Original subtitles

Povestea ce urmează este reală,

și se desfășoară în anul 1889, în Kladno.

Needucatule!

Needucatule!

Needucatule!

Unde vrei să te duci?

Nu poți avea o meserie în Kladno. Singura soluție e să lucrezi în mine.

Și pot să mă duc în altă parte?

Un om ca Bacher are ochi peste tot. Și toți trag din greu pentru el.

Asta e situația, domnilor.

Suntem slabi atât în tranzacțiile cu acțiuni, cât și pe piață.

Concurența internațională este puternică.

Trebuie să scădem prețul.

Cum? Am ordine de la Viena.

Trebuie să dăm randament mai mare dar cu același salariu.

Hei, ce spui de noua tură de lucru?

- E o idee stupidă a lui Bacher. - Soțul meu are tura aia.

Vineri se duce la muncă la 2 noaptea și sâmbătă pe la miezul nopții.

Trebuie să se descurce.

Dar cine poate suporta asta?

De ce te uiți la mine?

Tatăl tău e metalurgist, nu te poți plânge.

Și Rudolf e miner. Are și el tura aia.

Salariul nostru nu a mai fost mărit de ani de zile.

Nu-i lasă pe mineri să doarmă sau să mănânce.

Doar săpăm și săpăm! La naiba, nu se poate trăi așa!

Hei! Uite-o.

- Ea se duce! - Mă duc și eu!

Nu ne mai plătesc deloc.

Oricum plătești pentru tot. De exemplu, pentru cheltuieli de înmormântare.

Și pentru o lampă. Și apoi rămâi fără nimic.

Știi, noi suntem țintele ușoare.

De ce nu dau drumul la vagoanele cu cărbune să coboare?

Am sunat deja. Nu știu care e problema.

De ce nu lași vagonetele să coboare?

Încă n-a sunat nimeni. Sper că nu sunt vagonete goale.

Ce înseamnă asta? De ce nu munciți?

Nu putem munci dacă nu avem unde să punem cărbunele.

Minerilor, de ce faceți asta?

De ce nu munciți? De ce faceți asta?

Vom munci, dar dați-ne o tură de lucru de opt ore.

- Dacă aș putea să vă dau un sfat... - Nu avem nevoie de sfaturi.

Avem cererea aici. O să v-o citesc.

"Stimați administratori, asta e o cerere din partea minerilor."

"Vă rugăm să acceptați faptul că o tură lungă de lucru"

"este dăunătoare sănătății noastre, în special a minerilor."

"Salariul pe care îl primim provoacă o mizerie de nedescris în familiile noastre,"

"prin urmare, sperăm că salariul nostru va crește în curând."

"Am dori să primim salariul în zilele lucrătoare"

"și să avem tura de lucru de opt ore"

"și duminicile libere."

Absolut corect.

Toată lumea!

- Karel! - Deci, ce mai face mâna ta, Ruženka?

Mai bine. Eram îngrijorat de asta. Nu mai puteam să cos.

- Știi să coși? - Aș vrea să-ți cos ceva.

- Sau să-ți gătesc ceva bun. - Și nu se poate, nu?

Așa merg lucrurile. Toată lumea trebuie să fie metalurgist sau miner.

M-am uitat pe fereastră și avea o rochie albă superbă.

Mă asculți? Mamă!

Rochia aceea era a Liduškăi. Se învinovățește pentru moartea ei.

Nu mi-ar păsa dacă aș muri.

Îmi place o înmormântare cu muzică.

Toți îngerii cântă în rai.

- Dar de ce n-ar cânta? - Termină.

Du-i mâncarea tatălui tău.

Toată munca asta nu-i face bine Ruženei.

Uite, Hudcová, dă-o la școală.

Este doar pentru fiicele șefilor de echipă.

Va învăța să gătească, să coasă și să vorbească cu oameni importanți.

- Știu, dar numai în limba germană. - Și ce dacă?

- N-ar costa nimic. - Și de ce-ți pasă?

Dar știi de ce.

Mereu mi-ai plăcut.

Mă bucur să aud asta. Dar nu vreau.

Ei bine, te poți răzgândi.

- Vrei o bere? - Nu, nu știu.

Văd că nu e ziua ta.

- Ce faci aici? - Îmi aștept soția.

- Ce ai acolo? - Prăjituri cu glazură.

Poftim prânzul, tată.

Stai departe de mine. Cere bani în altă parte.

- Iar fără carne? - Nu mi-e foame azi.

Așteaptă! Nu mi-e foame.

Dă-i-o soțului tău.

Doar râzi de mine.

O femeie n-ar trebui să fie deloc cinstită.

Ți-ar plăcea să bei o bere, nu-i așa?

- Ce faci? - Număr acționarii.

- Acestea sunt scoici. - Dar eu le zic acționari.

Cine sunt ei?

Ei bine, sunt bărbați

care sunt bine îmbrăcați ca Bacher.

Și banii curg la ei.

- Și ce fac? - Nimic, dar trăiesc destul de bine.

Tatăl meu poate fi și el acționar?

Nu se poate. Dar topitoria va fi a noastră.

Ai dreptate.

- Ce vrei? - Sunt soțul tău.

Trebuie să-ți câștig existența, nu? Ieși afară!

- Ce e asta? - Sunt de cheltuit.

Știu că nu ai mulți bani. Ia-i.

Nu aici. Mută-te la mine.

Mai bine te-ai gândi la salariul tău.

Mi-ar plăcea să merg la școala aceea.

Acolo fetele învață să gătească o varietate de feluri de mâncare.

- Și apoi le pot mânca. - Termină.

Nu e pentru mine. Vreau să pot face asta când...

...când voi avea bucătăria mea.

Va fi un dulap Hoosier și o față de masă curată pe masă.

Nu-ți place acasă?

Ce faci?

Asta e ceea ce mi-ar plăcea să am.

- Capul meu? - Nu e capul tău.

- Ochii mei? - Asta.

Gura mea?

- Cum pot să-ți dau gura mea? - Nu știi?

- Unde te duci? - Termină.

- Te-am speriat, nu-i așa? - Ar trebui să fii acasă acum.

Mergi la cârciumă?

Ascultă, vezi-ți de treaba ta. Nu pot merge acasă acum.

- Unde te duci? - N-ar trebui să știi lucrurile astea.

Știu unde te duci. Te duci la ședință!

- Te întrebi de unde știu? - Să nu vorbești despre asta nicăieri.

- Ia-mă cu tine. - Nu e pentru copii.

Dar, Rudla, sunt aproape o fată mare.

Și nu trebuie să te uiți la noi.

- Nu trebuie să te uiți la el. - Îl cunosc.

Ascultă, ai putea face ceva.

Nu e așa ușor. Ai putea ajunge la închisoare pentru asta.

L-aș duce când pot să duc un coș cu cărbuni.

Să mergem.

- Avem o ședință. - Din cauza cererii tale?

Cred că cineva ne va trăda.

Voi face un semn dacă se plimbă cineva prin preajmă.

Mineri! Iată un jurnalist de la Praga.

Și ne va spune ceva interesant.

Există mai multe greve făcute de clasa muncitoare

în Belgia sau în Franța. Lupta voastră este absolut justă.

Trebuie să fie destul de clar pentru toți

că dacă un miner stă în mină mult timp,

e obosit după un schimb de zece ore, chiar dacă nu face nimic.

Munca sa pe parcursul a opt ore nu este eficientă.

Și asta e altceva... dacă poți mânca

și dormi bine, vei săpa în șase ore cât

- în zece sau unsprezece ore ca azi. - Și trebuie să plătim lumina,

- dinamita și alte unelte! - Corect!

Și vrem un salariu săptămânal, nu un salariu lunar.

Și de ce? Să zicem că minerii câștigă banii în acest fel.

E o muncă urâtă și grea în primele paisprezece zile.

E mai bine în următoarele paisprezece zile și pot câștiga mai mulți bani.

Când se calculează salariul lunar, nu au atât de mulți bani.

Nu ne putem considera mulțumiți.

Trebuie să ne dea banii pe baza salariului săptămânal,

chiar și în săptămânile proaste.

Dacă o ține tot așa, minerii vor muri în curând!

- Ce faci aici? - Nu știi, nu-i așa?

Către locuitorii din Kladno! Minerii cer! Jos cu noul program de lucru!

Cheam-o pe secretară!

- Era în cutia poștală? - Da, domnule director general.

Chemați-l pe primar! În biroul meu! Chiar acum!

Cine a făcut asta? L-ai văzut?

- De ce aș ști? - Nu știm.

Mergeți mai departe. Continuați!

Conducerea vrea să evite escaladarea tensiunilor.

Face tot posibilul să vă permită să munciți și să primiți un salariu.

Dar există unii oameni care vor altceva.

Cunoașteți acest fluturaș?

Știu că un miner muncește din greu și nu câștigă mulți bani.

Dar nu trebuie să-l insultați pe domnul director general Bacher

și să vă certați cu conducerea, nu se poate așa ceva.

Depinde de voi să spuneți cine este liderul.

Conducerea nu obligă pe nimeni să facă asta, dar trebuie să vă informez

că managementul vrea să știe

numele acelor persoane până la tura de mâine.

Altfel, conducerea va lua măsuri pentru a rezolva problema.

- Acum puteți pleca. La revedere. - La revedere.

Vino aici, îți dau eu ceva.

Poftim.

Aș prefera altceva.

Dacă aș avea o rochie albă,

- Aș putea fi domnișoară de onoare. - Hei, unde sunteți toți?

Veniți aici! Veniți aici!

Se întâmplă ceva! E primarul Hrabe! Haideți!

Ce-mi faceți, minerilor?

Eu lupt pentru drepturile voastre, dar voi îmi înfigeți un cuțit în spate.

Am promis că vă voi ajuta.

Violența nu rezolvă nimic.

Pământul nu-ți dă cărbunele de la sine, nici dacă te rogi în genunchi.

- Asta e o revoltă! - O revoltă?

- Oamenii vor ce li se cuvine. - Nu te băga, femeie!

Deci, o femeie n-ar trebui să se amestece în treburile voastre, nu?

O femeie ar trebui doar să aibă grijă, nu? Și trebuie să facă minuni

cu mărunțișul pe care i-l dă soțul ei!

Nu mai suportăm!

De aceea bărbații sunt în grevă.

- Ce doriți? - Am fost la mină,

domnule director general. E o revoltă.

- Aș recomanda... - Nu-mi recomanda nimic.

Revolta ia amploare și nu sunt mulți jandarmi.

- Voi chema soldații. - De unde să iau bani?

Avem compania de asigurări!

- Poftim mâncarea. - Poate nici nu mai am nevoie de ea.

Dacă Bacher nu ne dă ceea ce vrem...

- Sirena urlă. - Sirena.

E atât de zgomotos.

Dacă e vreo grevă, spune-mi cât mai repede posibil.

- Sigur. La revedere. - La revedere.

- Mamă... - Du-te la culcare.

Nu vreau să mă culc încă.

Dacă află cine a împărțit fluturașii...

Du-te la culcare acum!

Mamă, de ce n-a fost tata la întâlnire?

Taci, că o trezești pe Ruža.

Dă-mi un ceai!

BINE?! Când vin acasă, să fie gata!

Cine-i stăpânul aici?!

Ajunge!

Adu-mi geamantanul militar din pod! Plec.

- Unde vrei să pleci? - Ce-ți pasă ție?

Ar fi mai bine!

Știi ce spui?

Uită-te la funia asta. Uită-te bine la ea.

O să mă spânzur cu funia asta.

Nu, n-o s-o fac. Ți-ar plăcea...

Aștept...

Bea ceva, o să te simți mai bine.

Plec mâine!

Scoate-mi ghetele! BINE?!

Mă dai jos de pe scaun? Tu?

Eu muncesc ca un bou și tu mă dai jos de pe scaun?

Scoală-te.

- Tu... - Tată!

- Lasă-mă în pace! - Dă-mi funia!

Tată!

Poftim!

Haide, ajunge.

aș vrea să spun

cine sunt ucigașii mei.

Pásek și directorul general.

Am lucrat aici

timp de douăzeci și șase de ani.

Mâna mi-e paralizată

și totul e atât de dureros...

Mayrau (numele minei). Vreau să uit ce s-a întâmplat.

Pot ierta pe oricine vine la muncă. Bacher

După cum vezi... e treaba primarului.

Uite așa arată când cineva se duce la cerșit!

Nu vom munci pentru un salariu atât de mic!

Să se ducă ei singuri în mină!

Știm că ești un om de încredere.

Minele nu pot fi lăsate nepăzite, înțelegi?

Minerii au încredere în tine.

Du-te și adu niște oameni. Nu putem rămâne fără cărbune.

Înțelegi?

Toate acestea sunt doar promisiuni! Vrem tura de lucru de opt ore!

Ruşine lui Bacher! Ruşine să-i fie!

Vrea să uite de noi!

- Dar n-o să uite! - Haideți!

O să-i spunem noi ceva! Ruşine lui Bacher!

Ruşine lui Bacher!

Prindeți-l!

- Ce se aude? - Domnule director general...

Nu vreau să negociez cu greviștii.

Aș lua dinamita în mâini și aș arunca totul în aer.

Nu înțelegi? Bacher asta așteaptă?

- Chemați armata! - De la Praga?

Nu, din Cheb!

Nu e nevoie să ne dați afară.

Plecați!

Plecați! Duceți-vă naibii!

Duceți-vă naibii! Plecați!

- Nu mă înțelegi? - Crezi că sunt un hoț?

- Mereu am luat nămol. - Tăcere! Du-te naibii!

Ruşine să vă fie! Bacher nu vrea să ne dea nămol, așa-i?

- Vrem ce e al nostru! - Dacă nu taci...

Și ce? Și ce?

Știu să îndrept o armă. Dar e doar un băț.

- N-ai îndrepta o armă și n-ai trage. - Dacă tu crezi asta...

- Mi-ar plăcea să fugim. - Unde?

Cu tine. Poate la mare.

Nici n-ar fi frumos.

S-a convenit ca

toți minerii să poată merge la muncă mâine

datorită unei cereri din partea primarului.

Semnat de Hrabe, primarul.

Deci e treaba primarului!

- Și-l lasă să stea aici. - Ruşine să-i fie.

- Ruşine să-i fie! - E prea obraznic!

De ce n-ar fi? Minerilor le e prea frică de el!

- Ar trebui să mergem la conducere! - O să mergem, dar fără tine.

- De ce? - N-ai putut să ne ajuți.

Încă ești beat.

Rămâi aici, Em??

Nu vreau.

Mamă, minerii au fost la primărie adineauri.

Primarul a spus că Bacher plătește jandarmii din banii de asigurări

și vrea să cheme soldații.

Din banii de asigurări! Și noi dăm bani pentru asta.

Soldații vor fi aici pe banii noștri!

- Duceți-vă acolo! - Nu mai trebuie să tăcem!

Nu e vorba doar de o tură de lucru. E mai mult de atât!

Trebuie să mergem cu minerii! Unul pentru toți și toți pentru unul!

La birou.

Cum îndrăznești? Ești concediat!

Ești concediat! Afară!

De ce nu muncești, tată?

Ce? Du-te dracului!

M-au concediat din cauza grevei ăleia.

- De-asta m-au dat afară. - Tată...

Femeilor, fiți rezonabile. De unde să-l iau?

Ne pune într-o situație proastă, nu?

Mai devreme ai vorbit despre grevă.

Ne e foame, dar trebuie să îndurăm.

Karel, și eu sunt concediat.

Nu-ți face griji. N-o să dureze mult.

Dar cine poate îndura asta?

- N-am lucrat niciodată în oraș. - Dar minerii trebuie să câștige!

Nu știu cum se va termina.

Sper să nu se întâmple nimic rău.

Sunt prea mulți soldați și jandarmi aici.

Oamenii pot face orice dacă le e foame.

Dar ce s-ar putea întâmpla? La urma urmei, avem dreptate.

- Te duci la muncă? - Vrei să fie minele inundate, așa-i?

Nu e nevoie să recrutați spărgători de grevă.

Termină.

O s-o rezolvăm noi cu tine.

Mulți oameni au fost concediați.

Cred că lor n-o să li se întâmple nimic. Dar se înșală.

Dar ce se va întâmpla?

Cum se va termina?

Oamenii noștri o duc rău acum.

Uită-te la mineri. Nu mai pot.

Și metalurgiștii? E la fel.

- Atunci, noapte bună. - Noapte bună.

Noapte bună.

Fă-te bine.

- Ce cauți? - Biciul.

- Pentru ce? - Pentru greviști.

- N-o să pleci nicăieri. - De ce îți mai e frică?

Nu spui nimic. Eu nu vreau să am de-a face cu asta.

Uite, nu mă simt bine.

Chiar nu te simți bine.

Vino în pat.

Ar fi trebuit să-l poarte la confirmare.

Ar fi fost atât de frumos.

O să-ți stea bine și ție.

De ce atâta zarvă? O crenguță din floare?

- E sfântă, știi. - De ce a trebuit să folosească sabia?

Oameni buni, asta vă place?

Vedeți sabia asta? O vedeți?

Bacher e de vină pentru tot! Trebuia s-o facem cu ani în urmă!

Să mergem după Bacher!

Aveți vreun ordin pentru mine, domnule director general?

Am organizat totul singur. Dar poți să dai drumul la câini.

Haide! Prinde-l!

Ajutor! Lasă-ne în pace.

Soldații!

Vin soldații!

Unde e ea?

Încă nu e acasă?

Atunci nu va veni.

Vii cu noi.

Și de ce?

- Ai fost și tu acolo. - Eu?

Nu e adevărat! El a fost bolnav.

- Nu te cred. - Îți spun că nu e adevărat!

Termină.

- Ai dreptate, Rudla. - Am pierdut, dar vom lupta din nou.

Greva minerilor a fost înfrântă.

Minerii vor munci.

Pacea și ordinea nu au fost niciodată tulburate.

Nu mă lăsa, Ružena.

Ești singurul.

In? ?? ???? ?? ??????? și Rudolf sunt în închisoare.

Nu mai suport!

Nu te voi lăsa să pleci, Ružena.

Nu te voi lăsa să pleci.

Mamă, trebuie să plec acum.

Nu există altă soluție.

Karel nu se poate ascunde de jandarmi.

Și nu voi găsi niciodată de lucru aici.

Dar mă voi întoarce.

Și tatăl meu a trebuit să fugă.

Și nu s-a mai întors niciodată.

Mamă!

Du-te, te așteaptă.

Puteți urla, dar nu ne puteți reduce niciodată la tăcere!