Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 53

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Minunea s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Traducerea şi adaptarea CRISTINA COSTINAŞ

Colac peste pupăză, bărbatul ăsta e preşedintele sindicatului

şi o să fiţi nevoiţi să vă vedeţi în continuare, în fiecare zi.

- În fiecare zi, fata mea ! - Nu, mamă, nu.

N-o să permit să mai depindem de un om ca el.

Ce bun e !

Aici sunt cocaditas... Abia le-a făcut.

Nu tăia lămâile aşa de mari !

Îţi dai seama cât de mult îl iubesc toţi din sat pe Iker ?

Vreau să profit de ocazie, ca să vă mulţumesc tuturor.

Deşi au fost zile foarte grele,

am simţit afecţiunea şi sprijinul fiecăruia dintre voi.

Da, serios.

Brisa, îţi mulţumesc.

Mulţumesc, pentru că te-ai dat peste cap ca să pot vorbi cu Iker.

O să-ţi fiu recunoscător toată viaţa.

Din toată inima, Gabriel !

Mai vreau să-i mulţumesc în mod special Marinei.

Pentru faptul că ai crezut în mine

şi mi-ai dat putere să înfrunt toate greutăţile

şi... m-ai motivat să fac mereu ceea ce e corect.

Mulţumesc.

Deschid eu !

Bună !

Tată !

Promit că n-o să ne mai despartă nimeni niciodată, băiatul meu.

Trebuie să-ţi spun ceva, băiatul meu.

O mai ţii minte pe dna Irma,

cea care are un băiat plecat la muncă în Statele Unite ?

Da, mi-o amintesc foarte bine. Ce s-a întâmplat cu ea ?

Am întâlnit-o în dimineaţa asta şi am stat de vorbă.

Da.

Ea pleacă poimâine din sat.

Mi-a spus că Sergio Falcon a convins-o să-i vândă casa.

- Serios ? - Cum auzi.

Deci am dreptate. Aşa-zisa extindere a şcolii e o minciună.

Casa ei e mai aproape de plajă decât de şcoală.

Falcon i-a zis de ce e aşa de interesat să cumpere proprietăţi ?

Sincer, n-am întrebat-o.

Dar, dacă vrei, mai vorbesc o dată cu ea.

Fă-o, tată, te rog.

Acum, mai mult ca oricând, trebuie să-l demascăm pe Sergio.

Şi, mai ales, înainte să încerce ceva cu Estrella.

Fii sigur că, imediat ce o să afle că voi v-aţi despărţit,

n-o să rateze ocazia.

Sergio, dacă am avea raportul vamal, am fi în ordine cu permisele.

Perfect !

Cred că o să meargă ceva mai uşor planul nostru,

după ce s-a întâmplat cu Bravo şi cu fosta mea.

O s-o conving mult mai uşor să mă asculte.

Crezi că o s-o intereseze propunerea ta ?

Bineînţeles că da !

Estrella e o femeie înţeleaptă.

Trebuie doar să-i vând bine ideea

că e ceva în interesul ei şi al oamenilor din sat.

Cred că ideal ar fi să te căsătoreşti curând cu ea,

pentru ca tatăl tău să nu fie o piedică

şi să avem la dispoziţie toate resursele de care avem nevoie.

Nu, tată, nu ! E prea ciudat că nu-mi pot aminti nimic.

Dacă ai fi văzut cum mă privea Estrella...

Cu sufletul sfâşiat, distrusă.

O iubesc, tată.

O iubesc cu toată fiinţa mea.

Îmi imaginez câtă durere simţi, băiatul meu.

Dar am trecut prin lucruri mai rele. O să trecem şi peste asta.

De-asta îl ai pe tatăl tău.

Nu sunt aici doar ca să te ascult, ci şi ca să te însufleţesc

şi ca să te ajut să mergi înainte.

Spune-mi un lucru. Ce pot să fac, tată ?

Acum, poţi doar să-i dai spaţiu Estrellei,

ca să-i recapeţi puţin câte puţin încrederea. Crezi că e posibil ?

Sincer, nu ştiu.

Ideea de a o pierde... mă omoară.

Dragii mei, câtă fericire !

Domnul m-a binecuvântat cu o familie minunată

şi cu o noră care e...

- Spune, mamă. - E extraordinară !

Mulţumesc. Dar nu mă lăudaţi atâta, mi se face ruşine.

Şi aşa de modestă... Toate soacrele mă invidiază.

Profitând că suntem toţi, împreună, şi în prezenţa Domnului nostru...

Vreau să-i dau un cadou special băiatul meu Pascualito.

Dă-mi geanta, dragul meu, te rog !

Da, îmi plac mult cadourile.

Mamă, inelele astea sunt ce cred eu ?

Da. Sunt verighetele cu care eu şi tatăl tău ne-am cununat,

o relicvă pe care am moştenit-o de la bunicii tăi,

iar ei, de la străbunicii tăi.

Viaţa e aşa de scurtă, dragul meu,

şi visul meu e să vă văd căsătoriţi, să-mi cunosc măcar un nepot,

înainte ca Domnul să mă cheme la El, în Împărăţia Cerurilor,

peste mulţi ani, sper.

Doamnă, sunt foarte frumoase amintirile dv. de familie,

dar v-aş ruga să nu mă amestecaţi pe mine în visurile dv.

Cer prea mult dacă sunt o mamă care vrea să-şi vadă fiul

împlinindu-şi iubirea cu o fată minunată ca tine, în faţa Domnului ?

Oliver, ce cauţi aici ?

Scuze că am venit la ora asta, dar nu puteam să aştept până mâine.

Am crezut că totul e clar între noi.

Da, ştiu că ne-am spus multe lucruri.

Dar m-am gândit la tot ce am vorbit

şi, până la urmă, mi-am spus mie însumi:

"Eu însumi... Nu te mai smiorcăi !"

"Ridică-te şi luptă pentru iubirea vieţii tale !"

Şi bunicul tău m-a ajutat un pic.

Unde vrei să ajungi ?

M-am gândit la asta de când am primit ajutorul pentru mareea roşie.

Dar acum sunt hotărât.

E un mod să fiu la nivelul tău şi să fim împreună.

Oliver, nu...

O să termin şcoala generală online, apoi, mă înscriu la liceu.

- Serios ? - Da. Sunt foarte fericit.

O să mă străduiesc cât pot, ca să termin cât mai repede.

Îţi dai seama ? După aceea, o să pot să intru la facultate.

Aş putea să fiu student, la fel ca fata cea mai drăguţă din sat.

Ce zici ? Am putea să mergem să învăţăm împreună.

Ascultă la mine, Perla !

Eşti la vârsta ideală ca să te măriţi şi să devii mamă.

Eşti tânără, ai destulă energie

ca să-i faci vreo trei Pascualitos băiatului meu.

Mamă, nu comite o imprudenţă, te rog.

Băiatul meu, nu poate să mai aştepte mult ca să întemeieze o familie.

Noi, femeile, ne trecem repede.

Nora mea minunată nu mai e o copilă.

E târziu şi trebuie să plec. Mulţumesc mult pentru tot.

Perlita, linişteşte-te, te rog. N-o lua aşa !

Îmi pare rău, Pascual, dar asta e prea mult.

Cum ai putut s-o presezi aşa, mamă ?

Doamne... Scuză-mă. Intenţia mea nu era să vă deranjez.

Voiam doar să vă fac un cadou din toată inima.

Sigur, ce cadou nevinovat, nu ?

Credeţi că nu-mi dau seama ce faceţi ?

Perlita, înţeleg că mama a exagerat cu verighetele,

dar nu poţi să-i vorbeşti aşa.

M-am săturat să ne manipuleze tot timpul !

Până când o să ne mai duceţi de nas ?

- E momentul să afli că... - Nu ! Perlita...

Deschide ochii, Pascual, mama ta ne-a spus că e...

Ce s-a întâmplat ? Stai jos, mami.

- Mămico, stai jos. - Simt că mor...

Fă-i vânt ! Unde e medicamentul ?

Mi-a trecut, mă simt mai bine. Am crezut că o să leşin.

Cred că mi-a scăzut tensiunea.

Linişteşte-te, mamă.

O să-ţi aduc apă cu zahăr şi o să te simţi mai bine.

Mulţumesc, dragul meu.

Ştii că ţipetele mă tulbură. Uite cât rău îmi fac...

Da, mamă. Scuz-o pe iubita mea, te rog.

Care e treaba ?

Tu ştii de ce a zis Perlita că mama ne duce de nas ?

Nu, nu ştiu.

Mamă...

E fantastic că ai luat decizia asta, dar asta nu schimbă lucrurile.

Dar...

Tu mă inspiri să fiu mai bun.

Fac asta pentru noi, pentru viitorul nostru.

Oliver, te înţeleg. Eşti foarte drăguţ cu mine, dar...

Deciziile pe care le iei în viaţa ta

nu trebuie să fie motivate de dorinţa de a fi la nivelul altcuiva,

nici măcar pentru mine.

Singurul fel în care pot fi fericit e să fiu cu tine

şi să ştiu că relaţia noastră n-o să se termine niciodată.

Spune-mi că şi tu mă iubeşti.

Promit că o să găsim o soluţie pentru ca relaţia noastră să meargă.

Te admir aşa de mult, Oliver, cum nici nu-ţi închipui.

Tu ai poftă de viaţă, lupţi pentru ce vrei...

- Eu n-am aceeaşi putere. - Ba o ai, Jas.

Eu am văzut puterea asta la tine. Asta îmi place cel mai mult la tine.

Hai să nu lăsăm să moară iubirea noastră frumoasă !

Nici eu nu vreau să te pierd, Oliver.

Nu vreau să se termine niciodată relaţia noastră.

"A hotărât să străbată mările, în căutarea unei comori uriaşe,"

"care promitea să fie plină de lingouri de aur şi alte hărţi"

"care aveau să-l trimită în noi... aventuri."

Noapte bună, băiatul meu !

- Nu pleca ! - Nu. Aici sunt. Nu plec.

Voiam să-ţi spun că, deşi tu nu mi-ai dat viaţă,

mereu o să fii tatăl meu.

Băiatul meu drag...

Nici nu ştii cât te iubesc.

Hai, culcă-te... Odihneşte-te. O să fiu mereu aici, pentru tine.

Iubitule, am ajuns !

Ce bine că eşti aici !

Sunt ruptă de oboseală. A fost o zi foarte grea.

Mă îngrijorează puţin că zbori cu elicopterul zilnic.

E un risc uriaş. N-aş suporta să te pierd şi pe tine.

Stai liniştit.

O să finalizez curând chestiunile firmei Alpha Sur.

- O să merg din ce în ce mai rar. - Ce bine...

Iubitule, ai putea să-mi pui un pahar cu vin ?

Sigur.

- Cum ţi-a mers la tribunal ? - Foarte bine.

Am reuşit să ajut un tată să-şi recupereze fiul.

A fost foarte emoţionant totul.

- Ce bine ! Poftim... - Mulţumesc.

Azi, micul meu Nico ar împlini zece ani.

Am făcut tot ce am putut. Ştiu că te doare,

dar cred că e timpul să treci peste asta şi să laşi trecutul în urmă.

Antonia era soţia mea şi mama fiului meu.

Îmi explici cum se trece peste o asemenea tragedie ?

Au trecut atâţia ani, Nicolas. Cred că e momentul...

Nu ! Nu-mi spune acelaşi lucru ca de fiecare dată, Adriana.

Ştiu că au trecut zece ani.

Dar sunt zece ani de când mi-am pierdut familia peste noapte.

În unele zile, mă simt de parcă s-ar fi întâmplat ieri,

iar durerea e tot aici, înăuntru, şi nu se stinge.

Crezi că pe mine nu mă doare ?

Crezi că nu mi se rupe sufletul de câte ori mă gândesc la ei ?

Erau sora mea şi nepotul meu, Nicolas !

Ai dreptate, iartă-mă.

Dar sunt momente când mi-e prea greu să suport tot ce ni s-a întâmplat.

Oriunde ar fi sufletul Antoniei,

sunt sigură că e fericită că suntem împreună,

că eu am grijă de tine, şi tu, de mine.

Ştie că te iubesc mai mult decât îmi iubesc viaţa.

Bună dimineaţa !

Ce bine miroşi !

Te-ai trezit foarte chipeş în dimineaţa asta !

Ce dor mi-era de zâmbetul ăsta...

Cred că n-o să mi se mai şteargă niciodată de pe faţă.

Simt că trăiesc cele mai fericite momente din viaţa mea.

Mulţi ani am trăit cu frică.

Adormeam, mă trezeam în toiul nopţii

cu gândul că, în orice clipă, puteau să-mi ia băiatul.

Dar asta s-a terminat.

Da, s-a terminat cu frica, iubitule.

Acum, poţi să te bucuri de băiatul tău.

Da, de băiatul meu şi de încă cineva...

De încă cineva ? Da ?

Cred că, pentru asta, trebuie să facem nişte schimbări.

Da ? Spune-mi...

De exemplu, mă gândesc

că am putea să aducem şi alte lucruri ale mele, nu doar periuţa de dinţi.

Îmi spui ce cred eu că îmi spui ?

Nu vreau să mă mai despart de tine, niciodată.

Vreau să stau cu tine, să am o familie cu tine.

Vreau tot cu tine,

orice mi-ar rezerva viaţa, numai să fie cu tine.

Ce frumos ! Şi eu...

Un pirat, în apă ! A căzut în apă piratul !

- Mi-a fost tare dor de voi ! - Şi nouă, de tine, dragul meu.

Gata, vă las aşa, îmbrăţişaţi, trebuie să plec la muncă.

- Nu ! - Încă cinci minute...

Bine, încă cinci minute ! Piratul...

Fii atent la mare, e... Sunt valuri mari, piratule !

Ţine bine cârma, eu am grijă de sirenă !

Tu de ce eşti trează aşa de devreme, fata mea ?

Azi-noapte n-am închis un ochi, mamă.

Dar azi se ridică mareea roşie şi trebuie să mă întorc la muncă.

Aşadar, ai luat decizia.

Da. E luată, mamă. Aseară am vorbit cu surorile mele.

Amândouă au fost de acord.

După asta, sper că lui Fabian o să-i fie clar

că nu vreau să mai ştiu nimic despre el, mamă.

La matematică te descurci foarte bine, n-o să ai probleme.

Dar, oricum, cere-i lui Azul toate notiţele,

ca să recuperezi toate zilele în care ai lipsit de la şcoală. Da ?

Ce ?

Adică n-ai ascultat nimic din ce ţi-am zis.

Cred că nu.

Pe unde îţi umblă mintea asta năstruşnică ?

Sunt foarte fericit că sunt aici, cu tata, cu tine...

Parcă nu-mi vine să cred încă.

Începusem să mă tem că n-o să mă mai întorc niciodată.

Dragul meu, eşti din nou aici şi totul e bine.

Tatăl tău a fost foarte curajos.

A înfruntat totul ca să-l aducă înapoi pe corsarul lui.

Iar avocata care l-a ajutat, de asemenea.

Aş putea să-i mulţumesc că l-a ajutat pe tata ?

Da. Cred că... Stai să văd.

Cred că tatăl tău a păstrat cartea ei de vizită. Aici e.

- O sunăm ? - Sun-o de pe al meu.

Să vedem...

- Adriana, îţi sună mobilul. - Cine e ?

Nu ştiu. Număr necunoscut.

Probabil că sună de la bancă. Răspunde tu, te rog.

Alo !

Bună ziua ! O caut pe dna Montoya. E cumva acolo ?

Vocea asta...

Cine e ? Cine o caută ?

Frate ! În sfârşit, s-a terminat coşmarul.

Băiatul meu e din nou cu mine.

Bravo, Gabriel !

Jos pălăria pentru felul în care ai înfruntat totul,

fiindcă procesul ăla a fost tare greu.

- Tu ce faci ? - Bine, pe cât...

- Bună dimineaţa ! Deranjez ? - Bună dimineaţa !

Nu deranjezi niciodată, Estrella. Te rog, intră !

Vă las, ca să staţi de vorbă.

- Ia loc ! - Nu. Sunt bine.

Termin imediat ce vreau să fac.

- Asta ce e ? - Retragerea mea din sindicat.

Estrella, nu poţi să te retragi.

Sigur că pot ! Nu trebuie să-ţi cer voie. Şi nu doar eu.

Şi mama, şi surorile mele ies din sindicatul pescarilor.

Înţeleg că eşti supărată pe mine. Dar, te rog, nu amesteca lucrurile.

Nu lua o decizie pripită, pe care ai putea s-o regreţi.

Nu mă pripesc. M-am gândit bine înainte să iau decizia, Fabian.

Familia mea nu vrea să aibă de-a face cu tine. Eu, nici atât.

Ce încerc să-ţi explic e că, dincolo de problemele noastre,

e important ca tu şi surorile tale să faceţi parte din acest sindicat.

Căpitanul portului o să ne dea autorizaţia,

ca să putem pescui în continuare, fără să fim membre de sindicat.

Stai... Acum am înţeles. Cred că dl căpitan Rojas n-a refuzat,

fiindcă acum îl leagă o bună prietenie de Sergio Falcon.

Acum, tu eşti cel care amestecă lucrurile.

Te rog, nu-l amesteca pe Sergio în povestea asta.

El n-are niciun amestec.

Da, îmi imaginez. E în culmea fericirii că ne despărţim.

- Plec. - Mă înşel ?

Salut-o pe Erika din partea mea.

Sper că acum ai priceput că nu vreau să mai ştiu nimic de tine.

Alo ! Mă auziţi ?

Ce s-a întâmplat ? Ţi-a închis ?

Scuzaţi-mă. Da, sunt aici.

Numele meu e Marina. Sunt o clientă a Adrianei.

Marina ?

- Cine e ? - Una, Marina. Vrea să vorbească...

Alo !

Bună, Adriana ! Sunt aici, cu Iker.

Te-am sunat fiindcă el vrea mult să-ţi vorbească.

- Ţi-l dau. - Nu, nu e un moment bun.

Bună ! Ştiu că ne-am văzut puţin, dar voiam să-ţi mulţumesc...

Da, eu îţi mulţumesc. Dar nu era nevoie să suni.

Acum, sunt foarte ocupată. Nu pot să vorbesc.

- Voiam doar să te salut. - Da, mulţumesc...

Trec mâine pe la tine şi vorbim. Pe curând !

- E totul în ordine, iubito ? - Da.

E cazul băiatului despre care ţi-am vorbit.

Ce drăguţ ! M-a sunat ca să-mi mulţumească.

Vocea aia...

Nu mi-aş fi închipuit că Perla o să reacţioneze aşa,

pentru că v-am dăruit verighetele.

Dumnezeu mi-e martor că a fost un gest de bună-credinţă.

Ştiu, mamă, n-am nicio îndoială.

Dar înţelege-o. Nu-i place s-o presezi cu logodna.

Dacă ştiam...

Ultimul lucru pe care mi-l doresc e să vă fac probleme în relaţie.

Dimpotrivă. Am crezut că o să sară în sus, de bucurie.

Crezi că e foarte supărată pe mine ?

E o femeie manipulatoare şi prefăcută.

Nu cred ce spune nici când se roagă, Valentin.

Perlita, stai puţin. Nu poţi să vorbeşti aşa despre mama Dolores.

Eşti foarte dură cu ea.

Valentin, ştiu că tu o iubeşti mult,

că îi eşti atât de recunoscător, încât ai pus-o pe un altar.

Eu sunt sigură că această doamnă ne duce de nas.

E aşa de neîncrezătoare fata asta...

De câte ori încerc să mă apropii de ea, se zbârleşte la mine,

de parcă i-aş da râie.

Nu ştiu ce i-am făcut.

Nu, mamă, n-o lua personal.

Dar Perlita dintotdeauna a fost mai iute din fire.

Chiar aşa, încât să mă răstignească ?

Ai văzut cum s-a răstit la mine, de parcă aş fi jignit-o.

I se face rău doar când îi convine.

Când am vrut s-o termin cu Pascual, a făcut prima criză. Nu ?

Iar aseară... Ai văzut-o, Valentin.

Cum i-am pus o limită, a luat-o de la capăt cu show-ul ei.

O să-mi spui că nu ţi se pare suspect ?

Ba da, e cam ciudat, dar...

Chiar să ne îndoim de ea ? Nu cred, Perlita.

La vârsta ei, e normal să se agite, să i se facă rău...

E o doamnă în vârstă deja, fragilă...

Eşti cea mai puternică şi mai bună femeie, mamă.

Când o să te cunoască Perlita mai bine,

o să-şi dea seama de toate astea şi o să iubească mult. Dă-i timp doar.

Nu ! Nu mai e timp, Valentin. Jur că o s-o prind în fapt

şi o să-ţi demonstrez că doamna e sănătoasă tun.

Dar, mai întâi, am nevoie să mă ajuţi cu ceva.

În sfârşit, ne întoarcem la muncă.

Deja simţeam că înţepenesc, de la atâta stat degeaba.

De acum, o să fiu foarte ocupat, Nemesio.

În fiecare zi, după muncă,

o să învăţ pe rupte, ca să termin şcoala generală, apoi, liceul.

Deja caut să văd ce calculator îmi iau, ca să-mi fac temele.

De ce îţi pierzi timpul şi banii cu asta ?

Mai bine trage din greu la muncă şi ţine-ţi banii.

Învăţătura nu foloseşte la mare lucru.

Eu, de pildă, n-am şcoală, şi uită-te la mine !

Eu nu mă gândisem niciodată serios la ce îmi doresc pentru viitor.

Mă mulţumisem cu viaţa asta.

Dar Jas mă inspiră să am visuri mari, să ţintesc sus.

Să ajungi cineva... Cum ar fi ?

Acum o să-mi zici că vrei să fii preşedintele Mexicului ?

De ce nu ? Dacă trag din greu şi fac o facultate,

pot să devin ce vreau eu.

Şi ce ai de gând să înveţi ?

Îmi atrag atenţia o mulţime de lucruri, dar nu ştiu încă.

Trebuie să mă gândesc.

Într-o zi, o să mă vezi ajuns un adevărat om de carieră.

Da, precis... Ce băiat ! Se vede că nu costă nimic să visezi.

Vorbesc serios, Nemesio ! O să intru la facultate.

Să văd dacă o să mai râzi

când o să termin facultatea şi o să am o diplomă.

Sigur că da... Uite, o s-o agăţăm pe peretele ăla.

Mai bine, să mergem !

Trebuie să tragem tare la muncă. O să întârziem... domnule preşedinte.

Hai !

Da, bine. Hai odată !

Pe cuvânt, nu înţeleg nimic. Perlita nu e aşa.

Nu înţeleg de ce a plecat aşa de supărată pe mama.

Sunt sigur că n-a făcut-o cu rea intenţie.

Dar nu te mira ! Ştii ce se zice,

că nicio femeie nu se înţelege bine cu soacra.

Da... Sau crezi că se întrec pentru iubirea mea ?

Păi...

Ce bine că ne-am întors la muncă ! Nu, şefu' ?

Priviţi ! Soarele străluceşte, cerul e mai senin ca oricând,

Gabo şi-a recuperat băiatul...

Ce mai putem să cerem de la viaţă ? Ce ?

Cel mai bun lucru pe care îl puteam face era să ieşim din sindicat.

După ce ţi-a făcut Fabian, să nu-l văd în faţa ochilor !

Să ştie că, dacă se pune cu o Contreras, se pune cu toate.

Fabian s-a despărţit de Estrella ?

Se pare că a fost tare urât.

Toate femeile Contreras au ieşit din sindicat.

Ce ciudat ! Mie nu mi-a spus nimic Fabian.

- Oare de ce ? - O fi trist sau...

- Am aflat, frate. - Ce ?

Nimic. Ştii că sunt aici, dacă vrei să vorbeşti.

Îţi mulţumesc sincer, Gabriel,

dar prefer ca, deocamdată, să ne concentrăm la muncă. Bine ?

Acolo e semnul !

Hai, băieţi !

Hai, băieţi !

Se poate !

- Surpriză ! - Ce e asta ?

Tata a zis că speră să te înveselească puţin.

Sper că mai e una dintre preferatele tale.

Nu ţi-am mai dăruit flori de mult.

Da, mulţumesc.

Orhideele au rămas florile mele preferate.

Mami, tata o să mă ajute la temă.

Mă duc să mă schimb şi vin repede. Bine ?

Şi tu ce faci, Estrella ?

Azi, s-a ridicat interdicţia din pricina mareei roşii,

aşa că muncesc mult.

Am aflat ce ţi-a făcut tipul ăla.

Da ?

Ştii că mie nu mi-a plăcut niciodată tipul ăla.

Dar ştiu ce însemna pentru tine şi mă doare să te văd aşa.

Mulţumesc, Sergio.

Vreau să ştii că sunt aici, dacă ai nevoie de ceva.

Mulţumesc, Sergio, dar prefer să nu vorbesc despre asta. Bine ?

Înţeleg.

M-am dus iar să vorbesc cu dna Irma, cum îţi spusesem.

- Ai aflat ceva, tată ? - Nu, nu mare lucru.

Doar că firma prin care i-a cumpărat Falcon casa e aceeaşi: Alpha Sur.

Da, e logic. Dar ce vreau eu să aflu e ce proiect pregăteşte,

ce fel de afaceri au de gând să facă aici, în sat.

Tot n-a apărut nimic nou pe internet ?

- Nu... Vino ! Am găsit ceva. - Să văd.

În reportajul ăsta, se spune

că Alpha Sur a închiriat spaţii pe cheiul capitalei statului Nayarit.

Ce or pune la cale de au închiriat spaţiile alea pe chei ?

Nu ştiu. Nu sunt sigur,

dar, dacă e ce cred, nu e nimic bun pentru noi.

Intră !

Fabian ! Dle Gonzalo...

Fabian, am ieşit la pescuit,

dar n-am putut să aruncăm nici jumătate dintre plase.

Nu, n-am putut.

Cea mai mare barcă pe care o aveam era Poseidon.

Dacă nu facem rost de una de aceeaşi mărime,

capacitatea de pescuit o să scadă dramatic. N-o să mai fie rentabil.

Da, sunt întru totul de acord cu tine,

dar, deocamdată, n-avem bani de investit în altă ambarcaţiune.

Va trebui să ne descurcăm cu ce avem.

Atunci, vin vremuri grele.

Nici eu nu pot să ajut.

Datorez toţi banii pe care i i-am plătit nenorocitului de Victor,

iar acum sunt plin de datorii, plus cheltuielile de judecată...

Te înţeleg, Gabriel.

Acum, vreau să vii cu mine, ca să verific ceva urgent.

Îţi povestesc pe drum.

- Tată... - Da, mergi, băiatul meu.

Dle Gonzalo...

- Acum ce urmează ? - La ce te referi ?

Ai început să pescuieşti, ca să plăteşti datoria

pe care o aveai la sindicat

şi ai rămas în sat pentru relaţia pe care o aveai cu Fabian...

Dar s-a terminat.

N-o să fug de aici şi n-o să le las pe mama şi pe surorile mele

din cauza celor întâmplate cu Fabian.

N-a spus nimeni s-o rupi la fugă de aici.

Cred că e un moment bun să te gândeşti la viitorul tău,

ca să vezi ce îţi doreşti, ce orizonturi ai...

Mi-e totul clar, Sergio.

Nu mai eşti nevoită să pescuieşti ca să supravieţuieşti.

Îmi place munca mea şi sunt bună la ce fac.

Nu mă îndoiesc de asta. Eşti o femeie capabilă, inteligentă...

Dar pescuitul necesită mult timp, e foarte solicitant.

Tu trebuie să ai grijă de Azul.

Eşti capabilă de lucruri mult mai mari

decât să stai pe mare, plină de sare, mirosind a benzină, în soare...

Eu nu discut despre asta cu tine, Sergio. Da ?

Dar eu vreau să vorbim.

Eşti mama fiicei mele şi vreau tot ce e mai bun pentru tine.

Pot să-ţi ofer o slujbă pe măsura ta.

Lasă-mă să te ajut să ai viaţa pe care tu şi Azul o meritaţi.

Sunt gata, tati ! Hai să facem tema !

Hai să facem tema, fata mea !

Ce avem de făcut azi ? Scoate-ţi cărţile...

Am prins-o ! Femeie mincinoasă...

Doamne, iartă-mă, Te rog !

Iartă-mă, Doamne, n-am vrut să Te mânii.

Doamne, iart-o pe păcătoasa asta, iart-o pe roaba ta...

Ai venit iar pe aici, Perlita ? Ce se petrece ?

Ce mai face cea mai frumoasă şi mai studioasă fată din sat ?

Bine. Fac o lucrare la fiziologie.

Asta ce e ? Pare complicat.

Trebuie să mă concentrez şi să memorez părţile corpului.

Tu ce faci ? De ce eşti aşa de vesel ?

În primul rând, pentru că te văd.

În al doilea rând, pentru că am o surpriză pentru tine.

Închide ochii şi întinde mâinile.

Eşti gata ?

Asta ce e ?

M-am înscris în ciclul gimnazial, online.

Nu... Ai reuşit, Oliver !

Şi nu fac asta numai pentru tine, ci şi pentru mine,

fiindcă vreau să fiu un om mai bun şi să fac ceva important în viaţă.

Vreau să-i ajut pe copiii

care, la fel ca mine, şi-au pierdut familia şi au dus-o greu.

Serios ? Te felicit !

La ce facultate te gândeşti ? Ce te interesează ?

Nu ştiu încă, dar îmi imaginez că o să descopăr pe parcurs.

Îmi place că mereu cauţi să progresezi. Te admir mult.

Şi eu te admir mult pe tine.

Mă faci să fiu un om mai bun în fiecare zi.

Şi tu mă inspiri pe tine.

Vreau să las în urmă tot ce a fost rău.

Vreau să fiu acea parteneră de viaţă

care primeşte toată iubirea ta şi ţi-o întoarce întreit.

Asta eşti deja... Eşti iubirea vieţii mele.

Aşadar, eşti tot cu barcagiul, Jas.

De ce ai ieşit din casa mea, Perlita ?

Am venit să te văd. Am intrat şi mi-am dat seama că nu eşti acasă.

Ai venit să mă vezi ?

Am crezut că, după cele petrecute aseară, nu mai vrei să fii cu mine.

Da...

Pascual, ştiu că am reacţionat foarte rău,

dar problema n-a fost cu tine.

- De ce ai reacţionat aşa ? - Mama ta spune că...

Perla, Perlita ! Slavă Domnului ! Ce surpriză plăcută...

- Chiar cu tine voiam să vorbesc. - Da ? Despre ce ?

Voiam să-ţi cer scuze pentru patima cu care am vorbit aseară.

Voiam doar să ştiţi ce fericită sunt că formaţi o pereche frumoasă

şi să vă dăruiesc o bucăţică din istoria mea.

Nici măcar o clipă n-am vrut să te supăr, Perla.

Te rog, iartă-mă !

Da, iart-o, Perlita. Mama mea se căieşte mult.

Toată ziua s-a simţit groaznic, din cauza celor întâmplate.

- Nu mai spuneţi... - Da, m-am simţit cumplit.

Dar să ştii că eu una te-am iertat deja pentru cum m-ai tratat.

Nu-ţi face griji în privinţa asta, fata mea.

M-aţi iertat ? Ce generoasă sunteţi...

Greşeala e omenească. Iertarea e dumnezeiască.

De ce nu intri ? Am gătit o supă de fructe de mare

de îţi vine să te lingi pe degete...

Ştiţi ceva, doamnă ? Nu pot. Eram în trecere doar.

Trebuie să plec, Pascual. Mă scuzaţi.

Perlita se poartă tare ciudat, mamă. N-am mai văzut-o aşa.

Oare ce se întâmplă cu ea ?

Cine te-a invitat să te aşezi ?

Las-o mai moale, bine ?

Cred că o să te intereseze mult ce am de spus.

Nu, Xavier, nu-mi face asta, te rog !

Ce se întâmplă, Jas ?

Am venit să vă spun ceva ce cred că ţie n-o să-ţi placă, Oliver.

Sper însă că pe tine o să te bucure mult vestea.

O să fac serviciul social de medic la dispensarul din sat.

- Cum ?! - Ce întorsături ia viaţa...

O să ne vedem foarte des, pentru o bună bucată de timp.

Da, Matildita. Şi mie mi-e dor de tine.

Nu ! Nu veni ! Stai...

Ţi-am mai spus, sunt foarte ocupat.

În weekend ? Nu, nici în weekend.

Acum că a trecut mareea roşie, un timp o să trag tare la muncă.

Închide-i.

Te las, că acum pornim.

Vin acum ! Porneşte barca !

Da. Şi eu. Te pup şi eu.

Iartă-mă, dar, dacă nu-i răspund, Matilde se poartă ca o nebună.

Pentru ea o să ne facem griji mai târziu.

Mai întâi, trebuie s-o oprim pe cealaltă nebună.

Mai devreme am filmat-o pe dna Dolores.

Uită-te la ea ! Bolnavă în stadiu terminal...

Ţi se pare că e grav bolnavă, Valentin ? Nu.

Valentin, ţi-am zis eu

că femeia asta manipulatoare ne minte, ne duce de nas...

Uită-te la ea !

Perlita, cred că ai dreptate. Mama Dolores nu e pe moarte.

Nu pot să cred că ne-a minţit cu asta. Nu se face aşa ceva !

Nu, dar, acum că am aflat, nu poate să-şi mai bată joc de noi.

Trebuie să terminăm cu asta o dată pentru totdeauna.

Trebuie să mergem la ea şi s-o obligăm să spună adevărul !

Redactor SIMONA VUCICU