Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 65

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Miracolul s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Traducerea şi adaptarea CRISTINA EREMIA

Ştiţi ceva ? Mulţumesc, dar nu mai vreau calculatorul.

Nu. Dacă m-ai adus până aici, vii cu mine ! Hai !

- Nu ! Dă-mi drumul ! - Să mergem !

- Lasă-mă ! - Nu ţipa ! Haide !

Las-o, imbecilule !

- Ţi-a făcut ceva, Azul ? - Nu.

- Eşti sigură ? - Da.

Totul va fi bine, draga mea, totul va fi bine.

Eşti cu mine, da ?

- Da. - Draga mea, te duc acum la mami.

- Da. - Te duc la mami.

Slavă Domnului că te-am găsit, Azul ! Slavă Domnului !

Poţi, Jaz ! Te poţi controla. Rezistă !

Bună !

Ştiu că e ciudat să intru pe uşă, dar m-a lăsat bunicul tău.

Promit să nu mai intru pe fereastră !

Am venit să învăţăm. Am examen la matematică.

Trebuie să mă ajuţi tu, pentru că nu mă pricep la numere.

- Ce ai, Jaz ? Ţi-e rău ? - Nu. De ce ?

Cum aşa ? Ce e cu tine ?

Ce ai în mână ?

- Nimic. - Atunci, desfă pumnul.

Jaz, arată-mi mâna !

Ai o pastilă din alea, nu ?

Nu se poate, Jaz ! Iar iei aşa ceva ?

Desfă pumnul, te rog !

Mi-au zis că ne vedem aici.

- De ce întârzie atâta ? - Linişteşte-te !

Uite-i ! Vin !

- Mamă ! - Draga mea !

Draga mea !

Niciodată, dar niciodată să nu mai pleci fără să-mi spui !

Niciodată, te rog !

Jur, mami !

Gata, s-a terminat. Suntem împreună.

Îţi mulţumesc că mi-ai dus fiica înapoi, Fabian.

N-ai pentru ce.

Draga mea !

Jaz, spune-mi de ce nu vrei să desfaci pumnul !

- Te rog, Jaz ! - Nu mă atinge !

Iar iei mizerii, nu ?

Aşa ai tu încredere în mine ?

Atunci, desfă pumnul şi arată-mi că mă înşel !

Desfă pumnul, Jaz, te rog !

Nu am nimic. Mulţumit ?

Iartă-mă, Jaz ! Vreau doar să te ajut.

- Lasă-mă în pace, Oliver ! Pleacă ! - Jaz, nu...

- Pleacă odată ! - Te rog !

Dacă n-ai încredere în mine, nu vreau să te mai văd.

Pleacă ! Pleacă odată ! Pleacă, Oliver !

O anunţ pe bunicuţa că n-ai păţit nimic, da ?

Da, mami.

N-ai păţit nimic, Azul ?

Mamă ? Da, am găsit-o pe Azul.

Totul e în ordine, stai liniştită. Da, mami.

- Ce sperietură am tras, Azul ! - Nu voiam să vă fac probleme.

- Voiam doar să vorbesc cu tine. - Dar nu trebuia să fugi !

Dar tu erai supărat pe mine, şi eu nu voiam să pleci.

M-am gândit că, dacă te rog eu, poate rămâi.

Nu vreau să mă părăseşti. Vreau să fii tatăl meu.

Sunt tatăl tău, draga mea, asta nu se va schimba.

Te iubesc. Plecarea mea în capitală n-are nicio legătură cu tine.

Dar când iubeşti un om, faci totul ca să stai cu el.

Ce câştigăm dacă rămân aici, draga mea ?

Nu facem decât să ne certăm. Mama ta mă contrazice întruna.

Asta nu e bine pentru nimeni. Nu duce decât la înstrăinare.

- Dar putem găsi o soluţie. - Nu.

Dacă mama ta nu-şi schimbă atitudinea e preferabil să ne despărţim o vreme.

Să-ţi fie clar că te iubesc mult,

că sunt tatăl tău şi că mereu voi lupta pentru tine.

- Gata. Mergem acasă. - Perfect. Să mergem !

Mulţumesc !

- Să mergem, dragă ! - La revedere !

Crevete mare ! Crevete proaspăt, crevete mare !

Niciodată, corsare ! De frică, mi-a stat inima, băiete ! Nu !

Iartă-mă, tati. Am vrut doar s-o ajut pe Azul.

Dar nu aşa.

De ce te uiţi la fotografia asta cu mine mic ?

- Iker, du-te în cameră ! - Ai păţit ceva ?

- Du-te în camera ta ! - Marina !

Iker !

Te simţi bine ?

Mi-a spus Brisa că te-ai văzut cu Nicolas.

- Ce s-a întâmplat ? - Mi-a adus filmuleţe cu Nico.

Iar după ce le-am văzut... Mi-am amintit de el !

- Mi-am amintit de fiul meu ! - Serios ?

Da. Era un bebeluş foarte drăgălaş,

cu ochi atât de expresivi, atât de calzi !

În amintirile mele avea exact hăinuţele astea.

Nu mai am îndoieli, Gabriel. Nu poate fi o coincidenţă.

El este ! Sunt sigură că Iker e copilul meu.

Nu-ţi vărsa nervii pe lăzi ! Ce ai păţit ?

Nimic. M-am certat rău de tot cu Jaz

şi e numai vina mea, că sunt prost şi incredul.

Mi s-a părut că arată ciudat, iar ei nu i-a plăcut asta.

Uneori, femeile au toane.

Şi atunci, tu trebuie să fii drăgăstos.

Să te prefaci că le înţelegi.

De exemplu, aseară, când Perlita era cam abătută,

am avut ideea s-o duc la...

Gata, ai temă de gândire !

Linişteşte-te, Jazmin. E bine că ai venit la mine.

Nu puteam să mai stau acasă.

Bunicul îşi dăduse seama că mi-e rău şi nu vreau să mă vadă Fabian aşa.

În plus, m-am certat rău cu Oliver. Am fost foarte nedreaptă cu el.

- Dar ce ai luat ? - O pastilă de la Javier.

Dar efectul a fost cumplit.

Ştii că poţi să stai aici până îţi revii.

Ştii că sunt discretă, Jaz.

Nu voi sufla o vorbă, în ciuda a ce a fost între noi.

Înţelege că poţi oricând să ai încredere în mine.

- Sunt prietena ta, Jaz. - Da. Mulţumesc, Erika.

- Mi se pare mie sau eşti leoarcă ? - Scuze ! Te-am stropit ?

E o problemă cu scurgerea chiuvetei şi tocmai o reparam...

Da ? De ce nu chemi un instalator ?

Nu e prima dată când se întâmplă şi mereu mă descurc singură.

Dar lasă asta ! Tu eşti mai importantă.

Ce pot face să te simţi mai bine ? Vrei ceva de mâncare ? Spune-mi !

Nu, nimic. Trebuie doar să aştept să-mi treacă.

Mă doare groaznic capul şi am tahicardie.

Şi nu poţi lua nimic ca să-ţi treacă ?

Ba da, benzodiazepină, ca să mă echilibrez.

Am fost la un pas s-o iau,

dar nu vreau să ajung dependentă de pastile.

Nu mă pricep, Jaz, dar cred că acum ai motive s-o iei.

Mai ales dacă îţi e aşa de rău.

- Crezi ? - Desigur. Fă ce-ţi spun !

Stai să-ţi dau apă. Ştii că aici eşti în siguranţă, Jaz.

Rămân cu tine până îţi revii. De acord ?

Îţi mulţumesc, Pascual, pentru că ai ieşit la pescuit cu noi.

După tot ce a fost,

ajutorul pe care ni-l dai e un gest foarte nobil.

- Deşi ştii că eu şi Valentin... - N-au legătură una cu alta.

Pot să separ lăzile. Adică... lucrurile.

Duc lăzile afară. Dă-mi voie !

- Te ajut şi eu. - Mulţumesc !

N-am vrut să-l fac pe Pascual să sufere.

Ştiu. E tot ce mi-a cerut: să nu facem paradă de amorul nostru.

Dar acum, că a plecat...

Nu se poate ! N-am reuşit să repar chiuveta.

Va trebui să închid robinetul.

Mi-ar fi plăcut să te ajut, dar nu mă pricep la instalaţii.

- Cum te simţi ? - Mult mai bine.

Mă bucur, Jaz.

Nu te mai gândi la cearta cu Oliver. Sunt sigură că mâine vă împăcaţi.

Dar tu ce faci ? După cele întâmplate cu Fabian...

Supravieţuiesc, Jaz...

N-ar trebui să stai singură, Erika.

Eşti frumoasă, deşteaptă... Ştii să repari şi chiuvete.

De ce nu îţi cauţi pe altul ?

Când te îndrăgosteşti de cineva,

aşa cum m-am îndrăgostit eu de tatăl tău,

e imposibil să-ţi cauţi pe altul,

pentru că nimeni pe lume nu poate să-i ia locul.

Astfel de iubiri sunt...

Sunt irepetabile.

Cândva, tot va trebui să-l uiţi, Erika.

Nu ştiu dacă voi reuşi. Dar ştii ceva ?

Nu ştiu de ce, dar intuiesc că povestea noastră nu s-a sfârşit.

Apropo de Fabian, pot să te rog ceva ?

Pascual...

Ţi-e rău, Pascual ?

Iartă-mă ! N-am crezut că vii înapoi.

Nu, staţi liniştiţi ! Nu vă faceţi griji pentru mine.

Mie nici că-mi pasă ! Continuaţi nestingheriţi...

Continuaţi ca orice cuplu să vă manifestaţi iubirea, afecţiunea,

pasiunea dezlănţuită...

Şi poftele trupeşti.

Linişteşte-te ! Respiră adânc.

Încearcă să te calmezi, Pascual.

Promit că n-o mai sărut pe Perlita în faţa ta, niciodată !

Nu ! Adică...

Nu puteţi să vă înăbuşiţi pornirile romantice din vina mea.

Pe cuvânt !

N-am nimic cu iubirea voastră, dar nici masochist nu sunt.

- Ar fi mai bine să mă retrag. - Ce vrei să spui ?

Îmi pare foarte rău, Perlita, dar nu pot lucra cu voi.

Căutaţi-mi înlocuitor.

Iertaţi-mă şi vedeţi-vă de ale voastre.

- Frate ! - Pascual !

Continuaţi ! Continuaţi !

Continuaţi...

Iartă-mă, draga mea. Te-am trezit ?

Nu.

- Ce se întâmplă ? - Nu reuşesc să adorm.

Mă gândesc întruna la tata.

Mami, te rog, vorbeşte cu el, ca să nu plece !

Draga mea, Sergio a luat deja o decizie.

Dar poate se răzgândeşte dacă îi ceri iertare.

De ce să-i cer iertare ? Pentru că spun ce gândesc ?

Pentru că îmi apăr munca ? Pentru că lupt pentru săteni ?

Nu. Nu ceri iertare când ştii că ai dreptate.

Dacă, în schimbul iubirii, tatăl tău ne impune să fim de acord cu el,

el se înşală, nu noi.

Ştiu că se poartă cam rău

şi nici nu sunt de acord cu firma lui de pescuit,

dar e tatăl meu !

Deşi am încercat să nu-l mai iubesc,

nu pot, pentru că îmi e dor de el.

Draga mea, ştiu că e foarte greu.

Nu ştii ce greu îmi e mie.

Tu l-ai avut pe tatăl tău mulţi ani.

Eu, în schimb, numai câteva săptămâni.

Te rog, mami, spune-i să nu plece ! Fă asta pentru mine !

Vorbeşte, Gabriel !

- Spune ceva, te rog ! - Ce să-ţi spun ? E un bebeluş.

- Da, seamănă cu Iker... - Nu ! Nu seamănă, chiar este Iker !

Nu crezi că e incredibil ?

Iar mâine, testul genetic va confirma că e el.

Trebuie să fie pozitiv ! Sunt sigură !

- E o minune. - Îţi imaginezi ?

Mai întâi, că fiul meu a supravieţuit uraganului,

că l-ai salvat tu,

şi apoi, că ne-am reîntâlnit, după zece ani !

- Nu-mi vine a crede, jur ! - Nici mie.

- E mâna destinului... - Pentru Dumnezeu.

Orice ar fi, ne-am regăsit.

Am venit să vă spun noapte bună, tată.

Vino aici, Iker !

Vise plăcute ! Somn uşor !

- Te iubesc mult. - Şi eu, pe tine, corsare.

- Bună seara, Adriana ! - Ce noutăţi ai, Juanjo ?

Am făcut ce mi-ai cerut şi n-am întâlnit nicio piedică.

- Perfect ! - Sper să fie ultima dată.

Să nu-mi mai ceri ajutorul în chestiuni personale,

fără nicio legătură cu afacerea.

Te sfătuiesc să-ţi vezi lungul nasului !

Ba nu. Te înşeli. Nu sunt lacheul tău.

Nu face pe viteazul cu mine, că nu-ţi convine !

Ce s-ar întâmpla dacă Sergio ar afla că Beatriz era gravidă cu tine ?

Ai uitat că ţi-a cerut să afli cine era amantul ei ?

Sergio voia să-l aduci la el. Şi tu ce ai făcut, Juanjito ?

Ai găsit un ins oarecare, ai pus să fie bătut în asemenea hal,

că n-a putut să se apere, când Sergio i-a pus pistolul la tâmplă.

Vrei să sfârşeşti ca prăpăditul ăla ?

Vei face ce îţi cer eu, Juanjo, indiferent ce îţi cer !

Trebuie să mi te supui orbeşte ! E clar ?

Răspunde ! E clar ?

- E clar. - Aşa-mi placi. Poţi pleca.

Jaz, sunt în faţa casei tale. Iartă-mă, te rog !

Am venit să te văd doar ca să adormi zâmbind.

Corsare ! Nu te mai trezeşti ? Bună dimineaţa ! Deşteptarea !

- Ai şcoală azi. Ce ai păţit ? - M-am trezit în timpul nopţii.

Apoi mi-a fost greu să adorm la loc.

- Ce te-a trezit ? - Un vis ciudat.

- Iar am visat-o pe mama. - Da ?

Dar acum i-am văzut faţa.

Cum aşa ?

Era ca visul obişnuit: se făcea că o înghite ceaţa...

Era chiar acolo !

Şi n-o să mă crezi, dar era Sirena !

Tu erai lângă ea, iar eu m-am repezit să vă îmbrăţişez.

Dar apoi iar s-a lăsat ceaţă...

Dar, de data asta, n-a luat-o pe ea, ci pe tine. Eu am rămas cu Marina.

Ce ciudat, nu ? Care o fi fost motivul ?

Aşa sunt visele, fiule. Absurde.

Grăbeşte-te, că trebuie să plecăm.

Suntem în întârziere. Poftim uniforma !

Pregăteşte-te ! Îţi fac un suc de banane.

Termină de mâncat, dragă, că aseară n-ai cinat.

- Nu mi-e foame. - Dar ţi se va face foame la şcoală.

- Nu vreau la şcoală ! - Atunci, ce vrei să faci ?

Ştii ! Vreau să nu plece tata.

- Bună ! - Sergio !

- Tată ! - Bună, draga mea !

Ce faci ?

Am venit să-mi iau rămas-bun. Mă duc la heliport.

Uite ce ţi-am adus: unul nou, pentru că pe celălalt l-ai pierdut.

Ţi-l dau ca să ţinem legătura.

Am pus nişte fotografii, ca să le vezi mai târziu.

Azul, te rog, lasă-mă singură cu tatăl tău.

Îl vei ruga ?

Sergio, te rog, nu face asta !

Nu pleca ! Gândeşte-te la fiica ta ! Azul suferă foarte mult.

Fie, mă voi mai gândi, dar noi doi nu mai putem continua aşa.

În dimineaţa asta e şi mai rău. Poftim ! Ce ne facem, Erika ?

Am încercat s-o repar, să ştii.

Va trebui să-mi calc pe inimă şi să-l chem pe Nemesio să ne ajute.

Nu va fi nevoie, Teresita.

A venit un instalator, ba încă unul foarte chipeş !

- Cum adică... - Mi-a spus Jazmin de scurgere.

I-am promis fiicei mele că te voi ajuta. Iată-mă !

Bine, bine...

Nu înţeleg ce urmăreşti, Sergio. Ce să se schimbe între noi doi ?

Mai întâi, nu mă mai trata ca pe un delincvent.

Sergio ! Caut doar să ajung la un acord cu tine, nimic mai mult !

Altfel, nu ne vom înţelege niciodată.

Tocmai ! Dacă e în joc fericirea fiicei noastre,

n-ar trebui să fie aşa de greu să ne înţelegem.

Dar ar trebui să facem eforturi amândoi !

Bine, atunci, să facem un acord.

Eu rămân în sat, pentru liniştea lui Azul,

iar tu nu mai protestezi contra firmei mele.

- Poftim ?! - Cum ai auzit.

Rămân dacă nu-mi mai boicotezi afacerile.

Nu fi cinic, Sergio ! Nu voi ceda şantajului tău.

Atunci, mai vorbim când te vei fi răzgândit.

Până atunci, decizia mea nu se schimbă. Plec.

Ce ţi-a zis ? Rămâne în sat, cu mine ?

- Oliver. - Ce faci, Jaz ?

- Acum am ajuns acasă. - Bine. Vin şi eu.

- Nu vreau să mai fim certaţi. - Nu ! Oliver, am...

Am mult de învăţat. Mai bine ne vedem mâine. Da ?

Pariez că nu-ţi aminteşti că ne-am cunoscut tot aşa,

când ai venit să mă salvezi dintr-o încurcătură.

- Adevărat ? - Nu te face că ai uitat !

Ai uitat că se arseseră siguranţele în local,

iar tu ai făcut pe electricianul ?

Uitasem cu desăvârşire !

Dar aşa e. Erai moartă de frică, sigură că mă voi electrocuta.

Cum să nu ? Niciun cablu nu era izolat !

Da, aşa este. Erai foarte agitată. Ţipai întruna.

"Mai bine lasă-l, lasă-l !"

- Eu nu vorbesc aşa. - Glumesc.

Ştii bine că nu !

Însă, după ce a revenit lumina, ai stat ore în şir de vorbă cu mine.

Dar mult, multe ore !

Iar la plecare, m-ai luat de mijloc şi ne-am sărutat pentru prima oară.

Cred că, deocamdată, nu mai curge. Stai să văd...

Dar nu cred că peticeala asta rezistă prea mult,

aşa că trebuie să mă duc acasă, să iau piese de schimb.

Şi dacă, la fel ca atunci, nu te las să pleci ?

- Nu, Erika. Alta e situaţia acum. - Pentru mine, nu, Fabian.

Mie încă îmi bate inima mai tare când te văd.

La fel ca la primul nostru sărut.

Nu, să nu complicăm situaţia, te rog !

De ce, Fabian ? Nu...

- Erika... Opreşte-te, Erika. Nu... - Ce ? Ce nu ?

- Nu ! S-a terminat. Te rog ! - De ce s-a terminat ?

O clipă, o clipă !

- Stai puţin ! - Fabian !

- Aşteaptă puţin ! - M-a udat toată !

- Gata. - Da ?

Ce enervant ! Aşteaptă.

- Gata ? E în ordine ? - Da. E în ordine.

Stai aşa.

- Iartă-mi nepriceperea. - Pune cârpa ! Închide ! Nu !

Uite ce fotografii mi-a pus tata în noul telefon !

Arată-mi !

Frumos din partea lui Sergio !

Dar a vrut să-ţi facă o bucurie, nu să te întristezi.

Dacă n-ai reuşit să-l convingi să rămână...

Te asigur că m-am străduit.

Mai bine ajută-mă să fac ceviche pentru Fabian,

ca să-i mulţumim pentru ajutor.

Bine.

Ştii ? Şi mie îmi e dor de tata.

În castron !

În ciuda greşelilor sale de la sfârşitul vieţii,

n-am încetat să-l iubesc.

Cred că şi tu trebuie să-l iubeşti pe Sergio,

chiar dacă el hotărăşte să plece.

Dar acum cred că tata e rău. Dacă m-ar iubi, n-ar pleca.

Draga mea,

indiferent de neînţelegerile dintre tine şi tatăl tău,

sunt sigură că el te iubeşte mult.

De unde ştii ?

Sergio nu se ataşează cu uşurinţă de cineva.

Însă, cu tine, a fost foarte deschis.

Te-a primit în viaţa lui.

Ţi-a dăruit un telefon, ca să păstraţi legătura.

Şi fotografii cu voi doi, ca să-l vezi când vrei tu.

În plus, ţi-a dat numele lui. Nu e o dovadă că ţine la tine ?

Mulţumesc, mami.

Atunci, sper să treacă timpul cât mai repede.

Să ne grăbim să facem ceviche -le,

că vreau să i-l duc devreme lui Fabian.

Pot veni cu tine, mamă ?

Şi eu vreau să-i mulţumesc din nou, pentru că m-a salvat de omul ăla rău.

Desigur, draga mea. Mulţumesc !

Hai să terminăm !

Sunt aici.

- Bună dimineaţa ! - Bună dimineaţa !

Vrem să ştim dacă sunt gata nişte analize de ADN.

- Sigur. Pe numele cui sunt ? - Gabriel Arenas.

Da. Un moment.

Fii calmă. Calmă !

Sunt alături de tine.

Da, iată-le !

Sunt analizele lui Iker Arenas şi ale Atoniei Montoya, nu ?

- Da. - Poftiţi !

Vrei să îl deschid eu ?

Nu.

Care e rezultatul, iubito ?

Vine acum.

Am fost la un pas, dar mi-ai scăpat, Fabian.

- Nu, ai abuzat. N-ai leac ! - Da. Şi tu nu voiai, nu ?

- Bună ! - Te-am sunat, fiule.

Iertaţi-l ! Din vina mea a fost puţin ocupat...

- Ce e, tată ? - Ai musafiri.

Iartă-ne că am venit neanunţate, dar ţi-am adus asta.

Nu. Iertaţi-mă voi pe mine. Nu ştiam că sunteţi aici.

E în semn de mulţumire pentru ce ai făcut pentru mine.

Mulţumesc, Azul !

De ce tu şi Erika sunteţi uzi ?

Am o explicaţie. Era o scurgere de apă la local,

iar eu am ajutat-o s-o repare.

Fabian a venit să mă salveze !

Însă instalatorul meu preferat a fost puţin distrat

şi am avut un mic accident.

- Însă ne-am distrat minunat ! - Mda...

- Nu-i aşa, Fabi ? - Da...

Sper să vă placă. Să mergem, Azul !

- La revedere, don Gonzalo. - La revedere !

Vă mulţumesc amândurora ! Pare să fie delicios.

Iubito...

Ce scrie aici ?

"Exclusă relaţia mamă-fiu."

Asta înseamnă că nu eşti...

Domnişoară, cred că e o greşeală. Puteţi să mai verificaţi numele ?

- Să le mai verific o dată ? - Da, vă rog ! Gabriel Arenas.

Numele sunt Antonia Montoya Baez şi Iker Arenas Salgado.

- Exact. - Nu e nicio eroare.

Îmi pare rău.

Vreau acasă.

Să mergem !

Jaz !

Nu ştiu ce mi-ai dat, Javier,

dar, de când mi-ai dat pastila roşie, numai la asta mă gândesc.

E normal, Jaz. Ai luat ceva foarte tare.

Îţi dă senzaţii pe care organismul le cere din nou şi imediat !

Nu ! Îmi revenisem, controlam situaţia.

Nu aveam nevoie de aşa ceva !

Dar n-a fost nemaipomenit să te simţi aşa ?

Eliberată, puternică !

Te pot ajuta să te stăpâneşti, să nu-ţi pierzi controlul.

Nu. N-ar trebui să fiu în starea asta. Nu e bine !

Toţi avem nevoie de evadări ocazionale, Jaz.

Asta te face să te simţi vie. Nu te mai împotrivi.

N-ai zis că înveţi acasă, Jaz ? Ce cauţi aici, cu dementul ăsta ?

Imediat !

Imediat !

- Intră ! - Mulţumesc !

Credeam că mănânci ceviche. Ce vrei ?

Ai plecat prea grăbită şi n-am apucat să-ţi mulţumesc.

- Bine, mi-ai mulţumit. - Dar n-am apucat să vorbim.

Vreau să-ţi explic ce s-a întâmplat.

- Să nu avem neînţelegeri... - Nu ! Nu-ţi cer explicaţii.

- Poate ai rămas cu impresia... - Fabian !

Eşti liber să te joci de-a instalatorul cu cine vrei tu.

Erika şi fiica mea s-au împrietenit, iar Jaz m-a rugat s-o ajut pe Erika.

Ţi-am spus că n-ai de ce să-mi dai explicaţii.

- Dar eu vreau să-ţi dau explicaţii. - N-am nevoie de ele.

Atunci, de ce te porţi aşa ?

- Cum mă port ? - Ca şi cum ai fi geloasă.

Ţie ţi-ar plăcea să fiu geloasă ! E cu totul altceva.

Dar nu, deloc !

Bine... Atunci, de ce pari să fii ?

De ce nu te duci acasă, să mănânci ceviche cu Erika ?

Pentru că nu vreau să fiu cu ea.

De asta am venit aici, încercând să vorbesc cu tine, Estrella.

Eu nu vreau să vorbim. Aşadar, adio, Fabian !

N-am timp să-i gâdil orgoliul unui tip nesigur de sine,

care jură că sunt nebună după el !

Ştii bine că e exact pe dos.

- Mami... - Ce ?!

Încă îl placi mult pe Fabian. Se vede !

Jazmin m-a ajutat s-o ajut pentru examenul de anatomie.

E destul de greu.

Şi apoi, unul ca tine n-ar putea să-i explice asta. Nu ?

Nu pot crede că m-ai urmărit, Oliver.

De ce m-ai minţit, Jaz ?

Evident, nu ţi-am spus pentru că n-ai fi înţeles.

Ştiam că te vei supăra.

În plus, ultima dată mi-ai dovedit că n-ai încredere în mine.

În tine am încredere, Jaz. În Javier nu am !

Ai uitat cât rău ţi-a făcut ?

Auzi ? Cred că ar trebui să nu te mai îndoieşti.

Încurajeaz-o pe Jazmin !

Are nevoie de o medie excelentă, dacă vrea bursă la Medicină.

Bine. Dar rămân cu voi cât timp studiaţi. De acord ?

- Vorbeşti serios ? - Da.

Poate reţin ceva care să-mi folosească la şcoală. Nu ?

Gata, Azul, nu mai insista pe tema asta.

Cum ar putea să-mi mai placă Fabian ?

Când eşti cu el, nu-ţi dai seama, dar te fâstâceşti...

Începi să te aranjezi şi îl priveşti cu dragoste.

Nu îl privesc cu dragoste, Azul. De unde ţi-a venit ideea asta ?

Ba da ! Chiar aşa faci.

Închizi ochii, clipeşti...

Se citeşte pe faţa ta ce mult îl iubeşti.

La fel te uiţi şi la mine când mă culci şi-mi spui noapte bună.

Pe tine te iubesc.

Întotdeauna te privesc la fel, cu dragoste. Indiferent de oră !

- Pentru că... - Vrei să mă asculţi, mamă ?

Te rog ! Nu mult !

- Bine... - Vreau să-ţi spun ceva serios.

Înainte, voiam să fii cu tata,

să vă căsătoriţi şi să fim o familie toţi trei.

Dar am înţeles că asta nu se va întâmpla,

pentru că nu-l iubeşti.

- Mă bucur că îţi e clar lucrul ăsta. - Stai, că n-am terminat !

Urmează partea cea mai importantă.

Când erai cu Fabian, vedeam că îl placi mult.

Eu îl credeam rău.

Însă mă înşelam. Acum văd că e om bun.

E cam nebun, dar bun. Şi a început să-mi fie simpatic.

Mami, vreau să zâmbeşti ca înainte.

Cred că ar trebui să te împaci cu Fabian,

ca ochişorii tăi să sclipească iar de iubire.

E bine să plângi în voie.

Ştiu că îţi făcuseşi speranţe. Ştiu.

Îmi doream atât de mult să fie el, Gabriel.

Voiam să fie Iker fiul meu.

Ar fi fost perfect.

Nu vreau să mai plâng, crede-mă,

dar simt un gol în inimă care nu trece.

Plângi. Plângi cât vrei, scapă de tristeţea din suflet.

Plângi. Nu-i nimic.

Sirena... Ce ai păţit ?

De ce plângi ?

Ce are, tată ?

Nu mai plânge. Suntem cu tine, te îngrijim noi.

Mă bucur că aproape ţi-a trecut.

Nu puteam să-mi iau gândul de la d-ta, să ştii !

Adevărat ? Te-ai gândit la mine, Meche ?

Cum să nu mă gândesc ? Am fost martoră când te-ai lovit.

Numai când te-am văzut, parcă m-a durut şi pe mine.

Încă nu ştiu cum m-ai convins să fac nebunia aia !

Nu ţi-a plăcut să lupţi pentru cererile sătenilor ?

Asta îl face pe om să se simtă viu.

M-am simţit... Mai plină de viaţă ca oricând.

Da, parcă mă încărcam cu energie.

A fost ca un foc care ţi-a cuprins corpul ?

Nu fi obraznic !

Poftim ! Ţi-am adus prăjiturile.

- Şi acum plec. - Nu, stai, Mercedes ! Nu pleca.

Tot ce vreau e să trăiesc clipe de neuitat cu dumneata.

Sunt profund mişcat că şi dumneata simţi la fel.

- Don Gonzalo, eu... - Dacă îmi permiţi...

Te-aş invita la o îngheţată,

ca să vezi că putem face şi lucruri banale, nu doar extreme.

Sper să fie cum spui,

pentru că i-am promis fiicei mele să nu mai dau de buclucuri.

Iau asta drept o aprobare.

Atunci, fără alte discuţii, nu vreau să pierdem ocazia asta.

O prăjitură ?

Serios, mamă. De ce nu te împaci cu el ?

Îţi promit că nu mă voi supăra !

Şi nu vei avea probleme cu mine din cauza asta.

Uite, jur !

- Nu e aşa de simplu, draga mea. - Ba eu cred că este.

Când doi oameni se iubesc, normal e să fie împreună.

Trebuie doar să spună ce simt.

Să-şi rezolve problemele, şi atât !

Bine ar fi să meargă cum spui tu.

Însă viaţa e mai complicată, draga mea.

Nu insista, pentru că eu şi Fabian nu vom mai fi împreună.

Voi sunteţi complicaţi, nu viaţa !

Să lăsăm sfaturile de amor pentru altă dată. Da, Azul ?

Acum trebuie să mă duc la muncă.

Redactor CRISTINA EREMIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 65