Original subtitles

CARTIERELE

MARȚI, 23 SEPTEMBRIE 2025

Vrei cafea?

Am băut deja.

Mă gândeam să plec cu cortul în deșert vreo două zile.

- Să te las în pace. - N-am cerut să fiu lăsată în pace.

Mie mi-ar prinde bine.

Pastilele de colesterol pot fi ridicate după prânz, dar cele de tensiune…

Da, primesc și eu mesajele de la farmacie.

Așa e.

Da, bine.

- Wally, salut! - Bună, draga mea!

- Hai să te ajut! - Nu, mă descurc.

Nu e cazul. Sunt niște vechituri din boxa de depozitare.

Faci un experiment?

Nu, Sam mă ajută să organizez

un curs de științe la centrul comunitar.

- Credeam că nu mai ai voie acolo. - Trebuie să le reintru în grații.

Stai mult cu Sam de câteva zile.

Doar știi că-mi plac renovările.

Așa că scuză-mă! Știința, la fel ca mine, n-are timp de pierdut.

Am venit acasă, dragă!

Am montat două circuite dedicate de 20 de amperi la panoul principal,

ca să nu mai sară siguranțele.

- Minunat! Să reparăm dracu' lumina! - Da, e pe listă.

Ce-s astea?

Piesele care ne lipseau pentru noul cromatograf, ușor uzat.

Ce face cromatograful ăsta?

Ar trebui să ne spună

de la ce creatură provine mâzga ta înstelată.

Cât a costat?

Vreo șapte, cam așa…

Mii?

Nu poți lua averea cu tine. Faraonii au încercat și au fost jefuiți.

- Cine naiba e? - Judy, probabil.

- S-a prins că punem la cale ceva. - Îi fac vânt!

- Salut! - Neil…

De ce ai venit?

Parcă ar fi explodat o bombă în casă!

Tu ești Neil?

- Salut! - Am auzit multe de tine.

Renovăm puțin.

E un pas mare, sunt mândru de tine.

- Cu ce te pot ajuta? - Am venit să iau discul mamei lui Claire.

Discul?

Da. Bruce Springsteen, Born to Run.

Da, încă îl caut.

- I-ai promis. - Știu.

- Nu l-am găsit, am avut treabă. - Renovezi.

Mersi c-ai venit, Neil.

Am citit despre pierderea celor dragi.

Am dat peste cartea asta și cred că ți-ar prinde bine.

E o reinterpretare a teoriei lui Elisabeth Kübler-Ross.

Schimbă contextul procesului de vindecare într-un concept nou și interesant.

După Kübler-Ross, durerea e o progresie liniară,

o trecere prin etape: negare, furie, tristețe etc…

Dar, în cartea asta, durerea e ca o piramidă.

- O piramidă? - Cu acceptarea jos.

Ar trebui să pleci, Neil, să nu prinzi traficul de la ora de vârf.

Așa e.

Știi,

înțeleg.

Nu prea mă placi, e în regulă.

Dar am venit aici pentru Claire.

Suferă.

La fel de mult ca tine.

Așa că înțeleg că nu vezi dincolo de propria durere.

Dar ești tată, așa că ești obligat.

Salut! Eu sunt.

Bună, sunt Erica.

Am căutat numele în baza de date NCIC, în N-Dex și am întrebat un amic polițist.

Ce ai aflat?

Câteva amenzi pentru viteză, atât.

Sam Cooper e cetățean-model.

Bine.

În regulă.

Mersi, Erica.

Înțeleg că te-ai reapucat de muncă? Lucrezi la vreo publicație?

Nu, Doamne ferește! Sunt în continuare la pensie.

Încerc să ajut un prieten.

- Trebuie să ținem legătura. - Ar fi bine.

- Bine, pa! - La revedere!

Ce vrăjeală! Ai fost de acord că mi se cuvin drepturile de autor.

Sunt tot ce am…

Poftim!

- Mulțumesc. - Cu drag!

Salut, puștoaico!

Bună, Art! Mulțumesc.

Te simți bine?

Fostul meu soț mă dă în judecată.

- Din nou? - Din nou.

Îmi pare rău.

- Da. - E mai bine decât să fii măritată cu el.

Mult mai bine.

„Înțelepții sunt înțelepți fiindcă iubesc.

Proștii sunt proști fiindcă au impresia că pot înțelege iubirea.”

Paulo Coelho?

Sau Wiz Khalifa.

Nu e Wiz Khalifa!

- E Paulo Coelho. - Bine.

Da.

Ce mai faci, Art?

Eu?

Îmi văd de misiune.

Și ar fi bine să revin la ea.

- Fruntea sus, puștoaico! - Bine, la fel și tu!

- Chiralitate pe dreapta! - Rahat!

- Chiralitate pe dreapta! - Ce-i aia?

Toate ființele de pe Terra au aminoacizi cu chiralitate pe stânga.

Așa interacționează, ca o strângere de mână.

Nu strângi stânga cu dreapta, trebuie două stângi. La celule, la fel.

Dar rezultatul cromatografiei arată

că sângele de pe ciocan are chiralitate pe dreapta.

- Și ce l-a ucis pe Jack? - Tocmai asta e.

- E ceva nemaivăzut până acum. - Adică habar n-ai.

Doamne! Știința nu e magie, Sam!

Ai cheltuit 7.000 de dolari și nu știi ce-i arătarea aia!

Nu, am cheltuit 7.000 de dolari și acum știu ce nu e.

Nu e un coiot râios. Nu e un cimpanzeu cu blana rasă.

Nu e o născocire a imaginației tale.

- Bine. Și ce facem acum? - Aflăm ce este.

- Alte analize? - Aici ar fi o problemă.

Am folosit toată mâzga la analizele de până acum.

Ca ăla din care am aflat că nu e un cimpanzeu ras.

Sau un coiot râios.

E vax!

Poate că nu e.

Ai zis că arătarea făcea ceva cu gura lui Jack?

Da, dar n-am văzut ce.

- Atunci să aflăm! - Cum?

Îi fac autopsia lui Jack.

Ai voie să faci asta?

Nicidecum. Așa că acționăm rapid, înainte să-l incinereze.

- Mergem la casa funerară diseară. - Ai înnebunit?

Nu e chiar nebunie. Știu locul ca-n palmă. N-au pază, n-au camere video…

Intrăm și ieșim înainte să fim observați.

Sau ajungem în arest.

Uite ce-i…

Ai două variante. Ori renunțăm,

ori mergem până la capăt.

Știm amândoi unde duce prima variantă. Nimeni nu știe unde duce a doua.

Ce vrei să faci?

Cu a cui mașinuță mergem?

De când copiii au plecat și Judy și-a văzut de viață,

caut o dovadă

că viața înseamnă și altceva decât să freci menta…

și s-o arzi aiurea.

Am căutat în cărți, în religie…

M-am delectat cu halucinogene, dar am descoperit o laie.

Până ai murit tu.

Pentru prima oară, am văzut ceva ce nu am putut explica.

Ceva în plus.

Regret că ai plătit prețul suprem, Brooksy.

Drumul mă cheamă.

Tre' să ajung la capăt.

O să-l privesc în ochi pe Dumnezeu, chiar de m-ar arde.

Zboară cu îngerii, Brooksy!

Zboară cu îngerii!

Urcă odată!

CUNOAȘTEȚI LEGEA - CĂSĂTORIE ȘI DIVORȚ

MIȘCARE DETECTATĂ

Bună, Renee! Ce-i?

Paz, scuze că te sun la ora asta…

Am primit o alertă de la cameră, așa că mă duc acolo…

Stai puțin!

…să văd ce e.

Acum ies din tură. Ne vedem acolo. Nu intra fără mine!

Nu-ți promit!

…pe linia pinilor, ca să se rotească butucul.

Băgați șperaclul în gaura cheii.

Începeți din spate și apăsați ușor pentru a ridica fiecare pin.

- Te miști prea încet! - N-am mai făcut asta!

Ar trebui să…

- Mă lași pe mine? - Mai am puțin!

N-o să…

Pe aici!

LILLY COOPER - MAMĂ, FIICĂ, SOȚIE

Sam! Ce-i cu tine?

Sam…

Ce s-a auzit?

Să mergem!

Dumnezeule!

Înapoi! Nu mișcați!

Cât de vechi e sprayul ăsta iritant?

E expirat din 2002.

- Rahat! - Ne-ai urmărit?

Normal!

V-am văzut pe amândoi cu ciocanul ăla, apoi am văzut luminițele alea ciudate.

- Calmează-te, Judy! - Nu-mi spune să mă calmez!

Jack e mort și am impresia că voi doi știți ceva.

- Putem explica. - Explicați mai repede!

E complicat.

Simplifică, fiindcă altfel declanșez alarma de incendiu!

Nu vrei să faci asta!

Vreau să-mi spuneți adevărul pe loc!

- L-ați ucis pe Jack? - Sigur că nu.

- De ce v-aș crede? - De când suntem prieteni, Judy?

- Mă cunoști. - Înapoi!

- Am multe defecte, dar nu mint. - M-ai mințit azi-dimineață.

- Nu se pune! - Jack a fost ucis.

Nu de către noi.

Cine l-a ucis?

Răspunsul e după ușa aceea.

Dacă declanșezi alarma, n-o să aflăm adevărul niciodată.

Sper că n-ai să faci asta,

fiindcă toți ne dorim același lucru.

Dreptate

pentru Jack.

Bine.

În regulă, arătați-mi!

CENTRU COMUNITAR

Cine-i acolo? Arată-te!

Stai!

Drace!

Ești teafără?

Nu. M-ai speriat de moarte.

Ar fi mai bine să ieșiți.

Eu rămân.

Bine.

Da.

Jack…

Ar fi bine să-i urmezi exemplul.

- Ceea ce urmează e greu de privit. - Fac față.

Toate cavitățile au vată îndesată în ele.

Când…

o să-i destup gura, s-ar putea să iasă lichide și mirosuri.

Mă duc la Judy.

Bună idee!

Mi-am zis că ne-ar prinde bine. Mie mi-ar prinde.

N-are nicio noimă.

Camera se activează când detectează mișcare.

Dar nu se vede ce a răsturnat cutia, ceea ce e ilogic.

Bea ăsta! O să te ajute.

Mersi.

Dă-o naibii! Mâine schimb camera, o fi defectă.

O las pornită, în caz că hoțul decide să revină.

După sunete, părea mai degrabă un animal.

- Ca un raton? - Nu, deloc.

Poate îți face careva farse. Ai dușmani?

Nu, i-am ucis pe toți.

Tot respectul!

Deși ar putea fi fostul meu soț.

E un căcănar, scuză-mi franceza!

- Dă-mi detalii! - Nu, ar dura toată noaptea.

Sunt liber noaptea.

Bine.

De când știai despre mine și Jack?

Am văzut cum te-ai uitat la Wally.

Din seara grătarului.

Ce ne-a dat de gol?

Balsamul mentolat.

Nu te judec.

Nu mă las judecată.

Sunt măritată cu Art de 44 de ani.

Ne-am cunoscut la Berkeley în anii '70. Te-ai prins?

Marfă de marfă.

Sigur că da.

Eram o revoluționară cu țâțe libere.

Art era un agitator anticultural.

Amândoi aveam ditamai chica.

Ditamai ideile.

Înțeleg.

Am făcut cum ne-a tăiat capul.

Am hotărât să ne căsătorim.

Am decis să avem copii.

Și când anume.

Am decis împreună.

Suntem o familie, Sam, la fiecare pas.

Asta-i frumos!

Și ne futem cu cine vrem.

Singura regulă e

să nu ne îndrăgostim.

Dar te-ai îndrăgostit de Jack?

Da.

Nu mă amăgesc singură.

Văd că anii mi-au ridat chipul.

Și port haina grea a bătrâneții.

Dar Jack…

Jack a văzut fetișcana din mine.

O vedea.

Și mă respecta ca femeie.

Jack era în stare…

Jack ne vedea pe toți…

așa cum ne doream să fim.

Era bun.

Iar acum nu mai e.

Toată lumea îl iubea pe Jack.

Și Jack a iubit pe toată lumea.

Eram doar una dintre multe altele.

Jack nu te-a descris așa.

Ce a spus?

Că se vedea cu o femeie deosebită.

Se spune că durerea

nu e liniară, ci e mai degrabă…

ca o piramidă.

Cu…

acceptarea la baza ei.

- Cine a zis asta? - Ginerele meu.

E bătut în cap?

Nu, deloc.

E profesor universitar.

O piramidă…

Săracul de el!

Trebuie să vedeți ceva.

Bine, n-am găsit nimic neobișnuit în trupul lui Jack,

cu excepția acestor urme din gâtlej.

Uitați-vă și voi!

Ce sunt?

Perforații.

Majoritatea sunt cicatrizate,

dar unele sunt recente.

Toate duc la baza creierului lui Jack.

- Poate că asta îi făcea arătarea. - Care arătare?

- Avea convulsii, ca și cum… - Ca și cum se hrănea din el.

Ar fi timpul să-mi spuneți ce naiba se întâmplă!

Afacerea a demarat. Eu mă ocupam de artiști, el, de acte.

Când l-am părăsit…

- Știa unde erau banii. - Exact.

Ce nu mi-a furat mi-a cerut la proces.

M-a pus să achit taxele de judecată, așa că am ajuns să mă mut aici cu mama.

- Umilitor! - A fost un coșmar.

Dar mama a murit și am continuat să locuiesc aici.

Dar tu?

Sunt localnic.

Am plecat din oraș cu prima trupă și n-am mai privit în urmă.

- Și, totuși, te-ai întors. - Sora mai mare a avut un accident auto.

M-am întors s-o ajut cu nepoții mei.

Doar aici angajau un baterist fără CV.

- Cum se simte sora ta acum? - I-au pus tije de oțel în coloană.

E indestructibilă, o perspectivă îngrozitoare pentru un frate mai mic.

E de la Glastonbury?

Asta?

Da.

De acolo e.

Cred că din 2010.

- Am fost acolo. - Nu cred!

- Jur pe Dumnezeu… - Nu, n-ai fost.

Eram cam pe aici.

- Chiar ai dat o avere pe bilet? - Unii dintre noi n-au banii oficialilor.

Ar fi în regulă dacă te-aș săruta?

Da.

Dă-ți jos asta!

Nu m-ai rugat.

Așa e.

Hai încoace!

Ce pui la cale, Cicatrice?

Hank, pe recepție!

O doamnă care își plimba câinele a văzut persoane umblând prin casa funerară.

Adică zombi?

N-a precizat.

- Bine. Trimite oameni, ne vedem acolo. - Recepționat.

Nu există monștri!

N-am zis că e monstru.

Nu era coiot, nici cimpanzeu, dar se hrănea din Jack.

Asta credem.

- Examinează-mă! - Să te examinez?

Ai zis că arătarea asta se hrănea din Jack când dormea.

- Am dormit de câteva ori la Jack. - Înțeleg.

S-o fi hrănit și din mine?

- Poate. - Wally, e musai să știu.

Bine, stai jos!

- Examinează-mă și pe mine! - Pe tine? De ce?

Edward a zis că monstrul era în pereții lui.

Acum sunt pereții mei.

Bine zis!

Așa, gura mare!

Bine.

Știi ce să faci.

Cum e?

Amândoi aveți semnele.

Deci creatura s-a hrănit din mine.

S-a hrănit din Sam.

- S-ar putea hrăni din oricine! - Sau din toți.

Poliția!

- Drace! - Mai e altă ieșire?

- Nu, e o singură ușă. - Suntem morți.

Exact!

Știu că sunteți aici!

Arătați-vă până nu se îngroașă gluma!

Mâinile sus!

Ridică mâinile, hai!

- Ce faci aici? - Îmi luam rămas-bun de la Jack.

- Zău? Și ai venit singur? - Da.

Da, sunt doar eu.

Să mergem, hai!

Subtitrarea: Adrian Oprea