Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 60

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Minunea s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Traducerea şi adaptarea CRISTINA COSTINAŞ

Bine.

Vorbesc eu cu Pascual

şi-l conving să nu se opună relaţiei voastre.

- Serios ? - Da, sigur. Vă ajut.

Dar, cum nimic nu e gratis în viaţă,

am şi eu nevoie să vă cer o mică favoare în schimb.

Să veniţi să lucraţi la Alpha Sur.

Aici, aşa... Şi faţa asta.

- În ordine. E gata. - Supărat !

Mercedes, retragerea !

Să plecăm, Mercedes ! O să fim arestaţi iar. Vino, hai să plecăm !

Vino odată !

Repede, Mercedes...

Ai grijă !

Acoperă-ţi faţa. Mă acopăr şi eu, ca să nu fiu recunoscută.

- Mi-am sucit glezna. - Asta e. Hai, fuga !

Prefă-te... Sunt oameni aici.

Unde sunt oameni ?

- Un poliţist ! Eşti sigur ? - Hai !

Nu era mama Estrellei ?

Se pare că soacra ta nu te iubeşte.

Vrei să chem poliţia ?

Nu... Am o idee mai bună.

Ce e cu tine, Brisa ?

Jur, parcă cineva mi-ar fi răpit sora

şi ar fi înlocuit-o cu o arivistă odioasă.

Uită-te la tine ! Nu te mai recunosc.

Asta nu eşti tu, Brisa.

Mă privesc şi ştiu că arăt cât se poate de drăguţ !

La fel de frumoasă,

dar acum am haine de firmă şi un parfum foarte scump.

Nu-ţi dai seama cum îţi chinuieşti familia, nu ? Nu mai fi egoistă.

Despre ce chin vorbeşti ?

De ce e rău să-mi doresc să fiu cineva în viaţă,

să am o slujbă bună, să-mi cumpăr lucruri frumoase ?

Asta mi-am dorit mereu, Perla. Să răzbesc, să progresez !

Dacă rudele mele nu sunt în stare să se bucure pentru mine,

egoistele sunteţi voi !

Aşadar, îţi place să ai lucruri de firmă, nu ?

Da. Şi îmi vin foarte bine, să ştii.

Ţine haine de firmă ! Aşa !

Uite ! Arată chiar mai drăguţ acum.

Ofticato !

Nemesio, ajută-mă !

Brisa, linişteşte-te, te rog !

- Ce te-a apucat ? - Ajunge !

Mi-a distrus rochia !

Ajutor ceresc...

Ajutor din lumea de dincolo...

Cel mai potrivit e Sfântul Petru, nu ?

Uite ce are în mână !

- E al doilea indiciu, Iker ? - Da.

- Ce scrie ? - Să vedem...

"Ca să continuaţi căutarea distractivă,"

"mergeţi la ambarcaţiunea care ţi-a redat viaţa."

Ştiu unde e.

Vino !

Uite-o !

Unde o fi ?

Nu văd indicii.

Unde e ?

Uite !

Să vedem unde ne duc acum corsarii ăştia năstruşnici...

E o hartă.

E harta comorii, Marina ! Am găsit-o.

Noi suntem aici, nu ?

Atunci, comoara unde ar fi ?

Acolo unde e x-ul, ca pe toate hărţile de piraţi.

Bine. Dacă noi suntem aici,

comoara ar fi...

În partea aia ! Să mergem !

Repede !

45, 46, 47,

48, 49, 50.

- Uite. - Aici e, Marina.

- Acum ce facem ? - Scormonim în nisip după comoară.

Bine.

Iker, uite...

Hai, deschide-o !

"Priveşte către mare."

- Încet, cu calm. - Stai, că mă doare.

Cu calm !

Lasă-mă să mă aşez aici. Te rog, încet...

- 1, 2, 3 ! Repede ! - Acum !

Asta e...

Dle Gonzalo, cum aţi ajuns să vă accidentaţi aşa ?

Uneori, mă simt de parcă aş fi cu 30 de ani mai tânăr

şi mă apuc să joc fotbal cu băieţii din sat. Uite...

Şi tu ?

Eu ?

Nu e rău să te simţi tânăr din când în când.

N-ar fi mai bine să vă vadă un medic, dle Gonzalo ?

- Nu vezi că e şubrezit tot ? - Cum aşa ?

Nu. Mâine o să fiu ca nou, o să vezi.

Puţină apă caldă cu sare, nu ? Ar ajuta...

Ai putea să renunţi la campania de teroare împotriva firmei mele ?

Nu ştiu la ce te referi, Sergio.

La filmul pe care l-aţi postat ca să mă denigraţi.

Sunt mărturiile multor oameni

care apără acest sat şi pescuitul artizanal.

Estrella, am venit să te rog frumos să-l ştergi.

Hai să ne scutim de probleme.

Şi eu îţi spun tot cu frumosul

că n-am nicio intenţie să-l şterg.

Dacă vrei să eviţi problemele,

ai putea să te duci cu firma ta în altă parte.

Dacă e posibil, cât mai departe de noi, Sergio.

Aşa se vorbeşte, fata mea.

Să afle domnul ăsta că nu ne e frică de el ! Deloc !

Dacă tot vorbim despre filmări,

am una de la camerele de supraveghere de la firmă. E interesantă.

Vorbeşte mai încet.

Alpha...

Afară.

Să vedem ! Mai trebuie vopsea.

Lipseşte liniuţa de la "A".

Alege tu.

Ori elimini mărturiile alea,

ori îi denunţ pe mama ta şi pe acest domn pentru vandalism.

Tu hotărăşti.

Se spune

că, atunci când cunoşti persoana cu care vrei să-ţi împarţi viaţa,

îţi dai seama imediat.

E ca şi cum nu doar inima ţi-ar spune asta.

Parcă ţi-ar spune-o stomacul, pielea...

Eu nu credeam în lucrurile astea.

Ziceam că sunt prostii romantice.

Dar te-am cunoscut, Marina.

Totul îmi spune că vreau să fiu cu tine tot restul vieţii mele.

Să te iubesc, să te ocrotesc,

să încerc să te fac fericită.

Dacă mă accepţi, jur...

Jur că asta o să fac, pentru că eu...

Dacă mă accepţi, o să faci din acest umil pescar

cel mai fericit bărbat din lume, Marina.

Sirena mea frumoasă, ai vrea să te căsătoreşti cu mine ?

Sergio Falcon încă are probleme cu Alpha Sur.

Îmi pare rău pentru el.

De acum înainte, va trebui să le rezolve fără mine.

S-a lansat şi o campanie pe reţele ca să-i frâneze firma.

Iubitule, lasă asta, deconectează-te. Te vreau tot pentru mine.

E Antonia.

Ea e, Adriana, trăieşte.

Antonia mea trăieşte.

Să salvăm acest sat frumos.

Pescuitul artizanal ne uneşte, cel industrial ne distruge.

Aşadar, accepţi să te căsătoreşti cu mine ? Da sau nu ?

Sigur că vreau să mă căsătoresc cu tine, iubitule.

- Planul nostru a mers, tată. - Da !

Ţi-am zis eu că sirena o să-ţi spună "da".

Planul Sirena a mers, corsarule.

Toată ideea asta a ieşit din căpşorul ăsta genial.

Da ?

Ai fost incredibil de ingenios, Iker.

Dragul meu...

Vă mulţumesc amândurora, din suflet.

Pentru asta şi pentru atâtea alte lucruri...

Pentru zâmbetele voastre, pentru iubirea voastră necondiţionată.

Pentru că eşti salvarea mea, reazămul meu...

Şi pentru că mă faceţi să simt că n-am pierdut totul...

Dar, mai ales, pentru că îmi oferiţi cea mai frumoasă viaţă

pe care puteam s-o am.

Te iubim mult.

Pentru mine, tu eşti ca o mamă.

Ce frumos e să te văd zâmbind aşa !

Îmi place la nebunie că zâmbeşti aşa.

Cum să nu zâmbesc ?

E cel mai fericit moment din viaţa mea.

Nu contează cine am fost în trecut...

Nu-mi pasă.

Mi-e clar că asta e viaţa pe care vreau s-o trăiesc.

Aici şi acum, cu cei doi Arenas ai mei.

Arenas cel mare

şi Arenas cel genial !

Te iubesc, Gabriel. Te iubesc.

Şi eu te iubesc, sirena mea.

Vino.

E Antonia. Apare în videoul pescarilor.

Nu se poate. Faci o confuzie, Nicolas.

Iubitule, e zborul nostru. Să mergem !

- Ce mai aştepţi, Nicolas ? - E ea.

Sunt sigur că e ea, Adriana.

- Ţi-am mai spus că nu e posibil. - Uită-te bine la ea !

Trebuie să mergem la poartă.

N-o să pierdem zborul ăsta pentru că îţi imaginezi lucruri.

Adriana, e ea !

- Priveşte... - Să nu ţipi la mine.

Trebuie să recunosc că asemănarea e impresionantă, dar nu e ea.

E Antonia.

E imposibil. Sora mea e moartă !

Nu ştiu ce arată camerele tale, dar, categoric, ăia nu suntem noi.

Spune tu, Estrella.

Sunt ei sau nu ?

Da, bine, noi suntem.

Ce faci ? Taci !

Nu, Merceditas.

De adevăr nu se fuge, fiindcă nu face rău.

Dar luaţi aminte ! Singurul vinovat sunt eu.

Doamna s-a văzut târâtă de avântul meu subversiv.

Ea e nevinovată.

Eu sunt singurul responsabil !

Gonzalo !

Aş face acelaşi lucru de mii de ori,

până pricepi că nimeni nu se atinge de satul nostru.

Asta aşa e.

Putem vorbi despre asta în avion ? A început îmbarcarea, Nicolas.

- Nu. - Nu vreau să pierd zborul.

Trebuie să mă conving cu ochii mei.

Nicolas, nu fi absurd !

Uită-te la ochii ei, la forma feţei...

Nu e Antonia. Mintea ta îţi joacă o farsă.

Nu. N-o să urc în avion.

Chiar acum pornesc către satul ăsta.

Cum aşa, Nicolas ? E o nebunie !

Nu pot să plec aşa.

Trebuie să văd dacă femeia aia e Antonia. Iartă-mă.

Nicolas !

Marina i-a spus da ?

Da ! Îţi vine să crezi ? Adineauri m-a sunat Iker ca să-mi dea vestea.

Băieţelul ăla e tare bucuros că o să aibă o mamă în sfârşit !

Pentru una salvată din mare, sirena aia nu e aşa de ghinionistă.

S-a dovedit isteaţă.

N-a trecut mult de când a găsit-o Gabriel

şi deja l-a făcut s-o ceară în căsătorie. Zău aşa !

De ce o spui aşa, Erika ?

Eu mă bucur mult pentru ei.

Pe mine, toate lucrurile astea romantice

mă fac să plâng.

Nu începe să plângi ! Nu fi caraghioasă, Teresita, te rog !

Lasă-mă... Dar da.

De data asta, ai dreptate.

N-am timp să mă smiorcăi.

Gabriel mi-a scris să încep să fac sendvişurile pentru petrecere.

N-o să pierd timpul. Mă apuc de treabă.

Ce frumos !

Aşadar, Estrella, care e decizia ta ?

Ştergi mărturiile de pe reţele, iar eu nu mai fac plângere ?

Nu pot să cred ce au făcut ei.

Dar tu...

Ce crezi că faci, Sergio ?

Chiar ai fi în stare s-o denunţi pe bunica fiicei tale ?

Ăsta e un şantaj mişel şi n-o să permit aşa ceva.

Ce ? Crezi că e bine să distrugă proprietatea privată a cuiva

doar pentru că nu e de acord cu ce gândeşte ?

Asta vrei s-o înveţi pe fata noastră ?

Pe dv. vă interesează doar proprietatea privată.

N-aveţi conştiinţă socială şi nu vă gândiţi la binele comun.

Noi ne gândim la ceilalţi.

Nu obţineţi nimic ameninţându-ne.

O să mergem până în pânzele albe ca să oprim firma de pescuit, jur !

Nu mă mai cert cu voi.

Vreau să vă fie foarte clar ceva, ca să n-avem probleme mai târziu.

Ai două ore ca să ştergi mărturiile alea.

Dacă, după termenul ăsta, mai pot fi văzute,

fac plângere la poliţie împotriva acestor domni.

Ce e, draga mea ? Ce faci aici, singură ?

Te aşteptam ca să vorbesc cu tine.

Ce vrei să-mi spui ?

Firma de pescuit pe care vrei s-o aduci aici e o afacere

care distruge tot ce iubesc mai mult.

Familia mea, căminul nostru.

Te rog, tată...

Dacă mă iubeşti aşa cum spui,

nu aduce firma de pescuit în sat.

Te rog, fă-o pentru mine !

E o veste nemaipomenită, scumpo !

Trebuie să sărbătorim în stil mare !

Am acasă nişte sticle păstrate pentru o ocazie specială. Vin repede.

Nu cumva să le deschizi înainte de vreme !

Nu-mi place deloc să tragi la măsea în timpul zilei.

Nu pot să cred că îmi spui asta.

Fac asta numai fiindcă ocazia e demnă de o sărbătorire pe cinste.

Tu ai dreptul doar la un păhărel.

M-ai auzit ?

Bine.

Nu mai spune, Nemesio !

Sigur că mă bucur pentru ei.

Dar noua mea colocatară o să facă o criză.

Uite în ce hal mi-a făcut rochia afurisita de Perlis !

Nemesio, nu cred că pot să vin la reuniune. Pa !

Brisa, trebuie să-ţi spun un lucru.

Ce-ar fi să vii şi să stai jos ?

Da.

Ce s-a întâmplat ?

După păruiala cu Perlis, nu sunt tocmai în toane bune.

Gândeşte-te bine dacă vrei să mă enervezi şi mai tare.

Nu e chiar o veste rea...

Depinde doar de cum o iei.

Tot răul e spre bine, Brisa.

Ce s-a întâmplat ? Vorbeşte !

Bine. Dar te rog să nu omori mesagerul !

Gabriel...

Gabriel Arenas, marele Gabriel, unul dintre şefii mei...

- Fostul tău iubit... - Da ! Ce e cu el ? Spune-mi.

Gabriel a cerut-o în căsătorie pe Marina, iar ea i-a spus da.

- O să se căsătorească. - Ce ?!

- Cum ţi-a ieşit ! - Da, ştiu...

Vino !

Trăiască mirii !

Felicitări !

Cum aţi organizat totul fără ca eu să-mi dau seama ?

Toţi au contribuit. Dar lipseşte ceva foarte important.

- Corsarule, ştii tu... - Aşa e, faza a doua.

- Faza a doua ? - Cum ?

Asta e pentru tine.

Încă un cadou ?

Gabriel, e superbă.

Ce frumoasă e !

Am găsit perla asta într-o dimineaţă când pescuiam.

Dar ceva mi-a spus atunci că, dacă stau mai mult pe mare,

o să găsesc ceva mai preţios.

A fost ziua în care te-am găsit.

Bravo !

Foarte bine !

Trăiască mirii !

Restul dv.

- Mulţumesc mult. - Scuzaţi-mă !

O cunoaşteţi cumva pe Antonia Montoya ?

Nu cunosc pe nimeni cu numele ăsta.

Sunteţi sigură ? Scuze că insist, dar... E ea.

- Dar ea nu e Antonia. E Marina. - Marina ?

Sigur, Antonia...

Aşa o chema înainte, nu ?

Adică e numele ei adevărat.

Aici, nimeni nu-i spune aşa. Toţi o ştim de Marina.

Biata de ea şi-a pierdut memoria. Tu de când o cunoşti ?

Scuzaţi-mă. Unde pot s-o găsesc ?

Precis e acasă la Gabriel.

Dar cred că în momentul ăsta sărbătoresc ceva.

Vă rog, e foarte important.

Da. Sigur, vă spun.

Când ieşiţi, o luaţi la stânga şi mergeţi tot înainte,

până aproape de capăt. Apoi, o luaţi la dreapta.

Treceţi pe lângă vreo două case... Acolo e.

Mulţumesc mult. Mulţumesc...

Să mergem !

- Spune-mi dacă e cea de la telefon. - Nicolas...

Răspunde-mi imediat !

E clienta care te-a sunat zilele trecute ? Da sau nu ?

Da.

Nu e vorba doar despre afaceri, despre bani, scumpo.

E vorba despre progres, iar asta vine cu un preţ.

Satul ăsta era bine aşa.

Toţi trăiam fericiţi, n-aveam nevoie de nimic.

Fata mea !

Te interesează ce gândesc eu despre sat sau nu ?

Bineînţeles că mă interesează. Dar tu nu înţelegi. Viitorul, adulţii...

Atunci, nu face asta, tată. Te rog !

Nu e prea târziu să spui nu.

Tu eşti patronul firmei de pescuit.

Fata mea, sunt foarte mândru de tine.

Îmi place că eşti idealistă, că ai convingeri.

Dar încă eşti micuţă ca să înţelegi. E vorba despre afaceri.

Te rog doar să ai încredere în mine.

Pe termen lung, o să fie cel mai bine pentru toţi.

N-o să înţeleg nici acum, nici când o să fiu mai mare.

Nici pe tine nu te înţeleg.

În tot timpul ăsta, am crezut că eşti altfel.

Ştiai că Antonia e în satul ăsta, dar nu mi-ai spus nimic !

Iubitule, iartă-mă, dar şi eu eram în şoc, nu ştiam ce să fac.

Ai insistat să plecăm în Spania

ca să mă împiedici să aflu că ea e aici, în viaţă !

- Iubitule, să-ţi explic... - E vorba despre soţia mea, Adriana.

De femeia pe care o iubesc cel mai mult pe lume !

- Cum ai putut să-mi ascunzi asta ? - Ea nu e soţia ta !

- Acum, soţia ta sunt eu. - Nu, Adriana.

Dacă Antonia e în viaţă, povestea noastră nu înseamnă nimic.

Nicolas... Nicolas !

Nu ! Lasă-mă să trec.

O filetez pe sirena aia blestemată ! Am avertizat-o.

- Fac ceviche de sirenă ! - Brisa, calmează-te !

Calmează-te. Nu rezolvăm nimic aşa.

Mai bine accepţi în sfârşit că Gabriel şi Marina se iubesc.

Linişteşte-te...

Gabriel era al meu, Pascual.

Urma să se însoare cu mine.

Nu se poate să mi-l fure naufragiata aia afurisită...

Gata, linişteşte-te, Brisa.

În dragoste, uneori, câştigi, alteori, pierzi.

Dar nu vreau să-l pierd pe Gabriel. Îl iubesc.

E iubirea vieţii mele.

- Nu pot să fiu fericită fără el. - Nu spune asta.

Fericirea se găseşte în cele mai simple lucruri.

- Chiar şi într-un banc. - Ce ?

- Ştii ce face un câine cu maşină ? - Ce ?

Amuşină !

Nu. Nu ştiu ce o să fac fără el...

Naufragiata mi-a luat totul.

Înţeleg cum te simţi.

Eu mă simt la fel de când am pierdut-o pe Perlita mea.

Sincer, nu ştiu cum se vindecă o inimă frântă.

Dar o să trecem peste asta, Brisa.

Eu o să te ajut, promit.

Vă mulţumesc mult pentru informaţii, dle avocat.

Avocatul mi-a confirmat că părinţii noştri nu riscă să facă închisoare,

dar e posibil să fie daţi în judecată şi să li se dea o amendă usturătoare.

Încă nu pot să cred că s-au purtat ca doi adolescenţi rebeli.

Ideea a fost a tatălui tău.

Mama doar s-a lăsat convinsă.

Pe filmare, mama ta nu părea deloc nesigură.

Era foarte entuziasmată în timp ce vopsea maşina.

O presa tatăl tău.

Da, dar murea de râs...

Râdea, dar de stres...

- Da... - Ce e aşa de amuzant ?

Totul e aşa de absurd !

Mama ta şi tatăl meu, jucându-se de-a delincvenţi juvenili,

cu vopsele lui Azul care se duc dacă pui furtunul pe maşină.

Da...

Ce frumos e că mai putem râde împreună !

Nici nu ştii ce dor mi-era de râsul tău.

Am crezut că ai înţeles că tot ce facem e pentru muncă.

- Te rog să nu faci confuzii. - Dar nu sunt confuz.

Ştiu foarte bine ce simt pentru tine.

Dar nu ţi-a luat mult să faci o confuzie, după câteva pahare,

şi să te culci cu Erika, nu ?

Estrella...

Spune-mi ce să fac, ca să ai încredere în mine din nou.

Spune-mi...

De când v-aţi cunoscut,

am ştiut că sunteţi făcuţi unul pentru celălalt.

- Iar acum o să vă căsătoriţi ! - Da !

Felicitări !

- Felicitări ! - Noroc !

- Pentru iubire ! - Aşa !

Pentru iubire !

Să vorbească mireasă ! Spune-ne câteva cuvinte.

- Aşa ! - Bine...

De acord.

Nu mă pricep la discursuri, dar...

În momentul ăsta, pot doar să mulţumesc.

Mai întâi, îi mulţumesc bărbatului vieţii mele, lui Gabriel al meu.

Mulţumită ţie, iubitul meu, am revenit la viaţă şi nu doar atât.

Pentru că m-ai salvat,

am găsit un nou cămin în acest sat.

O familie, o nouă viaţă...

Sunt sigură că o să fim fericiţi pentru totdeauna.

- Da... - Bravo !

Antonia...

Tu eşti.

Iubita mea, trăieşti.

Mi s-a spus că ai murit şi mi s-a dat o urnă cu cenuşa ta.

Dar eşti aici...

- Eşti tu, eşti în viaţă. - Nu... O clipă !

Ar fi bine să ne spuneţi tuturor cine sunteţi.

Nu-ţi aduci aminte de mine ?

Nu. Îmi pare rău.

Sunt eu, sunt Nicolas... Nicolas Fuentes.

Sunt soţul tău, Antonia. Soţul tău...

Nu mi-ai răspuns.

Te rog, am nevoie să aflu ce pot face ca să ai iar încredere în mine.

Ştii cât mă doare să te privesc în ochi,

să mă uit la bărbatul de care m-am îndrăgostit,

ştiind că azi poate să-mi spună că mă iubeşte,

iar mâine să se trezească în braţele alteia ?

Ce n-aş da să fie totul diferit,

să nu se fi întâmplat asta... Dar s-a întâmplat, Fabian.

Mi-ar plăcea nespus să te iert, să am iar încredere în tine.

Dar nu pot ! Îmi pare foarte rău, dar nu pot.

Scuză-mă, dar nu-mi aduc aminte de tine.

Am fost căsătoriţi cinci ani.

Ne iubeam mult.

Chiar nu-ţi aminteşti asta ?

Am avut un copil, un bebeluş...

Nico.

Da...

Ştiu că am avut un copil,

dar mi s-a spus că a murit la câteva luni.

E adevărat ?

Nico, bebeluşul nostru,

a dispărut împreună cu tine în acel uragan.

Autorităţile m-au asigurat că muriseşi.

Parcă oamenii n-au altceva de făcut

decât să comenteze mărturiile pescarilor ălor.

Mă duc să deschid.

E incredibil câtă susţinere primesc muritorii ăia de foame.

Au trecut două ore. Ar fi trebuit să le şteargă deja.

Nici în vis !

Nici să nu visaţi că o să ştergem mărturiile.

Mă auziţi, dle Falcon ?

Scuze, dar... Nu vorbiţi serios, nu ?

Arăt de parcă aş glumi ?

Sigur că vorbesc foarte serios.

Vorbesc în numele meu şi al camaradului meu.

Dl Gonzalo.

N-a putut să vină, şi-a sucit glezna.

Dacă vreţi să acţionaţi împotriva a doi oameni de vârsta a treia,

acţionaţi...

Cu toată încrederea !

Aici rămânem, fermi pe poziţie şi dispuşi să înfruntăm orice ar veni.

Fabian a sunat la centrul de sănătate,

ca să trimită un medic să te examineze.

Trebuie să apară.

De ce a chemat doctorul ? Nu era nevoie.

Mâine o să fiu bine. E o mică întindere.

N-o face pe viteazul, bunicule.

E mai bine să previi decât să regreţi.

Stai aici. Nu te mişca, stai locului.

- Xavier, ce cauţi aici ? - Bună, Yaz !

Doctorul Larios m-a trimis. Sunt prea mulţi pacienţi.

El n-a putut să vină.

Ştii bine de ce am venit.

Oare datorită mesajului pe care ţi l-am scris ?

Mor de dorinţă să te sărut, Estrella. Mor...

Am crezut că ai dat creveţii mei cu usturoi

pentru meniul unui restaurant de lux, din partea dlui Falcon.

Chiar crezi că aş fi ratat ce mi-ai gătit ?

Nu mai ştiu...

Dar acum trebuie să dovedeşti că meriţi să-i guşti.

Să vedem dacă asta merge...

Îmi întinzi guriţa ?

Noroc, iubita mea ! Pentru noi.

Pentru noi.

Eram aşa de fericiţi !

De ce ai distrus ce aveam, Fabian ?

De ce m-ai trădat când te iubeam aşa de mult ?

De ce ?

Ce faci, Perla ?

Credeam că eşti la petrecerea de logodnă a Marinei şi a lui Gabriel.

Da' de unde ! Nu-mi arde de petreceri.

Şi nu cred că sunt o companie plăcută acum.

- Eu plec. Am venit... - Stai o clipă, te rog.

Am putea vorbi un minut ?

Dacă e vorba despre sora mea, nu mă amestec şi nu intervin pentru tine.

Şi n-o să-ţi placă ce cred despre porcăria pe care i-ai făcut-o.

Dar eu n-am înşelat-o, Perla.

Te-ai culcat cu Erika, Fabian.

Nu ştiu ce s-a întâmplat în noaptea aia.

Încă nu reuşesc să-mi amintesc.

E ca şi cum mi s-ar fi şters din minte orele alea.

- Pe cuvânt, n-am nicio idee. - Asta nu te scuză, Fabian.

Trebuie să mă crezi.

Sunt disperat. Nu vreau s-o pierd pe Estrella.

O iubesc nespus, dar nu ştiu ce să fac ca să mă ierte.

- Să aibă iar încredere în mine. - Pentru început, lasă pretextele.

Nu mai spune că erai beat şi că nu-ţi aminteşti nimic.

- Dar e adevărul. - Acceptă ce ai făcut, Fabian.

Ai rănit-o cumplit pe sora mea.

Acum suportă urmările faptei tale.

Aşa e.

Suntem oameni şi toţi greşim, Fabian.

Contează ce faci după ce greşeşti

şi cum repari răul pe care l-ai făcut.

Fac orice e nevoie, Perla. Estrella e totul pentru mine.

Atunci, să vorbească faptele tale pentru tine, Fabian.

Dacă o iubeşti cu adevărat, luptă.

Luptă pentru ea, dar fii corect.

Fii bărbatul pe care îl merită sora mea.

Cine ştie ? Poate că, în timp, cu bunăvoinţă,

rănile voastre o să se poată vindeca.

Mulţumesc.

O să discutăm lucruri de oameni mari.

Te iau de la pensiune mai târziu. Bine ?

- Îl las în grija ta. - Sigur că da. Hai, dragule.

Eram în aeroport, gata să mă urc în avion.

M-am uitat la mobil şi te-am văzut în acel video.

Am ştiut imediat că eşti tu, Antonia.

Încă nu pot să cred că Adriana mi-a ascuns aşa ceva.

Ea mi-a spus că suntem surori vitrege. E adevărat ?

Da. Ce ştiu eu e că tatăl Adrianei a rămas văduv când ea era mică.

După un timp, a cunoscut-o pe mama ta şi s-au căsătorit.

Apoi, ai apărut tu.

Mă scuzaţi. Ce fel de relaţie aveţi dv. cu Adriana ?

Antonia, trebuie să înţelegi că eu te ştiam moartă.

An de an, ţi-am dus flori la capela

unde credeam că se află cenuşa ta.

Când v-am pierdut pe tine şi pe Nico al nostru,

m-am prăbuşit şi am intrat într-o depresie cumplită.

Adriana a fost lângă mine. M-a ajutat să merg înainte.

Îmi spui că tu şi ea sunteţi împreună ?

N-ai de ce să te simţi rău.

Era normal să încerci să-ţi vezi de viaţa ta.

- Eu am făcut acelaşi lucru. - Eu şi Marina tocmai ne-am logodit.

Da...

Dnă Mercedes...

Cel mai bine pentru dv. şi pentru dl Bravo e să ajungem la un acord.

Dv. nu mă păcăliţi cu renumitele dv. acorduri.

Dacă vreţi să ne denunţaţi, faceţi-o !

Nu mai faceţi ameninţări în vânt !

Nu regret ce-am făcut.

Ba da, regret ceva.

Că am folosit vopsea care se duce cu apă în loc de spray.

Aşa, n-ai fi putut să ştergi niciodată ce ţi-am scris !

Sunteţi nişte...

Nu pot s-o spun. Sunt o doamnă.

Chiar nu-ţi aduci aminte de mine ?

Nu.

Te privesc şi e ca şi cum m-aş afla în faţa unui străin.

Dar vocea ta mi-e familiară.

- Pe Adriana ai recunoscut-o ? - Nu.

La început, nici pe ea nu mi-o aminteam.

Dar, uneori, îmi vin în minte mici secvenţe din trecut.

Aşa am ştiut că noi două ne cunoşteam dinainte.

Dar nu-mi amintesc că suntem surori,

nu-mi amintesc nimic din relaţia noastră sau din povestea noastră.

Deşi am cunoscut o femeie

care mi-a spus că nu ne înţelegeam deloc bine.

E adevărat, dar tu mereu ai iubit-o mult.

Îi luai apărarea tot timpul, până...

De ce ai tăcut ?

Ce voiai să spui ?

E mai bine să nu-ţi aminteşti unele lucruri.

Dar am nevoie să înţeleg.

Sunt atâtea lucruri pe care nu le înţeleg...

Dar acum mă ai pe mine

ca să-ţi răspund la toate întrebările şi ca să-ţi recuperezi viaţa.

Redactor IOANA DAIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 60