Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

[sunet clopoței de vânt, sunet vânt]

Official YIFY movies site: YTS.MX

[sunet scârțâit ușă]

[zgomot ușă trântită]

[sunet pași care scârțâie pe podea lemn]

[oftat de frig]

[sunet de sticlă a cărui dop este scos]

[gâlgâit]

[șuierat de vânt, sunet clopoței]

[sunet pagini răsfoite]

[oftat]

[șoptit] „Viitorul e cel care face…

… legile prezentului.”

Nietzsche.

Eram sigur.

[sunet foi de hârtie]

[icnet]

[sunat pagini răsfoite]

[șoptit] „Omul își întâlnește destinul

exact pe drumul pe care a luat-o

pentru a-l ocoli.”

[sunet clopoței de vânt]

[sunet pagini răsfoite]

[oftat]

[șoptit] Destinul…

Futu-l în cur pe mă-sa… de nemernic!

Ăsta-i din mine! [râde]

[trage și expiră din țigară]

[sunet pași ce scârțâie pe podea lemn]

[zgomot de pornire a unui motor]

[șoptit] „Să nu te înfiori…

[sunet motor sacadat]

… când vezi un actor,

Căci el, doar el,

Își poate sufletul supune minții

Și chipului el potrivește chipuri

Iar toate astea pentru ce?

Pentru nimic!”

Shakespeare.

Deștept bătrânu'.

„Lumea întreagă e o scenă,

[scârțâit] Toți oamenii, actori.”

Fiecare cu rolul lui.

Însă…

… cine e regizorul?

Cine ne distribuie?

Cine ne îndrumă?

Păi, cum cine?

[sunet sticle sparte]

[gâlgâit]

[sunet sticlă lovită de masă] [sunet dop înfiletat]

Doamne…

… eu… eu cine o să fiu?

Tu ai să fii Luca.

E un rol interesant.

Ai să vezi.

[melodie cutie muzicală] Începem?

Te vei naște în cartierul Primăverii.

[suspinat] Doamne, nu se poate pe strada Toamnei?

[șoptit] Fără romantisme!

Aici nu suntem la teatru.

Aici e viață!

Continuăm…

Primii ani de școală…

Liceul…

Prima țigară…

Primul sărut…

Doi ani la Actorie…

Eh, și-acum…

… ne trebuie ceva special.

[oftează] [melodia cutiei muzicale continuă]

Se va petrece într-o vamă.

[cu voce mai subțire] Doamne…

nu se poate în patul unei femei?

Exclus!

Vamă scrie,

vamă rămâne.

Hai…

Treci în scenă!

[muzica se intensifică]

[ușă care scârțâie și se închide]

Te-ai mai gândit?

Ne dai ceva? Scoți ceva?

N-am niciun ban, n-am ce să scot.

Poate e constipat. Ia fă-i un tușeu rectal!

Cu ăștia ce-i?

[bărbat în cămașă: Lovin] Trafic de aur și furt din mașini.

Ce faceți, mă, bolofloacelor, furați?

Nu furăm, bre. Cum să furăm?

Mă jur pe copiii mei!

[încep să vorbească toți]

[femeie romă] N-am furat nimic!

N-am furat auru'!

Hei, hei!

[cântă "Araclema" în limba romani]

[cântă toți]

[ușă trântită]

Ia uite… În curu' mutului zace dracu'.

[bărbat în uniformă: Nedelcu] Te-a mâncat în cur să vizitezi Bulgaria.

Ia zi, de unde ai dolarii?

Poftim?

[sunet palmă, sunet lovitură]

Nu mai înțelegem românește?

[sunet palmă]

Lovin!

Uite cum facem…

Sau iei cinci ani de pârnaie cu tușee zilnice,

sau ni-l dai pe-ăla de la care ai dolarii,

și scapi cu un tușeu rectal mai blând.

[lovitură, Nedelcu icnește]

Ce faci, mă?

[sunet pumn, cap lovit de masă]

Futu-ți morții mă-tii!

Morții mă-tii!

[Luca] Sunt fiul tovarășei Floarea Plătici.

Ce, mă?

[Luca] Sunt fiul Tovarășei Floarea Plătici din CC.

Da, mă, și eu sunt fiul lu' Niculina Nedelcu din Pătârlagele.

[Lovin] Șefu'!

CUVÂNTAREA TOVARĂȘEI FLOAREA PLĂTICI LA CONGRESUL SINDICATELOR

[sunet pumn, scaun rupt]

[Nedelcu] Futu-ți morții mă-tii să-ți fut!

[muzică suspans]

[narator] Tu și destinul tău…

singuri în calea lumii.

Cum să scapi de trecut decât fugind?

[muzică soft]

[Eileen, în engleză] Mi se fâlfâie ce trebuie să faci. Găsește-l!

- [Eileen] Matthew, ce-ai pățit? - [Luca] Un accident. Nimic grav.

[Eileen] Ieri te-am sunat toată ziua.

N-ai răspuns. Am dat rolul altcuiva.

[sunet blitz]

- [Eileen] Poftim. - [Hank] Mersi. Deci, joi la ora 09.00.

Da. Și să nu întârzii, că te omor!

- [Hank] Te iubesc, Eileen! - [Eileen] Mai du-te dracului!

Mi-ai promis!

[Eileen] Ți-am promis? Eu fac tuturor promisiuni.

Știi cum e în lumea asta. Primul sosit, primul servit.

Da…

Poftim?

Cum adică?

Și acum îmi spui?

Și cum dracului s-a întâmplat asta?

Da, rezolv!

Am ceva pentru tine, dar nu-ți ridică nivelul.

Orice.

- Textul? - Nu e un rol cu replici…

dar vei avea un minut de prim-plan. Ai probleme cu nuditatea?

- [Luca] Se plătește în plus? - [Eileen] Nu.

Bine.

- [Eileen] Filmarea e mâine. Ajungi? - [Luca] Da.

[Eileen] La ora 13:00.

Fără scuze, fără nimic. Ai înțeles?

E un regizor est-european și știi cum sunt ei.

Te iubesc, Eileen.

Și nu uita să te epilezi!

[sunete mașini și claxoane]

[pasager] Spre East Side, pe strada 59.

Cea mai rapidă cale spre East Side la ora asta ar fi pe…

Știu. Ia-o pe strada 59.

- [Luca] Bine, dar nu va fi ieftin. - [pasager] E-n regulă.

Nu-ți face griji!

[pasager] Trebuie să iau ceva.

[pasager] Ai grijă de bagajele mele. Am numărul tău.

O să ai timp să bei o cafea.

Ne vedem aici peste vreo jumătate de oră.

[muzică bar]

- [Luca] Scuze, am client. - [bărbat] Eu sunt clientul.

[Luca] Mă scuzați, sunt în timpul programului, mă așteaptă un client.

[bărbat] Taci dracului și condu!

Nu te mai uita în retrovizor că orbești!

[bărbat] Trage pe dreapta!

Acum!

[muzică suspans]

[femeie: Bau!] [râde]

Te-am speriat?

Îmi pare rău. Asta e jungla orașului.

Să mergem. Trebuie să ajung undeva. Ești liber?

Nu vă pot duce. Am ieșit din tură.

Dacă ai ieșit din tură, de ce nu stingi lampa?

- [Luca] Acum e stinsă. - [femeie] Acum e stinsă?!

Ce mama… Oprește mașina, jigodie!

Am seria taximetrului, imigrantul dracului!

[Luca] Bagă-ți-o în cur!

[femeie] Tu să ți-o bagi! Mă lași în mijlocul străzii…

[sunet portbagaj, pași]

[sonerie]

[Luca] Domnule?

Domnule!

Domnule…

V-am adus bagajul.

Domnule?

Domnule? V-am adus valiza.

Domnule…

[muzică suspans]

TURNĂTOR

Domnule?

Domnule…

[zgomot brusc]

[sunet demaraj mașină]

[zumzetul exterior al orașului]

[oftează]

[tunet și ploaie]

[tunet puternic]

[muzică suspans]

[bărbat: Pst!]

Luca Plătici?

[bărbat, în șoaptă] Ești arestat pentru complicitate la crimă.

Ai dreptul de a păstra tăcerea.

Tot ce spui poate și va fi folosit împotriva ta în instanța de judecată.

Ai dreptul de a avea un avocat.

Dacă nu îți poți permite unul, va fi numit un avocat din oficiu.

Întrebări?

Nu? Mulțumesc.

[regizor film] Acțiune!

[regizor film] Ce dracului se întâmplă?

Ce mama dracului se întâmplă?!

Ce FBI? Să-l ia dracu' FBI!

Să-l ia dracu' de film! Să-l ia dracu' de film american!

Krzysztof!

- [regizor] Krzysztof! - [Krzysztof] Da, aici.

[regizor] Ce dracului se întâmplă cu filmul nostru?

Asta e bine?

Asta-i situația.

- [regizor] Ce situație? Ce situație?! - [bărbat] Machiaj și costume pe platou!

[se ceartă]

[bărbat] Jackson, adu-i pe poziții! Toată lumea imediat înapoi!

[bărbat 2] Atenție, nu părăsiți platoul! Reluam filmările în câteva minute.

CASTING

[ploaie]

[melodie cutie muzicală]

[narator] Viața nu are subtitrare. O înțelegi, bine. N-o înțelegi, bine.

Pentru mine, luminile rampei apuneau definitiv.

[melodie cutie muzicală]

- [Elie] Rebecca, arăți splendid, scumpo! - [Rebecca] Mersi, Elie.

[bărbat] Băieți, a venit omida!

O să scăpați în curând de mine.

După ce crăpați cu toții.

[bărbat] Ar trebui să ai grijă la handicapul tău când mai jucăm golf.

- Mark. - Elie.

Niciodată nu e o plăcere.

Elie, ne încetinești.

Mi-ai întrerupt cina

și de câte ori te văd, mi se întoarce stomacul pe dos. Deci, suntem chit.

Care-i treaba?

Îl cunoști pe agent Shelvey?

De la FBI?

Doar datorită reputației.

Foarte interesant.

Trebuie să fii în mari belele, domnule. Eu mă numesc Elie Gotlieb.

Și sunt cel mai bun consilier juridic pe care banii nu-l cumpără.

Ce Dumnezeului ai pățit?

Ești indian sau faci parte din Hare Krishna?

Sunt român.

[Elie] Român…

Nu putem fi toți perfecți.

[Elie] Clientul meu a spus ceva care să-l poată incrimina,

a dat vreo declarație pentru care să-mi fac griji?

- [Shelvey] A folosit dreptul de a tăcea. - [Elie] Bun.

- [Elie] Bun. Ne place. - [Shelvey] Luca…

[Shelvey] Începe prin a ne spune ce ai făcut ieri.

Treci peste rutina zilnică și zi-ne despre clientul luat de la Gara Grand Central.

La ora 21:00, staționam la Grand Central în căutare de clienți. Apoi…

a venit un tip la mine care m-a rugat să-l duc pe Eastern Avenue.

[Shelvey] Acesta e tipul?

[Elie] Dă-mi să mă uit… Dă-mi-o!

[Elie] Dumnezeule mare!

Stați așa! Ce-nseamnă asta?

[Elie] Ăsta-i Canarino. Hei, ăsta-i Canarino!

E semnătura lui.

Pe bune! Pe cine păcălim? Știm cine e criminalul.

- [Elie] Nu e băiatul meu. - [Shelvey] Dle Gotlieb, ia-o ușurel!

O iau foarte ușurel.

Poate că adevăratul criminal a vrut să credem că Nardi e vinovatul.

Voi, ăștia de la FBI, veniți numai cu teorii conspiraționiste elucubrante.

Știi ce? Poate că nu e de deloc un inocent imigrant român taximetrist.

Poate că e… Ce ești de fapt? Un spion rus?

Sau poate un asasin albanez.

[Elie] De fapt, știți ce?

Mai bine îi recoltați un fir de păr

al cărui ADN să-l analizați în laboratoarele din Langley,

ca să vedeți dacă nu cumva nu e vreun nenorocit de ninja Yakuza!

[Elie] Știm cine e asasinul și nu e băiatul ăsta.

La ora 21:00, un apel anonim a raportat o crimă pe strada East End.

Așa… Și?

De altfel, apelantul a precizat

că a văzut taxiul domnului Plătici în fața clădirii.

[Shelvey] Șoferul a scos o valiză din portbagaj,

a dus-o în casă…

Cinci minute mai târziu a ieșit din clădire și a plecat.

Și toate astea s-au întâmplat

în timp ce domnul Plătici aștepta un client la Gara Grand Central.

[sunet chei]

[deținut: Bu!] [râsete]

[un deținut cântă]

[muzică suspans]

[sunet metalic] Luca Plătici. Ridică-te!

În regulă. Arată-mi mâinile!

[gardian] Așa. Hai, să mergem!

În regulă. Vom discuta în timp ce mănânc.

Fiindcă am luat o pastile și mă doare stomacul de mor.

[Elie] Pe mort… îl cheamă Maurizio Bastelli.

Îți sună cunoscut?

Nu citesc ziarele.

Asta e problema cu tinerii de azi. Nimeni nu citește ziarul.

[Elie] Mă rog, a făcut parte din Familia De Cavalcante

și a fost ceea ce ei numesc un "Capodecina".

O parte din el e om de afaceri, restul de multe părți e o jigodie.

[Elie] Mă rog, a fost arestat de FBI

pentru o tonă… de cocaină.

Îl pășteau ani grei de pușcărie.

Însă în loc să fie corect și să-și țină gura,

să-și ispășească pedeapsa, s-a gândit să-i toarne pe toți.

Desigur, Familia află despre asta

și pune recompensă de un milion de dolari pe capul lui.

Asta îl sperie de moarte. Așa că

intră în programul de protecție a martorilor.

Apoi dispare în neant timp de șapte ani.

Pur și simplu dispare.

Când se hotărăște să reapară, băieții îl așteptau.

Restul îl știi.

Nu, nu-l știu.

Ah, ce bun e!

Vrei o gură? Hai, ia, e tare bun!

E o rețetă de familie. De la soția mea.

Singurul lucru bun moștenit de la maică-sa.

De fapt, mint.

Și maică-sa era destul de bună la pat.

Ai prins ideea, nu-i așa?

Nu? Bun, păi…

Deci, Bastelli…

avea un plan.

A luat trenul, s-a dus în oraș,

avea un bilet doar dus către Santa Domenica…

S-a urcat în taxiul tău și s-a dus direct acasă.

Dar asta n-a contat fiindcă atunci când a ajuns acasă,

băieții îl așteptau.

Sărmanul nemernic nu a avut nicio șansă.

Dar de unde știți toate astea?

Am fost la audierea pentru cauțiune.

Acum ascultă-mă cu atenție!

Poliția n-are nicio dovadă împotriva ta.

La momentul crimei,

erai într-o cafenea, la trei străzi distanță,

și-ți comandai un latte dublu.

Totul a fost surprins pe camerele video.

Au presupus că i-ai văzut pe Nardi și pe Brandino.

Dar nu i-ai văzut.

Problema s-a rezolvat.

Încercau să te sperie. Nu te înscrie în programul de protecție,

căci în clipa aia,

o să devii martorul lor.

[hărmălaie]

[reporteră] Dle Brandino, de la STV. Vă pot pune câteva întrebări?

Da, bineînțeles.

Spuneți-ne, cum l-ați omorât?

Cine a spus că l-am omorât?

Cine dracului a spus că l-am omorât?

Să te ia dracu' de curvă! N-am omorât pe nimeni!

Ce vrea jigodia asta? Târfă ordinară!

Domnule Rosetti!

Domnule Rosetti, aveți ceva de declarat?

Acțiunea poliției reprezintă un abuz asupra clientului meu

și nu există niciun martor.

Vom ataca în justiție acest abuz al autorităților.

- [reporteră] Ne spuneți… - [Rosetti] Mulțumesc.

Așadar, Nick Brandino, unul dintre cei mai cruzi asasini ai Mafiei Jersey,

a fost eliberat pe cauțiune.

Însă procesul e departe de a se termina, iar canarul din gura lui Bastelli

îi avertizează

pe cei ce vor să ciripească la poliție să se gândească bine.

Îți cunosc chipul

și locul de muncă.

Te-ar putea găsi.

[Luca] Și… ce îmi puteți garanta?

Te recomandăm la WITSEC

pentru a fi inclus în programul de protecție a martorilor.

Adică să mă îngrop de viu.

Nu, mersi.

[Mark] Poate că ar trebui să te mai gândești.

Răspunsul meu rămâne "nu".

[Mark] Ești sigur?

Da.

Bine.

[melodie country]

[muzică suspans]

[sunet ușă]

[Luca] Trage! Trage, nenorocitule, trage!

[plânge]

[muzică clasică]

[muzica se oprește]

Ei bine, Clarice…

… s-au oprit mieii din a zbiera?

Mi-aș dori să mai pălăvrăgim, dar…

… servesc un vechi prieten la cină…

Servesc un vechi prieten… la cină.

Pa!

Servesc… [sunet glonț]

[sunet cioburi sparte]

[sunet glonț]

Nimeni nu te obligă să accepți.

E adevărat că FBI-ul vrea să-i condamne pe Canarino și pe Brandino,

și să stopeze filiera New Jersey.

Avem dovezi destul de clare,

acum că ADN-ul acestora s-a găsit la locul faptei.

Însă e mare nevoie

de un martor direct.

Asta e tot.

Ce-mi oferiți?

[Sinclair] O nouă identitate. Un nou chip. Un nou nume.

Cheltuieli pentru mutare. Alocație lunară în primele șase luni.

Și, desigur…

… protecție.

Știi, din 1971, când a început programul,

niciun martor protejat nu a fost asasinat.

Și Bastelli?

A făcut niște alegeri greșite.

A părăsit programul pe cont propriu.

L-au găsit și l-au ucis.

Cred că ne vom înțelege de minune.

Te vom trimite la centrul nostru de instruire, de lângă Washington.

Vei discuta cu psihoterapeutul nostru.

Vei rămâne acolo până la definitivarea noii tale identități.

Asta e tot. Ai întrebări?

[înregistrare audio] Numele meu e Hertha Schmitz

și sunt consultant psihoterapeut în implementarea unei noi identități.

Vom urma pașii metodei: "Memorie și identitate.

Reflex, obișnuință și voință." a profesorului Herbert Blausteiner.

O metodă cu rezultate excepționale.

Prima lecție: "Renunțarea la vechea identitate."

Aici sunt noile tale acte de identitate.

Biroul de protecție a martorilor din București nu știe cine ești.

Cei de acolo știu doar că trebuie să te protejeze așa cum am face-o și noi.

Ei sunt cei care ți-au furnizat noua identitate.

- [Luca] Sunt de încredere? - [Sinclair] Așa sperăm.

Telefon dual SIM.

Probabil că autoritățile române îți vor confisca unui dintre carduri.

- [Luca] De ce? - [Sinclair] Din obișnuință.

Ai acest card SIM pentru urgențe.

De pe acest card poți contacta două numere.

Pe mine și pe contactul tău de la Ambasada SUA din București.

Dacă simți că ceva nu e în regulă,

sună-ne și vom veni imediat să te mutăm.

Ai aici 5.000 de dolari, bani gheață…

… și cardul de credit.

Bugetul tău pe următoarele șase luni e de 60.000 de dolari.

Ai întrebări?

Mai e România acolo unde am lăsat-o?

[muzică suspans]

[femeie] Așteptați aici.

[Cucu] Domnul Luca Tănase?

Domnul Luca Tănase?

Da…

Porcul nu se taie de dimineață.

Pardon?

Cucu…

Cucu!

V-am speriat?

Inspector șef Serafim Cucu, Direcția Protecția Martorilor.

- [Cucu] Ăsta-i tot bagajul? - [Luca] Viață nouă, garderobă nouă.

Și reședință nouă. Haideți după mine!

[Cucu] O să vă placă mult de tot.

Duster, mister Tănase, Duster!

Simbolul aristocrației românești.

- [Cucu] Asta e vizuina protejaților. - [Luca] Mai stă cineva pe-aici?

[Cucu] Niște găini. De-acum, și-un cocoș.

- [Luca] A cui a fost casa asta? - [Cucu] A lu' Burebista.

[Cucu] De ce? Vreți s-o cumpărați?

E casă naționalizată.

O să stați într-una din camere.

Am fost de dimineață să aerisesc, da' n-am avut timp să fac aprovizionarea.

N-am vrut să întârzii la aeroport, domn' Tănase.

Aveți, oricum, un Mega în apropiere.

Ce-i aia "Mega"?

[Cucu] N-aveți Mega-n America?

Eh, asta e. Țară nouă, opțiuni puține.

[Luca] La noi, totul e mega.

Ia uitați! O bijuterie, domnu' Tănase!

Bine ați revenit în România!

Hai să vă arăt și restul.

De unde știți că am mai fost în România?

[Cucu] Păi avem așa: Tănase Luca,

născut în comuna Ciolănești, județul Teleorman.

Unde e și îngropat din '87.

Dar, na. Ținând cont că a votat la toate alegerile, aveți o stare civilă ambiguă.

Deci ați fost în România măcar la naștere și la înmormântare.

[sunet apă care curge]

[Cucu] Aia se limpezește dacă o lăsați să curgă.

Cum vi se pare cuibușoru'?

Nu e Ritz-ul din Londra, dar nici o împuțiciune din Bronx.

[Luca] Ați fost și în Bronx?

[Cucu] Băi, pulă!

Vezi că nouă ni se rupe de pașaportul tău americănesc.

Tu pentru noi ești un șobolan,

sifonar care se ascunde.

[apa picură]

Gata… Ai aici buletinul și cheile.

Rămâne una la noi, să ne asigurăm că trăiești.

Dă-mi mobilul!

Ce-i căcatu' ăsta?

Chinezărie…

Asta rămâne la noi, să nu te-asculte ăia de care te-ascunzi.

Și o s-o folosești, în schimb, pe asta.

Pe care o ascultăm doar noi.

Să nu îndrăznești să scoți cartela din telefon!

Nu vorbești cu vecinii, nu iei legătura cu rudele!

O să vin zilele astea pe-aici, să văd cum te-ai aranjat.

Dacă apare vreo manifestare neplăcută, eu sunt doctorul tău.

Ai numărul meu în telefon. Cucu, dacă n-ai reținut.

Zici Cucu în telefon și-am apărut. Cucu, am apărut.

Peste mine nu-i decât Dumnezeu.

O să-l cunoști și pe el zilele astea.

Încântat de cunoștință… domnule!

Dacă am fost eu în Bronx, ă?!

Tu-ți morții mă-tii!

[melodie "Blue Canary"]

[râsete]

Luca și Matei.

Ai dispărut. [voce soprană pe fundal]

Bă, da' chiar înainte să dăm lovitura.

Te-am căutat peste tot, îți dai seama. Nu te-am găsit.

Am vorbit și cu maică-ta.

Bine, nu direct, că m-a ținut la ușă, zgripțuroaica.

Chiar așa, mai trăiește?

- [Matei] Și tu unde stai acum? - [Luca] La Marriott.

[Matei] Evident, normal.

Mă, da' toți americanii când veniți pe-aicea, vă bagă acolo.

Ce e, ghetou? Ce-i ăla?

De când n-ai văzut tu Bucureștiul? Ia zi!

Păi de când am dispărut în ceață.

Te-am căutat. M-am uitat după tine pe IMDB, special să văd.

Ce-ai jucat pe-acolo?

- [Luca] Mi-a schimbat impresarul numele. - [Matei] Lasă-mă…

- [Matei] Și cum te cheamă? - [Luca] Matthew Rodriguez.

Cum, mă? Matthew Rodriguez?

Salutare! Ce faci?

[oftează]

[Matei] Ia zi, când ne mai vedem?

[pași]

Nu există camere, ci doar două microfoane.

Unul în bucătărie, altul în baie.

Dacă ai și cea mai mică problemă, vii la ambasadă și vorbim. Bine?

Și-ți găsim alt loc.

Sper să nu existe probleme.

Poftim…

Ia ăsta.

O să le bruieze microfoanele.

E doar pentru situații de urgență.

Nu-l folosi prea des,

altfel vor afla și-l vor confisca.

[sunet chei, scârțâit ușă]

[vecină 1] Dă javrele alea mai încet, că ai înnebunit tot cartierul.

Să știi că ți le otrăvesc într-o zi!

[vecină 2] Ne apără de hoți, otravă nenorocită ce ești!

[vecină 1] Care hoți?

Că nu vine hoțul la tine, de proastă și urâtă ce ești.

De-aia au plecat toți de lângă tine.

[vecină 2] N-au plecat, ai mei au murit.

- [vecină 2] Comunista dracului! - [vecină 1] Ce-ai zis?

- [vecină 2] Comunisto! - [vecină 1] Capitalistă împuțită!

[vecină 1] Ați furat, ați distrus! Și-acu' v-ați mai luat și casele înapoi.

Hoților!

[vecină 1] - Hoților! [vecină 2] - Curvelor!

[vecină 1] Ce-ai spus?

- [vecină 1] Nu ți-e rușine? - [vecină 2] Cum îndrăznești să spui asta?

[se ceartă]

Vedeți ce cotlet frumos vă dau? Să-l faceți în sânge.

Aoleu! V-am stropit?

Vă mai dau ceva?

O momiță, un ficățel? Sunt proaspete.

Avem carmangeria noastră.

- [Luca] O bucată de mușchi de vițel. - [măcelar] Mare, mică?

[Luca] Vreau să-mi fac un steak tartar.

- [măcelar] Vi-l toc mărunt? - [Luca] Nu. Mă descurc.

[măcelar] Capere, hașmă, muștar, piper, sos Tabasco…

[Luca] Sos Worcestershire și-avem tot ce trebuie.

Și să nu uitați de gălbenușul de ou crud la sfârșit.

[Luca] Nu uit.

Parcă vă cunosc de undeva.

- [măcelar] Ați locuit prin cartier? - [Luca] Nu.

Avem și creier.

Știți că… nu se prea găsește.

[măcelarul râde]

[muzică clasică, pian]

[melodie "Saloon Bar Daisy"]

[muzica se oprește]

[pași pe trepte] [Giulia: Pst!]

Poți, te rog, să-mi iei ceva de la Mega?

Ai banii aici, ai și lista.

Dacă face mai mult, îți dau când te întorci.

Să bați la ușă când vii.

[pași pe trepte]

[ușă trântită]

[scârțâit ușă]

[pași apăsați pe trepte] [muzică desene animate în depărtare]

[ciocănit ușă]

[bărbat vorbește neclar]

[bărbat vorbește în chineză] [Luca] Am greșit ușa. Scuze.

[muzică tare, percuție, tobe]

[sticle sparte]

[muzica se oprește] [sunet aripi și cântat de porumbel]

E secretul meu.

Micul meu Eden.

Aici putem vorbi orice, că nu ne-aude nimeni.

[narator] Oamenii nu se leagă unii cu alții numai prin armonie.

Se leagă tainic și mult mai profund prin răni.

[Giulia] Când aveam 16 ani, m-am îndrăgostit de un motociclist.

M-a scos la produs în Italia.

Mi-a luat toți banii, dar eu tot îl iubeam.

Și după aia m-a vândut…

Unor țigani din clanul Danilov.

[melodie cutie muzicală, zbatere aripi]

M-au dus în Spania ăia.

Când am ajuns la 20 de clienți pe zi, am clacat.

Am vrut să fug, m-au prins…

M-au bătut, mi-au dat cu spray cu piper în ochi

și m-au plasat într-un bordel de pensionari din Austria.

I s-a făcut milă unui paralitic de mine și a chemat poliția.

Asta e tot.

Așa am ajuns aici.

[melodie cutie muzicală] [aripi și sunete făcute de porumbei]

Trebuie să plec.

Știi unde mă găsești.

[sonerie]

[ușă care se deschide]

[Floarea Plătici] Cine-i acolo?

Eu.

[pe fundal se aude slab o romanță]

Luca…

Hai!

[melodie: Drago, Nicu Alifantis]

Ești neschimbată, tanti.

Te doare gura să-mi spui "mamă"?

Da' să știi că eu te-am crescut.

M-ai omorât.

M-ai omorât cu zile.

Dacă începi cu de-astea, plec.

OK.

Ai învățat engleză? Bravo!

Dacă toată ziua mă uit la TV la filme americănești,

am învățat și eu expresiile de bază.

"I love you", "Oh, my God" și "Motherfucker".

Și aia…

… "Fuck you".

Vai de mine! Ție ți-e foame, nu?

Și vii de departe? De unde vii?

- [Luca] Din America. - [Floarea] E departe.

[Floarea] Lasă, că am să-ți fac ceva ce n-ai mâncat în America.

Grătărel cu cartofi prăjiți.

[Floarea] Nu te aud. Stai să-nchid ăsta.

- [Floarea] Zi! - [vecina] Ai lăsat gunoiul afară.

[vecina] S-a împuțit curtea, vaco!

[Floarea] Nu de la gunoiul meu, proasto. Ai umblat tu prin curte, de-aia pute.

Că nu mori odată, să scapi de mine, idioato!

[vecina] Du-te dracu' de curvă comunistă!

Tâmpită am fost eu că te-am lăsat să te muți.

Ai visat până acum la veceul ăla al tău. Curvă bolșevică ce ești!

[Floarea cântă] O adoram de-o viață întreagă

Și cât eram de fericit

Când, într-o zi de mai, senină…

Ăsta e cocul meu de Canastă.

Am plâns și-apoi ne-am despărțit

Stai să vezi…

[Floarea fredonează marșul funerar]

Ăsta e cocul meu de Congrese.

Făceam ravagii cu el în Prezidiu.

Era nemaipomenit!

Căcat… ținea de cald.

[râde înfundat]

[Floarea] Da' nu bem și noi o vișinată?

Hai, bea! Nu-ți fie frică!

[Luca] Nu prea mai beau.

[în șoaptă] Da' de drogat… te droghezi?

Să nu mă minți!

Câteodată.

E chiar așa cum se spune? Ce simți?

De ce întrebi?

Vreau și eu, odată, să iau o "heroină" de-asta.

De ce?

Ca să văd cum ar fi fost în comunism.

[râd amândoi]

N-are un efect atât de puternic.

Nu m-ai întrebat ce mai face Sanda.

- [Luca] Ce face Sanda? - [Floarea] De unde să știu eu?

[râd amândoi]

[Floarea] Ce te-a mai iubit fata asta…

Alta care-o ai pe conștiință.

De ce-ai plecat, măi, nenorocitule?

[Luca] Mai bine plec.

Nu pleci nicăieri.

Cum ai putut tu să fugi din țara ta?

- [Floarea] Ce-ți lipsea? - [Luca] Mie, nimic, dar ceilalți…

Îi bag în pizda mă-sii pe ceilalți!

[sunetul ceasului care ticăie]

Ce treabă am eu cu ceilalți?

Ce, i-am înfiat pe toți?

[în șoaptă] Știi ce-au ajuns ceilalți?

Frații tăi…

Niște bețivi, niște nenorociți…

Niște ratați.

[Luca] Trebuie să plec, am filmare de dimineață.

Ce filmări? Că nu te-am văzut în niciun film.

- [Luca] Păi, mi-am schimbat numele. - [Floarea] Zău? Și cum îți spune?

Matthew Rodriguez.

Motherfucker…

Da' ăsta nu sună americănește.

Tre' să plec.

[Luca] La revedere!

[sunet pași]

[muzică]

[scârțâit ușă, cheie care încuie ușa]

Bună seara.

[Cucu] Unde umbli, domne?

Te-aștept de-o oră cu masa pusă.

Am venit să mă asigur că e totul OK.

O să treacă Dumnezeu pe-aici.

[Luca] Nu așteptam musafiri.

[Cucu] Tudor Tailor.

Nu te-ncurci, moșule, 'ai?

Vezi că astea bat la ochi!

Auzi? Da', ia zi…

[Cucu] Cât îți dau ție americanii pe lună?

Nu zici, ă?

Zi, mă…

[Luca] Aș vrea să mănânc singur.

Hai c-a venit.

[Cucu] Să trăiți!

Luca, vreau să ți-l prezint pe domnul chestor Nedelcu.

Șefu' nostru.

Și-al vostru.

[Nedelcu] Cucule, îl tutuiești pe domnul Tănase?

[Cucu] Și noi… ca între americani.

[muzică suspans]

[naratorul se miră]

Bună seara.

Îmi permiteți?

[sunet ușă închisă]

Domnule Tănase…

De ce vă protejează americanii, domne'?

[Nedelcu] Știu că e secret.

Dacă vreți, îmi spuneți, dacă nu, nu.

Tre' să fie ceva, altfel nu vă trimiteau în România.

Cum credeți…

Luca Tănase…

Am cunoscut pe vremuri un Luca.

Luca Plătici, parcă.

Fiul uneia din CC.

Îi plăcea să se ardă-n cur.

[Cucu râde]

Cucule, caută-mă în mașină!

Și lasă și cheile.

[ușa se închide]

Luca Plătici.

I-am pierdut urma.

O fi murit, săracu'.

O poveste interesantă…

Pe Luca ăla l-am prins cu niște dolari.

Ca să scape, l-a dat în gât pe ăla de la care a luat banii.

Unu', Zarganu…

Care a luat cinci ani cu confiscarea averii.

Vă plictisesc?

Nu…

[Nedelcu] Zarganu…

A ieșit de la pârnaie la Revoluție.

Știți că la noi a fost un fel de revoluție…

Am văzut ceva la televizor.

[Nedelcu] Foarte bun vinul.

O să iau o sticlă la plecare.

Îmi permiteți să iau o sticlă?

Zarganu a fost eliberat și reabilitat.

Acum are certificat de deținut politic.

E bogat. Foarte bogat.

Imobilul ăsta e al lui.

Ni l-a închiriat nouă.

Vă rog să aveți mare grijă de el.

Ziceți că pot să iau o sticlă…

Aveți grijă de sănătatea dumneavoastră!

Mi-a făcut mare plăcere să vă cunosc.

Noapte bună.

[sunet chei]

[pași pe scări]

[muzică suspans]

[se aude neclar vocea lui Nedelcu]

[se aude neclar vocea Giuliei]

[Nedelcu] Te-arunc în stradă, fă! Asta vrei?

Spune-mi! Vrei să te-arunc în stradă?

Mia de euro, fă! Unde-i mia mea de euro?

[Giulia] N-am putut să fac rost.

[Nedelcu] Până vineri vii cu banii, ai înțeles?

- [Nedelcu] Zi, fă! Ai înțeles? - [Giulia] Da.

[pași pe scări și sunet de chei]

MAGAZIN DE PĂSĂRI

[sunet mașini în trafic, ciripit păsări]

[pași pe scări]

[ciocănit ușă]

[Giulia] Cine-i?

Ce-i aia?

Să putem vorbi.

Mănânci niște spaghetti?

Desigur!

O să-ți dau ceva bun de tot de mâncare.

[Giulia scoate onomatopee]

[Giulia țipă, bufnitură]

[chibrit aprins, flacără aragaz]

[sunet apă clocotindă]

[sunet ulei încins]

[sunet apă care curge]

[melodie cutie muzicală]

[melodia devine un vals]

[aripi de porumbei]

[valsul se oprește]

[reîncepe melodia cutiei muzicale]

[melodia se oprește]

Brutărilă

[Cucu] Ce s-a întâmplat?

[tehnician SRI] Ascultă și tu…

[tril pasăre]

- [Cucu] Ce-i asta? - [tehnician] Un canar.

Cred că e un canar. Ăsta-i ciripit de canar.

- [Cucu] Pe cine asculți? - [tehnician] Pe curvă.

[sunet ușă]

- [Cucu] Unde-i, fă? - [Giulia] Ce?

[Cucu] Canarul.

[sunet pălmuire]

[Giulia icnește]

[Giulia] Nu e… N-am… Nu știu…

Banii…

[Cucu] Banii.

Banii!

- [Giulia] Nu-i am, dar fac rost. - [Cucu] Când?

Mâine.

[sunet rochie sfâșiată]

[telefonul vibrează]

Da!

[muzică soft, sunet ușă trântită]

[Cucu] Nu!

- [Cucu] Îl preluăm noi. - [asistent ambulanță] Da, dar…

[asistent] Cum ziceți.

Adună, mă!

[Cucu râde sarcastic]

[Cucu] Te-a mâncat în cur să-ți vezi nevasta?

Ți-au rupt ăștia picioarele.

Domnu' Nedelcu, eu aș vrea să nu mai depun mărturie.

[Nedelcu] Ce vorbești, mă?

Păi tu ne lași pe noi cu ochii-n soare?

Nu mai depun.

Foarte bine.

Îți mulțumim, oricum, de colaborare.

[sunet brichetă]

Ai grijă de tine.

[Nedelcu] Cucule, cheamă un taxi, să-l ducă acasă.

Barbule…

Pupă familia din partea mea.

[claxon, sunet impact]

[alarmă mașină]

Și curva?

Cică mâine.

Dacă mâine n-are banii, mergem la pescuit.

[ciocănit] [în șoaptă] Deschide!

[Giulia] Nu!

- [Luca] Deschide! - [Giulia] Nu pot!

- [Luca] Te rog. Stau două minute! - [Giulia] Nu pot.

- [Luca] Deschide ușa aia! - [Giulia] Ce vrei?

Ce-i ăla? Ce faci?

- [Luca] Un aparat de bruiaj. - [Giulia] Scoate-l afară!

- [Luca] Mi-e frică! - [Giulia] Șt!

- [Giulia] Dacă află Cucu… - [Luca] Taci!

- [Giulia] Înțelege-mă… - [Luca] Taci!

Ai aici cinci mii de dolari și un număr de telefon.

- [Luca] Mâine dimineață îl suni pe Matei. - [Giulia] Cine-i Matei?

Nu contează, un prieten.

- [Luca] Zici că ești prietena cu Luca. - [Giulia] Cine-i Luca?

Eu!

Giulia, îmi pare bine.

Ești tâmpită!

Îi dai adresa, vine, te ia și te duce în Bulgaria. Da?

- [Giulia] Ce să caut în Bulgaria? - [Luca] Ai înnebunit?

Până se prind ei, ai fugit. Înțelegi?

Îți ajung cinci mii până găsești ceva de lucru.

[Giulia chiuie]

Nu pot. Tre' să plec.

[sunet ușă trântită]

[obiecte dărâmate]

[sunet lanț rupt]

[Nedelcu] Cine ți-a dat voie să pui lanț?

De cine ți-e frică?

Ție nu trebuie să-ți fie frică de nimeni. Decât de noi.

Tu crezi că dacă ești american, faci ce vrei în țara mea?

Bă, aici eu sunt Dumnezeu!

Și dacă mă enervezi, te trimit pachet înapoi.

Ai încălcat toate regulile.

Te-ai văzut cu maică-ta, cu Matei Istrate.

Ai luat legătura cu o martoră protejată.

Ce vrei mai mult, ca să te scot din Program?

Unde-i curva?

Care curvă?

Cucule, caut-o, găsește-o și execută ordinul!

Șefu'… fata ne-a mai ajutat din când în când. Știi ce zic?

- [Cucu] Nu-i dăm un preaviz? - [Nedelcu] Ce preaviz?

Suntem combinat siderurgic?

Am înțeles.

Aparatul de bruiaj, până nu mă enervez.

Nu știai că sunt interzise în România?

[Nedelcu] De data asta, scapi cu amendă.

O mie de euro pe lună.

Plătibile la întâi ale lunii.

Domnule Tănase…

… fost Plătici…

… hai să ne înțelegem ca oamenii.

[în șoaptă] Din banii pe care ni-i dai, de mâine, te scap de cotețul ăsta

și te mut într-un loc civilizat.

[muzică suspans]

Ai rămas mut?

În curu' mutului zace dracu'.

Mai ai Chateau din ăsta?

S-a terminat…

Să iei o ladă. Să facem sfeștania de casă nouă.

[Nedelcu] Ne vedem săptămâna ailaltă, pe întâi.

[ticăit ceas]

[se miră]

Gambitul reginei, hm?

Interesant… Interesant…

[ticăitul se întețește]

[plescăie]

[cu vocea schimbată] Taci și mută.

Ce-ai zis?

[cu vocea schimbată] Taca-taca, taca-taca…

[voce schimbată] Taci și mută! [sună soneria]

[cu vocea schimbată] Aștepți pe cineva?

Nu, n-aștept pe nimeni.

Stai numai o secundă.

[curierul] Bună ziua. Domnul Luca Tănase, da?

Comanda dumneavoastră. Semnați aici.

O secundă. E curierul.

Vreți să intrați?

Nu, eu…

Nu, doar las…

Stați.

Nu, mulțumesc.

[cu vocea schimbată] Ce-ai tu acolo, hm?

De-ale gurii.

Șah.

[ciripit canar]

[zgomot ușă deschisă, farfurie spartă]

[Nedelcu se miră]

Îți place aici, la mine.

Ce băiat gospodar!

Gospodar, dar singur.

Nu-i ușor să fii cârtiță.

Ai pus vinul la șambrat?

Păi, n-am știut c-o să mă vizitați.

Cum n-ai știut?

Ai uitat ce zi e azi?

Întâi octombrie.

Întâi ale lunii.

Nu poți să-l dai mai încet? [ciripitul canarului]

Vinul?

Notează-ți undeva ca să nu uiți.

Întâi ale lunii.

Musafir: Dumnezeu.

Ai materialul?

[Luca]Ce material?

Faci pe prostul cu mine?

Vezi că iar îți dau pantalonii jos.

Nu, dar chiar nu înțeleg de ce material e vorba.

[sunet tricou sfâșiat]

Am crezut că ești cablat…

Și vrei să mă înregistrezi.

Ai sau n-ai mia de euro?

[în șoaptă] Aici?

Aici n-am pus microfoane.

Nu ne știe nimeni.

Nu ne vede nimeni.

[sunet vin în pahar]

[șoptit] Secretul nostru.

[canarul ciripește întruna]

Chiar nu poți să-l faci să tacă? [pe canar]

Mă înnebunește.

Ai banii?

Îi aveai pregătiți, banditule.

Ai vrut să mă fierbi?

Am vrut să vă protejez.

Ia uite ce-l fute pe el grija!

Bă, în țara asta, eu sunt Dumnezeu!

Sau, mă rog, unul dintre ei…

Până una alta.

Pe curând.

Ai grijă!

[canarul țiuie speriat, apoi liniște]

Gata!

Și-a încheiat repertoriul.

[muzică suspans]

[pași prin frunze]

[Mike] Dacă crezi că te-au găsit italienii, te mutăm.

Dă-ne trei zile să-ți pregătim alt pașaport

și, până atunci, vreau să stai cât mai ascuns. Bine?

[muzică ambientală, jazz]

[Nedelcu] Zi așa, te-ai apucat de jogging?

Dacă simt c-ai sifonat ceva…

… ești mort.

Unde mai pui că tu ești deja mort și îngropat în comuna Ciolănești.

Zarganu…

… a aflat că te-ai întors în România.

De unde?

Habar n-am.

Cred că de la mine.

[râde sarcastic]

Și ce facem?

Ce putem face?

Dacă i-ai da 50.000 de euro,

cred că te-ar ierta.

Nu stă el în banii ăștia, dar…

e o chestiune de principiu.

N-am cum să fac rost de atâția bani chiar de-aș vrea.

Ar fi bine să vrei.

O să încerc.

Mă suni, îi iau, îi dau și s-a încheiat lucrarea.

Să n-o lungești. Își pierde omul răbdarea.

Era ultima, în caz că aveai de gând să te îmbeți.

- [Luca] Tanti? - [Floarea] Luca? Tu ești, mamă?

[Luca] Eu!

[Floarea] Ce buchet frumos!

Nici în vizitele de lucru n-am primit așa ceva!

Am crezut că e vipera aia de sub mine.

Tu ce faci? Ești bine?

Așa și-așa.

[Luca] Așteptai pe cineva?

Pe Grigore Antipa. Pe cine s-aștept? Pe cine s-aștept eu, mamă?

Ai terminat filmările?

Am terminat, da.

[Floarea] Sper că de data asta, o să-ți dea Oscarul.

Dacă rămân în film.

Dacă îți dă Oscarul,

zici ceva și despre mine?

- [Luca] Da. - [Floarea] Ce?

I love you, tanti.

A dracului pielea pe tine…

Nici la Oscar nu poți să-mi spui "mamă".

Hai, mă, zi!

Zi!

[Aria "Also Sprach Zarathustra", Op. 30] [Richard Strauss]

[cu ecou] Dumnezeule…

Dumnezeule!

Salut, Bobby! Da, cu tine vorbesc, omule!

Și nu fi atât de trist… e doar un Oscar.

[Floarea] Hai, spune de mine!

Și acum…

vreau să mulțumesc…

Academiei pentru…

Dă-o dracului de Academie! Zi de mine!

Aș vrea să-i mulțumesc…

doamnei Floarea Plătici…

așa că aș dori să spun câteva vorbe în română.

Mulțumesc, mamă!

Eu te-am făcut, eu te-am crescut…

A meritat, mamă.

[oftează și suspină]

- [Luca] Mamă… - [Floarea] Da.

Tre' să plec, că am avion mâine.

Mă scol cu noaptea-n cap.

Ai aici zece mii de dolari din banii mei de la film.

Dar ce să fac eu cu atâția bani, mamă?

Zugrăvește.

Ce să mai zugrăvesc?

Când te mai văd?

La premiera filmului.

[muzică, sunet pași]

[telefonul vibrează]

[sunet brichetă]

[sunet apel telefon]

- [Nedelcu] Ce vrei? - [Luca] Am banii.

MĂCELĂRIE

[sunet mașini trafic]

[fâșâit disc pick-up]

[melodie rusească] [Ivan Rebroff - Das Einsame Glöckchen]

[reporter la TV] Am aflat că victima asasinatului

ar putea să fie chestorul Eduard Nedelcu.

La locul crimei există suficiente indicii lăsate

și mă refer, în principal, la canarul din gura victimei.

Iar acest modus operandi pare să arate cu degetul

către o crimă comisă după tipicul mafiei din New Jersey.

Ori asta ne duce încet, încet, către posibilul motiv al crimei,

și anume un martor protejat căruia Eduard Nedelcu îi asigura securitatea.

Dacă se confirmă această ipoteză,

înseamnă că Eduard Nedelcu și-a protejat martorul cu prețul vieții.

Acesta va fi avansat post-mortem în funcția de chestor principal

și înmormântat cu toate onorurile în cimitirul Ghencea militar.

Legătura în studio.

[narator/Luca] La New York, mărturia mea a fost esențială.

Dar cum ăștia nu uită și nu iartă, am rămas protejat pe viață.

A fi… sau a nu fi…

Am vrut să fiu actor și…

am devenit personaj.

Luca.

Toți vrem…

ca viața noastră să arate bla, bla, bla…

Dar vieții i se rupe ce gânduri are cu ea cel care o trăiește.

Ea își vede de ale ei.

Așa că nu contează de unde vii,

ci încotro te îndrepți.

Asta e!

Muzica!

[cântă: "pa-ram-pam-paaa"]

I-auzi…

[melodie cutie muzicală]

[muzică clasică]