Original subtitles

A început cu o glumă proastă.

Bună dimineața!

- Good morning! -Good morning!

- My name is Jenny. -My name is Doru.

How are you?

I'm fine, thank you!

Hello! Good morning!

- My name is Doru. - Well, my name is Ionel.

Eu când ascult ce vreau la radio?

- Și de ce încerci să înveți engleză? - Am ambițiile mele.

Știi câte înveți de pe CD-uri?

Săptămâna trecută câștigai milioane la bursă. Cu aia cum merge?

Pentru aia îți trebuie timp și bani.

Căcat!

- Ai vărsat-o la cât de încet conduci? - Pot să conduc și mai repede!

- Dacă e cazul. - Doar dacă e cazul.

Fii atent, Ionel! Într-o intersecție refulează canalizarea.

Împuțiciune, rahat pe stradă.

Localnicii sună la primărie: „Trimiteți un instalator!”

Vin doi: unul cu o mână așa, în buzunar, ăla era maistrul,

și al doilea, care târa o trusă de scule după el, ucenicul.

Se uită, suflecă mânecile, ia o gură de aer…

Se bagă-n rahat. Încep să se vadă bule.

Se ridică omul. Îi zice ucenicului: „Dă cheia de 13!”

Ce dracu'?

Așa. Dă ăla cheia de 13, ăsta iar se bagă.

Nicio mizerie, nicio bulă de aer.

Se uită ucenicul speriat, zice: „S-a înecat maistrul cu rahat!”

- Ce? - Stai!

Stop, la loc! Gata, merge!

Ce aveți, mă? Unde vă grăbiți? Nu vezi că ne pregăteam să plecăm?

Gata mă, la muncă cu tine.

Termină bancul.

Așa, la un moment dat, se scurge mizeria din intersecție.

Începe lumea să aplaude, se ridică maistrul mândru,

se șterge de rahat și-i zice ucenicului:

„Ionele, învață meserie că altfel o să cari trusa cu scule toată viața!”

- Ai prins-o? - Iar stați degeaba?

- Ce-i? Mă! Stați, pe bune! - Ăsta ce vrea?

Ce-aveți, mă?

Doru! Ionel!

Baftă, băieți!

Ați blocat accesul unei mașini de pompieri în misiune?

Au pornit alarma la semafor!

Mașina băncii îi bloca, nu noi! Care era să ne lovească nacela, șefu'!

Și nu ne respectă nimeni, șefu', toată lumea tot pe noi ne acuză!

Asta-i lumea în care trăim. Sunt multe mașini, că lumea o duce bine.

Treaba voastră e să fiți invizibili, să faceți mentenanța, să nu vă simtă.

Altfel, scoatem toate semafoarele, facem numai sensuri giratorii

și stăm dracu' acasă!

- Clar? - Clar ca bună ziua.

- De ce se sparg toate în capul nostru? - Fac și ei glume.

- Vreau să mai fac și eu glume. - O să facem.

- Când? - Facem de-o să le sară capacele.

Hai că începe meciul! Am rezervat masă.

- Barul ăsta e deschis nou? - Nu, e vechi, dar s-a schimbat patronul.

Ar fi perfect pentru când ieșim de la serviciu.

- Da, vă rog? - Am făcut o rezervare.

- Pe ce nume? - Doru.

Vă rog.

Alo, alo! Masa.

- Asta? - Păi, altă masă.

E singura liberă.

- Noi am rezervat pentru meci. - Așa, și?

E un mare stâlp fix în dreptul televizorului!

Sunt chelneriță, nu arhitectă.

- Vă aduc ceva? - Da, două beri.

Gol, România!

Când eram mic, aveam un set de jucării.

Un orășel întreg, cu străduțe, cu clădiri, cu beculețe.

Cu mașinuțe. Cel mai mult îmi plăcea semaforul ăsta.

Nu știam eu atunci cât rahat o să înghit de pe urma lui.

- Lasă, că spargem mașina băncii! - Ce spargem?

N-am zis că mașina băncii?

A venit blindata, am comutat pe verde, o plimbăm unde vrem noi,

a ajuns pe strada care ne convine, am pus pe roșu, am dat lovitura.

- Ne-am luat mălaiul! - Da, bă, așa e!

Manipulez semafoarele, dezactivez camere de supraveghere.

Dacă mă documentez un pic, deschid eu și blindata.

- Dar cum o ținem pe loc? - Din semafoare!

Comutăm pe roșu și le înțepăm cauciucurile.

- Hai, noroc! - Noroc!

- Oamenii sunt complet tâmpiți! - Ai văzut cum s-a schimbat atmosfera!

Cum să pună botul că facem… Spargem mașina băncii!

Ai văzut cum se uitau la noi? Hai, vorbim, pa!

- Tu ești gluma! - Și tu ești gluma glumelor!

Hai, pa!

Bună seara!

Parfum cu esență de bere. Moartea pasiunii.

Ei, ce să spun!

La bere te-am cunoscut.

Apropo de bere, astă-seară tu trebuia să faci de mâncare.

Da, mă, fac eu sosul, normal!

- Am mai stat un pic cu Ionel. - Mâine la 11:00, da?

Da, bună seara și ție, în primul rând. Da' ce e la 11:00?

- La liceu. - Păi, nu vine maică-ta?

Nu, că nu e ședință cu părinții.

- Ce-i asta? - O să vezi.

Veniți mâine, ca ceilalți părinți.

Cei în viață și cei nedivorțați, vedeți în ce categorie sunteți.

Ne-a zis-o!

Ionel!

Ia zi, de unde facem noi rost de 200 de nuntași?

Păi, de ce 200?

Cu minim 200 putem să încercăm să obținem un avans pentru casă.

În primul rând, nu cunoaștem 200 de oameni. Și…

Uite, asta e cifra corectă.

- Ba nu, că am pus… - Ai înmulțit darul cu 200 de invitați.

200 de invitați sunt 100 de cupluri cu darul la comun.

Ce deșteaptă mă simțeam până s-ajungi tu!

Stai, mă, Mirela!

Mirela!

Îți cresc încasările la nuntă cu 20 la sută dacă îmi arăți sânii.

Arată mai întâi tu!

Nașii. Ai uitat că darul lor e vreo 2000 de euro?

Dacă mai crești cifrele alea, mai continui și eu.

- Nu mai am de unde. - Ce păcat!

Eu tocmai ce m-am epilat.

- Gen, complet. - Renunțăm la desert.

- Și trăsură. - Și porumbeii.

Nu ești în salopetă?

Are Maria o prezentare la școală, mă duc.

Nu-ți dau cafea, să n-o dai pe tine.

Te las pe tine la serviciu, și eu mă duc la școală.

Hai, mă, frate, mă! Tu știi ce tare mă grăbesc?

Am întârziat deja!

LED-urile sunt cu filtru de polarizare, astfel încât animalele nu le disting.

Oamenii le pot vedea, reducându-se numărul de accidente de vânătoare

cu vânători confundați de către colegi cu animale și împușcați.

Dacă aș fi inventat această vestă mai devreme, unchiul meu ar fi fost în viață.

Iar ai întârziat.

- A fost prezentarea ei? - Nu încă, acum urmează.

Deci n-am întârziat.

…i-a sărit scăfârlia în patru direcții diferite.

- Sorin, mulțumim frumos! - Poza.

- E suficient! - Nu mai vânați animalele!

E suficient, Sorin! Mulțumim!

Și acum un nou proiect prezentat de eleva Maria Leonte.

Bună ziua!

Într-o lume în care firmele se întrec în a face ceasuri cât mai precise,

eu vin cu o propunere diferită.

Se numește ceasul „Mai acuși”.

E vorba de un ceas cât mai imprecis, specific mentalității balcanice.

Primul lucru pe care-l veți observa

este că nu mai are doar cele 12 ore cu care suntem obișnuiți, ci mai multe.

E știut faptul că punctualitatea nu este specifică est-europenilor.

Aici, ora are mai mult de 60 de minute, o zi are mai mult de 24 de ore,

iar o săptămână poate să atingă chiar zece zile.

Practic, este un ceas pentru oamenii care întârzie.

Am câteva prototipuri.

Vi le voi arăta la final, dacă aveți răbdare.

Mulțumesc.

Șapte, șase, cinci, patru, trei, doi…

Unu… Dă-i, Ionele!

Hai!

Hai, gata!

Bravo!

Ce-a făcut, mă?

Cum să arunce cu paharul?

Nu știu ce haos ar fi pe străzi dacă n-am fi noi acolo zi de zi.

- Eroi anonimi, asta suntem. - Așa e.

- Uleiul care unge rotițele orașului. - Așa e.

- Forțele speciale de trafic rutier. - Exact!

O masă pentru două persoane? Poftiți!

Am păstrat-o special.

În seara asta, patronul face cinste.

- E ziua lui? - Nu. E doar generos.

Apropo… patronul vă așteaptă în separeu.

Să vă salute.

- Ai ajuns departe, la etaj! - Nu mă face de râs!

Bună seara, eu sunt Adrian.

Doru.

- Ionel. - Spuneți-mi Adi!

- Poftiți, luați loc! Cum vă place la noi? - Frumos, curat. E aproape de casă.

Mă bucur că vă place.

Am vrut să vă cunosc și să vă felicit pentru inițiativă.

Lovitura.

Mașina băncii.

Bun. Nu vă faceți nicio grijă. Totul e în siguranță aici.

- Bine de știut. - Așa, între noi fie vorba…

Despre ce bancă e vorba? Euro Est cumva?

- Doru, am vorbit puțin cam tare. - Aveți toată susținerea și sprijinul meu.

- E bine de știut. - Deci ne-am înțeles, da?

- Ca să discutăm niște detalii înainte. - Înainte de ce?

- Păi, înainte de lovitură, nu? - Despre ce detalii trebuie să discutăm?

Susținerea mea, sprijinul meu…

- Ați înțeles. - Ce înseamnă „susținerea mea”?

- Echipamentul, logistica… Comisionul meu. - Pentru ce?

Pentru lovitură.

Apreciem foarte tare gestul, e chiar o ofertă generoasă.

Dar, știți, noi, în general, acționăm… pe cont propriu.

Suntem bine.

- Adică? - Nu căutăm parteneri.

Acum am înțeles, ce prost sunt!

Deci asta e prima voastră lovitură, așa-i? Am dreptate?

Tocmai de aia aveți nevoie de mine.

Tocmai de aia nu ne încurcăm cu necunoscuți.

Dar eu nu mai sunt un necunoscut, eu sunt Adi, tu ești Doru și el e Ionel.

- Nu, e invers. - Păi, și eu ce-am zis?

Invers.

Deci, băieți!

Sunt conectat cu lumea interlopă, de unde credeți că am avut bani de toate…

Ți-am dat voie să ieși? Mă faci de râs de față cu musafirii?

- Am nevoie la baie. - Serios?

De ce ai încălcat regula?

- Îmi pare rău. - Repetă regula!

- Bacșișurile rămân la patron. - Mai tare!

- Bacșișurile rămân la patron. - N-am auzit.

- Bacșișurile rămân la patron! - …gâtu' mă-tii!

Bacșișurile rămân întotdeauna la patron.

Luați loc! Hai, luați loc la masă!

- Nu mai respiră! - Pe dracu', i-am dat încet.

- I-ai dat în gât! - Ce-i?

De-asta aveam eu nevoie acum.

Dacă o mierlește, spunem că a căzut pe scări în depozit, da?

Cu ăștia doi ce facem?

- Abia i-am cunoscut! - Nu merită să riscăm martori.

Așa, mă, ia uite cine și-a revenit!

Puștiul nostru, așa mă, că am glumit!

Du-te la baie să te speli!

Hai, luați loc, băieți! Gata, a trecut. Stați jos!

Ce ziceam?

- Bacșișul rămâne la patron. - Bine.

- Domnu' Adi, a fost o greșeală. - Absolut.

- Ce greșeală? - Noi am făcut o glumă că dăm lovitura.

Pe cuvânt de onoare că nu dăm nicio lovitură.

Ba dați lovitura.

Așa ați spus.

- Ce cretin! - Da.

Păcat, era aproape de casă.

- Asta e, ne găsim alt bar. - Da.

- Hai, pa! - Pa!

- Vorbim! - Pa!

ATELIER ORA EXACTĂ

Maria!

Nu-i cam târziu?

- De ce n-ai rămas la poza de grup? - Ce poză?

- Lipsește cineva din poza aia? - A trebuit să mă întorc la muncă.

Nu mi-ai spus cum ți s-a părut.

- Un proiect extraordinar. - Mersi.

Bine, dar nu e practic. E un experiment de școală, nu?

Da.

Bun, mă gândeam să nu-l iei prea în serios.

Dar vreau să reușesc să-l dezvolt ca să-l vând.

Să-l vinzi? Cine ar vrea să cumpere un ceas nepunctual?

Sigur nu tu, regele punctualității.

Rămas-bun, prieten vechi!

Ia uite, Ionele!

Sfârșitul e aproape!

- Giratoriul? - Da.

Ne ia pâinea de la gură.

Mai pun și bălăriile alea! De panseluțe aveam nevoie.

Panseluțe…

Pe ăsta l-am pus în primele zile cu nea Cornel.

L-ai prins pe nea Cornel, nu? Stai, că tu nu l-ai prins.

Știi cât bea nea Cornel…

Cum merge, băieții?

Dacă mai faci, te plesnesc.

Deci cum merge înțelegerea noastră? Planul de aseară?

Domnu' Adi, să fim serioși!

Eram beți, astăzi suntem treji, suntem în mijlocul orașului.

Nu avem nicio înțelegere, nicio lovitură.

Ce-am vorbit cu voi?

Nu înțelegeți că noi nu am vorbit serios?

Eu am vorbit serios. Săriți în sus de niște buletine!

Să ai grijă de el!

Dă-mi ciocanul ăla!

Ce-ai făcut, mă?

Deci până mâine aștept un plan detaliat, da?

Domnu' căpitan, au venit doi. Eu zic că trebuie să-i ascultați.

Deci, domnule căpitan, eu sunt Doru, el e Ionel.

- Ingineri la Administrația Străzilor. - Și?

Șoferii ne tratează ca pe niște gunoaie.

- De parcă aglomerația e vina noastră. - Am băut o bere.

Am făcut o glumă.

Am vorbit cu voce tare într-un bar că spargem mașina băncii.

- De ce? - Din prostie.

Ca să părem periculoși.

Măcar să ne respecte lumea, să ne lase în pace.

Dar nu așa se câștigă respectul. Bine, și?

Patronul barului, un interlop pe nume „domnul Adi”,

a luat gluma noastră în serios și acum ne forțează să spargem mașina băncii.

- Poftim? - Și ne amenință, practic, cu moartea.

Ne-a luat buletinele și acum știe unde stăm.

Da. I-au dat o palmă lui Ionel.

- Și ne-a distrus și semaforul. - Să revenim.

- Care bancă? - Euro Est.

- Cine e, mă, Adi ăsta? - Nu știu sigur, dar, după descriere…

cred că e ăsta, Adi Năstac.

Are un bar în oraș.

El e!

Închide tu ușa!

Mă, băieți!

Toată lumea ar avea de câștigat dacă ați fi mai ascultători.

Eu sunt ascultător.

- Adică ce trebuie să facem? - Vorbesc eu cu Adi.

Mulțumim mult.

Dacă tot e să dați spargerea, măcar să nu vă încurce și poliția.

Poftiți?

Stabilim când e lovitura ca să retragem echipajele.

- Mă ocup cu băieții. - Nu vreți să operați cu teamă.

Domnule, nu dăm nicio spargere, să fie clar!

Înțeleg. Dacă nu dați, nu dați și asta e.

Dar, dacă tot se întâmplă,

măcar să știu ca să meargă treaba unsă, ca un ceas elvețian.

Tac-su a fost securist.

Suntem în vizor ca suspecți pentru o infracțiune pe care n-am comis-o.

Și acum ce facem?

Cine are cel mai mult de pierdut dacă noi dăm lovitura?

- Noi. - În afară de noi.

- Fiți amabilă, e urgent! - Treceți, domnule, la rând!

Evelina Pricop, directoare. Ce s-a întâmplat?

Sărut mâna! Urmează să fiți jefuiți.

Dumnezeule!

- De ce nu v-ați dus la poliție? - De acolo venim, doamnă.

- Ce-au zis? - Asta-i și mai grav.

Căpitanul ne-a sfătuit să dăm lovitura, că ne acoperă el.

Vă vine să credeți?

- Cum adică? - Vrea o felie din pradă.

Pe cuvântul nostru de onoare! Am venit la dumneavoastră…

că nu știm unde să mai mergem.

Nu m-am mai confruntat cu așa ceva. Nu știu ce ar trebui să facem.

- Vrei să-mi dai, te rog, puțină apă? - Da. Plată, minerală?

- Tonică. - Tonică.

Hai, mergeți!

Auziți, dar…

Când vă pun interlopii și poliția să dați lovitura?

După palma aia, cred că se grăbesc.

- Apreciez c-ați venit. - Cu foarte mare respect.

- Mulțumim că ne-ați primit. - Dar știți la ce mă gândeam?

Dacă puteți și nu vă încurcă foarte tare…

N-ați putea să dați lovitura…

când vă șoptesc eu?

Doamnă manager!

Deci noi nu dăm nicio spargere, asta încercăm să explicăm!

Nu suntem spărgători.

Sigur, am glumit.

Poliția și interlopii sunt de altă părere.

Sunt nebuni la cap!

Nu văd cine să-i oprească.

Doamnă, dumneavoastră sunteți sănătoasă la cap?

- Mulțumesc foarte mult pentru vizită. - Băi, oameni buni, stați, mă, așa!

Stați… E vorba și despre banii voștri!

E totul în regulă?

Nu pot să cred!

Directorii de bancă sunt la fel de corupți.

- Am mai auzit. - Eu n-am banii la ei.

Altfel insistam cu descoperirea aia de cont.

Trebuie să ne ia în serios cineva.

Care să nu vrea o felie din pradă.

- Da, măcar o persoană. - Stai, aici greșim noi.

Nu trebuie să spunem unei persoane. Ci la toată lumea.

Mă numesc Teodor Leonte, Doru.

El e colegul meu, Ionel Baciu, lucrăm la semafoare.

Avem informații importante despre un atac la Euro Est

și despre gradul de corupție din societate.

Ăsta e aur! E material de prima pagină!

Și se va răspândi rapid în toată presa odată ce-l vom publica.

După aia ce-o să se întâmple? Adică, ce urmează?

O grămadă de scandaluri, demiteri, anchetări.

Un singur lucru pot să vă promit:

nimeni nu va mai îndrăzni să se atingă de voi.

Presa, a patra putere a statului!

Doamne ajută, Dorule!

Am scăpat. Să văd cum o mai scot ei acum cu presa!

Am scăpat, Dorule! E gata!

Eroi, o să fim eroi!

- N-am apărut la ziar. - Eu da.

Serios? Când?

- Nu, mă, că n-a fost mare chestie. - Hai, mă, zi!

- Eram adolescent… - Așa…

A fost o chestie în scopuri caritabile în școală.

- Ce chestie? - O chestie. Am dansat…

- Am dansat macarena 24 de ore încontinuu. - Macarena? Aia cu…

Am apărut la ziar! Am făcut record. Și am câștigat 50 de lei.

Lei vechi!

Sper să menționeze chestia asta în ziar.

Bine, mă, bine.

- Să ne găsim alt bar pentru diseară? - Da, neapărat. Cine plătește?

- Maria? Elena? - Sunt aici!

- Maria! - Doarme la Diana.

- De ce ai supărat-o? - Adică, cu ce-am supărat-o? Nimic.

- Nici n-ai încurajat-o cu proiectul ei. - Care? Ăla, ceasul „Mai acuși”?

I-am zis doar să nu ia lucrurile așa în serios.

De ce nu?

Ea vrea să vândă, cine cumpără aiureala aia?

Tu știi de unde i-a venit ideea?

Din copilărie, când n-ai fost punctual și nu ți-ai ținut promisiunile.

- Adică? - Spuneai că ajungi într-o oră, erau trei.

Spuneai că mergem la mare într-o săptămână, trecea o lună.

„Tati, când facem aia?” „Mai acuși.” S-au adunat.

Așa că, dacă ne gândim bine, tu ești autorul moral al invenției ei.

A venit azi!

E frumoasă.

Dar unde o s-o ținem noi după nuntă? Mă gândeam s-o păstrăm aici.

- Să mă împiedic eu de ea noaptea? - Tu dormi pe partea cealaltă.

Ăsta e de azi, da? Mersi.

- Prima pagină, nu. - Ai găsit știrea?

Pe net, nimic.

Agenții imobiliare, scandal într-un hotel de lux…

Bună dimineața, băieții! Cum merge planul meu?

Am dat tot la ziar.

Ia, ține!

Deci la politice nu e, la cultură, nici atât, nici la externe…

Ești chiar nesimțit. Pe ușă.

Domnul Doru, la borcan.

- Dar nu e loc. - Domnul Adi!

- Ajutor! - Îmi pare rău!

Aveți noroc. dacă apărea la ziar…

Dați-ne drumul!

Pardon!

Doamna de aici…

- Pe cine căutați? - Pe doamna jurnalistă care era aici.

Cu părul până aici și vâlvoi.

Nu mai lucrează la noi, a fost avansată la primărie.

- Și interviul nostru? - Nu știu, ce interviu?

Am dat un interviu! Cu banca, cu interlopul, cu poliția!

Nu mi-a spus nimeni nimic.

- Cine decide știrile aici? - Doamna primar.

- Ce treabă are doamna primar cu ziarul? - E ziarul dânsei.

„Câine furat, lăsat legat în fața sălii de jocuri.”

Uite ce povești crede ziarul că sunt interesante!

Pe jurnalistă au cumpărat-o cu promovarea. Cineva de acolo e implicat.

N-avem nicio șansă.

Telefoanele le aveți în mașină? Foarte bine.

- Mulțumesc că m-ați sunat. - Evelina Pricop.

Căpitanul Caraion, Poliția Județeană. Dumnealui este domnul Adi.

Vă știți de mult?

- De cinci minute. - Adineauri.

Să știți că mă bucur foarte mult că ne-am întâlnit.

Suntem stâlpii comunității, ar fi fost păcat să nu ne vedem așa.

- Vreau să știu cât de serioasă e gluma. - Foarte serioasă.

- Bănuiesc că nu spargeți mașina băncii! - Bineînțeles că nu.

- Decât dacă vreți și dumneavoastră. - Eu?

- Bineînțeles că nu. - Și, atunci, de ce-ai mai venit?

Am vrut să văd să… Să mă asigur…

- Deci eu, nu! - Nici eu, să știți.

Să vă fut, la revedere!

Domnul Adi! Doamna Evelina! Stați un pic! Domnul Adi!

Bun. Nu dă nimeni nicio spargere.

Dar, doar așa, ca imaginație, dacă ar fi fost să fie…

- Despre ce sumă ar fi vorba? - Depinde.

Azi, de exemplu, au fost 11 milioane de lei.

Cam 2,3 milioane de euro.

- Împărțit la patru, asta vine… - 578.000.

De ce la patru? Suntem trei.

Dacă e să dea lovitura băieții de la semafoare, ar merita un sfert.

- De acord. - De ce să-i dau ei un sfert?

Pentru că stai cu cracii-n sus și te lași jefuită?

Și pentru că-ți spun ziua exactă când să jefuiești.

Dacă nu vrei doar mărunțiș.

Treaba e că semaforiștii nu se prea lasă convinși.

Dacă îmi dați voie, un sfat… Dacă vreți să-i convingeți, nu-i presați.

Trebuie să le amenințați familiile, pe cei dragi.

Persuasiune, domnul Adi.

Unde pleci?

- Sunt de noapte azi. - Iar?

Ia vezi!

- N-ai mâncat mai nimic. - Mănânc în misiune!

Ce e?

Să dai drumul la câine și să încui.

Cori!

Cori? Ce m-ai speriat!

Să ne bucurăm de ea!

Șampanie?

Stați, mă!

- Ce v-am făcut eu vouă? - Maria, n-ai nicio vină.

Dacă vă atingeți de un singur fir de…

Ce-ai pățit?

- Nimic. - Nimic?

Niște golani au tuns-o! Au sluțit-o!

Mamă, mamă…

- Tată, ăsta e părul meu? - Da, l-am găsit pe jos la intrare.

Deci știu și unde locuim!

- Ce faci? - Sun la poliție!

- Nu suna! - De ce?

Sunt… ocupați.

Bună seara! Mă numesc Elena Leonte și aș vrea să raportez o agresiune.

Dacă nu-l găseam pe ăla…

Aurul!

- E tot. - Banii!

Sunt toți.

Păi, și ce-au furat?

Nu! Rochia mea!

Miroase urât.

Pipi?

- Nu ați fost rănită. - Nu.

Agresată sexual?

- Nu. - Sigur?

Nu am fost agresată sexual. M-au tuns pe o parte.

E o formă de agresiune sexuală tunderea cu forța.

Ba nu, mamă, nu e.

Trebuie să fiu de acord cu mama dvs. Luăm foarte în serios agresiunea.

Nicio fată nu ar trebui s-o pățească.

Am și eu o fetiță și n-aș suporta gândul că ar putea să pățească ceva.

Dacă ar păți, m-aș simți foarte vinovat. Ca și cum ar fi și din vina mea.

Că nu am fost acolo, alături de ea. Dacă nu fizic, măcar cu gândul.

Sau prin acțiunile… Prin deciziile mele.

- Nu știu dacă mă înțelegeți. - Vă înțeleg perfect.

Cum v-ați prins de pipi?

- Doru! - Scuzați-ne un pic!

Elena, ce faceți aici?

O reclamație. Niște golani au tuns-o pe Maria.

Vai de capul meu, e plin de infractori!

- Nouă ne-au spart casa. - Ce?

Dar n-au luat nimic. Au făcut ceva mult mai grav.

- Ce-au făcut? - Mi-au pătat rochia de mireasă.

Au făcut pipi pe ea!

Hai să vorbim afară! Hai, mamă, să-i spui prin ce-ai trecut!

Îmi pare rău.

De ce să-ți pară rău? Tu n-ai greșit cu nimic.

Și dacă stau să mă gândesc mai bine… Chiar îmi place așa!

Nu, îmi pare rău că am zis ce-am zis despre proiectul tău.

Dacă ai găsit ceva cu adevărat, mă rog, în care să crezi,

e foarte bine să faci acel ceva.

Indiferent de ce spun lumea, eu, mama.

Dacă tu crezi cu adevărat în ceasul ăla, cum îi zice la ceasul ăla?

- Mai acuși. - Așa. Mai acuși.

Lucrează la el în continuare. O să fiu mândru de tine, orice-ar fi.

La mulți ani pentru mâine! E un prototip, dar poartă-l tu!

E deja mâine! Mulțumesc.

Da.

Deci le încuiem pe toate trei, da?

- Să nu uiți să încui după mine. - Unde pleci?

- La o bere cu Doru. - Stai să mă încalț!

Mirela, n-o să te mai atace nimeni.

Dar dacă te atacă pe tine?

Mulțumesc.

- Ai grijă! - Și tu.

- Să le încui pe toate trei. - Da!

- Nu putem să mergem în alt bar și gata? - Deja știu unde stăm.

- Dar nici să mergem la dl Adi! - E mai sigur așa.

Dacă ne cred de partea lui, ne lasă familiile în pace.

- Vă servesc cu ceva? - Da, două beri.

Nu vă supărați. Le treceți în contul patronului.

- Domnul Adi se va bucura să audă asta. - Știu.

- Și telecomanda, vă rugăm. - Imediat v-o aduce colegul.

Să nu spuneți că nu-s drăguț.

Deci chiar o facem?

Bă, ești nebun? O să spargem noi mașina băncii?

Deci nu spargem mașina băncii, încercăm să spargem mașina băncii.

Și o să eșuăm. Cu succes.

Subtitrarea: Adriana Ciorceri