Original subtitles

Dacă raportează mașina ca furată, am pus-o.

Să ieșim din oraș și să ne ascundem.

- Nu ai benzină. - Știu.

Fă plinul!

Cu ce?

Hai, mă!

- Gata? Te apuci să-i cheltui? - Vrei la DNA?

- Da. - Atunci hai!

Eu plătesc, tu faci plinul. Un singur lucru te rog.

Fii vigilent! Da?

Cum să fii?

- Vigilent. - Bun.

Ce faci, bă?

Doru!

Haideți aici! A venit căpitanul!

Să trăiți!

Blocați intrarea și blocați și în partea aialaltă!

Puneți mașina!

Blochează accesul!

Toți afară! Mutați panglica, să nu mai coboare!

Să bandajăm răniții mai repede!

Blocați și la parcare! Și sus, și jos!

- Domnule, o declarație? - Blochează presa!

- Eliberați zona! Dăm declarații apoi. - În ce stare…

Contaminați probele.

- Eliberați zona! - Câți oameni au fost răniți?

A fost cineva din interior?

Dincolo de panglică! De ce e pusă acolo?

Fără gură-cască!

Hai! Toată lumea, mult mai în spate! Mutăm panglica.

Doru!

Bă, Dorule! Ce-i, mă?

Ai dormit bine?

Ionel!

Unde am rămas?

Hai, mă! Trezește-te!

Ne-ați mințit. Trebuia să fie doar o repetiție.

Calmați-vă, ce aveți?

A fost ca la dentist. Numeri până la trei, apoi smulgi dinții la „unu”.

Nici nu te sperii.

Apropo, unde ați bântuit aproape o oră?

- Zece minute au trecut. - Zece minute…

Dle căpitan al Poliției Române! Apelez la conștiința dumneavoastră.

Banii ăștia sunt furați.

- Da, nu i-ați furat voi? - Ba voi i-ați furat!

- Adică noi, dar voi ne-ați forțat! - Ce vorbești, mă?

Hai să o luăm din exterior! Voi sunteți eroii acestui orășel sărac.

Toată lumea are nevoie de bani. Ați ajutat. Sunt foarte mândru de voi.

Și dl Adi este mândru de voi.

Ce? Da, foarte mândru. Deci, 12.560.000. Cât e euro azi?

2,7 milioane de euro, exact cum a promis dna directoare.

Împărțit la patru?

Secția, recepție!

Recepție, 101.

Am cerut două elicoptere, de ce văd unul?

Avem doar unul. Al doilea e defect.

Defect. De-aia ne critică lumea.

- Totul e în regulă? - Da.

- Deci? - 675.000 de euro de căciulă.

Bun, atenție la mine! Asta-i partea mea. Asta-i partea ta.

Asta-i a fițoasei de la bancă. Băieți! Asta o puneți în genți separate.

- Partea asta, robinhoților, e a voastră. - Băieți, îmi sunteți foarte dragi.

Stați! În afară de faptul că este imoral, cum de ați ajuns la calculul ăsta?

Facem partea cea mai grea și luăm partea cea mai mică?

Noi am fost cu ideea și cu execuția. Merităm cel puțin jumate.

- Ca principiu. - Ca principiu? Am o întrebare.

- La ce vă trebuie toată suma asta? - Din principiu.

Dacă e să fim prinși, măcar să fi meritat.

Băieți, trebuie să scăpăm de mașina asta.

Noi cu ce cărăm astea?

Mai aveți o pungă?

Adu înălbitorul și scoate numerele! Repede!

Băi!

Ce faceți?

- Trebuia să primim mai mult. - Știu.

- Ne-au mințit… - Pe tine te-au electrocutat.

- Ne-au dat cu cloroform. - Ne-au mai și tras pe sfoară la plată.

Măcar am bani de nuntă.

La asta mă gândeam și eu. O ajut pe Maria cu afacerea ei.

Nu putem să le spunem.

Niciodată.

Chiar îi păstrăm?

Nu știu.

Până ne hotărâm, trebuie să îi ascundem.

Da. Și știu și unde.

Sigur nu e prea la vedere?

Ăsta-i tot șpilul. Abia l-am reparat. N-are cine să umble la el.

…găsim martori, culegem indicii,

pentru a stabili cercul de suspecți.

Ce faci? Mă uitam și eu! Au spart unii o bancă.

Și? Ți-au furat ție din bani? Aveai tu bani la bancă?

Pe ăsta îl știu. Nevastă-sa lucrează cu mine. O curvă.

Uite-o și pe marea jurnalistă!

Cine dracu' se uită la emisiunile ei locale?

Noroc că au jefuit ăștia banca, să apară și ea național.

Luăm amprente, avem criminaliști profesioniști…

Profesioniști pe dracu'! Sunteți proști făcuți grămadă!

- Elena, încetează! - Dar așa e! Nu știu eu?

Uită-te la ăla din spate care pare că măsoară ceva cu banda aia!

- Un bețiv. - Și pe ăsta îl știi?

Toată lumea îl știe. Cumpără cafea și își toarnă rom în ea.

Ăsta rezolvă cazul? E ca și rezolvat.

- Își face datoria. - Niște incompetenți!

Nu i-au găsit pe ăia care au tuns-o pe Maria.

Sau pe ăia care s-au pișat pe rochia de mireasă a Mirelei. Ce, nu-i știu?

Dacă erau breji, rezolvau cazuri la București, nu în orașul ăsta uitat.

Noroc că au spart ăștia mașina băncii, să se mai audă ceva de oraș.

- Vai de capul nostru! - Bună!

Măi, fată, ți-am spus sau nu ți-am spus să ții telefonul deschis tot timpul?

- Mi s-a descărcat bateria. - Ți s-au descărcat neuronii.

Nouă ni s-a descărcat sufletul de teamă că iar ai pățit ceva.

Ai văzut ce nenorociri se întâmplă?

Se sparg bănci, se împușcă lumea.

- Cine pe cine a împușcat? - Taci din gură! Aveam un punct de vedere!

Ordinea și liniștea publică vor fi restabilite cât de curând.

Ironia face că am ajuns la timp la liceu.

Știu. Ceasul ăla nu minte.

Dacă aș fi fost punctual, aș fi contrazis invenția ta.

Da.

- Nu le rezolv eu pe toate? - Ba da. Mulțumesc!

Maria, te rog frumos să mă ierți. Am avut o problemă…

la muncă.

Dacă nu rezolvam traficul în tot orașul, viețile noastre ar fi fost încurcate.

În cazul ăsta, mulțumim că ne-ai salvat de la dezastru.

Scuze!

Ține pasul!

Scuze!

Stai!

Dacă mă scapi așa și la nuntă…

Iartă-mă, nu am vrut.

- Ce-i cu tine azi? - Sunt obosit.

Eu nu cred că e asta.

Săptămâna trecută ai repetat beat și ți-a ieșit.

Nu eram beat, am băut și eu două beri.

Auzi…

- Ai ceva pe suflet? - Nu. N-am nimic.

Ba eu cred că ai.

Și ascunzi de mine.

Ionel…

Așa vrei să pornim pe drumul ăsta?

Bine.

- Ce-i cu astea? - Roțile mele de iarnă, iubita.

- N-am avut loc. Le las la tine o vreme. - Nicio problemă.

De ce sunt șase?

- Șase? - Da.

O mașină are patru roți.

Două-s de rezervă, iubita.

- Trebuie să plec. - Nu!

- Mai stai și cu mine! - Nu pot, sunt în misiune.

Da, mereu ești în misiune. Dă-le dracului și fute-mă și pe mine!

S-a spart o bancă. Nu ai văzut la televizor?

Ba da. Sunt îngrijorată, nu e periculos?

Nu, sunt stăpân pe situație. Nu-ți face griji, bine?

Da.

- Auzi? Sper să-i prindeți pe hoți. - De-asta plec. Să-i prind.

Încui ușa și nu dai drumul la nimeni!

- Știi ce-a pățit iedul. - Știu.

- Nu poate să respire! - Gata! Respiră!

Respiră!

Ușor, nu te panica!

- Unde e căpitanul? - De ce?

- Ți-e frică cu mine? - Nu.

Voiam să vă felicit pe toți.

Simt nevoia să subliniez că totul a decurs cu profesionalism.

- Am avut îndoielile mele, dar felicitări! - Felicitări și ție!

Ce-i asta?

Partea ta.

Nu are greutatea bună.

Mi-am permis să fac o reevaluare a efortului depus de fiecare.

O comisie alcătuită din mine și cu mine a ajuns la concluzia

că dumneata nu meriți decât 75.000 de euro.

Poftim?

Am vorbit de patru părți egale.

Am reținut eu ce ți se cuvenea, fără acordul căpitanului.

- De ce? - De ce?

Ca să vezi cum e când lucrezi cu interlopi.

Ești șocată?

Cine e acum căprioara din fața tirului? Păstrează-l, dă bine la credibilitate!

- Vreau banii mei. - Vorbește mai încet, ne aude lumea!

Fac scandal!

- Ce sumă a fost jefuită? - Dau declarație după ce aflu tot.

- Aveți pe cineva suspect? - Cât s-a luat?

Care e starea paznicilor?

Filmează!

Dnă Evelina, ieri, la 12:30,

mașina băncii a fost atacată de doi tipi neidentificați.

- Paguba? - Încă nu știm.

Facem o estimare cu cei de la Trezorerie.

Nu știți suma din mașină?

Mașina colectase de la patru sucursale, facem o centralizare.

Va trebui să dați o declarație oficială.

Mai târziu. Să aflu pagubele.

Nu, au insistat și cei de la Centrală.

- Au sunat? - Da.

Nu știu ce să le spun.

Că paznicii mașinii de valori sunt teferi.

Lovitura aia…

Vă spun sincer, am văzut steluțe. Nu erau verzi, erau multe, mici și albe.

Când m-am trezit…

ușile blindate erau smulse,

unul descărca sacii…

Colegul meu, aici de față… stătea în genunchi, cu mâinile la ceafă.

Atunci am zis să ripostez, să-l imobilizez pe unul.

Dar aveau pistoale.

Am zis: „Ce faceți, măi, copii, e păcat de voi!”

Unul dintre bandiți a venit, mi-a pus pistolul în față și a zis:

„Atunci roagă-te!”

Și atunci mi-a venit să plâng pentru că…

am crezut că o să…

mă împuște.

- Vă mulțumim. Haideți să luăm o pauză! - Da. Fumați o țigară, vă liniștiți.

Foarte curajoși, băieții!

Da, au îndurat multe.

Da, și paznicii. Eu mă refeream la atacatori.

În orașul nostru? Ziua în amiaza mare? Cu pistoale?

Așa ceva nu s-a mai întâmplat aici. Credeți-mă, eu sunt șocat!

În atâția ani de carieră, niciodată…

- Mă scuzați! Credeți că o să-i prindeți? - Eu zic că da, îi prindem.

Ăștia se vor da de gol, vor cumpăra chestii scumpe.

Mulțumim.

Da…

Sunt convinsă că Poliția Română o să rezolve cazul.

- Suntem la datorie! - Mulțumim!

O clipă doar! Aș vrea să vorbim între patru ochi.

Mă întorc imediat. Vă rog!

Femeie, tu ești nebună? Intri în secție cu rucsacul ăsta?

Nu merge cu ținuta, dar astea sunt vremurile, nu?

Sper din tot sufletul că, în afară de adidași…

- Tu chiar ești nebună. - Ba voi, că ați luat din cota mea.

Eu n-am luat un ban din cota dv. L-am rugat pe dl Adi să fie corect.

- Dar n-a vrut! - Ce? L-ați rugat?

- Ești ditamai căpitanul. Îl obligi. - Nu am cum.

De-asta merg lucrurile așa. Unii nu respectă înțelegerile, alții, datoria.

- Vă rog frumos să vorbiți mai încet. - Poftim?

Nu mă descurc cu banii ăștia.

Vă înțeleg perfect, dar ce pot să fac? Dacă aș putea, aș face orice.

Perfect! Faceți o ajustare în favoarea mea, din cota dv.

Nu zic să fie egal, dar măcar un echilibru…

De ce eu?

Dacă dl Adi interlopul nu vrea, atunci cine mai rămâne?

Mai sunt și ăștia doi de la Semafoare. Rugați-i pe ei! Și ei au primit un sfert.

Să mă rog de amărâții ăia, pentru că Adi a furat din cota mea?

Dnă Evelina, vă înțeleg perfect frustrarea.

O să-l mai rog pe dl Adi să…

Poate vă înțelege, poate-l conving.

Dar nu pot să vă dau.

Nu am cum.

- Ai auzit de spargere? - Ce spargere?

Au spart mașina băncii, ziua în amiaza mare, la noi.

- S-au umplut de bani. - Îi prinde, pui pariu?

- Nu-i mai prinde, au fost organizați. - Nu scapă nimeni în țara asta.

Toată lumea știe pe toată lumea. Se toarnă, se ceartă de la bani.

Trei, patru zile le dau, maxim.

Cum să-i prindă? Aveau cagule, mănuși, tot.

Dacă aveau cagule și mănuși, nu prea au cum să-i prindă.

Fiți serioși! Îi caută altfel acum. După semnal GSM, geolocation…

Pe unde au umblat telefoanele pe strada aia, în ziua aia, la ora aia.

Adună înregistrări de la camerele din trafic.

Tehnologie!

Cine se duce pe traseu pentru diagnoză la semafoarele din centru?

- Eu am niște treabă. - Mergem noi.

Nu puteți. Voi tocmai ați venit, sunteți obosiți.

Aici, Pavel. Sunt eu pe traseu, mă duc eu.

Haide mai repede!

Să nu mă iei iar cu „mai repede, mai încet”!

E o ascunzătoare tâmpită.

- Hai că vine harnicul lumii! - Ce-i mănâncă în cur pe unii hărnicia!

Bă!

Ce facem cu sacoșele?

Nu știu. Îi ascundem pe cont propriu.

Necesită mai puțin spațiu decât dacă-s laolaltă.

Unde?

Oriunde.

Nu acasă sau în vreun loc care să aibă legătură cu noi.

Dar unde?

Într-un loc neutru și nefrecventabil.

Unde?

Puneți-i cât mai bine, cât mai compact! Să nu dea de vreun vameș băgăcios!

Ce fac cu 75.000 de euro? Nu ajung nici să plătesc șoferii de pe blindată.

Și asistenta. Am nevoie de bani. Vin cu ei de acasă? Rămân în pierdere?

Dacă ajungem la pușcărie, ce fac? Merg pe banii mei?

Dă-mi cota întreagă!

- Te rog. - Mă rogi?

Mă rogi?

Banca ta mi-a refuzat de patru ori un credit pentru tratamente.

M-am rugat de voi și v-a durut în cur.

Eu nu sunt banca.

Hai, nu te supăra! Băieți!

Dă-mi un pachet!

Nu-s un om chiar atât de rău.

Și ca să-ți demonstrez…

Îți dau așa un mic cadou de despărțire.

Pleci cu rucsac sau fără.

Au sunat iar de la București. Trebuie să faceți o declarație oficială.

Au trecut multe ore, jurnaliștii speculează.

- Să mai aștepte puțin! - Am înțeles.

Nu e pentru tine.

Hai, vino și pupă-mă!

Ce ai acuma?

Maria nu e acasă.

- Unde e? - Nu știu.

De zece ori mi-a intrat căsuța.

Să vezi ce o ciufulesc! I-am zis să-și țină telefonul deschis.

Parcă vorbesc cu pereții.

Ceva de băut, șefu'?

Doar cafea.

- Tu ți i-ai ascuns? - Da.

- Tu? - Da.

- Nu-mi spune unde! - Nu-ți spun.

E mai sigur așa.

- Sigur e bine să mergem? - Da, ca de obicei.

Mergem la lucru, bem o bere.

- Da, dar… - Dar ce?

Ne-au auzit povestind cum am da noi jaful.

Da, o glumă proastă. Toată lumea știe ce glume proaste fac.

Dacă nu apărem, o să intre la idei. Comportă-te normal!

Poliția face toate eforturile.

Coordonarea echipelor…

Masa dumneavoastră preferată e liberă.

Pentru a stabili ce investigație…

- Imediat dau pe fotbal. - Nu, lăsați la știri! Se uită domnul.

Ne aduceți și nouă două beri, vă rugăm?

Da, dar la această oră camerele nu sunt funcționale.

Din păcate. Sperăm să se rezolve situația.

Ce spuneți despre…

Tata, ești la televizor!

…În orășel, cum s-a putut întâmpla un astfel de eveniment?

Dă-te!

Pătează imaginea orașului nostru.

Ești pe toate canalele, te bagă la fiecare cinci minute.

… toți cetățenii orașului nostru știu

că ordinea și liniștea publică vor fi restabilite cât de curând.

Mulțumim frumos!

Ce oameni!

Al dracului epolet! Ți-l lipesc cu aracet.

Dă mai tare! Vine directoarea băncii.

- Ne puteți da o declarație? - Ce s-a întâmplat?

Ieri-dimineață, în jurul orelor 12:30,

mașina de valori a fost jefuită și nu se cunoaște nimic despre atacatori.

Ancheta este în desfășurare.

Paznicii mașinii au opus rezistență și au fost agresați cu brutalitate.

Sunt teferi și beneficiază de cele mai bune îngrijiri medicale.

Conducerea colaborează cu autoritățile pentru a-i prinde pe făptași.

Întrebări?

- Există un cerc de suspecți? - Din câte știu eu, până acum, nu.

Suma transportată era asigurată?

Conform prevederilor BNR, toate sumele transportate sunt asigurate.

Banii deponenților sunt în siguranță, nu au fost niciodată puși în pericol.

Suma e de 12,5 milioane lei, adică 2,7 milioane de euro.

Puteți confirma?

Suma nu este de 12,5 milioane de lei.

Ci de 21,5 milioane de lei,

echivalentul a 4,8 milioane de euro la cursul actual.

- Cât a zis? - 21 de milioane de lei.

N-are cum, e aproape dublu.

- 21 a zis? - Parcă erau 12.

Cine își va asuma responsabilitatea pentru jaf?

Haideți, vă rog, la ușă!

- 4,8 milioane de euro? - Da, știu.

- Stăm de două ori mai mult la pușcărie? - Tu ești cu matematica.

Clar n-am furat atâta.

La mână nu se simțeau 4,8 milioane de euro.

De unde știi cum se simt la mână 4,8 milioane?

Eram acolo când Adi și căpitanul i-au numărat.

Nu-i cum zice nebuna aia.

Fraudă cu asigurări. Asta face.

Și-a jefuit banca, nu o să se jeneze să fure de la asigurări.

Deci nu suntem doar hoți, ci și escroci de asigurări.

Am găsit!

I-am găsit!

Am găsit o grămadă de bani!

- Unde? - Hai încoace!

Deci fii atent!

Stăteam aici pe canapea. Și, deodată…

am văzut biblioteca, m-am apucat să sortez cărțile.

Ca să facem loc pentru alea noi și…

Ghici ce am găsit!

- O sută optzeci și cinci de dolari! - Asta e cartea mea din facultate.

Măi… Tu ai început să faci economii pe ascuns.

Am și uitat de ei.

Vezi? Noroc cu mine, te umplu de bani!

Da.

- Nu spune nimic de nicio arestare. - Bun!

- Poliția nu are nicio pistă nouă. - Și asta e foarte bine.

Și ancheta e condusă de domnul căpitan Caraion.

- Suntem în siguranță, da? - Da.

Deși știm că nu e cazul să credem tot ce scrie în ziare.

Nu tot. Dar măcar știrea asta.

Unde e biroul doamnei Evelina?

Ne așteaptă.

- Nu puteți intra. - Dați-vă la o parte!

Dă-te la o parte!

Nu am putut să-i oprim.

Nicio problemă, domnii se grăbesc. Rămân eu cu ei.

- E totul în ordine? - Da, mulțumesc.

Ne-ai tras țeapă de nouă milioane. Unde-s restul?

Au fost doar 12!

Am numărat eu cu atenție, erau 12,5!

- Mă lași să vorbesc? - Poftim!

În mașină erau 12,5 milioane.

Unde-s restul până la 21?

Există o neconcordanță între banii din mașină și banii dispăruți?

- Exact. - Interesant.

Neconcordanță? Nouă milioane de lei?

De curiozitate, de ce vă interesează, din moment ce v-ați primit cota?

- Ați luat-o și pe a mea. - Dnă directoare, eu nu am luat nimic.

Sunt foarte cinstit.

Nu am luat un leu din cota dv.

- Spuneți, dle Adi! - Am înțeles.

Ai luat nouă milioane de lei în plus.

Te-ai răzbunat, pentru că noi… Eu ți-am oprit partea.

Așa că ai luat nouă milioane în plus și le-ai pus pe seama jafului?

Deci tu ai luat mai mult decât noi toți la un loc.

Dle Adi, am o curiozitate… La ce etaj se află biroul dv.?

- Nu înțeleg. - Vă rog, răspundeți!

Biroul meu? Deasupra barului meu, la etajul unu.

La unu. Și biroul dv., dle căpitan? La ce etaj de află?

- La doi, la secția de poliție. - Perfect.

Acum la ce etaj ne aflăm noi aici?

- Habar n-am, la doi, la trei? - La patru.

- Patru? - Exact.

Deci, etaj unu, etaj doi, etaj patru.

V-ați prins?

Nu înțeleg. Ce legătură e între etaje și nouă milioane de lei?

Niciuna.

Asta spune ceva statutul nostru social și despre IQ-ul fiecăruia.

Unu, doi… patru.

- Și care-i faza? - Dle Adi!

Ai crezut că, dacă sunt femeie blondă, mă lași ca proasta cu niște mărunțiș?

Am fost corectă cu tine, am fost doamnă, și voi mi-ați tras țeapă.

Eu nu! Dnă directoare!

Tu să taci din gură! Nu ai mișcat un deget.

Deci!

Biroul meu se află cu un etaj mai sus, pentru că îmi asum riscuri mari.

Pe care alții nu au coaie să și le asume. Da, am rectificat suma în favoarea mea.

Dar simplul fapt că vă aflați în acest moment la mine în birou

denotă un IQ foarte trist.

Blondo, ne faci fraieri sau proști?

Oricare. La alegere.

- Vă rog să vă calmați! - Ia mâna!

Doamnă? A venit cineva de la București.

Bună ziua! Lt. col. Parfenie, Brigada Crimă Organizată.

- Am fost detașat. - Bună ziua!

- Păi nu mă ocup eu de caz? - Cine sunteți?

- Căpitan Caraion. - Poliția Județeană?

- Brigada Generală. O să lucrați cu mine. - Bine ați venit!

Și dânsul?

Tocmai mi-a spus dl căpitan că dânsul e martor ocular.

Avem un martor. Foarte bine. Avem multe de vorbit.

Să nu părăsiți orașul.

Spuneți-i dânsului ce mi-ați spus și mie!

- Nu cred că e cazul… - Puteți să-mi spuneți.

Câți erau, cu ce mașină, alte detalii, înălțime.

Vârsta, ceva? Erau mascați?

Ce fac băieții?

Subtitrarea: Cătălina Adnana