ăsta

laolaltă prin voință și bune intenții.

La un moment dat, ceva se va rupe.

Ceva se va schimba.

Vei pierde tot orașul ăsta nenorocit.

Nu mă presa, Jade.

Asta e șansa noastră, Boyd.

Am plecat să caut răspunsuri și am găsit răspunsuri.

Asta e șansa noastră.

Despre ce a fost asta?

Hai să ieșim afară.

Deci Jade crede că dezgroparea acestor oase

ne va ajuta cumva să ne întoarcem acasă?

Dacă oasele chiar sunt sub pământ, da.

Asta e teoria lui.

Și Jade și Tabitha au amintirile astea din cauza...

Reîncarnării.

Da.

Boyd, tu ce crezi?

Dacă m-ai fi întrebat înainte să am viermii sub

piele, sau înainte să găsesc pietrele magice în

pădure care ne protejează de monștri, la naiba--

Oh, uite, nu am fost--

nu încercam să ascund nimic din toate astea de tine.

Doar că-- - Știu, știu, știu. -

Și știu că lucrurile nu au fost tocmai liniștite în ultima vreme.

Nu au fost.

Îți amintești zilele bune de altădată

când număram nopțile în care nu se întâmpla nimic rău?

Dacă mi-ai fi spus atunci că asta era partea bună--

Mai este ceva despre care trebuie să vorbim.

Uite.

Doamne, ce face?

Hei. Ce se întâmplă?

Victor e pe acoperiș. - Ce? -

La naiba. - Ce e asta-- -

La dracu.

Victor!

O priveliște foarte frumoasă.

Ce faci aici sus?

Când eram băiat, un bărbat a sărit de aici.

Ura locul ăsta atât de mult și era

speriat tot timpul, așa că într-o zi a sărit.

I-au trebuit zile până să moară în sfârșit.

Încerca să repare lucrurile, dar doar le-a înrăutățit.

Ești aici din cauza a ceea ce i-am spus tatălui tău?

Da.

N-ar fi trebuit să-i spun nimic din toate astea.

Hei, Victor.

Omul în costum a venit

aici exact ca oricine altcineva.

Mai poți să-ți amintești ceva despre el?

Hei, hei, Vi-ctor.

Pot să încerc.

Bine.

De ce nu intrăm înăuntru?

Sarah.

Julie.

Bună.

Ăă, de ce vopseaua?

Am vrut să fac ceva frumos pentru Sophia.

S-o fac să se simtă mai ca acasă.

Nathan spunea mereu: "Un strat

proaspăt de vopsea îți rezolvă toate problemele."

Eu-- nu știu ce culoare e în cutii.

Ăă, uite, voiam doar să spun că îmi pare rău.

Nu înțelegeam cu adevărat prin ce ai trecut.

Dar cred că acum înțeleg.

Da. Voiam doar să spun că îmi pare rău.

Vrei să ajuți?

Am o pensulă în plus. Intră.

Acest bărbat în galben...

I-ai spus tatălui tău că a venit în

oraș ca oricine altcineva.

Credeam că costumul lui era amuzant.

Părea un om drăguț.

Era singur când a venit aici?

Da. Cred că da--

Nu știu, nu sunt sigur.

Îți amintești cu ce fel de mașină a venit?

Era mare. Era maro.

Mare și maro.

E una dintre mașinile pe care le-ai dus în pădure?

Nu am vrut să o văd.

Bine.

Hei. Crezi că ai putea

să vii acolo cu noi și să ne arăți care e?

Victor, hei, hei, Victor.

Nu o să te oblig să faci nimic

ce nu vrei să faci, bine?

Trebuie doar să adunăm cât mai multe informații putem.

Trebuie să știm dacă omul ăsta, această persoană--

orice ar fi-- dacă este

ceva pentru care ar trebui să ne îngrijorăm.

Încerc doar să-i țin pe toți în siguranță.

Mă vei ajuta să fac asta?

Hei, e-- - E în regulă. -

Bine. - Boyd? -

Ești acolo?

Ce...

Hei. De ce te-ai întors atât de repede?

Ah, trebuie să cobori la șopron.

Ah--

Hei, ești bine?

L-ai văzut pe Victor?

Da. E în camera lui de sus.

Unde e Ellis?

E bine. A intrat să verifice ce face Fatima.

Patty e la clinică. A fost rănită grav.

Cum?

Hai, ăă, să intrăm înăuntru.

La naiba, Donna. Cine e?

A fost Roger.

Nu știu cum să spun

asta, așa că o voi spune direct.

Am fost atacați de păpuși uriașe care au ieșit din lac.

Și astea nu sunt doar păpuși decorative.

Tabitha a folosit-o ca să omoare una dintre păpuși.

A înfipt-o direct în nenorocitul ăla.

Celelalte au plecat.

Din păcate, asta a fost

după ce au pus mâna pe Roger.

I-am găsit trupul dimineață.

Oh. Doamne.

Am lăsat niște mâncare în

așezare, ca să putem aduce totemurile înapoi.

Ne-am gândit că ar fi mai valoroase decât câțiva saci de napi.

Are cineva nevoie de o băutură? Pentru că eu am nevoie de una.

Spune ceva.

E foarte mult de procesat.

Nu sunt nebun.

Nu, eu— nu, știu.

Știu. Nu e asta—

După tot ce ți-a făcut locul ăsta, cu

tot ce îți face locul ăsta acum,

pur și simplu nu înțeleg ce se întâmplă, bine?

Și doar— simt că sunt atât de multe,

atât de multe lucruri pe care ar trebui să le fac ca să ajut.

Și simt— simt că eu sunt cea care dă greș aici.

Nu— - Nu, știu. -

Asta— și nu doar— eu

nu spun asta doar ca să...

Uite, doar...

Ajută-mă să înțeleg.

Ăăă...

Când creșteam, au fost

multe momente în care mi-a fost frică.

Multe momente în care m-am simțit neputincios.

Dar poveștile acelea, despre djinni,

Vishnu și Krishna, Golemul din Praga...

Înțeleg acum de ce îmi spunea tatăl meu poveștile acelea.

Lumea era foarte înfricoșătoare, dar dacă

puteam să cred în lucruri magice, atunci

acesta era un lucru pe care nimeni nu mi-l putea lua vreodată.

Uite, am văzut mult întuneric.

Am trăit cu multă frică.

Am nevoie să cred în lucruri magice.

Victor?

Bună.

Ce faci?

Încerc să-mi amintesc lucruri.

Lucruri rele.

Are legătură cu costumul pe care l-am găsit în pădure?

De ce te-ai speriat atât de tare?

Nu vreau să-ți spun asta.

De ce nu?

Pentru că i-am spus tatălui meu;

și s-a supărat— s-a supărat foarte tare.

De ce?

Tocmai ți-am spus că nu vreau să-ți spun asta!

Bine, atunci cred că nu o să

îți spun ce s-a întâmplat în așezare.

Bine.

Pot să desenez cu tine?

Da.

În lac erau monștri.

Ce fel de monștri?

Păpuși uriașe.

Serios?

Ce a făcut— ce a făcut mama ta?

Mama a omorât una dintre ele.

Mama ta— mama ta e foarte puternică.

Da.

Ei bine, și mama mea era foarte dură.

Știi, mereu— mereu zâmbea, chiar

chiar și când îi era frică.

Pentru că știa că noi ne-am fi speriat dacă nu o făcea.

Nu cred că tatăl meu e puternic în felul ăsta.

Scuzați-mă? L-ați văzut pe șerif?

Nu, el e, ăă--

Încercați poate la Casa Coloniei.

Mulțumesc.

Te cheamă Henry, nu-i așa?

Așa e.

Pari îngrijorat, Henry.

Ei bine, a fost o zi cam lungă.

Scuzați-mă.

Ah, tu din nou, ha?

De ce există un bar într-o benzinărie?

Întrebarea mai bună este: de ce există o benzinărie

într-un oraș din care nu poate pleca nimeni?

Bună observație.

Cine face alcoolul?

Din câte înțeleg,

a fost un barman aici.

Acum e mort, desigur.

Te superi dacă stau cu tine?

Îmi pare rău; nu am vrut să te deranjez.

Nu, ah, te rog, ia loc.

Nu am fost-- nu am vrut să fiu nepoliticos.

Înțeleg asta. Crede-mă.

E uimitor că oricine de aici mai are

capacitatea să facă orice, chiar și cât de cât--

În cinstea rezistenței spiritului uman.

Să fim rezistenți împreună.

Îmi place asta.

Câți ani ai?

Destui cât să-mi fi îngropat tatăl.

Destui cât să jelesc.

Frumos răspuns.

Bine, deci spui că acele

lucruri care v-au atacat, corect?

Tu spui--

Îmi pare rău, îmi pare rău. Ce spui?

Erau păpușile mele.

Eram fetiță.

Bărbatul care mi le-a luat se temea de ele.

A spus că îi provocau coșmaruri.

Așa că le-a aruncat în lac.

Dar apoi, când bărbatul a murit...

cumva au prins viață.

Frica noastră devine parte din pădure.

Deci-- ce?

Când cicadele erau peste tot în oraș,

Sarah mi-a spus că Nathan a fost mereu îngrozit de ele.

Ea credea că poate oamenii care

mor aici, că

fricile lor, coșmarurile lor devin parte din pădure.

Cred că avea dreptate.

La dracu! - Donna-- -

Cum le spunem oamenilor?

Cum le spunem că nu trebuie doar

să-și facă griji pentru bucățile alea zâmbitoare

de rahat care ies noaptea,

ci acum avem coșmaruri reale

nenorocite de care nici măcar nu-i putem proteja!

Cât mai pot oamenii să suporte înainte să--

De ce nu te așezi pur și simplu?

Nu, uite. Trebuie doar să-mi dau cu apă pe față.

Donna?

Donna! Oh, oh, hei, Donna! Donna! Donna, Donna?

Hei! Donna? Hei, Donna.

Donna!

Donna, vorbește cu mine! Donna, vorbește cu mine!

Du-te și adu-o pe Kristi acum!

Da.

Ia camioneta! - Da! -

Donna! Hei, știi cum să verifici pulsul?

Da, da, da.

Haide, Donna! Haide!

Am găsit unguentul.

Oh, grozav.

Nu a mai rămas mult. - Bine. -

Bine.

O să usture, bine?

Dar o va menține curată și frumoasă, bine?

Știu, îmi pare rău. Doar respiră.

Oh, știu. Te descurci foarte bine. Bine.

Bine. Doar respiră. Știu. Doar respiră.

Apasă aici.

Așa.

Kristi! Donna a făcut infarct!

Ce?

Haide, Donna, rămâi cu mine!

Hei, ai grijă! Faceți loc! Dați-vă înapoi!

Are puls?

Ce? - Nu, nu, nu. -

Nu avea, nu avea!

De cât timp? - Nu-- -

Nu știu; cinci, șapte minute, nu știu.

Bine. Ai început compresiile imediat?

Mm-hm. - Aici. -

Bine.

Dă-te la o parte.

Da.

Bine. Continuă compresiile.

Bine.

Haide, Donna. Haide!

Bine, verific pulsul.

Nu are puls.

Bine.

Bine. Continuă compresiile.

Bine. Haide, Donna.

Bine, verific pulsul.

Nu.

Dă-te la o parte.

Bine, începe.

Haide, Donna.

Bine, verific pulsul. - Haide. -

Nu.

Ce? - Nu, nu, nu. -

Haide! Șocheaz-o din nou!

Șocheaz-o din nou!

Boyd. Boyd, nu o să meargă.

Am spus, șocheaz-o din nou! Hei!

Nu face asta!

Să nu mori până nu-ți spun eu să mori! Mă auzi?

Să nu mori până nu-ți spun eu să mori!

Deschide-ți ochii nenorociți!

Hei, hei.

Ce a fost asta? Ai văzut?

Da. - Ai văzut? -

I-a revenit pulsul. E slab, dar a revenit.

Donna? Hei! Donna, mă auzi?

E bine? De ce nu este--

Nu știu, dar avem nevoie de monitorul din ambulanță.

Da, da, da. Îl aduc. - Bine. -

Cum o să avem curent aici?

Să-l pornim? Nu-ți face griji pentru asta.

Mă ocup eu. Mă ocup--

Doar ai grijă de ea, bine?

Donna, mă auzi?

Nu am mai văzut una dintre astea de ani. Uită-te la asta.

Jade! Hei, unde sunt firele?

Ce? - Ah, scuze. -

Firele rămase de la turnul radio! Unde sunt?

Ce se întâmplă? - Donna a făcut infarct. -

Doamne! - Ce? -

Jade, unde naiba sunt firele?

Sunt în șopron! Haide. Haide! Du-te!

Ce naiba e asta-- ce-- ce naiba e asta?

Uite, a fost o problemă în așezare.

Cine-- cine e asta? - Jade! Firul! -

E sub chestia aia!

Bine, ajutați-mă, ajutați-mă să o mutăm.

Haide. Da, sunteți gata? Da, unu, doi, trei.

Iisuse Hristoase! La dracu!

Jade, hei.

Îți promit, o să-ți explic totul mai târziu.

Jade! Am nevoie de ajutorul tău.

Donna are nevoie de ajutorul tău. Adună-te.

Bine! Gata. - Mulțumesc! -

Adu firele.

Haide.

Uite. Ai grijă.

Ce se întâmplă înăuntru? O să fie bine?

Mamă? Ce s-a întâmplat?

Credeam că ești afară.

De ce stă toată lumea lângă camera Donnei?

Ăă...

Donna a făcut infarct.

Dar e bine, nu-i așa? E bine?

Încă nu știm.

Toată lumea face tot ce poate. Doamne--

Dar era bine. Este din cauza așezării?

Nu. - Din cauza păpușilor? -

Nu, nu, nu, e...

Dragule, uneori asemenea lucruri li se întâmplă oamenilor.

Vreau să o văd! - Ethan-- -

Vreau să o văd înainte să moară.

Hei. Nu spune asta. Nu o să moară.

Ba da, o să moară. Toți mor aici.

Așa că, te rog.

Lasă-mă doar să-mi iau rămas-bun. Te rog.

Bine. Aproape-- aproape am reușit.

Bine, am reușit.

Bine. Deci?

Bine, semnele ei

vitale sunt foarte stabile, și asta-- asta e bine.

Bine. Atunci de ce nu se trezește?

Hei, nu, vorbește cu mine.

Bine, doar că nu știm cât timp

a fost creierul ei lipsit de oxigen.

Se va trezi.

Kristi?

Nu știu.

Hei. Ăă...

Tabitha întreabă dacă

poate să-l aducă pe Ethan aici pentru o secundă.

E doar foarte tulburat.

Ah, da, doar pentru o secundă.

Bine.

Donna?

Nu voi uita ce ai spus.

Că frica este ceea ce ne face eroi.

Îți promit că voi face tot posibilul să fiu mereu curajos.

Te iubesc, Donna.

Asta nu devine niciodată mai ușor, nu-i așa?

Nu.

Nu devine.

Și asta, se pare, este sfârșitul.

Eu zic să mergem să aducem a doua sticlă.

Dragule, nu găsesc în inima mea nimic împotrivă.

Pot-- pot s-o aduc eu.

Ah...

Pot să te întreb ceva?

Dă-i drumul.

De ce te uitai la costumul acela în secția de poliție?

Îmi pare rău. Nu am fost-- nu am vrut să mă bag.

Nu, e în regulă, doar că...

Bărbatul care a purtat costumul acela.

A făcut lucruri. Familiei mele.

A făcut lucruri groaznice.

Ai familie aici?

Ei bine, acum doar pe fiul meu.

A venit aici cu soția și fiica mea...

acum patruzeci de ani.

Și acel-- acel bărbat. Unde e acum?

Putrezește în iad, sper.

Propun să bem în cinstea familiei tale.

Pentru tatăl tău.

Și pentru tatăl meu.

Stai.

Trebuie să fie ceva pe aici

care să facă asta să aibă gust mai bun.

Ah, nu este. Crede-mă. Am căutat.

Ei bine, poate nu ai căutat destul de bine—

Au!

Ce s-a întâmplat?

Doar niște sticlă spartă.

Oh, ah, bine, acum.

Nu pare prea rău. Lasă-mă să văd.

Trebuie să fie o cârpă curată pe undeva pe aici.

E închis? Ce faci?

O să fac mâncare pentru toți de la Casa Coloniei.

De ce?

Donna.

A făcut infarct.

Oh, la naiba.

Ăă, este bine?

Încă nu știm.

Vrei ajutor?

Ar fi drăguț.

Lasă-mă să iau asta.

E ciudat să faci ceva normal.

Aproape uitasem cum era.

Ce îți lipsește cel mai mult?

Adică nu lucrurile evidente— lucrurile mici.

Dulciurile. Eu— îmi lipsesc dulciurile.

Îmi plăceau foarte mult dulciurile.

Ce?

Nimic.

Încerc să mi te imaginez pe o canapea undeva,

mâncând o cutie de Milk Duds.

Oh. Eu preferam viermii gumați.

Ursuleții gumați.

De fapt, toate lucrurile gumoase.

Mie îmi plac gogoșile.

Oh, gogoșile.

Da, uitasem de gogoși.

Era acest-- acest magazin unde

mă ducea tata-- gogoșeria aceea--

când eram fetiță.

Doar eu și el.

O prostioară tată-fiică.

Dar într-o zi eu...

i-am spus că nu mai vreau să merg.

Voiam doar să ies cu prietenii mei.

Mi-aș dori să fi...

Pot să te întreb ceva?

Sigur.

Mai devreme, ai spus că

înțelegi prin ce am trecut.

Cum?

Ceva de aici m-a convins că încă

îl puteam ajuta pe tatăl meu.

Ca și cum aș putea să mă întorc în ziua în care s-a întâmplat și...

aș putea-- aș putea să-l salvez.

Nu pot face asta. Nu-i așa?

Îmi pare foarte rău că ți s-a întâmplat asta.

Bună.

Vreo veste?

Nu. Nu, nimic. Nimic încă.

Ai, ăă, ai vorbit cu Fatima?

Da.

Și?

Ei bine, soția mea construiește un monstru într-o cameră plină cu pământ.

Mm.

Și totuși, cred că asta este exact ce are nevoie acum.

Da.

S-a trezit?

Nu, nu încă.

Poți merge să stai cu ea dacă vrei.

Bună.

Bună.

Îți las puțin spațiu.

Bine.

Dacă se schimbă ceva, spune-mi.

Da.

Voi fi chiar afară. - Bine. -

Bine, poți să încetezi acum cu prostia asta și să-ți deschizi ochii.

Vreau să mă asculți.

Bine?

Nu pot...

Nu pot face asta fără tine.

Așa că ar fi bine să te trezești naibii, mă auzi?

Avem lucruri de făcut, tu și cu mine.

Nu o să-mi iau rămas-bun, înțelegi?

Nu o să-mi iau naibii rămas-bun.

Ce o să faci dacă ea nu se trezește?

Ce fel de întrebare naibii e asta?

Una practică.

Asigură-te că tai acele bucăți frumoase și subțiri.

Am spus că ajut, nu că îmi tai

degetele pentru o oală din tocana ta.

E o tocană foarte bună.

Mm-hm.

Ah, fă-o puțin mai bucățoasă.

De ce te strecori acolo, în colț?

Vino aici și taie niște legume.

Oh, nu, eu eram-- - Nu întrebam. -

Bine.

Suntem o pereche tare frumoasă, nu-i așa?

Îți amintești noaptea în care

eu, Abby și Ellis am intrat în oraș?

Da. Sunt destul de sigur că Abby voia să mă împuști.

Ne-ai speriat de moarte!

Alergând în

mijlocul străzii ca un nebun nenorocit!

Apoi ne-ai dus jos în niște adăposturi săpate--

Și acolo era Donna.

Și Dale-- Dale, Dale era și el acolo. Știi.

Îți amintești prima întrebare pe care mi-a pus-o Donna?

Nu.

"Sforăie vreunul dintre voi?"

Nu știam despre ce naiba vorbea.

Tocmai auzisem monștri țipând

în pădure, apoi coborâserăm într-o groapă,

iar femeia asta vorbea despre sforăit.

Apoi s-a uitat la mine, calmă și stăpână pe sine, și a spus:

"Dacă sforăi, ne vor găsi."

Acolo, în mijlocul tuturor acelor frici,

neîncrederii, haosului îngrozitor,

o voce mică din spatele minții mele a spus: "Femeia asta--

da, ea știe cum să supraviețuiască.

S-ar putea să fim bine."

Asta m-a ajutat să trec peste noaptea aceea.

Cea mai întunecată și mai grea noapte din viața mea,

și ea m-a ajutat să trec peste ea.

Nu cred că i-am spus vreodată asta.

Noi ne-am certat la început.

Mi-a arătat foarte clar că nu m-a plăcut niciodată.

Nu, domnule.

Deci, ce s-a schimbat?

Nu știu, îmi place să cred că

am ajuns să ne cunoaștem puțin.

Răspunsul este că nu am nici cea mai mică idee.

Răspuns la ce?

M-ai întrebat ce aș face

dacă ea nu s-ar trezi.

Atunci e timpul să-i duc pe oamenii ăștia acasă.

Uite, s-ar putea să nu fie momentul potrivit să aduc

vorba, dar Jade ți-a spus deja ce trebuie să faci.

Chiar o să ignori asta din cauza unei uși lipsă?

Adică, faptul că Donna stă întinsă aici acum--

Ai dreptate. Nu este momentul potrivit, la naiba!

Boyd?

Oh, hei, hei, hei, hei. Oh, șș, șș, șș.

E în regulă.

Nu, nu, nu, nu. Ești bine.

Boyd? - Hei, nu-- hei. Ești aici. -

Ești bine-- Kristi!

Ești aici. Ești aici.

Ce? - Vino aici, vino, vino. -

Ești bine. Ești bine.

Hei. - Ești bine. -

Donna? Hei, Donna.

Doamne.

Știu. Poți să te uiți la mine? Donna?

Hei, hei. - Doar respiră. -

Bine.

Da.

Trebuie să-mi strângi mâinile, bine?

Bine.

Ah, tată? - Ah, da. -

Ah, s-a trezit.

Doamne.

E, ăă-- hei, poți, ăă--

Bine. - Să le spui tuturor? -

Mulțumesc.

Da.

Hei, oameni buni, s-a trezit!

Da. Hei, ați auzit?

Da.

Oameni buni, s-a trezit!

Hei. E bine?

Da. Da, e bine.

Bine. - E, ăă-- da. -

Bine.

Voi fi-- mă întorc imediat.

Ah, iată. Ca nouă.

Oarecum.

Bem în cinstea sănătății mele?

De ce nu?

Oh. Asta a fost cam tare.

Știi la ce mă gândeam, Henry?

Nu știu.

Dar sunt aproape sigur că ești pe cale să-mi spui.

E cea mai ciudată idee, dar nu pot scăpa de ea.

Știi, suntem blocați într-un oraș din care nu putem evada,

înconjurați de monștri care ies din pădure noaptea.

Nimic din toate astea nu pare real, nu-i așa?

Te-ai întrebat vreodată dacă poate toate astea sunt doar un vis?

Vești grozave despre Donna.

E păcat doar de Roger.

Nu poți să-mi lași nici măcar un minut, nu-i așa?

Oh, îmi pare rău.

Ia-ți tot timpul de care ai nevoie. Sunt sigur că e în regulă.

Nu e ca și cum păpuși ucigașe

au ieșit dintr-un lac și ți-au atacat oamenii.

Bine.

Ce a spus Tabitha despre fricile

oamenilor, coșmarurile lor care devin

parte din pădure după ce mor, este adevărat?

Cred că ar putea fi, da.

"Vârful suliței."

Ce-i asta?

Un bărbat pe nume Martin mi-a spus

odată că acele lucruri care vin

noaptea sunt doar vârful suliței.

Oasele acelor copii, sunt acolo jos?

Sunt în tuneluri? - Nu știu. -

Ce naiba știi tu?

Că ți se termină timpul.

Hei, cum ar trebui să cobor oamenii în

tunelurile alea, când nu am nici cea mai mică idee

dacă ce a văzut Jade este măcar real?

Unele lucruri trebuie pur și simplu să le crezi.

Eu...

Nu cu ceva ca asta.

Vrei să te pui cu mine? Ha?

Vrei să mă testezi, ha?

Ce naiba?

Vrei să te pui cu mine?

Vrei să cobor în tunelurile alea?

Vrei să risc viețile oamenilor?

Atunci arată-mi ușa nenorocită!

Doamne.

O să avem nevoie de un plan.

www.tvsubtitles.net