Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 64

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Miracolul s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

De ce credeţi că tot ce fac e împotriva voastră, mamă ?

Vreau să o duc mai bine, să progresez. E ceva rău ?

Ne-ai lăsat singure. Nu mai putem împinge o barcă,

fiindcă nu avem pescari.

Brisa, fata mea, nu aşa te-am educat.

M-ai învăţat să lupt pentru ceea ce vreau, mamă.

Şi asta fac.

Ar trebui să fii mândră de mine.

Lucrez la o firmă decentă.

Firmele care distrug totul,

care lasă oamenii fără slujbe

nu au pic de decenţă.

Poftim, scumpo ! Mulţumesc pentru intenţie,

dar nu de asta avem nevoie.

- I-am zis şi lui Oliver. - Nu va înţelege.

Ce cauţi aici ?

Ai mustrări de conştiinţă şi ai venit să ne ajuţi să căutăm pescari ?

Ce bine că ai venit să vorbim ! Trebuie să rezolvăm problema.

Nu, nu am venit să vorbim. Ştiu ce-mi veţi spune.

Am venit să vă ajut. Deşi nu mă credeţi, mi-e dor de voi.

Şi nu suport să ştiu că suntem certate, fiindcă nu e corect.

Când îmi veţi accepta deciziile şi pe mine, aşa cum sunt,

voi fi alături de voi.

Noi te iubim aşa cum eşti.

Dar nu ne cere să te susţinem cu aşa ceva.

Fiindcă ne pui o ancoră şi ne arunci în mare, fata mea.

Pe noi şi pe toţi din sat.

Cât timp vă credeţi stăpânele adevărului,

nu putem fi împreună ca o familie.

Vă rog. Vreau să vă las ce v-am cumpărat.

E ceaiul tău preferat, Perla.

Fursecurile cu unt, pentru tine, mamă.

Şi ciocolata care îi place lui Azul. Da ?

Dacă e ceva, sunt aici, aproape. Ştiţi unde mă găsiţi.

E minunat să lucrezi pentru familia Contreras.

Se poartă frumos şi oferă un salariu bun.

Mai căutaţi înlocuitor pentru soţul meu ?

Numai bine, Jairo ! Ai grijă !

- Ce e ? - Nu se poate.

Şi Jairo va lucra pentru firma de pescuit.

- Serios ? - Bună dimineaţa !

Ce faceţi ? Cum aţi dormit ?

Groaznic. Din cauza nenorociţilor care se gândesc doar la ei.

Mie mi se pare că soarele străluceşte mai tare ca oricând.

Iubito, îmi faci nişte ouă ?

Sigur, dragule. Şeful vrea ouă, nu ?

Da, te rog. Moi, cum îmi plac mie.

- Du-te la bucătărie, să ţi le faci. - Poftim ?

- Cum adică ? - Ce s-a întâmplat, iubito ?

Ascultă bine, Nemesio.

Din momentul ăsta, lucrurile se vor schimba în casa asta.

Nu eşti singurul bărbat şi singurul care munceşte.

Nu ! Şi eu muncesc. Şi eu îmi rup spatele.

Şi eu am aceleaşi drepturi ca tine în casa asta !

Poţi să te duci foarte bine la bucătărie şi să speli vasele.

Şi poţi lua mătura să mături. Şi să-ţi speli hainele.

Nu mai sunt o femeie supusă.

Eşti un profitor. M-am săturat !

- Aşa, Teresita ! Spune-i ! - Aşa îi trebuie !

Poate dai dovadă de puţină demnitate

şi te duci la Estrella, ca să-i spui că-ţi dai demisia.

Dar aşa cum trebuie !

Nici măcar nu ai dat ochii cu ea. Groaznic ! Nu se poate !

Eşti bine ? Nu ai dormit aproape deloc azi-noapte.

- Ştiu. Sunt foarte agitată. - Ştiu.

Mă sperie ideea de a face un test ADN.

Dar nu pot să nu mă gândesc

că rezultatul poate fi cea mai bună veste din viaţa mea.

E normal. Dar vom scăpa de îndoieli.

Jur că încerc să nu-mi fac speranţe !

De fiecare dată când închideam ochii ca să adorm,

îmi venea în minte chipul lui Iker.

Ochii lui frumoşi, zâmbetul...

Ştiu. Ascultă-mă. Trebuie să ne păstrăm calmul.

- Ştiu. - O zi.

Şi vom primi rezultatele. Promite-mi că vei încerca.

- Da ? Mă duc la laborator. - Bine.

- Dacă e ceva, mă suni. - Da.

- Alo ! - Antonia ?

Nicolas !

Marina... Scuze că ţi-am zis "Antonia".

Ştiu că toţi îţi spun "Marina", dar încă nu m-am obişnuit.

Stai liniştit. Deşi prefer să mi se spună "Marina".

- Da. - Totul e în regulă ?

- S-a întâmplat ceva ? - Nimic. Voiam să vorbesc cu tine.

Să ştiu dacă te-ai uitat prin lucrurile pe care ţi le-am lăsat.

Dacă te-au ajutat.

Da, m-am uitat, dar nu mi-am amintit nimic.

Sunt la Nayarit, în capitală.

Am decis să mă instalez aici un timp, ca să fiu aproape de tine.

Nu ştiu ce vrei să obţii, Nicolas, dar nu cred...

Nu, vreau doar să te ajut.

Am citit despre amnezie şi am vorbit cu un psihiatru.

Poate ar fi bine să mergi la el. O să-ţi dau informaţiile.

Cred că te-ar putea ajuta, serios.

Sigur. Mulţumesc. Cred că e o idee bună.

În plus, vreau să-ţi arăt ceva.

Poate te va ajuta să-ţi aduci aminte.

Mi-ar plăcea să te văd, dacă eşti de acord.

Nu ştiu, Nicolas.

Nu vreau să te deranjez, Antonia... Marina.

Dar sunt sigur că te va interesa.

Bine. Lucrez la hanul din sat.

Dacă vrei, ne vedem acolo.

Hanul din sat... Perfect ! Vin puţin mai târziu acolo.

Ne vedem, Nicolas.

Nu-l suport pe dl Nicolas.

Iker, nu te-am auzit intrând.

De ce spui asta, scumpule ? De ce nu-l suporţi ?

Fiindcă face pe drăguţul cu tine, sirenă.

Sigur vrea să-ţi aduci aminte de el şi să pleci cu el.

De asta nu-l plac deloc.

Nemesio comite o greşeală gravă fiindcă lucrează pentru firmă.

Nu ştie că loialitatea e mai importantă decât banii ?

Din câte văd, nu ştie.

Acum îmi fac multe griji pentru Estrella.

Ea şi Perla sunt femei puternice, perseverente,

dar o să le fie greu să pescuiască doar cu Oliver.

Eu am glezna luxată, dar pot încerca să le ajut.

Măcar să împing barca.

Nu, tată. Te poţi răni mai tare.

În plus, m-am gândit la asta.

Vreau să le ajut cu tot ce pot.

Ar fi trebuit ca Jasmin să ia micul-dejun. O să întârzie la şcoală.

- Mă duc s-o chem. - Du-te !

Mănâncă !

Bună dimineaţa !

Fata mea, nu te-ai trezit.

Te-ai culcat târziu fiindcă ai studiat.

Uite cum ai lăsat cărţile...

Trezeşte-te ! Se răceşte micul-dejun.

Jasmin !

Jas ! Jasmin !

Fata mea !

Să vedem... Scumpo, trezeşte-te !

- Fabian, cât e ceasul ? - Cum adică ? E 7:30.

Eşti bine ? Pari obosită.

Eşti bine ?

Examenul ! Am examenul la 08:00.

Sigur te poţi duce ? Eşti...

- Da. - Eşti obosită.

Am stat până târziu să învăţ şi am băut multe cafele.

Nu puteam să adorm.

E foarte rău. Nu e bine să bei atâta cafea.

Abuzezi. Opreşte-te !

Sunt bine, Fabian. Trebuie să plec. Trebuie să iau examenul ăsta.

- Nu pot să întârzii. - Ai grijă, fata mea.

BĂUTURĂ ENERGIZANTĂ

Îmi pare rău că ai aflat aşa.

Jur că voiam să-ţi spun, să vorbesc cu tine.

Dar mi-a luat-o Teresita înainte. A ieşit scandal.

Cum îndrăzneşti să vii aici, după ce ai făcut ?

Nu, Perlita, nu mai vreau ţipete, te rog.

- Linişteşte-te, te rog. - Nu, Estrella !

Din cauza lui, nici măcar nu putem ieşi să pescuim.

Ne-ai distrus, trădătorule, nerecunoscătorule, neloialule !

Gata ! Să ne calmăm puţin.

Nemesio, presupun că-ţi dai seama că ne-ai distrus, nu ?

Puteai să vii să vorbeşti cu noi înainte.

Să ne dai măcar şansa de a ne pregăti.

Ştiu, Estrellita. Îţi cer iertare pentru asta.

Totul s-a întâmplat atât de repede la firmă.

Sincer, salariul e bun.

Ştii că nu e uşor în domeniul ăsta.

M-am gândit la soţia şi la fiica mea.

Vreau să le ofer o viaţă mai bună.

Înţelegi ?

Bineînţeles că te înţeleg, Nemesio.

Nu am dreptul să-ţi judec nevoile.

Da, ce nevoi...

În ciuda celor întâmplate, îţi mulţumesc că ai lucrat cu noi.

Şi că ne-ai ajutat în clipele grele.

- Da. - Ai fost un coleg minunat, Nemesio.

Îţi doresc numai bine.

Ai fost o şefă minunată, Estrellita.

La fel ca răposatul tău tată.

Mă scuzaţi.

Încă ne putem baza pe Oliver, soră. O să ne descurcăm.

Dacă mergeţi la atelierele de folosire responsabilă a apei,

veţi deveni paznicii ploii.

Şi ce trebuie să facem ca paznici ai apei ?

Mai întâi, veţi forma un comitet al ploii.

- Comitet al ploii ? - Pentru ce e bun ?

Principala sa misiune e să aibă grijă

şi să menţină funcţionalitatea sistemului de captare a apei.

Pot participa şi profesorii ?

- Da. - Pot să-i spun tatei ?

Sigur. Avem nevoie de implicarea părinţilor şi a profesorilor,

ca să protejăm împreună sistemul de captare.

Şi să învăţăm elevii noi cum să-l folosească.

Nu uitaţi că acest sistem e pentru toţi.

Sigur. Această iniţiativă ne va schimba viaţa în şcoală.

Vă asigur că aşa va fi.

Sperăm să ducem acest proiect în cât mai multe şcoli.

Aşa că... Răspândiţi vestea !

Uite câte mesaje am !

Dar tata nu-mi răspunde la niciunul. Parcă nu-i pasă de mine.

Bineînţeles că-i pasă. Părinţilor le pasă mereu de copii.

E groaznic să nu pot vorbi cu tata, să nu pot sta cu el.

Te înţeleg.

Şi eu eram trist când eram departe de tata.

Cum te-ai descurcat ?

Nu ştiu. Am încercat să mă gândesc la lucruri frumoase.

Când mergeam la pescuit, când făceam castele de nisip.

Dar nu m-a ajutat prea mult.

Când mă gândeam la el, îmi venea să plâng.

Nici pe mine nu mă ajută să-mi amintesc tot ce am făcut cu tata.

E în regulă.

A răspuns ! Mi-a răspuns tata.

Ce a zis ?

"Bine. Vorbim zilele astea."

- Ce să-i răspund ? - Nu ştiu. Ce vrei.

- Îi trimit un mesaj audio. - Da.

Se poate azi ? Eşti în sat ?

Să vedem...

Nu, Azul, nu sunt în sat. Sunt la birou, în capitală.

Aranjez totul ca mâine să mă întorc la Ciudad de Mexico.

Nu ! Mâine pleacă, Iker !

Nu vreau să plece supărat pe mine. Ce fac ?

- Ce o să faci ? - Nu ştiu.

Dar trebuie să vorbesc cu el şi să-l conving să nu plece.

Da.

Trebuie să-l conving să nu mă părăsească.

Ce să fac ?

Crezi că fata va veni să te caute fără să-şi anunţe mama ?

Să vedem cât de important sunt pentru mucoasa aia.

Dacă fuge şi vine la biroul meu,

o să am ceea ce mi-a cerut Adriana,

o dovadă de neglijenţă a Estrellei.

Ia banii.

Naufragiato, nu pleca ! Stai !

Cum ţi-a mers cu iubitul tău din trecut ?

Spune-mi. Vreau să ştiu toate detaliile picante. Spune-mi !

Brisa, nu mă voi certa cu tine.

Te rog să-ţi păstrezi provocările.

Ce încordată eşti în ultima vreme ! Incredibil !

Relaxează-te, naufragiato. Groaznic !

Bună, Marina !

Nicolas !

Nu ! Tu eşti celebrul Nicolas ?

Eşti chipeş. Şi l-ai ţinut ascuns, naufragiato.

Trebuie să recunosc că ai gusturi bune la bărbaţi.

Încântată. Sunt Brisa, o prietenă. Nu, o cunoscută.

Ce bucurie să te cunosc ! În sfârşit !

Tocmai vorbeam despre tine cu Marina. Nu-i aşa ?

Ce proastă sunt ! Vă las singuri.

Sigur aveţi multe de discutat

şi să vă amintiţi de vremurile frumoase.

Ştii ceva, naufragiato ? Păstrează schimbul. Îl meriţi.

Formaţi un cuplu frumos. Îmi place povestea asta de iubire.

Şi o reîntâlnire ca în filme. E minunat.

Pa, frumosule !

Nu o lua în seamă. E cam nebună.

Da, aşa mi s-a părut şi mie.

Am venit. Bună !

Scuze, dar e ciudat să te văd aşa.

Cum ?

Îmbrăcată aşa şi lucrând aici.

Nu e Antonia pe care o cunosc eu.

S-a terminat timpul, dră Bravo.

Vă rog să predaţi lucrarea şi să plecaţi.

Nu ! Mai am jumătate. Mai daţi-mi puţin timp.

Cine învaţă nu mai are nevoie de timp, dră Bravo.

Jur că am învăţat !

Da, mai aveţi jumătate.

Din câte văd, răspunsurile date sunt greşite.

Îmi pare rău să vă spun că aţi picat.

- Vi se pare amuzant, dră Bravo ? - Nu.

Mergeţi direct la director.

- Vorbeşti serios, Teresita ? - Bineînţeles.

Nu mă pricep la pescuit.

Iar condiţia mea fizică nu e cea mai bună.

Dar o să depun efort, cu siguranţă.

Sigur vrei să ieşi pe mare ?

Bineînţeles.

Mai ales după ce a făcut soţul meu cel prost vreau să lucrez cu voi.

Teresita, îţi mulţumesc din suflet, dar nu e nevoie.

În plus, ai o slujbă la han, Teresita.

Da, ar fi o tragedie pentru bucătărie să pierdem mâncarea ta.

- Nu ! - Mulţumesc mult, Teresita.

Am două surprize.

Estrella, ştiu că încerci să găseşti pescari.

Prima surpriză... Energizante pentru drum.

A doua... V-am găsit doi pescari, nu unul singur, ca să meargă cu voi.

- Serios ? - Da, serios.

- Cine ? - Sunt doi pescari de lux. Uitaţi !

- Rios şi Ochoa sunt aici ! - La ordinele dv., căpitane.

Cum vi se par ajutoarele aduse ?

Minunat !

Foarte bine.

Mulţumesc că ai venit cu mine, Iker.

Nu puteam să te las singură. Dar trebuie să ne întoarcem

înainte să realizeze că am plecat şi să ne certe.

Stai liniştit. Când a venit bunica să mă ia de la şcoală,

i-am spus că vom petrece după-amiaza împreună.

Da, făcând temele şi jucându-ne la mine acasă.

Nu că vom lua un autobuz ca să venim la tatăl tău.

Trebuie să vorbesc cu el înainte să plece.

Nu cred că suntem pe drumul bun, Azul.

Când am participat la protest, am mers pe altă stradă spre biroul lui.

Aplicaţia spune că e pe aici. Facem dreapta.

Uite, Azul !

Cu o asemenea barcă mi-ar plăcea să navighez cele şapte mări cu tata.

Azul !

Azul !

Azul !

E la zece minute de aici.

Iker !

Iker !

Iker, unde eşti ?

Iker !

Mobilul meu !

Nu mobilul meu !

Mobilul meu !

Ce mă fac ?

Mulţumesc că m-ai ajutat să fac rost de oameni.

Nu e nevoie să-mi mulţumeşti.

Nu cred că e o idee bună Fabian.

De ce nu ?

Ai rămas fără doi pescari. Deci vei prinde mai puţin.

Şi nu e bine nici aşa. Nu ?

Poţi considera că e un mod de a colabora.

Şi e datoria mea, ca lider sindical, să-i ajut pe cei care au nevoie.

Dar tu ai de suferit şi nu e bine.

Estrella, ne ajutăm între noi.

Aşa, suntem mai puternici.

- Şi dacă nu accept ajutorul tău ? - O faci din orgoliu.

Haide, acceptă !

- Nu vreau să-ţi fiu datoare, Fabian. - Iar ?

Mă refuzi şi o faci din orgoliu.

- Insişti ? - Iar tu insişti să mă refuzi ?

Lasă-mă să te ajut, Estrella.

Nu e o idee bună şi ştii foarte bine de ce.

De asta e o idee excelentă.

- Mă scuzi. - Răspunde.

Bună, Sergio !

Poftim ? Ce ai spus ?

Azul a fugit cu prietenul ei Iker, ca să mă caute la birou.

S-au pierdut unul de altul, iar Azul nu răspunde la telefon acum.

Cum adică nu răspunde ? Unde e ?

Azul s-a rătăcit, Estrella.

S-a rătăcit fiindcă nu ştii să ai grijă de fiica mea.

Aici, Nico al nostru avea două sau trei luni.

Ştiu că nu-ţi aduci aminte,

dar, în prima lună, nu am dormit deloc.

Învăţam să fim părinţi.

Apoi, micuţul nostru a început să doarmă toată noaptea.

Era foarte cuminte.

- Uite-l pe tati, Nico ! - Bună, campionule !

Salută-l, scumpule. Pupă-l, prinţule.

Bună !

Copilul meu... Nico al meu...

Eram o familie fericită.

O familie frumoasă.

Aş da orice să retrăiesc acele clipe,

să fim împreună toţi trei.

Aşa cum te-am găsit pe tine,

visez să-l găsesc şi pe micuţul nostru.

Ştiu că pare imposibil, dar spune-mi că asta vrei şi tu.

Crezi că există posibilitatea să existe acest miracol

şi să se fi salvat şi el aşa cum te-ai salvat tu ?

Crezi că Nico trăieşte ?

Sergio, stai ! Nu înţeleg nimic. Cum adică Azul s-a rătăcit ?

Pe străzile din centru, fiindcă venea la mine.

Ţi-am spus că ea şi prietenul ei, Iker, s-au pierdut unul de altul.

El a venit aici şi mi-a zis.

Cum au putut face aşa ceva ?

Azul nu mi-a zis că vrea să vină la tine, la birou.

Bineînţeles că nu ţi-a zis.

Estrella, ea locuieşte cu tine.

Ar trebui să ai grijă să nu facă o prostie.

Fiica mea a fugit, iar tu nici nu ţi-ai dat seama.

Aşa ai grijă de ea ?

Azul a venit fiindcă i-ai răspuns urât.

Vin imediat !

Ce s-a întâmplat ? Cum adică Azul s-a rătăcit ?

Nu ştiu. Fiica mea s-a dus cu Iker la Sergio,

dar acum nu ştie nimeni unde e.

Bine. Uite cum facem ! Mergem cu maşina mea.

- Nu, nu e nevoie. - Estrella, te rog. Haide !

- Să nu mai pierdem timpul. Hai ! - Da, scuze. Să mergem !

Nu crezi că, oricât de mică ar fi,

există posibilitatea ca fiul nostru să trăiască ?

Nimic nu m-ar face mai fericită decât să ştiu că Nico trăieşte.

Dar nu ştiu.

Nici nu-mi aduc aminte ce s-a întâmplat în seara aia.

Nicolas, sper să aibă loc un miracol.

Mulţumesc mult, serios.

Înregistrarea asta mi-a umplut sufletul de bucurie.

Scuze. Trebuie să mă întorc la muncă.

Sigur.

Dar te rog să ţinem legătura. Bine ?

Te rog.

Nico avea ochii tăi.

Uită-te la el, scumpo ! Are ochii tăi.

- Da ? - Doi frumoşi.

- Te iubesc. - Da.

Mi s-a făcut poza asta la scurt timp după ce l-am găsit pe Iker.

El e Iker ?

Marina, Iker şi Nico sunt identici.

Aşa e ! Hainele lui Iker şi ale lui Nico sunt identice.

Ce e ? Eşti bine ?

L-am văzut, Nicolas ! Mi-am adus aminte de fiul meu.

L-am văzut !

Da ?

Ce faci, Jas ? M-a surprins mesajul tău.

De ce mi-ai cerut să ne vedem aici ?

Ce mi-ai dat, Xavier ? Nu m-am mai simţit aşa niciodată.

Ţi-am spus că ţi-am adus ce e mai bun, că o s-o iei razna.

Nu e incredibil ?

Da, e halucinant, dar...

Halucinant ? Ştiam că o să-ţi placă.

Dar...

Unde e acea Jasmin sigură că se poate controla ?

Că poate renunţa la droguri când vrea. Unde e ?

Pot să mă controlez !

Aseară am stat până târziu să învăţ şi nu puteam să adorm.

Am luat o pastilă care m-a doborât.

Mi-a fost foarte greu să mă trezesc.

Mi se închideau ochii şi nu m-am putut concentra la examen.

A trebuit să iau o pastilă roşie, ca să-mi revin.

Dar a fost mai rău.

Nu am putut termina examenul şi am fost trimisă la director.

Linişteşte-te, Jas.

- Eşti groaznic, Xavier ! - Înţelege, Jas.

Asta eşti tu, acea Jas de care îmi era dor.

Ceea ce simţi acum, această senzaţie de libertate, de euforie...

Asta eşti tu !

Nu ! Nu te minţi singură.

Trebuie să zbori în continuare, iubito. Lasă-te dusă de val !

Lasă-mă ! Nu !

Mă pot controla şi o să-ţi demonstrez !

Nu o să-l dezamăgesc pe Oliver. Şi nici pe mine.

Când o să treacă efectul, o să devii extrem de anxioasă.

Mai bine iei altă pastilă.

Dacă nu, vei simţi că mori. Bine ? Ia-o !

Eşti bine ? Antonia, nu mai spui nimic.

Scuză-mă, trebuie să mă duc acasă.

Nu, stai ! Ce ţi-ai amintit ?

Ce ai văzut ? L-ai văzut pe fiul nostru ?

Nimic, în mod special.

Dar e impresionant să-mi văd fiul în aceste imagini.

Înţelege-mă, te rog. Trebuie să plec.

Nu, stai ! E evident că nu te simţi bine.

Ce e ? Ce ţi-ai amintit ?

Cum vrei să mă simt, Nicolas ? Sunt multe sentimente deodată.

Ai văzut ceva ? Ţi-ai amintit ceva despre micuţul nostru Nico ?

Mai întâi a fost zâmbetul lui.

Un zâmbet care lumina totul.

Iar părul lui părea puf când îl mângâiam.

Iar mirosul lui...

Încă simt mirosul lui.

El era fiul nostru, Antonia.

Mă scuzi. Trebuie să plec.

Stai !

Poftim ! E o copie după înregistrarea cu Nico. Ia-o !

Mulţumesc.

Când eşti pregătită, pot să-ţi arăt mai multe despre adevărata ta viaţă,

despre lumea noastră.

Putem să mergem în casa din Mexico, să ne întâlnim cu prietenii,

să mergem în locurile pe care le frecventam.

Când vrei şi eşti pregătită. Te va ajuta să-ţi aminteşti.

Mi-ar plăcea, dar vreau s-o luăm treptat.

Sigur, nu te grăbi.

Când eşti pregătită, mă anunţi. O să te ajut cu orice.

Mulţumesc, Nicolas.

Pa !

Deranjez, Gabo ?

Dacă ai venit să cauţi oameni pentru Alpha Sur,

îţi spun de pe acum că-ţi pierzi timpul, Brisa.

Nu, am venit la tine.

Nu ştii cu cine m-am întâlnit.

Cu rivalul tău, jumătatea naufragiatei.

Nicolas e foarte chipeş.

A venit la han bine îmbrăcat, aranjat, parfumat.

Era pregătit să-şi aducă aminte de vremurile îndepărtate cu naufragiata.

Nu ştiai ? Aşa, te obişnuieşti treptat cu ideea.

Până la urmă, naufragiata o să-şi aducă aminte de sufletul ei pereche.

Ştiu ce încerci să faci, şi nu o să reuşeşti.

Gabriel, ce vorbeşti ? Eu doar te avertizez. Suntem prieteni, nu ?

Brisa, dacă Marina vrea să se vadă cu Nicolas e dreptul ei.

Am încredere în ea.

Gabriel, fii serios ! Te cunosc. Nu trebuie să te prefaci în faţa mea.

Ştiu că nu-ţi place deloc apariţia neaşteptată a soţului naufragiatei.

Dacă mi-a plăcut sau nu nu e problema ta.

Lasă intrigile. Nu o să cad în plasă.

Incredibil !

Iker !

Ce s-a întâmplat ? Mai rar. Nu înţeleg.

Cum adică eşti în capitală ?

Azul ?

Da, e aceeaşi salopetă.

- Azul ! - Azul !

Azul, unde eşti ?

Azul !

Azul !

Nu pot să cred că s-a rătăcit, iar tu nu ştiai nimic.

Nu ai niciun drept să-mi vorbeşti aşa !

Poţi să te superi, Estrella. Fata a venit să mă vadă,

s-a rătăcit, iar tu nu ştiai nimic.

Azul !

Ştii că a venit fiindcă era îngrijorată.

Tatăl ei a ameninţat-o că nu o s-o mai vadă.

- Azul e o copilă şi nu face ce vrea. - Azul !

- Fata mea s-a rătăcit din cauza ta ! - Calmează-te, Sergio.

Dacă vorbim despre responsabilităţi, eu văd un tată absent,

care nu a avut grijă de fiica lui.

Ce câştigi dacă dai vina pe Estrella ? Nu o vom găsi mai rapid.

Ar fi bine să-ţi schimbi atitudinea.

Cine ţi-a cerut părerea, pescarule ?

Nu eşti persoana indicată să dea sfaturi părinteşti.

- Tată ! - Fiule !

- Am venit cât am putut de repede. - Da. Mama a rămas acasă.

A zis că ne anunţă dacă se întoarce Azul.

- Vreo veste ? - Nu, nimic.

- A fost vina mea, tată. - Nu, matelot, nu a fost vina ta.

Stai liniştit, o s-o găsim.

Aici nu rezolv nimic. Mă duc la poliţie să depun plângere.

E spre binele tău să apară.

Foarte bine. E mai bine să ne împărţim.

Gabriel, voi staţi aici, lângă bărci, vă rog.

Eu şi Perla vom verifica străzile din apropiere.

Perfect ! Ţineţi telefoanele aproape.

Da.

Estrella ! Azul e o fată inteligentă. Sunt sigur că e bine.

- O vom găsi. - Da. Mulţumesc.

Azul !

Unde eşti, Azul ?

Nu aţi văzut-o pe fata asta ? Are două codiţe, ca tine.

Nu aţi văzut-o pe nicăieri ?

- Estrella, nu a văzut-o nimeni. - Nu se poate.

Haide !

Mă scuzaţi. Nu aţi văzut-o pe fata asta ?

Nu ? Uitaţi-vă bine. Sigur ?

Nu, sigur.

Mulţumesc.

- Bună ! - Mă scuzaţi.

Fecioară Maria...

Te rog din tot sufletul să ai grijă de Azul.

S-a rătăcit şi suntem disperaţi fiindcă nu ştim nimic de ea.

Tu eşti mamă. Ai grijă de ea.

Adu-o teafără în braţele noastre, te implor.

Te rog, ai grijă de ea.

Ştiu că o vei proteja.

Mă scuzaţi, domnule. Îmi puteţi împrumuta mobilul ?

M-am rătăcit şi trebuie s-o sun pe mama.

Te sun imediat. Bine ?

Da. Care e numărul mamei tale ?

Nu-mi aduc aminte.

Dacă intru pe reţelele sociale, pot să-i trimit un mesaj.

Problema e că nu am internet.

Dar locuiesc aproape.

Dacă vrei, mergem la mine acasă. Acolo îţi împrumut calculatorul.

- Serios ? - Da. Haide !

Mulţumesc, domnule.

Când o să treacă efectul, o să devii extrem de anxioasă.

Mai bine iei altă pastilă.

Simt că mor.

Dacă nu, o să simţi că mori.

O să treacă.

Nu, pot să rezist.

Trebuie să pot !

Ce crezi, fata mea ? Pot să merg mai bine. Uite !

Mi se vindecă glezna. Uite !

Mă bucur, bunicule.

Fata mea, de ce transpiri atât de mult ? Eşti bine ?

Da. Am alergat pe plajă.

Tocmai mă gândeam să fac baie.

Atunci, te las.

- Sigur eşti bine, fata mea ? - Da, bunicule.

Ce bine că nu te mai doare glezna !

Vom putea alerga împreună.

Ştiţi ceva ? Mulţumesc, dar nu mai am nevoie de calculator.

Dacă m-ai pus să vin până aici, vii cu mine. Haide !

- Nu ! Lasă-mă ! - Nu ţipa ! Hai !

Dă-i drumul, idiotule !

- Azul, ţi-a făcut ceva ? - Nu.

- Sigur ? - Da.

Totul va fi bine, Azul.

- Sunt aici. Bine ? - Da.

Da, scumpo. Mergem acum la mama ta.

- Da. - O s-o vezi pe mami.

Slavă Domnului că te-am găsit, Azul !

Redactor OLIVIA PRIMEJDIE

SFÂRŞITUL EPISODULUI 64