Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 68

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Miracolul s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Nu mă mişc de aici până nu aflaţi tot adevărul.

Acum, când Ulises nu mai e, nu mai trebuie să tac.

N-am vorbit până acum fiindcă m-a rugat el.

Dar s-a terminat ! Nu vă mai las să ştergeţi pe jos cu mine.

Despre ce adevăr vorbeşti, uşuratico ?

N-am fost doar amanta soţului tău.

Sunt şi mama fiicei lui.

Erika e sora ta vitregă, Estrella.

Şi ea e fiica lui Ulises.

Ce vorbeşti ?

Nu s-a născut într-o căsnicie, dar Erika e fiica răposatului tău tată,

la fel ca tine şi ca surorile tale.

Nu, e o minciună !

Inventezi totul ca să ne faci rău ! Eşti o ticăloasă !

Ai vrea asta, Meche, dar...

Surpriză !

Viaţa e plină de surprize.

Acum 30 de ani, am tăcut,

ca Ulises să se poată juca de-a familia fericită cu voi.

Dar e timpul să scoatem adevărul la lumină.

Rosalba, spune-mi ce urmăreşti !

Ce ? Vrei bani ?

Nu mai minţi !

Mami, calmează-te !

Doamnă, puteţi dovedi ce spuneţi ?

Dacă nu mă credeţi,

luaţi un fir de păr de-al Erikăi ca să-i faceţi un test ADN.

Adu-ţi aminte !

În ziua în care mama ta s-a căsătorit cu Ulises,

eu eram însărcinată în cinci luni.

De ce credeţi că mi-a lăsat milionul acela ?

Fiindcă era un om bun ?

Nu, fiindcă avea mustrări de conştiinţă.

Pleacă din casa mea imediat !

- Din casa ta ? - Da, din casa mea ! Pleacă !

Nu, Meche, din casa tatălui fiicei mele.

Schimbă tonul !

Nu-ţi permit să mă mai tratezi urât.

N-am fost soţia lui legitimă,

dar, la fel ca tine, Mercedes, am fost femeia lui

şi mama primei lui fiice.

Rosalba, te rog să pleci !

Eu şi mama vrem să fim singure. Pleacă, te rog !

Da. Îmi imaginez că nu e uşor să afli pe nepusă masă

că ai o soră.

Căreia i-ai făcut mult rău, apropo.

Ca să vă fie clar ţie şi familiei tale,

nu accept să mă mai faceţi "hoaţă",

fiindcă n-am furat niciun ban.

Am luat doar ce ni se cuvenea mie şi surorii tale.

Da. Închiriez o cameră în casa lui Pascual,

dar fiecare îşi vede de viaţa lui, nu locuim împreună cu adevărat.

Staţi în aceeaşi cameră ? Da sau nu ?

Nu. Ba da.

E ca şi cum ai trăi cu fratele tău mai mic. Ştii ?

Frate ?

Să mă prezint. Pascual Ochoa.

Juan Jose Martinez.

Pascual, ce-ar fi să te duci să te plimbi şi să ne laşi singuri ?

Nu, n-am chef să ies.

Aperitivul ăla arată delicios.

Pot să mă servesc ? Mulţumesc.

Brisa, mi-am adus aminte că am o întâlnire virtuală cu Sergio.

Nu, Juanjo, te rog, stai ! Nu pleca !

Îmi pare rău, Brisa. Mai bine ne vedem mâine la birou. Pa !

Juanjo...

Ce faci, Pascual ? Ţi-am spus să nu ieşi,

să nu-mi strici întâlnirea, şi a fost primul lucru făcut.

Trebuia să te apăr, Brisa.

Şeful tău voia să întreacă măsura cu tine.

Şi ce-ţi pasă ? Nu trebuia să te amesteci.

- Mă amestec fiindcă ţin la tine. - Poftim ?

Da. Ţin la tine cum ţin la orice om care merită atenţie şi demnitate.

În plus, eşti femeie, Brisa. Şi fosta mea cumnată.

Nu orice fostă cumnată. Eşti sora Perlitei.

Fiindcă o iubesc pe Perlita, trebuie să am grijă de tine.

Iar începi cu Perlita !

M-am săturat să aud de ea ! Uit-o !

Bine. Iartă-mă.

Mă duc să văd dacă-l prind pe Juanjo.

Juanjo !

Scuze, te-am confundat.

Rosalba are dreptate.

Îmi aduc aminte că era însărcinată când m-am căsătorit cu tatăl tău.

Iar după câteva luni, am rămas însărcinată cu tine.

Tu şi Erika v-aţi împrietenit de mici.

Eraţi de nedespărţit.

Poate că e adevărat ce se spune,

că sângele apă nu se face.

Doamne ! Nu !

Cum am putut fi atât de oarbă ?

Mă simt ca o proastă !

Nu, mami, nu te învinovăţi !

Singurul vinovat e tata.

Acum înţeleg multe.

Ca atunci când tatăl tău a insistat să-i dăruiască o bicicletă

ca aia pe care ai primit-o tu de Crăciun.

- Eu l-am rugat, mamă. - Nu.

Fiindcă eram tristă să văd că Erika nu primea cadouri de Crăciun.

Dar pe Ulises nu l-a deranjat să i-o cumpere.

Îi oferea multe.

Nu aveam mulţi bani.

Dar mi-a spus că a făcut-o ca să vă puteţi plimba împreună.

Îi plăcea să fiţi unite. Nu !

Poate că ai dreptate, iar tata voia să-şi îndrepte greşeala.

M-a minţit toată viaţa.

Eu îl aşteptam cu mâncare caldă.

Cum poţi să rezişti

când afli aşa ceva ? Nu !

Nici pentru mine nu e uşor să aflu că cea care mi-a fost prietenă

e fiica tatălui meu.

Mai ales acum, după tot ce s-a întâmplat între noi. E greu.

Te referi la Fabian, nu ?

Jur că nu ştiu ce să cred, mamă ! Sunt atâtea...

Dar cel mai important acum e să fii bine.

Şi trebuie să vedem ce spun surorile mele şi Azul.

Cred că trebuie să afle de la noi,

înainte ca Rosalba să spună satului, mamă.

Ce s-a întâmplat, Estrella ? Eşti bine ?

L-am lăsat pe Fabian să mă aştepte pe faleză.

Iartă-mă, Fabian !

Am avut o problemă acasă şi nu pot să plec.

Te sun mai târziu şi-ţi spun.

Nu se poate !

- Erika ! - Ce ?

Trebuie să-ţi spun ceva.

Impresionant.

Dacă familia Contreras ştie,

îţi spun şi ţie în faţă.

Ce problemă mai ai cu familia Contreras ?

Nu poate să treacă o zi fără să dai de necaz, mamă ?

Fata mea, vreau să fii atentă şi să mă asculţi.

Trebuia să-ţi spun asta acum mult timp.

- Ia loc ! - Spune-mi ! La subiect !

Fata mea, tatăl tău...

- Ce e cu tata ? - Tatăl tău...

În sfârşit, o să-mi spui cine e tata ?

N-a vrut să mă creadă niciodată.

Întotdeauna a încercat să scape de noi, de tine.

Dar...

Fiindcă nu mai e pe lumea asta...

Stai !

Familia Contreras ştie ?

Nu ! Nu se poate, mamă ! Spune-mi că nu e adevărat !

Ba da, Erika, tatăl tău e Ulises Contreras.

Sora noastră ?

- E o glumă, nu ? - Nu, Perla.

Aş vrea să fie o glumă.

Nu, tata n-ar fi în stare de aşa ceva.

Nu ! Femeia aia e o viperă, Estrella.

Nu poţi crede ce spune pur şi simplu.

Rosalba părea sigură.

A spus că e dispusă ca Erika să facă un test ADN, dacă vrem.

În plus, ce ar avea de câştigat inventând aşa ceva ?

O face pentru bani, Estrella.

Bani ? De unde, Perla ? În plus, a luat milionul de pesos.

Dacă era vorba de bani, ar fi vorbit mai repede.

Atunci ? De ce ne spune abia acum ?

Ca să mă umilească.

Ca să mă rănească.

Şi să câştige o ceartă.

Ştiţi ceva ?

Ne-a făcut o favoare.

E corect să ştim adevărul.

Să ştim cine a fost nemernicul de Ulises Contreras.

Deşi adevărul doare,

întotdeauna e mai bine să-l ştii.

Decât să fii prostită toată viaţa.

Dacă e adevărat ce spune Rosalba, mai aveţi o soră.

Nu întrebaţi, vă rog. E clar ?

Să nu mai vorbim despre asta.

Vă rog, vă implor !

Nu se poate, mamă. Trebuie să fie încă o minciună a ta.

Nu, Erika, ăsta e adevărul, fata mea.

E o glumă bună, mamă.

E foarte bună. Felicitări ! Dar cam dură.

Nu înţeleg de ce nu mi-ai zis niciodată.

Fiindcă nu voiam să te rănesc, fata mea.

Fiindcă nenorocitul de Ulises te-a renegat întotdeauna.

Când s-a despărţit de mine, te aveam deja în pântec.

Deşi l-am implorat să nu mă părăsească,

m-a dat la o parte, ne-a dat la o parte !

Nu i-a păsat deloc de noi.

N-a stat pe gânduri şi s-a căsătorit cu vrăjitoarea de Mercedes.

Şi s-a prefăcut că noi nu existăm.

Atunci, de ce-mi spui abia acum, mamă ?

Ce urmăreşti ? Nu înţeleg.

Spune-mi de ce !

Fiindcă m-am săturat, fata mea. M-am săturat ca femeile alea

să se poarte urât cu noi, de parcă am avea ciumă.

Vreau ca familia Contreras să ne trateze cu respect.

Fiindcă suntem la fel şi merităm aceleaşi lucruri.

Atunci, şi eu sunt o Contreras ?

Da, fata mea, aşa e. Cum ai auzit, eşti o Contreras.

- Ce se va întâmpla acum ? - Nimic, Brisa.

E sau nu sora noastră vitregă,

Erika tot a fost nesuferită cu tine, Estrella.

Iar acum e mult mai rău.

Sigur ştia. Nu ? Şi n-a spus nimic.

Erika nu mi-a dat niciodată de înţeles că ştia.

Nu ! Jur că nu pot accepta faptul că Erika e sora noastră !

Nu, eu am doar două surori.

Deşi ne certăm, asta e familia mea.

Întotdeauna am fost doar noi patru.

Dar n-o putem nega.

Dacă şi ea e fiica tatei, nu ne putem purta ca el.

Nu e vina Erikăi că tatăl ei n-a vrut s-o recunoască.

Şi că a avut o mamă ca Rosalba.

Vă rog, puneţi-vă în locul ei !

Estrella, ar trebui să te punem pe un altar şi să-ţi aprindem lumânări.

Nu pot să cred că vorbeşti aşa despre Erika.

Pentru numele lui Dumnezeu ! După tot ce ţi-a făcut ?

Ştiu că e greu şi neaşteptat.

Şi poate am fi preferat să nu aflăm niciodată.

Dar, dacă e adevărat, Erika face parte din familia noastră.

Şi n-o putem da la o parte.

De câte ori l-am servit pe Ulises, crezând că e unul dintre pescari ?

Mai rău e că ne vedeai împreună.

Îl aveam pe tata atât de aproape, şi nu mi-ai zis nimic.

Nu pot să cred că mi-ai ascuns aşa ceva atâţia ani, mamă.

- Fata mea... - Gata ! M-ai minţit !

M-ai făcut să cred că am fost un accident.

Că tata te-a părăsit

şi că nu puteai lua legătura cu el. Te rog !

Dar l-am avut aproape în tot timpul ăsta, la câţiva metri.

Te rog. Nu-ţi dai seama ?

Îţi dai seama cât de diferit ar fi fost totul

dacă mi-ai fi spus adevărul de la început ?

Nu s-ar fi schimbat nimic, fata mea, fiindcă...

Fiindcă Ulises era un laş care n-a vrut să te recunoască.

Nici pe tine, nici pe mine.

S-a lăsat convins de bârfele din sat legate de mine.

A crezut că l-am înşelat.

Deşi am jurat că nu e adevărat,

mizerabilul a profitat de bârfe ca să se despartă de mine.

La scurt timp, s-a căsătorit cu Mercedes.

Şi-au făcut o viaţă împreună şi şi-au întemeiat o familie.

Şi nu i-a păsat de noi niciodată.

Te întreb... Întotdeauna s-a îndoit că sunt fiica lui ?

N-a vrut să mă creadă niciodată. Dar o femeie ştie, Erika.

Eu n-am avut îndoieli niciodată. Ulises Contreras e tatăl tău.

Dacă ai fi fost atât de sigură, ai fi spus-o în gura mare, mamă,

ca să nu se căsătorească cu alta, doar te cunosc.

Dacă ai tăcut atâţia ani

înseamnă că bârfele acelea erau adevărate.

N-ai fost niciodată sigură că era tatăl meu.

Sunt sigură.

Să-mi scoată ochii şi să-mi taie limba dacă mint !

Ştii ceva ?

N-o să te iert.

Ascultă-mă bine ! Niciodată, mamă !

Fata mea ! Erika !

Ai văzut, Jaz ? Te-ai întors acasă teafără.

Mulţumesc, Xavier.

Nu te poţi plânge. Ne-am simţit incredibil.

Încă simt că plutesc, că sunt uşoară.

Ca şi cum toate problemele mele ar fi dispărut dintr-odată.

Şi nimic nu e important.

Nimic din toate astea nu contează, Jaz.

Să trăim intens, după propriile noastre reguli,

fără să dăm socoteală cuiva.

Suntem liberi.

Acum trebuie să ne întoarcem la realitate.

Nu mai e mult până o să poţi trăi aşa cum vrei,

departe de satul ăsta şi de tatăl tău.

Satul ăsta nu e atât de rău şi cred că-mi place să stau cu Fabian.

Serios, Jaz ? Nimeni nu te va înţelege ca mine.

Nici tatăl tău, nici măcar Oliver.

Eu te accept cu toţi demonii tăi.

Mă fascinezi.

Ne vedem diseară ?

Nu, nu cred.

În curând, o să ai nevoie de ceva ca să te relaxezi.

O să aştept telefonul tău. Bine ?

Ce bine că ai venit, Jaz ! Cum ţi-a mers cu Xaviercito ?

Cum ţi s-a părut Facultatea de Medicină ?

- Poftim mâncarea. - Mulţumesc.

- Poftă bună ! - Mulţumesc.

Ce cauţi aici ? De ce ai venit ?

Trebuie să vorbesc cu tine.

Ştiu că vrei să-ţi cauţi fiul,

dar nu-l implica pe Nicolas, nu-i face asta !

Nu-ţi cer asta pentru mine, ci pentru el.

Nu-l implic în nimic.

În plus, n-o să vorbesc despre asta cu tine, Adriana. Nu e treaba ta.

Dacă Nicolas are vreo problemă, să vină el să-mi spună.

Te rog, dacă nu comanzi nimic, pleacă !

Tu nu erai acolo, Antonia.

Nu l-ai văzut pe Nicolas distrus când am primit cenuşa ta.

Dar a fost devastat când a dispărut Nico.

Ani la rând a fost obsedat să-l caute

şi a ajuns într-o depresie profundă, era la pământ.

- Da, mi-a zis. - Dar nu l-ai văzut.

Eu am fost alături de el tot timpul.

N-a fost uşor să-şi reia viaţa,

să se ridice iar.

Şi mă tem că va suferi iar.

I-a luat ani buni să-şi revină.

Iar acum vrei să-l implici într-o căutare pe care el a făcut-o.

Şi care a fost în van.

Înţeleg că vrei să-ţi cauţi fiul,

dar o poţi face cu Gabriel, cu Iker. Nu eşti singură.

Lui Nicolas nu i-ar prinde bine să-şi facă iar speranţe

că-şi va recupera familia.

Mă scuzi că sunt atât de dură, dar, probabil, nu veţi găsi nimic.

Dacă o faceţi, altă depresie i-ar fi fatală.

Nu mă pot gândi la asta, Adriana.

Ba poţi. Te rog să-l laşi în pace pe Nicolas.

O să-i faci rău. Nicolas şi-a jelit fiul.

Nu-l obliga să sufere iar.

Te rog, gândeşte-te măcar !

- Mă urmăreai, Oliver ? - Nu, Jaz, aşteptam să vii.

E acelaşi lucru. Şi nu-mi place să faci asta.

De câte ori trebuie să-ţi spun ?

Îmi fac griji pentru tine. Nu-mi place că te vezi cu nebunul ăla.

N-a făcut decât să te rănească şi vrea să vă împăcaţi.

Nici vorbă ! Am stabilit că suntem doar prieteni. Nu poţi înţelege ?

Nu înţeleg cum poţi să te plimbi peste tot cu idiotul ăla.

Sau poate iar...

În continuare nu ai încredere ?

Jaz, te iubesc mult. Eşti iubirea vieţii mele.

Tot ce vreau e să ştiu că eşti bine.

Eram bine, Oliver, perfect.

Până ai venit să mă deranjezi iar cu bănuielile tale.

Ţi-am spus că mă pot controla.

Crezi că te descurci singură, dar e bine să recunoşti

că uneori ai nevoie de ajutor.

Am nevoie să nu te mai îndoieşti de mine.

A venit fiica mea ?

- Da, mai devreme. - Aşa !

A făcut duş şi mi-a spus că se culcă devreme.

Ce bine ! În ultima vreme, se culcă târziu fiindcă învaţă.

Ţi-a spus unde a fost ? Mie nici nu mi-a răspuns la telefon.

Mi-a spus că are apeluri pierdute de la tine.

S-a dus la o conferinţă la Facultatea de Medicină.

Sper că i-a plăcut, ca să nu plece departe la facultate.

- Ţie cum ţi-a mers ? - Nu prea bine.

Trebuia să mă văd cu Estrella după-amiază pe faleză, dar n-a venit.

Ţi-a dat o explicaţie ?

Da, mi-a trimis un mesaj că s-a întâmplat ceva acasă.

Nu ştiu dacă e adevărat sau dacă s-a răzgândit în ultima clipă.

Atunci, sun-o, fiule !

Să nu păţeşti ce am păţit eu cu Mercedes.

Când era pregătită să mă accepte, totul s-a dus de râpă.

Nu vreau s-o presez.

Fiule, ar trebui s-o faci.

Estrella a zis că mă sună mai târziu.

Presupun că mă va căuta când o să aibă să-mi spună ceva.

Mulţumesc, Perla. Ai grijă ca mama să-şi ia medicamentele !

Acum trebuie să vorbesc cu Fabian, dar apoi vin acasă.

Dacă e ceva, mă anunţi.

Erika !

Eşti bine ?

Mama mi-a mărturisit adevărul.

Cine ar fi crezut, Estrella ?

Ne-am iubit de când eram mici,

iar apoi am ajuns să ne urâm.

Şi acum am aflat că avem acelaşi tată.

Da. Dacă mama ta a zis adevărul, suntem surori.

Pentru mine e important să ştii că, în ciuda celor întâmplate între noi,

eu nu te urăsc, aşa cum crezi.

Mai ştii când aveam zece ani

şi ne jucam de-a v-aţi ascunselea printre bărci ?

Cu minunatul dl Contreras.

Când se întorcea de pe mare, se juca cu tine.

Te îmbrăţişa şi te săruta

când descoperea unde te ascunzi.

Iar eu vă vedeam.

Şi-mi doream să am un tată ca el,

ca să fie afectuos cu mine,

să mă îmbrăţişeze şi să mă sărute pe frunte.

Pur şi simplu, să-mi spună: "Te iubesc, fata mea."

Crezi că ştia că şi tu erai fiica lui ?

Mama susţine că i-a zis, dar că lui nu i-a păsat.

Totul mi se pare tare ciudat, Erika.

Parcă se vorbeşte de alt bărbat, nu de tatăl cu care am crescut.

- De ce ? De ce tu, Estrella ? - Poftim ?

Aveam aproape aceeaşi vârstă.

Dar el te-a ales pe tine să te iubească şi să te protejeze. De ce ?

Erika, nu face asta, te rog !

Ai avut tot ce mi-am dorit mereu, Estrella ! Fii serioasă !

Ai avut un tată care era şi al meu.

Şi o mamă care te-a susţinut întotdeauna.

Care era afectuoasă cu tine.

Nu ca a mea, care m-a abandonat ca pe un câine.

În plus, ai surori, Estrella. Eu am crescut singură.

Înţelegi ? Eu am crescut singură.

Tu ai avut întotdeauna tot ce mi-am dorit.

O familie iubitoare, asta îmi doream.

În plus, te-ai întors în sat, iar Fabian a pus ochii pe tine.

Iar acum vii şi îndrăzneşti să mă priveşti

ca şi cum ţi-aş inspira milă, Estrella.

Nu !

Să ştii că, dacă înainte te uram, Estrella Contreras,

acum te dispreţuiesc din toată inima.

Fata mea, nu ştii cât te iubesc.

Fata mea...

Odihneşte-te, frumoaso !

Se spune că întotdeauna te întorci în locul unde ai fost fericit.

Xavier, nu pot să dorm. Simt că-mi sare inima din piept.

Dă-mi ceva ca să-mi revin.

Linişteşte-te, Jaz. Am ce-ţi trebuie ca să te relaxezi.

Aşa poţi să zbori.

După ce iei asta, vei trăi o experienţă complet nouă.

Nu vor mai exista anxietate, remuşcări, griji...

Vei fi liberă.

Nu ! Minunăţia asta nu e gratis.

Are un preţ, dar crede-mă că merită.

Nu am bani.

Chiar dacă ai avea, nu bani îmi trebuie.

Nu, nu fac asta iar !

Atunci, pleacă !

Când eşti dispusă să plăteşti preţul ca să ajungi în paradis, întoarce-te.

Fabian, nu te mai plimba !

Dacă trebuie să vorbeşti cu Estrella, du-te şi caut-o !

Am spus "nu", tată. O cunosc bine şi prefer să-i dau spaţiu.

Mă duc să mă culc. Serios, m-ai ameţit.

Se pare că o să faci şanţ.

- Exagerezi. - Te sfătuiesc să te culci.

Imediat, tată. Stai liniştit. Deschid eu.

Iartă-mă că n-am venit pe faleză, dar am avut o problemă acasă.

Ce s-a întâmplat ? Estrella, ce e ?

Erika...

Erika e sora mea.

Ţi-am făcut un ceai de portocale. Bea-l, fata mea !

- Mai vrei ceva ? - Da.

Tot ce vreau e să dispari din faţa mea.

Erika...

Fata mea, ştiu că n-am fost cea mai bună mamă din lume,

dar am încercat să fac ce pot cu ce mi-a oferit destinul.

Nu vorbi de destin, mamă ! M-ai minţit toată viaţa.

Dacă mi-ai fi spus adevărul la timp, totul ar fi fost altfel.

Ce crezi că ar fi fost altfel ?

Ştii foarte bine că nu e adevărat.

Nu-ţi face speranţe, te rog.

N-ai avut un tată nu fiindcă l-am ascuns eu.

Adevărul e că laşul de Ulises n-a vrut niciodată să te recunoască.

Pleci sau rămâi cu mine

şi zburăm spre paradis, iubito ?

Urăsc asta...

Urăsc să depind de tine.

Urăsc să mă rătăcesc cu tine în iadul ăsta

despre care spui că e un paradis.

Dar ce simt în tot corpul e mai puternic.

Şi-mi cere să rămân, să fac orice pentru pastila aia blestemată.

Măcar una.

Doar ca să mă liniştesc şi să nu mă mai simt aşa.

Nu te complica, Jaz.

Îţi ofer posibilitatea de a zbura spre nori,

să simţi libertatea de care ai nevoie ca să ştii că trăieşti.

Tot ce-ţi cer în schimb e un sărut, iubito.

Accepţi sau nu ?

Ne-am născut ca să fim împreună, iubito.

Înţelege ! Ce am trăit e extrem de intens, special.

Iar eu încă sunt îndrăgostit de tine, iubito.

De asta am cerut să-mi fac serviciul social în satul ăsta.

Aş veni după tine până la capătul lumii.

Dă-mi pastila aia blestemată !

Pentru sărutul ăsta meriţi două.

Te cunosc mai bine decât oricine, Jaz.

Ştiu că, în adâncul sufletului încă vrei să fii cu mine.

Şi vom fi împreună, iubito.

Jur că o să fac orice e nevoie ca să nu te mai desparţi de mine !

Afurisitul de Nemesio m-a dat afară din casă, Perlita.

Dar fratele meu e minunat şi m-a primit la el în noaptea asta.

Da, vin în curând la tine.

Te pup, Perlita ! Te iubesc.

Te iubesc.

Vorbesc încet ca să nu audă Pascual.

Sunt lângă tine, bineînţeles că te aud.

Ajung în zece minute.

O să dorm regeşte aici.

Sigur nu e o problemă dacă rămân ?

Nu, nu cred că Brisa se va supăra.

Poftim, cheia ta veche.

Mulţumesc.

Când o vezi pe Perlita, s-o îmbrăţişezi din partea mea.

Şi pe dna Meche. Nici nu vreau să mă gândesc cum se simt.

Să afle acum că soţul ei a avut şi alte "binecuvântări" ?

Binecuvântări sau blesteme.

Dacă e vorba despre Erika... Imaginează-ţi !

După problemele dintre ea şi Estrella,

mai ales după ce s-au certat pentru dl Fabian...

Cred că e...

Brisa, eşti bine ?

Sigur, e cea mai frumoasă zi din viaţa mea !

Mai întâi, colocatarul meu îmi strică întâlnirea cu chipeşul Juanjo.

Apoi aflu ce a făcut tata.

Iar acum, din câte văd, Valentin va dormi aici.

Sigur. Cum să mă simt ? Minunat !

Cum să mă simt ?

Mai bine mă duc s-o văd pe Perlita.

Sigur şi ea se simte groaznic.

Da, du-te ! Eu mă duc la Brisa.

Baftă !

Dumnezeu trimite cei mai buni soldaţi în cele mai grele lupte.

Nu te da bătut !

N-aţi bănuit niciodată că sunteţi surori ?

Nu, niciodată.

Şi Erika a aflat azi.

Mă pun în locul ei şi-i înţeleg furia.

Şi frustrarea pe care o simte acum, fiindcă e nedrept.

Sigur. Erika a avut o copilărie grea.

Vieţile noastre au fost foarte diferite, iar Erika nu merita asta.

A crescut singură, cu un tată care era la un pas de ea,

dar care nu a recunoscut-o.

Şi cu o mamă ca Rosalba. Ştii foarte bine ce fel de femeie e.

Tu cum te simţi ?

Sunt impresionată. Nu ştiu, Fabian.

Mama e în stare de şoc, surorile mele nu ştiu dacă să creadă sau nu.

Iar eu... Sinceră să fiu, nu ştiu ce simt.

Mă doare să ştiu că tata a făcut aşa ceva.

Una e să aflu că a înşelat-o pe mama,

şi alta, că a avut altă fiică în secret,

fiică pe care a abandonat-o.

Ce fel de om era tata ?

Ştii că sunt aici dacă ai nevoie de ceva.

Mulţumesc, serios. Voiam să mă văd cu tine pe faleză.

Nu-ţi face griji din cauza asta. Totul e bine.

La momentul potrivit, o să avem discuţia asta.

Şi vom şti amândoi ce să ne spunem calm şi frumos.

Mulţumesc.

Trebuie să mă duc la mama.

Da.

Ştii că sunt la un mesaj distanţă, dacă ai nevoie de ceva.

Mulţumesc.

Jazmin ! Eşti bine ?

Da, sunt bine.

Ce e ? De ce voiai să te furişezi în casă ?

Te rog să nu-i spui nimic lui Fabian. Te implor, Estrella.

Nu ştie că am ieşit şi o să mă ia la întrebări.

Şi nu vreau să dau explicaţii. Da ?

Da, dar ce ai păţit ? De ce eşti aşa ?

Uite ce ochi ai, Jazmin !

Nu e treaba ta.

Jură că n-o să-i spui nimic lui Fabian ! Bine ?

Îmi pare rău, Jazmin, dar nu pot să-ţi promit asta.

Cel mai bine e ca tatăl tău să iasă şi să vorbească cu tine. Bine ?

Serios, Jaz.

Uite ce agitată eşti ! Ce ţi se întâmplă ? Spune-mi !

Nu, Estrella, sunt bine. O să fiu bine. Pleacă !

- Nu ! - Să nu-i spui nimic lui Fabian.

Nu pot să plec şi să te las aşa, Jazmin. Uită-te la tine !

Spune-mi ce se întâmplă cu tine !

Redactor SIMONA VUCICU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 68