Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 71

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Minunea s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Traducerea şi adaptarea BIANCA BOZDOGESCU

De ce nu-mi găsesc prinţul din poveşti ?

Poate e ca în basme.

Trebuie să săruţi un broscoi, iar apoi apare bărbatul vieţii tale.

Crezi ?

Ce-i cu tine, Pascual ? De ce m-ai sărutat ?

Scuze, Brisa ! Te-am văzut tristă şi necăjită,

aşa că mi s-a părut nedrept şi am vrut să...

Nu ştiu de ce, dar am simţit să te sărut.

- M-ai sărutat din milă ? - Nu. Ce tot spui ?

Voiam să-ţi ridic moralul.

Carevasăzică, săruturile tale îmi ridică moralul.

De ce ? Sunt de ciocolată sau ce ? Pleacă de-aici, porcule !

- Nu, Brisa ! - Eşti un porc !

Am dat-o în bară ! Nu da cu perna !

Iartă-mă, Brisa ! Am dat-o în bară !

M-am lăsat dus de val, dar n-a fost cu rea intenţie.

Te avertizez, Pascual ! Să nu spui nimic nimănui !

Dacă aflu că ai spus cuiva, va fi vai şi amar de tine !

Asta nu s-a întâmplat niciodată. Ai înţeles ?

Am înţeles.

Imediat !

- Intră, Estrella ! - Cum a dormit Jasmin ?

Mult mai bine. Mulţumesc de întrebare.

Azi o externează. Am venit repede acasă,

să-i aduc câteva lucruri, câteva haine...

Te grăbeşti ? Aş vrea să vorbim.

Nu. Nu-ţi face griji ! Pot să-ţi spun ceva repede ?

Despre ce ?

Aseară m-am gândit mult la ce-am vorbit, şi te înţeleg.

Mă pun în pielea ta şi încerc să-mi imaginez ce trăieşti cu Erika.

Cred că e greu de asimilat.

Jur că nu vreau să te presez ! Estrella, îţi respect decizia.

- Fabian, n-am venit să... - O să facem cum vrei tu.

Ne luăm tot timpul din lume, dar să nu renunţăm la ce simţim !

Nu-ţi cer să-mi spui nimic acum.

Voiam doar să ştii că voi fi mereu aici, aşteptându-te.

Dacă am lămurit situaţia, spune-mi cu ce te pot ajuta.

Vreau să ştiu dacă le poţi da de lucru Perlei şi lui Oliver.

Da, dar tu unde vei lucra ?

N-o să mai pescuiesc, Fabian. Mă întorc cu Azul în capitală.

De ce, Azul ? Nu-ţi mai place aici, în sat ?

Ba da, dar acolo voi fi mai aproape de tata.

Poate vom ajunge să ne înţelegem mai bine.

- Deci tu vrei să pleci ? - Şi da, şi nu...

Îmi place satul, ador marea, să mă plimb pe plajă,

să le am aproape pe mătuşa şi pe bunica. Şi pe tine, la fel.

Mă simt bine cu tine. O să-mi lipseşti !

Şi tu, mie ! Foarte mult...

Măi să fie ! Dacă operaţiunea "Estrebian" ar fi funcţionat,

voi nu aţi pleca, sunt sigur. Dar n-a fost să fie...

Iubirea nu e atât de simplă pe cât crede lumea.

Vrei să-mi spui ceva ?

Să-ţi iei la revedere ?

- Dar putem să ne trimitem mesaje. - Sigur !

Estrela, cum adică pleci ? Pentru cât timp ?

Ideea e să rămân acolo definitiv.

Nu vorbeşti serios, nu ? De ce pleci ? Când vrei s-o faci ?

Chiar azi, Fabian.

Azi ? Dar de ce faci asta ? Ce-i cu graba asta ? Fugi ?

Fabian, te rog, nu complica situaţia !

Tu o complici. E din cauza Erikăi ?

Din cauza tuturor lucrurilor. Ţi-am mai spus asta, Fabian.

Tu acum ai alte priorităţi.

Trebuie să te concentrezi pe a-ţi recupera fiica,

iar eu trebuie să mă distanţez. Te rog, am nevoie s-o fac !

- Să te distanţezi de mine ? - De tot, Fabian. M-am săturat !

Şi ce se va întâmpla cu noi ?

Momentan, nimic, căci ţi-am spus că relaţia noastră s-a sfârşit.

Cred că trebuie să te concentrezi doar asupra fiicei tale,

căci şi eu fac asta pentru a mea.

Va fi mai aproape de tatăl ei, iar asta îl poate calma pe Sergio.

Sergio ? Ce legătură are el cu decizia ta ?

Te presează în vreun fel ?

Vrea să ceară tutela fiicei mele,

iar eu nu sunt dispusă s-o implic într-o bătălie legală,

care ar afecta-o.

După tot ce-a suferit Azul, n-ar fi corect ! Ar fi oribil !

Dar poţi să fii cu mine. Putem lupta ca să ne ajutăm fiicele.

Am fi o familie adevărată.

N-am venit să ne certăm. Iartă-mă, Fabian !

Vreau doar să ştiu dacă îi poţi angaja pe Oliver şi pe Perla.

Dacă nu, o să căutăm altă variantă.

Da, pot să lucreze cu mine.

Mulţumesc că m-ai ajutat în tot acest timp, Fabian.

Mulţumesc pentru tot ce-ai făcut pentru mine şi familia mea.

N-o să uit niciodată.

- Estrella, nu pleca ! - Trebuie să plec.

- Trăiască mirii ! - Mulţumesc.

Rios, credeam că eşti alergic la însurătoare.

Oricât te împotriveşti, iubirea e mai puternică.

Nu-i aşa, Nemesio ?

Mai arată-mi o dată inelul ! Ce frumuseţe !

Da.

Nemesio, ai cumpărat ine... Ai făcut ce te-am rugat ?

Te-am rugat să iei ceva pentru plecarea Estrellei.

E superb ! Albastrul ăsta e divin !

E divin, splendid, fantastic ! O bijuterie extraordinară !

La înălţimea cele mai drăguţe iubite din lume !

Mulţumesc, iubitule. E foarte frumos !

Mergem să ne luăm la revedere de la Estrella şi de la Azul.

Sunt pe punctul de-a pleca.

Cred că s-ar bucura să ne vadă pe toţi

înainte de-a pleca la Mexico. Voi ce părere aveţi ?

Sigur, Perla ! Haide ! O să vă încasez. Să mergem !

Ce-ai făcut, Rios ?

Safirul Atlanticului era un cadou de aniversare pentru grăsuţa mea.

Nemesio, te implor, iartă-mă ! O să-ţi explic totul.

După ce pleacă Estrella, jur că o să-ţi explic totul !

- Nu ! - Nu pot să-ţi explic acum.

Aşteaptă puţin ! Nu pot să-ţi explic acum.

Nu ! Înainte de a-mi explica, îmi dai inelul înapoi.

Crezi că l-am primit cadou ?

- M-a costat o grămadă de bani. - Nemesio, te rog, înţelege-mă !

Nici vorbă ! Ori mi-l returnezi, ori i-l cer chiar eu Perlei.

Bunicuţo, să nu uiţi să uzi lămâiul, te rog !

Nu-ţi face griji, scumpo !

Îl voi îngriji cu aceeaşi iubire pe care o simt faţă de tine.

- Vino ! - Suntem gata, mamă.

Hai să mergem ! Să nu plece !

Bănuiesc că nu plecaţi fără să vă luaţi rămas-bun.

Sigur că nu !

- Azul ! - Mulţumesc.

Pa, Estrellita !

Estrellita, sincer, îmi pare rău !

Perla ne-a anunţat azi-dimineaţă.

M-am întristat, mai ales că eu am plecat la pescărie.

Stai liniştit, Nemesio ! Nu plec din cauza ta.

- Călătorie plăcută ! - Mulţumesc.

Doamnă căpitan, în numele pescarilor

care au rămas până la final, dar şi al celor care au plecat,

am vrut să vă aducem acest cadou umil, să vă amintiţi de noi.

N-am crezut niciodată că voi avea o şefă,

dar vreau să ştiţi că a fost o experienţă incredibilă.

- Ne veţi lipsi ! - Mulţumesc, Oliver.

Sincer, mulţumesc tuturor.

Nu credeam că veţi veni să ne luăm rămas-bun.

Mult succes tuturor !

- Te iau în braţe ? - Unu, doi, trei !

Nu !

Cred că nu ţi-a picat bine să afli că Estrella pleacă.

N-o să te mint, draga mea.

Mă doare, dar, în clipele astea, trebuie să stai aproape de ai tăi,

de oamenii dragi.

Dacă tu eşti bine, scumpo,

ăsta e motiv suficient ca şi eu să mă simt bine.

Dar tu o iubeşti.

Situaţia dintre mine şi Estrella nu se datorează lipsei iubirii.

Pe noi ne separă diferite circumstanţe.

Dar nu vreau să vorbesc despre asta.

Acum, tu, scumpo, eşti cea mai importantă !

Nu aveai de gând să-ţi iei rămas-bun ?

M-am gândit la asta, Erika, dar n-am vrut să te deranjez.

Mi-ar fi plăcut ca lucrurile să fi fost altfel între noi, dar...

Dar ce-a fost a fost, nu ?

Sper să fii fericită, Erika !

Nu-ţi face griji pentru Fabian ! O să am grijă de el.

Scumpo, să ne suni, să ştim că aţi ajuns cu bine !

Da, mamă. Aveţi grijă de voi ! Da ?

Să mergem, scumpo !

Fabian n-a venit.

- E totul bine, mamă ? - Da. iubito. Să mergem !

- Mă ajuţi ? - Da.

- La revedere ! - Pa !

- Călătorie plăcută ! - Mulţumim.

Aveţi grijă !

Nu înţeleg.

Cum naiba i-ai dat safirul Atlanticului iubitei tale ?

Ţi l-am dat ca să ai grijă de el,

nu ca s-o ceri de nevastă pe iubita ta.

N-a fost vina mea, Nemesio. Inelul mi-a căzut şi...

Stai puţin ! Cum adică ţi-a căzut ?

Linişteşte-te, Nemesio ! Inelul n-are nimic, dar eu da.

Când m-am aplecat să-l ridic,

Perlita m-a găsit în genunchi, cu inelul în mână,

iar ea a crezut că o ceream de nevastă.

A fost o neînţelegere.

Şi de ce nu i-ai spus imediat că era o neînţelegere ?

Fiindcă era atât de fericită, de entuziasmată...

N-am fost în stare s-o refuz.

- Vrei să te însori cu ea sau nu ? - Sigur că vreau să mă însor !

Poate, peste câţiva ani. Peste câteva decenii, dar nu acum.

Nu ştiu dacă sunt pregătit să mă însor şi să sfârşesc precum...

Cu tot respectul, nu vreau să ajung de pe acum ca tine.

Ai dat de naiba, Rios !

Nu te poţi însura dacă nu eşti convins că vrei s-o faci.

Cu atât mai puţin, s-o amăgeşti pe iubita ta.

Şi cu un inel care nu era pentru ea, ci pentru Teresita.

Ce pot să fac, Nemesio ?

Nu vreau să mă însor,

dar nici nu vreau s-o dezamăgesc pe iubita mea.

Va trebui să spui adevărul până nu va fi prea târziu.

Să-mi dai înapoi safirul Atlanticului ! Ai înţeles ?

Îţi aminteşti că, data trecută când eram pe drum spre Mexico,

te-ai răzgândit şi ne-am întors ?

Da. Îmi amintesc.

A fost pe aici, pe undeva, fix pe drumul ăsta.

Vorbeşti serios ?

Da, mamă. Ne-am întors în sat

şi te-ai apucat de pescuit.

Pare că ar fi trecut mult timp, dar nu e chiar aşa.

- Eşti tristă, mamă ? - Puţin.

Fiindcă o să-ţi fie dor de...

Da, mai ales de bunica ta şi de mătuşile tale.

De pescari, de toată lumea...

Şi de Fabian.

Eşti sigură că vrei să plecăm ?

Putem să facem ca data trecută şi să ne întoarcem.

Nu, scumpo, de data asta, nu mă mai întorc.

Hai, Fabian, avansează !

Azul !

Le-am spus prietenilor mei din oraş că ne întoarcem.

Erau foarte fericiţi.

Cred că le-ai lipsit mult.

Partea rea e că-mi va fi dor de Iker.

Aşa e viaţa, scumpo.

Pe o parte, câştigi, pe de alta, pierzi.

Uite maşina ! Azul !

Estrella ! Sunt în faţa noastră !

De ce tot claxonează maşina aia ?

- Nu e maşina lui Fabian ? - Ba da. E Fabian !

- Azul ! - Iker !

Fabian, dacă încerci să mă convingi...

- Nu, Estrella ! Aşteaptă ! - Am luat deja o decizie.

Da, ştiu. N-am venit să-ţi cer ceva.

- Sunt aici din alt motiv. - Care ?

Uite !

Ce-i asta ?

Ţi-am scris o scrisoare ca să ştii cum mă simt.

La ce te referi ?

Îţi spun ce simt faţă de tine.

- Iker, nu înţeleg nimic. - Azul, te plac.

Dnă Estrella, vă rog din suflet, nu plecaţi !

Vă rog, n-o luaţi pe Azul din sat !

Trebuie să-ţi explic ceva.

Bine. Te ascult.

Valentin, întâi de toate...

Aveam nevoie să mă îmbrăţişezi.

- M-a durut că Estrella a plecat. - Îmi imaginez, Perlita.

Ştii că sunt lângă tine pentru orice ai nevoie.

Îţi sunt foarte recunoscătoare !

Faptul că suntem împreună

e cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat.

M-am îndrăgostit de tine de când aveam 15 ani.

Am crezut că nu te vei uita niciodată la mine,

iar acum, voi fi soţia ta, Valentin.

O să mă căsătoresc cu bărbatul vieţii mele.

- Nu pot să cred ! - Perlita...

Mulţumesc că vrei să ne căsătorim, Valentin.

Mulţumesc că mă iubeşti. Nu ştiu ce m-aş face fără tine.

Eu sunt cel care nu ştie ce s-ar face fără tine, Perlita.

Şi tu eşti iubirea vieţii mele.

- Ce voiai să-mi spui ? - Voiam să-ţi spun că...

- Ce anume ? - Că te iubesc din tot sufletul.

Te voi face cea mai fericită femeie din lume !

- O să ne căsătorim. - Valentin...

- Sigur că ne vom căsători ! - Da, dar...

- Ce e ? - M-ai mai cerut de nevastă...

Ştiu. Şi te-aş cere de nevastă de mii de ori, Perlita Contreras.

O să fiu soţul visurilor tale.

În seara asta, trebuie să sărbătorim ca la carte.

Iubita mea...

Ştiţi cum e când iubeşti din tot sufletul pe cineva.

Iar eu asta simt acum. De asta vă rog să nu plecaţi !

Te înţeleg, Iker.

Dragostea şi aprecierea faţă de ceilalţi

nu dispar odată cu distanţa.

Din contră. Uneori, cresc.

Dar nu mai putem amâna călătoria. Iker, suntem aşteptate în capitală.

Dar pot să aştept câteva minute, ca să vă luaţi rămas-bun.

Ţi se pare ciudat ce ţi-am zis ?

Puţin. Eu credeam că suntem doar prieteni.

Nu mi-am imaginat că-ţi plac. E puţin ciudat...

- Asta e de bine sau de rău ? - E doar ciudat.

Credeam că te interesau doar piraţii şi lucrurile de genul ăsta.

- Dar mă placi măcar puţin ? - Da, dar ca prieten.

Ca prieten...

Dar nu eşti un prieten oarecare. Eşti cel mai bun prieten al meu.

- Deci acum vrei să te căsătoreşti. - Vreau asta cu toată fiinţa mea.

Vreau să mă însor şi să ştie toată lumea, Nemesio.

Nu înţeleg nimic.

Mai întâi, ai spus că nu eşti pregătit de însurătoare,

că nu voiai să-ţi pui ştreangul de gât.

Şi Valentin Rios mai greşeşte.

Am realizat că nu mai pot aştepta

şi că vreau să-mi petrec cei mai frumoşi ani lângă Perlita.

- E o femeie unică ! - Mă bucur pentru tine !

- Însă avem ceva de discutat. - Da. Despre inel.

Ştiu.

Ori mi-l plăteşti imediat, ori mi-l dai înapoi.

N-am bani, Nemesio.

Şi nici nu vreau să-i iau inelul Perlitei.

Va crede că nu vreau să mă însor cu ea.

Asta voiai să faci, dar te-a lovit iubirea

şi ai rămas cu bijuteria.

Nu-i aşa, Valentin ?

Practic, m-ai jefuit.

Vreau banii pe inel.

Dacă nu, îl iau chiar eu înapoi şi îi spun adevărul Perlitei.

Promit să vorbim la telefon, să ne vedem pe cameră

şi să ne trimitem emoticoane.

O să-mi poţi spune povestea piratului Lafit de câte ori vrei.

- Te iubesc mult. - Şi eu, pe tine.

Gata, mamă. Ne-am luat rămas-bun.

Vă rog să ne vizitaţi des !

Estrella...

Asta era tot.

Noi trebuie să mergem.

Sigur. Călătorie plăcută şi drum bun !

Estrella...

O să-mi fie dor de tine !

Sper să găseşti ce ai nevoie !

- Mulţumesc. Şi tu, la fel ! - Mulţumesc.

Vorbind serios... Cum te simţi ?

Ce vrei să-ţi spun ? Nu mă aşteptam la asta.

Credeam că era o chestiune de timp să ne rezolvăm problemele,

dar, dintr-o clipă în alta, totul s-a sfârşit.

N-ai încercat s-o faci să rămână ?

Ba da, dar simt că totul s-a sfârşit

odată cu greşeala mea cu privire la Erika.

Nu mai pot să schimb nimic. Nu-i aşa ?

Nu ştiu ce să-ţi spun...

Contează pe mine pentru orice ai nevoie ! Sunt aici.

Mulţumesc. Viaţa merge mai departe.

Vreau să-mi dedic timpul şi energia fiicei mele.

Vreau ca Jasmin să se facă bine. Mă duc s-o iau de la spital.

Ai noroc că ai găsit-o !

- Ai grijă de ea ! - Mulţumesc.

- Bună ! - Bună !

Nu vreau să-ţi răpesc mult timp, Erika.

Am venit să te întreb dacă pot închiria restaurantul diseară.

Eu şi Valentin vrem să dăm o petrecere, să ne sărbătorim logodna.

Sigur, Perlita ! Cu multă plăcere !

Bine. Mulţumesc.

Recunosc că mă surprinde ceva.

După ce-am aflat că suntem surori,

am crezut că n-o să vrei să ai de-a face cu mine.

Suntem surori vitrege.

Ar fi o prostie să te evit, Erika.

Satul e foarte mic, aşa că ne vom vedea mereu.

Da, poţi închiria localul. N-o să-ţi iau niciun ban.

De fapt, e cadoul meu pentru logodna ta.

Nu e nevoie, dar îţi mulţumesc.

Dacă vrei, poţi să vii la petrecere.

La urma urmei, e localul tău.

Scumpo, vreau să vorbim.

Vreau să aflu mai multe despre dependenţa ta.

Ştiu că e ceva dificil,

dar aş vrea să înţeleg ce s-a întâmplat

sau dacă mi-aş fi putut da seama înainte.

Nu ştiu ce s-a întâmplat.

După ce-a murit mama, mă simţeam singură,

iar Xavier a fost acolo.

Într-o zi, mi-a dat o pastilă care m-a făcut să simt că zbor,

că mă eliberasem de toată furia pe care o simţeam,

de reproşurile bunicii

şi de sentimentul că nimănui nu-i păsa de mine.

Când l-am cunoscut pe Oliver, am crezut că puteam controla asta,

însă nu e aşa.

Scumpo, îmi pare rău că n-am putut fi lângă tine !

Dar avem timp să ieşim împreună din situaţia asta.

Trebuie să căutăm ajutor.

Nu, tată, te rog !

Tată, te implor, nu mă închide într-o clinică !

Draga mea,

e mai bine să fii lângă specialişti care să te poată ajuta.

Eu, Oliver şi bunicul tău nu te putem ajuta.

Vrem să fii sănătoasă, să duci o viaţă demnă.

Viaţa pe care o meriţi, fiindcă te iubim, Jas.

Ce spui, scumpo ?

- Ce spui ? - Bine. Şi eu vă iubesc.

Aşa te vreau, scumpo !

- Am ajuns, draga mea ! - În sfârşit !

- Estrella ! - Andrea !

- Ce faceţi ? - Mulţumesc.

Azul ! Ce mare te-ai făcut !

Cum ai crescut atât de mult într-un timp aşa de scurt ?

Pur şi simplu.

Vă aşteptam. V-am făcut nişte chiftele cu sos delicioase.

Mulţumesc pentru mâncare şi că ne-ai primit la tine.

Promit că va fi doar pentru câteva zile,

până ne găsim ceva de închiriat.

Staţi liniştite ! Puteţi sta aici oricât e nevoie.

Mulţumesc, dar nu vrem să te deranjăm.

Nu-ţi face griji !

Eu o să fiu plecată toată luna, aşa că o să ne vedem rar.

Poţi să-mi spui ce-ai făcut lunile astea.

Puteam să jur că aveai să rămâi cu pescarul.

E poveste lungă... Trebuie să ne punem la zi.

Da. Ce drăguţă e ! Ce-i asta ?

L-am luat cu mine, mamă.

Mi-am adus nisip de pe plajă, ca să am o bucăţică din sat cu noi.

Vino !

O să fie bine, o să vezi !

Fir-ar să fie ! Unde mi-am pus încărcătorul ?

Ce-i asta ?

Ce-i asta ? De ce nu mi-ai spus nimic ?

Fiindcă Nicolas avea dreptate.

N-avem informaţii noi care să ne ajute să ştim

ce s-a întâmplat cu Nico.

Linişteşte-te ! Sigur vom găsi o pistă care să conducă la adevăr

sau poate tu îţi vei aminti ceva.

Nu înţeleg de ce nu mi-ai spus că aveai să te întâlneşti cu el...

Gabriel, ce importanţă are că ne-am văzut ?

Are importanţă, Marina.

Nu ştiu de ce nu ţi-am spus imediat, dar îţi spun acum.

Jur că vreau să te ajut, dar cum vrei să mă simt ?

Văd că eşti tot mai aproape de el, iar acum aveţi secrete.

Mă laşi pe dinafară.

Eu... Mi-e frică să nu te pierd, Marina.

Gabriel, te rog, înţelege că nu mi-e uşor !

Da, ai dreptate. Ştii ceva ?

Nu e momentul potrivit să vorbim despre asta.

Hai să mergem !

Întârziem la petrecerea Perlei şi a lui Valentin.

Nu. Serios, n-am chef să ies !

Dacă vrei, du-te tu ! Eu prefer să rămân aici.

Cum vrei.

Directorul restaurantului mi-a spus că se gândeau

dacă mă pot angaja din nou, dar pare că e dificil.

- Stai liniştită ! Vei găsi ceva. - Mulţumesc.

Imediat !

Nu. Nu te ridica ! Deschid eu.

Scuze ! Imediat !

- Ce faci aici ? - Bună ! Ce faceţi !

Mă laşi să intru sau rămân la uşă ?

Scuze, dar nu mă aşteptam să apari aici.

Azul m-a anunţat că veniţi, aşa că am vrut să vă salut

şi să văd dacă aveţi nevoie de ceva.

- Tată ! - Vino, scumpo !

Mi-a fost dor de tine !

Ce bine că ai venit ! Şi mie mi-a fost dor de tine !

Sigur te simţi bine ?

Dacă oboseşti sau te doare ceva şi vrei să mergi acasă, spune-mi !

Îţi îndeplinesc orice dorinţă.

Nu. Sunt bine, Oliver.

Sincer, voiam să vin aici.

Nu doar ca să mă distrag puţin şi să sărbătoresc cu iubiţii,

ci şi pentru că mâine mă internez într-o clinică

şi nu ştiu cât voi sta acolo.

Am stabilit că-ţi trimit mesaje prin tatăl tău.

Dacă mă lasă să te vizitez, o să vin să te văd.

Eşti foarte curajoasă, Jas ! Sincer, te admir mult !

Ştiu că situaţia nu-i uşoară, dar ai făcut primul pas.

Ştii că acest pescar îndrăgostit te va aştepta.

Mulţumesc că ai încredere în mine.

Familie ! Am reuşit !

Mă bucur mult pentru voi !

Trebuie să ai grijă de ea.

Mamă-soacră, o să am grijă de ea mai bine decât oricine.

Vă promit !

Sper !

Mulţumim că sunteţi aici. Eu şi Perlita suntem în extaz.

Ne bucurăm că împărtăşim fericirea noastră cu voi,

prietenii noştri, familia noastră...

Felicitări, copii ! Fiţi binecuvântaţi !

Mulţumesc, dle Gonzalo.

- Toate cele bune ! - Mulţumim.

Mă bucur pentru tine, Rios ! Ai găsit o femeie pe cinste.

E cea mai bună şi are surori.

Scuze, şefule, cred că am dat cu bâta în baltă.

Scuze ! Nu vă supăraţi !

Nu. Stai liniştit ! E parte din emoţia momentului. Sunt bine.

Fabian, voiam să-ţi mulţumesc că ne-ai angajat pe mine şi pe Oliver

în grupul tău de pescari.

N-ai pentru ce. E plăcerea mea, Perlita !

Voiam să-ţi spun şi că eşti un om foarte bun, Fabian.

Mulţumesc.

Trebuie să recunosc că m-am înşelat în privinţa ta.

Sincer, regret că relaţia ta cu Estrella n-a funcţionat.

Mulţumesc.

- Se vedea că vă iubeaţi mult. - Asta-i viaţa...

- Mă scuzaţi ! - Desigur !

Bună ! Ai ajuns cu bine ?

Sper să-ţi placă !

Am ales-o cu mult drag pentru tine, scumpo.

E foarte frumoasă, tată ! Mulţumesc. E minunată !

Am ales accesoriile astea, dar tu o poţi personaliza cum vrei.

O să te duc la bijuterie, ca să alegi ce-ţi place.

- Mamă, îţi place ? - E superbă, scumpo !

- Mulţumesc, tată ! - N-ai pentru ce, scumpo.

Scumpo, ştiu că, în ultima vreme, lucrurile n-au mers bine între noi,

dar promit că, de azi înainte, totul va fi diferit.

Mi-ai lipsit foarte mult, scumpo !

De fapt, amândouă mi-aţi lipsit.

Bună, dragule !

Ţi-am făcut tacos de pui, fără prăjeală,

căci trebuie să ai grijă de burtică.

Le-am pus avocado ca să le dea gust.

- Să mănânci tot ! - Mulţumesc, sireno.

- De ce n-ai fost la petrecere ? - Eram puţin obosită.

În plus, voiam să-i ţin companie piratului meu preferat.

Cum te simţi, acum că Azul a plecat din sat ?

- Sunt puţin trist. - O iubeşti mult, nu ?

Da, foarte mult.

Am crezut că vom fi mereu împreună, până ce vom fi mari,

dar se pare că nu se poate.

Jur că, dacă Azul ar fi aici, nu m-aş îndepărta deloc de ea !

Nici măcar un minut, nici măcar o secundă.

Acum că eşti aici, în Mexico, vom petrece mult timp împreună.

- O să facem plimbări distractive ? - Desigur !

Aici avem de toate. Muzee, teatre, restaurante delicioase

şi un parc de distracţii care o să-ţi placă la nebunie.

Am fost o dată, dar eram foarte mică

şi nu m-am putut urca peste tot, dar va fi grozav cu tine, tată.

- Ne putem urca peste tot împreună. - Da ! Abia aştept !

Scumpo, cred că a fost o zi lungă şi trebuie să mergi la culcare.

În plus, tatăl tău trebuie să plece. Nu-i aşa, Sergio ?

Da, sigur ! În plus, trebuie să vă odihniţi.

Tată, sunt fericită că suntem împreună !

Şi eu, la fel, scumpo !

Mă bucur să o văd fericită !

Estrella, sunt sigur că schimbarea asta va fi cea mai bună pentru toţi.

Sper, Sergio !

Ai luat cea mai bună decizie. Crede-mă !

Vreau să ştii un lucru.

N-am venit fiindcă m-ai ameninţat că-mi vei lua fiica.

Am făcut-o deoarece cred că e cel mai bine pentru amândouă.

Poţi sta liniştită.

N-o să mă lupt pentru tutela lui Azul,

dar o voi face pentru ceea ce mă interesează cu adevărat.

Despre ce vorbeşti ?

Despre noi.

Despre posibilitatea de-a fi o familie.

Redactor SIMONA VUCICU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 71