Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 38

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Minunea s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Traducerea şi adaptarea CRISTINA COSTINAŞ

Estrella... Bună ! Ce surpriză să te văd pe aici !

- Am venit să-ţi spun că... - Ce ?

Orice ai avea de spus, spune-mi cu toată încrederea.

Tu mi-ai propus să plăteşti banii pe care îi datorăm eu şi ai mei, nu ?

- Da. Te-ai gândit mai bine ? - Da. Accept ajutorul tău, Sergio.

Estrella...

Îţi mulţumesc mult că îmi permiţi să vă ajut.

Ştiu că tu şi fata noastră aţi fost mult timp singure.

Dar nu mai e aşa. Acum vă puteţi baza pe mine.

Sunt foarte recunoscător că îmi dai voie să vă ajut.

O să accept, Sergio, dar cu unele condiţii.

Nu vreau să fie un cadou.

O să muncesc în continuare, o să ies la pescuit cu familia mea

şi o să-ţi înapoiez până la ultimul ban.

Estrella, vreau să-ţi uşurez povara

pe care o duci de când a murit tatăl tău.

Vreau să-ţi recuperezi viaţa.

Nu vreau să fii legată de un sat doar pentru că ai o datorie.

O datorie făcută de altcineva...

Dacă nu eşti de acord, prefer să nu primesc ajutorul tău.

Nu. Sigur că sunt de acord. Dacă aşa preferi, atunci, e în ordine.

O să vorbesc cu Fabian, ca să-i explic situaţia.

Dacă îmi dai voie, vin cu tine, ca să-i dau banii odată.

Nu. Mai bine ne vedem acolo.

Te rog să-mi dai doar o jumătate de oră, da ?

Aş vrea să vorbesc cu el mai întâi.

E perfect.

Ieşi din casa mea acum !

Nu, am venit doar ca să vorbesc cu Jas.

Dar eu nu vreau să vorbesc cu tine. Pleacă, Xavier !

Ai auzit-o pe fata mea. Îţi dau cinci secunde.

1, 2... 5. Pleacă ! Afară !

Calmează-te, draga mea. Vino la mine, linişteşte-te.

De ce ? De ce trebuia să vină ?

În sfârşit, începeam să mi-l scot din minte.

Dar l-am văzut pe Xavier două minute şi revin tristeţea, furia...

E normal, fata mea. Ai avut o relaţie cu el.

Dar, după ce v-aţi despărţit, ai început iar să zâmbeşti.

Începi să mergi înainte, dar e un proces, draga mea.

E un proces.

Dă afară durerea asta, draga mea !

Vino la mine, fetiţa mea. Plângi cât ai nevoie, draga mea.

Da...

Nu. Nu, Fabian, lasă-mă.

Nu vreau să mă simt jalnică. Nu vreau să mai plâng.

Nu, nu eşti deloc jalnică. Ascultă-mă, te rog. Ascultă-mă.

Nu pleca aşa, te rog. Hai să vorbim !

- Da ? Hai să vorbim ! Vino... - Scuze, dar... Vreau să fiu singură.

Bine, draga mea.

- Ai fost să vorbeşti cu Valentin ? - Da, am rezolvat lucrurile.

L-am rugat să mă scuze că l-am lăsat singur,

că nu mi-am făcut timp pentru el.

Aţi stabilit ceva ? O să faceţi ceva împreună ?

De fapt, am stabilit să facem totul împreună, Perlita.

- Cum ? - Da.

Când o să ieşim noi doi, o să-l invităm pe Valentin.

Nu, Pascual, eu nu mă refeream la asta.

Nu... Nu spuneam să-l incluzi în planurile noastre. Cum se poate ?

De ce nu, Perlita ? E cel mai bine.

Aşa, nu trebuie să sacrific timpul petrecut cu niciunul dintre voi.

O să fiu mereu cu iubita mea şi cu cel mai bun prieten al meu.

- Îţi dai seama ce prostie spui ? - Nu. Nu înţeleg care e problema.

Uite...

Nu-mi spune că nu-l placi pe prietenul meu.

Nu, nu e asta.

E bine să faci lucruri cu cel mai bun prieten al tău.

Dar nu toţi trei împreună, Pascual.

Noi doi suntem abia la început, avem nevoie de timp pentru noi,

ca să ne cunoaştem, ca să trăim experienţe de cuplu...

- Nu ştiu dacă mă înţelegi. - Da.

Da ? Trei sunt prea mulţi, Pascual.

Valentin e de treabă,

dar, dacă o să fie mereu între noi doi, relaţia asta n-o să meargă.

Mă îngrijorează aşa de mult Jas, tată...

Când a venit să stea cu noi,

o vedeam tot timpul tristă, se enerva cu uşurinţă,

era foarte anxioasă...

Acum, când am ieşit la pescuit... Dacă o vedeai...

Parcă mi-ar fi fost adusă înapoi pe fetiţa mea.

A început să zâmbească. Mi s-a părut aşa de fericită...

- Marea face minuni, băiatul meu. - Mereu mi-ai spus vorba asta.

Acum o înţeleg mai bine decât oricând.

Mă duc eu. Imediat !

Mercedes, ce supriză plăcută ! Intră.

Mulţumesc.

Dnă Mercedes, intraţi, vă rog. Ce faceţi ?

Pentru mine, nu e prea plăcut ce se întâmplă.

Ştiu că aţi vorbit cu Estrella

şi că i-aţi spus că treceţi printr-o situaţie materială grea.

- Tată, e adevărat ? - Da.

Profit că eşti aici, Fabian,

am venit să-ţi spun să nu te îngrijorezi.

Fata mea caută o soluţie

ca să-ţi dea înapoi banii pe care ni i-ai împrumutat,

ca să nu fim evacuaţi.

Dnă Meche, credeţi-mă.

N-am avut nicio clipă intenţia să vă presez. Dimpotrivă.

Ai pierdut un vas, mareea roşie te afectează şi pe tine.

Sunt momente în care trebuie să ne ajutăm,

să întoarcem favorurile, să acceptăm ajutorul care ni se oferă,

fără să conteze de la cine vine.

Îmi spuneţi că fiica dv. o să accepte să-i achite Sergio Falcon datoriile ?

- Nu puteţi să permiteţi aşa ceva. - Tu nu-ţi face griji pentru asta.

Cum să nu-mi fac griji ?

Gonzalo, mulţumesc că ai venit să vorbeşti cu fata mea.

Poate că a fost brânciul de care avea nevoie ca să-şi calce pe mândrie.

Mă scuzi.

Te conduc la uşă. Te rog.

Tată, ce s-a întâmplat ? Ce i-ai spus Estrellei ?

Pot să ştiu de ce te uiţi la poza Perlitei mele ?

Tată, n-o să mai ai de lucru din cauza mareei roşii ?

Da, o să ies mai rar la pescuit până o să treacă.

Dă-mi voie să te întreb ceva.

Ţi-ar plăcea ca Marina să se mute înapoi cu noi ?

Da, foarte mult. Din partea mea, să rămână aici pentru totdeauna.

Eu aş fi fericit.

- Sigur ? - Da, tată.

Mie îmi plăcea când trăia aici.

Nu te supăra, bine ?

- Pot să-ţi spun ceva ? - Da, sigur. Orice.

Marina e ca mama pe care mi-ar plăcea s-o am.

Te-ai supărat ?

Dimpotrivă. Şi mie mi-ar plăcea ca noi trei să formăm o familie.

Hai, du-te să exersezi controlul asupra mingii, în curte !

Vin şi eu imediat, ca să joc fotbal cu tine.

Da.

Nu ! Brisa, noi doi nu mai avem ce vorbi. Ne-am spus totul.

Da, ştiu, dar e important, Gabriel. Victor a fost arestat.

Despre ce vorbeşti ?

Am văzut mai devreme cum l-a luat poliţia pentru fasificare de acte.

Dacă e cercetat, o să se afle de Iker.

Crede-mă, băiatul meu. Am vorbit cu Estrella fiindcă m-a căutat ea.

N-am făcut altceva decât să fiu sincer cu ea !

Da, dar acum o să se simtă presată, tată.

Ne-a auzit când am stat de vorbă la sindicat.

Atunci a aflat că nici tu nu stai bine cu banii,

că ai golit toate cardurile

şi că ai multe datorii de plătit.

Acum, cu ambarcaţiunea pe care am pierdut-o,

pe lângă situaţia cu afurisita asta de maree roşie...

E îngrijorată din cauza ta.

Cum să nu fie îngrijorată, tată ? Îi spui numai nenorociri.

Băiatul meu !

- Tu ce cauţi aici ? - Am venit să fac afaceri cu tine.

Cât e ? Un milion de pesos, două milioane ?

Vreau să ştiu suma exactă.

Cât îţi datorează familia Contreras

de când ai plătit împrumutul ca să eviţi evacuarea lor ?

O să-ţi dau eu banii. Estrella n-are nevoie de tine.

Ai putea să nu mai patrulezi de colo-colo ? Mă ameţeşti.

Explică-mi. De ce ai poze cu iubita mea în mobil ?

Nu pot să am poze cu prietenii mei ?

Ba da, dar o mângâiai cu degetul.

Zău, ai luat-o razna, prietene.

Nici vorbă ! Era murdar ecranul, îl curăţam doar.

Nu ştiu, Valentin... Nu ştiu.

Eu ies cu Matilde.

Sunt nebun după ea, ca înainte, când am cunoscut-o.

- Mai ştii ? - Da.

Şi apoi, ştii că Perlita nu e genul meu.

Mie îmi plac femeile mai nebunatice,

iar pe ea o văd ca pe o surioară.

Serios, sunt cât se poate de fericit pentru voi.

Sunteţi făcuţi unul pentru celălalt.

Da... Perlita e iubirea vieţii mele.

În mare parte, fericirea asta v-o datorez ţie şi mamei mele,

care m-a convins să mă întorc să lupt pentru ea...

Şi lui Dumnezeu, care mi-a umplut inima de curaj şi de speranţă.

Apropo, am adus nişte lumânări pentru Sfântul Petru.

Trebuie să ne rugăm să îndepărteze mareea roşie.

- Mă ajuţi cu o rugăciune ? - Sigur că da. Câte vrei. Hai !

Ne rugăm aici.

- Chiar aici ? - Da, chiar aici.

Eram acolo din întâmplare.

M-am dus să iau certificatul de deces al tatei.

Am ajuns tocmai când îl luau poliţiştii.

Trebuie să aflu ce se întâmplă,

să mă asigur că Victor n-o să mă trădeze.

Nu, asta nu e tot. Mai rău e că, atunci când îi puneau cătuşele,

şi-a dat seama că eram acolo şi s-a uitat la mine cu o faţă...

Cred că a rămas cu ideea că noi am avut vreo legătură cu arestul lui.

Parcă văd că o să se înverşuneze şi mai tare împotriva ta.

Eu credeam că s-a terminat coşmarul ăsta.

Are mobilul închis. Precis îl ţin izolat.

Gabriel, dacă tipul ăsta vorbeşte, o să fii închis pentru ce ai făcut.

- Iar Iker... Nici nu vreau să spun. - Ce ?

- O să fie trimis la un orfelinat. - Nu ! N-o să se întâmple asta.

N-o să permit ca băiatul meu să treacă prin infernul ăla.

Sigur că asta n-o să se întâmple.

Asta nu mai depinde de tine, Gabriel. Înţelege.

Dacă povestea asta sare în aer,

e o chestiune de ore sau, dacă ai noroc, de zile,

până o să vină după tine.

Tu trebuie să ştii foarte clar ce o să faci.

Aşa cum văd eu lucrurile, ai o singură alternativă.

Care ?

Dacă Victor vorbeşte, trebuie să pleci.

Trebuie să fugi cu Iker,

înainte să vă prindă şi să vă despartă pentru totdeauna.

De când cu mareea roşie,

foarte puţini clienţi vor să mănânce peşte.

Mi se rupe inima că o să se strice peştele pe care îl avem.

Cum Erikăi nu-i place să congeleze nimic...

Teresita, în loc să arunci peştele,

ce-ar fi să-mi dai unul pe datorie şi mi-l faci la grătar ?

Sigur că da. Stai jos. Ţi-l aduc imediat.

Mulţumesc mult, Teresita.

Pot să iau loc ?

Jas... Sigur, masa mea e şi masa ta.

De ce ai faţa asta ? Ce e cu tine ?

A venit Xavier să mă vadă. Am rămas cu un nod în gât...

Jur că aş vrea să mă trântesc în pat şi să dorm până mâine.

Jas... Ştii că poţi să te bazezi pe mine pentru orice.

Dacă vrei să-ţi alung nodul ăsta din gât, pot să încerc.

De-asta am venit după tine.

Cum nu ieşim să pescuim, am nevoie să mă ţin ocupată cu ceva.

Mă simt foarte rău dacă stau aşa, fără să fac nimic.

Mă cuprinde anxietatea şi mă gândesc numai la prostii.

Ai venit la persoana potrivită.

Ce ai zice să facem o plimbare cu barca ?

Da. Mă linişteşte să fiu pe mare.

Nu mai e nimic de zis.

Scuză-mă, Sergio, dar pe tine nu te priveşte povestea asta.

Nu, te înşeli, Fabian. Mă priveşte mult.

Estrella mi-a cerut să mă ocup de datoria ei. Asta o să fac.

Ea ţi-a cerut să vii aici, să discuţi cu mine ?

Fără să mă anunţe înainte ?

Problemele voastre de comunicare nu sunt treaba mea.

Dă-mi contul tău, ca să-ţi fac transferul.

Eu nu primesc un peso înainte să vorbesc cu Estrella.

Vin să-ţi dau banii, şi tu te ţii demn ?

Dacă Estrella ţi-a cerut favoarea asta, face o greşeală.

Mai întâi, trebuie să vorbesc cu ea.

Care e treaba ? Parcă ţi-ar plăcea s-o ţii aici, legată ?

Ce te sperie ?

Că o să-şi achite datoria, o să plece din sat şi o să te uite ?

Eu vreau să pleci tu.

Acum !

- Ai grijă ! - Mai bine pleacă.

Da, mamă, am făcut ce mi-ai cerut, dar era multă lume.

Da, trebuie să închid, am ajuns la Fabian.

Da, îţi povestesc acasă. Te pup !

Se presupune că tu urma să vii mai târziu.

Nu, tu ai întârziat. Acum că eşti aici, spune-i chiar tu.

E adevărat ce spune tipul ăsta ?

Tu i-ai cerut să-mi dea banii pe care ţi i-am împrumutat ţie ?

Da, Fabian, e adevărat.

Estrella, de ce ? De ce faci asta ?

Pentru că ai auzit discuţia aia dintre mine şi tata ?

M-ai salvat, Fabian.

Ne-ai salvat pe mine şi pe ai mei când voiau să ne arunce în stradă

şi mereu o să-ţi fiu recunoscătoare, dar... Sunt economiile tale.

Nu-ţi face griji pentru asta. Nu e nevoie.

Ţi-am spus că, împreună, o să găsim soluţia.

Te rog, ai încredere în mine.

- Sigur că am încredere în tine ! - Şi atunci ?

Tocmai ai pierdut un vas.

Din cauza mareei roşii, n-o să poţi onora angajamentele pe care le ai.

Pot să caut...

N-o să accept să-ţi ipotechezi casa sau s-o rişti.

Da, nimeni nu ştie cât o să ţină mareea roşie.

De ce nu mai aşteptăm un pic ?

Hai să încheiem odată povestea asta !

Nu mi se pare drept ca Estrella să se roage de tine să accepţi bani.

Gata ! N-o mai face să se simtă rău.

Iubito, eşti absolut sigură de ceea ce faci ?

E cel mai bine.

Dă-mi odată datele tale bancare !

Hai...

Dă-mi-le.

Ascultă-mă, Gabriel ! Trebuie să fugi cu Iker.

Poliţia ar putea să-ţi bată la uşă chiar mâine.

N-o să fug ! N-o să fug.

Vrei să ajungi la închisoare şi să-ţi fie luat Iker ?

De ce ? Eu n-am făcut nimic rău.

Dimpotrivă, doar i-am asigurat un cămin acelui copil.

N-o să fug ca un delincvent, Brisa, pentru Dumnezeu !

Poţi să fii un sfânt, nu contează. Tot o să te aresteze.

Intenţiile tale au fost foarte nobile. Da.

Dar ai comis un delict.

Ai păstrat un copil care nu era al tău. Înţelege !

Justiţia e oarbă când e vorba despre oameni ca noi, Gabriel.

Nu ştiu ce să fac. Sincer, nu...

Trebuie să pleci. Departe, foarte departe...

Şi ştii ceva ? Eu o să vin cu tine.

Scuză-mă că a sosit Sergio înaintea mea. Nu asta era ideea.

Chiar voiam să vorbesc cu tine mai întâi şi să-ţi explic tot.

Nu-ţi face griji.

Dar tu cum te simţi ? Prea liniştită nu-mi pari.

Da, sunt bine...

Dar au fost multe emoţii într-un timp scurt, atât.

Dar e o mare uşurare pentru familia mea şi pentru tine.

O să fie spre binele tuturor, o să vezi.

Gata, am făcut transferul. Verifică-ţi telefonul.

Ce bine ! Mulţumesc.

Nu mai avem ce căuta aici.

Hai acasă ! Profit de ocazie, ca să-i dau un pupic fiicei mele.

- Ne vedem mai târziu. - Da, e în ordine, draga mea.

Aşa facem.

Mă scuzaţi.

Pe curând, pescarule !

Mă scuzaţi.

Îmi imaginez cum te simţi, fiul meu.

Dar şi eu cred că e cel mai bine pentru toţi.

Vin vremuri foarte grele.

Nu ştiu ce să zic, tată.

Ceva îmi spune că banii ăştia o să ne coste foarte scump.

Pentru tine, Gabriel, sunt în stare să merg până la capătul pământului.

Brisa, opreşte-te, pentru Dumnezeu !

În primul rând, ştii că sunt cu Marina.

În al doilea rând, ţi-am spus, n-o să plec nicăieri.

Foarte bine. Atunci, ce o să faci ? Care e planul tău ?

O să stai să aştepţi să te dea de gol Victor

şi să vină o patrulă de poliţie după tine ? Ăsta e planul tău ?

- Nu... - Tată, ce faci ?

Te aştept de ceva timp ca să jucăm fotbal, şi tu nu mai vii.

Campionule, dă-mi cinci minute, port o conversaţie.

Imediat vin să ne jucăm. Aşteaptă-mă un pic în curte.

Nu ştiu ce o să fac. Nu ştiu...

Gabriel, nu fi încăpăţânat, ascultă-mă.

Dacă vrei să te mai joci cu Iker, va trebui s-o faci în altă parte.

Dacă sfârşeşti la închisoare, ştii bine ce o să se întâmple cu el.

A fost ciudat să-l văd pe Valentin aşa, uitându-se pe mobil, la poza ta.

- Aşa, cum ? - Nu ştiu... Nostalgic, parcă.

- Ţi-a zis ceva ? - Nimic.

A zis că îi place să se uite la pozele prietenilor lui

şi că te iubeşte ca pe o soră.

Da. Mi-a mai spus asta.

- De ce o spui aşa ? - Cum ?

Ca şi cum te-ar supăra că Valentin te priveşte ca pe o soră, Perlita.

Nu, nici vorbă, Pascual. De ce să mă supere asta ?

Nu, dimpotrivă. Mă bucur mult, pentru că...

Şi Valentin mi-e ca un frate.

- Scuze dacă v-am întrerupt. - Nu, nu-i nimic.

Poţi să stai puţin cu Pascual cât mă duc eu la baie ?

- Bine, dar nu sta mult. - Nu.

Ce mai faci, Brisa ? Ţi-ai mai revenit după despărţirea de Gabriel ?

Nici nu mi-l pomeni ! E un neghiob de cel mai rău soi.

Ştii ceva ? Perla are noroc că a găsit un bărbat ca tine.

Poate că eşti mai evlavios şi îţi lipseşte un pic de... savoare.

Dar eşti bun, drăguţ. Cu tine nu e în niciun pericol.

Poate că Perlitei i-ar plăcea

să am... savoarea asta despre care zici că-mi lipseşte.

De ce spui asta ?

Ea avea o iubire imposibilă. Nu ştiu dacă l-a uitat.

Nu, stai liniştit. Valentin e istorie. A trecut, Pascual.

Cum ?!

Da, sora mea nu mai vrea să audă de el. Acum e cu tine, vezi ?

Cum adică... Valentin ?!

Iubirea imposibilă a Perlei e Valentin ?

- Nu... Nu ştiai ? - Valentin e individul !

Azul a ieşit cu mama. O să se întoarcă în curând.

Te deranjează dacă o aştept aici pe fată ?

Nu. Nu e nicio problemă.

Eşti mai liniştită ? Nu mai datoraţi nimic nimănui.

Îţi suntem datori ţie şi am stabilit că o să te plătesc cum o să pot.

Nu, Estrella. Mie nu trebuie să-mi plăteşti nimic.

Am făcut-o din toată inima. Pe cuvânt.

De fapt, aş vrea să ştiu care sunt planurile voastre.

Dacă tu şi fata vreţi să plecaţi la Ciudad de Mexico,

eu o să fiu fericit şi o să vă susţin întru totul.

Mulţumesc, dar o să decid asta împreună cu fata mea.

Estrella, ştiu că ţi-e greu.

Am făcut multe lucruri de care nu mă simt mândru.

Dar m-am schimbat.

Sergio, ştiu că ai făcut asta pentru liniştea lui Azul

şi îţi mulţumesc mult.

Dar cum mă simt eu... Asta doar eu pot să rezolv.

Te rog, nu-ţi face griji pentru mine.

Sigur că îmi fac griji pentru tine. Eşti mama fiicei mele.

În plus, trebuie să-ţi mărturisesc că n-am făcut asta numai pentru Azul.

Am făcut-o şi pentru tine.

Estrella, simt că mi se întâmplă acelaşi lucru ca la început.

Mă îndrăgostesc iar de tine.

Cu adevărat...

Mi s-a spus că eşti prieten cu Victor

şi că poţi să afli unde e închis, ce face...

E în arest încă ?

Şi nu poate fi vizitat ?

Am trecut prin parc. Iker era în parc cu prietenii lui şi jucau fotbal.

Nu, înţeleg... procedura.

Dacă afli ceva, te rog, anunţă-mă. Mulţumesc.

- S-a întâmplat ceva ? - Nu, nimic important. Ce faci ?

Din nou nu-mi spui adevărul.

Crezi că nu-mi dau seama ?

Acum ce s-a mai întâmplat, Gabriel ?

Nu rămâne tăcut, te rog ! Spune-mi ce s-a întâmplat.

Are legătură cu Victor, nu ?

Încep să mă satur de asta. Am trecut de prea multe ori prin asta.

Dacă o să continui cu tăcerile tale, relaţia noastră se termină acum.

Perfect ! Dacă asta vrei...

Da, are legătură cu Victor.

Gata, nu mai vreau să te mint. Nu mai vreau.

Atunci, spune-mi, ce se întâmplă ?

În momentul ăsta, viaţa lui Iker depinde de Victor.

Cum ? Despre ce vorbeşti ?

Îţi spun că de acel domn depinde dacă o să intru la închisoare

şi dacă băiatul meu o să fie dus la orfelinat.

Pentru că...

Marinarul meu, băiatul meu, Iker al meu...

Nu e fiul meu.

I-am căutat mult timp pe părinţii lui Iker,

dar n-au apărut niciodată.

Îmi era clar că n-o să permit ca băiatul să fie trimis la orfelinat.

Atunci, am luat hotărârea să mă ocup de el.

Şi atunci, i-ai cerut ajutorul lui Victor.

Era singura soluţie să-l înregistrez legal drept fiul meu.

În certificatul de naştere sunt tatăl lui biologic, iar mama lui...

Mama lui... are numele unei femei care n-a existat niciodată.

Sigur. De-asta n-ai poze cu ea, nimic.

Acum înţeleg tot.

Mă preocupă faptul că l-au arestat pe Victor

şi mi-e groază că ar putea să vorbească.

Brisa a văzut când era arestat.

Ea mi-a zis că el crede că noi l-am dat de gol.

Stai ! Brisa ? I-ai spus Brisei toate astea ?

Nu, ea a aflat singură.

Mă certam cu Victor pe tema asta, şi ea a auzit.

Eşti prima persoană căreia îi spun asta de bunăvoie.

Linişteşte-te, iubitule. Mulţumesc că mi-ai spus.

Nici nu pot să-mi închipui cât de greu ţi-a fost

să duci povara asta singur, atâţia ani.

Sergio... Sergio, nu, te rog !

- Tati ! - Fata mea...

Bună ziua, doamnă !

Ce s-a întâmplat, fata mea ? S-a rezolvat treaba aia ?

Da, mamă. Nu-i mai datorăm nimic lui Fabian.

Foarte bine.

În numele meu şi al fetelor mele, vă mulţumesc din inimă

pentru ajutorul pe care ni l-aţi dat.

Şi mă rog lui Dumnezeu să nu fi făcut o greşeală

când am apelat la dv. pentru ajutor.

Sigur că nu, doamnă.

Singura mea intenţie e să vă fie bine, să vă ajut sincer.

Timpul o să spună asta.

Mami, buni... Putem să-l invităm pe tati la masă ? Haideţi !

Vă rog frumos... Da ? Vă rog.

Te rog, Perlita, precis am urechile înfundate şi am auzit greşit.

Spune-mi că nu e adevărat ce am auzit.

Nu se poate să-ţi placă Valentin. Nu-i aşa ?

Nu se poate... Liniştea ta a spus tot.

De ce, Perla ? De ce n-a putut să fie altul ?

Gabriel, Oliver, Nemesio ! Oricine, mai puţin Valentin.

Nu, nu te necăji aşa, te rog, Pascual.

Povestea cu Valentin a trecut.

A rămas în trecut, promit. Nu plânge ! Nu...

Eu am luat decizia să dau pagina şi sunt cu tine.

Chiar nu mă mai interesează nimeni altcineva, Pascual.

Cum s-a întâmplat asta ? Cum de n-am bănuit niciodată ?

Sus-numitul a fost mereu în faţa mea, şi nu mi-am dat seama niciodată !

Nu, n-aveai cum să ştii, Pascual. N-ai nicio vină.

Nu pot să cred. Perlita mea, îndrăgostită

de cel mai bun prieten al meu, de fratele meu !

Pascual, iartă-mă.

Iartă-mă. Nu ţi-am povestit, ca să nu te simţi aşa de rău.

Spune-mi un lucru, eşti cu mine ca să-l faci gelos pe Valentin ?

Nu... Cum poţi să crezi asta ? Eu nu ţi-aş face asta niciodată.

Nu te-aş folosi niciodată ! Nu...

Sunt cu tine pentru că îmi place cum eşti,

cu tine mă simt bine, mă simt iubită, mă simt în siguranţă, fericită.

Într-adevăr ? Nu-mi spui asta ca să nu mă simt rău ?

Nu, nici vorbă.

Pascual, când te-ai întors din satul tău

şi mi-ai zis să ne dăm încă o şansă, ţi-am zis "da" şi am vorbit serios.

E cea mai bună hotărâre pe care am luat-o în ultima vreme.

Nu. Sunt derutat, Perlita.

Chiar dacă îmi spui toate lucrurile astea frumoase,

nu pot să uit că îl iubeşti pe altul... Pe Valentin !

Nu, Pascual... Pascual !

Pascual, ce ai ?

Vreau să-mi spui adevărul, numai adevărul, Perlita. Promiţi ?

Da, promit.

- Când te sărut, te gândeşti la el ? - Nu ! Nu, sigur că nu, Pascual.

Nu, ascultă ce îţi spun ! Eu vreau să fiu cu tine.

Vreau să mă îndrăgostesc de tine.

Dar... Acum, decizia îţi aparţine.

Vrei să mai fii cu mine, ştiind ce am simţit pentru Valentin ?

Am ieşit în larg de cinci minute,

şi deja ai zâmbetul acela frumos pe buze !

E nemaipomenit !

Da, aici, în larg, uit toate lucrurile rele.

Mă face aşa de fericită...

Iar eu mă bucur tare mult să te văd aşa.

Mulţumesc !

N-o să-ţi ceară nimeni socoteala că ai luat barca ?

Nu. De când cu mareea roşie, nu le foloseşte nimeni.

În plus, i-am promis o sticlă de rom lui Nemesio,

ca să nu-i spună nimic dnei Estrella.

Oliver, trebuia s-o anunţi !

Nu. Cred că e mai bine să ceri scuze decât să ceri voie. Nu crezi ?

Nu te-ai gândit niciodată să-i spui adevărul lui Iker ?

Nu trece o zi fără să mă gândesc cum să-i spun.

Dar care e momentul ideal să-i spun ? Zi-mi tu.

Când vorbeşte despre mama lui ? Când îmi povesteşte că a visat-o

sau când mă întreabă de ea ?

Mă doare sufletul să-l mint, dar simt că încă nu e pregătit.

Îmi pare prea mic ca să primească o veste aşa de dură.

Ce o să faci dacă Victor vorbeşte ?

Nu ştiu. Tot ce ştiu e că n-o să stau cu mâinile-n sân,

aşteptând să-mi fie luat băiatul.

Poate că ţi se pare o nebunie, dar...

Simt că, dacă explodează bomba asta, singura opţiune e...

... să fugim.

Vrei să fugi ?

Ar fi ultimul lucru pe care mi l-aş dori.

N-am avut niciodată intenţii rele, dar...

Dar un tată e în stare... Ascultă-mă.

Un tată face orice pentru copilul lui.

N-o să permit să fiu despărţit de Iker.

Marina, dacă singura şansă e să fugim, ai veni cu noi ?

Gabriel, înţeleg că eşti disperat. Jur că înţeleg, dar...

Îţi dai seama ce îmi ceri ?

Ştiu. Ştiu că îţi cer mult şi înţeleg dacă nu vrei să faci asta.

Dar eu nu văd alternative.

Nu. Sigur că există altă cale.

Nu mai minţi, nu mai fugi !

Arată-ţi răspunderea în faţa legii şi luptă pentru fiul tău.

- Vin... Ai grijă ! - Hai !

Jas, nu vreau să te gândeşti că ţi s-au întâmplat doar lucruri rele.

Vreau să te gândeşti că, de când ai venit în sat,

ţi s-au întâmplat lucruri bune.

Începând cu faptul că Xavier m-a înşelat cu alta.

Nu, nu asta. Vreau să zic că ai fost mai aproape de bunicul tău,

ai petrecut timp cu tatăl tău, ai învăţat să pescuieşti,

dar, mai ales, ţi-ai făcut un prieten foarte bun. Eu.

Aşa e ! Da, ai dreptate. Cum să-l uit pe bunul meu prieten Oliver ?

Atenţie ! Sunt mai mult decât bunul tău prieten.

Ce înseamnă să fii mai mult decât prietenul meu ?

Sunt şi ghidul tău turistic,

profesorul tău de pescuit şi de filetat,

sursa ta personală de distracţii,

persoana care te face să zâmbeşti în fiecare seară...

Nu oricine face asta.

Nu, sigur că nu. Doar "mai mult decât prietenul meu" Oli.

Şi fac asta numai pentru "mai mult decât prietena mea" Jasmin.

Ce faci ?

Nu vreau să aştept până diseară ca să te fac să zâmbeşti.

Ce bine că ai venit ! Acum că n-avem de lucru, mă gândeam...

De ce nu mi-ai spus că tu eşti numitul ?

Îţi dai seama ce prostie ai făcut ?

Cum ai putut să-i spui lui Pascual că îmi place Valentin ?

Relaxează-te ! A fost o neînţelegere. Credeam că i-ai spus.

Cum se poate, Brisa ? Pentru ce ?

Abia începeam să mă simt liniştită cu cineva.

După tot timpul ăsta, după ce am păţit,

am găsit pe cineva care mă iubeşte aşa cum sunt

şi care mă face fericită.

Apoi, vine sora mea şi strică tot.

- Iartă-mă. Jur că n-am vrut. - N-ai vrut...

Dar nu-ţi face griji. Pascual moare de iubire pentru tine.

Precis o să rămână cu tine. o să vezi.

Nu, nu ştiu, Brisa. S-ar putea să-l pierd şi pe el,

iar asta chiar o să fie din vina ta !

Acum înţeleg tot. Acum mi-e totul limpede ca lumina zilei.

Când ai zis că eşti gelos, nu erai gelos pe Perlita, ci pe mine, nu ?

Spune-mi adevărul, Valentin Rios. Eşti îndrăgostit de Perlita ?

Nu, Oliver. Nu e bine.

- Nu ţi-a plăcut sărutul meu ? - Nu e asta.

Ţi-am mai spus. Abia m-am despărţit de Xavier şi...

Acum mă gândesc doar la mine, cum să fac să-mi fie bine.

Eu nu-ţi fac bine ?

Nu vreau să încep o relaţie. Nu acum.

Trebuie să-mi fac ordine în minte, în inimă, în idei...

- Te rog, înţelege-mă. - Stai liniştită, eu te înţeleg.

Şi mai înţeleg că n-ai negat că ţi-a plăcut sărutul meu.

Acum, după ce ai gustat dulceaţa buzelor mele, o să mai vrei.

- Numai asta te interesează, nu ? - Nu. Nu, Jas, te asigur că nu.

Chiar vreau să-ţi fie bine.

Serios, stai liniştită. Eu n-o să te presez.

Mulţumesc că mă înţelegi.

- Eşti de acord să ne întoarcem ? - Cum spui tu.

- Cred că am rămas fără benzină. - Oliver, ce o să facem ?

Nu-ţi face griji.

Imediat vorbesc prin staţie şi îi rog să vină să ne ia.

Ce s-a întâmplat ?

Nu mi-am dat seama când am plecat. Cred că n-avem nici staţie radio.

Înţelege-mă ! Nu-mi pot asuma riscul să mă predau şi să mi-l ia pe Iker !

Ştiu, Gabriel, dar... Şi atunci ? Vrei să fugi şi să minţi toată viaţa ?

Nu-mi pasă. Dacă ăsta e preţul de plătit

pentru ca băiatul meu să nu fie dus la un orfelinat, îl plătesc !

Dar nu trebuie să plăteşti preţul ăsta !

Nu ?

Poţi să-ţi asumi răspunderea, să spui adevărul, pe faţă.

Angajează un avocat, înfruntă justiţia...

Poţi să lupţi până la ultimele consecinţe,

ca să dovedeşti că ce ai făcut a fost un gest din iubire,

pentru binele fiului tău.

În primul rând, avocaţii costă, iar eu nu mai am bani.

În ţara asta, nu suntem toţi egali în faţa justiţiei.

Dacă aş fi milionar, aş crede ce zici, Marina. Dar nu e cazul.

Bine, înfrunt justiţia. Ce o să se întâmple ?

O să intru la închisoare şi o să-mi ia băiatul.

Nimeni nu-ţi spune că o să fie uşor, iubitule.

Dar ai dovedit că eşti un tată extraordinar pentru Iker.

Cred că ai multe şanse să câştigi.

Dar dacă fugi ca să scapi de închisoare...

Nu înţelegi ! Nu-mi pasă să intru la închisoare,

dacă ştiu că băiatul meu o să fie bine.

Dar nimeni nu-mi garantează asta. Nu există garanţii.

N-o să-mi asum riscul să fie trimis la un orfelinat !

Băiatul meu nu se duce la orfelinat, Iker nu ajunge acolo.

Atunci ?

Cea mai bună soluţie e să fiţi mereu fugari, să vă schimbaţi numele ?

Asta vrei pentru băiatul tău ?

Să înveţe să mintă şi să crească în frică ?

Sigur că nu !

Sigur că nu.

Iubitule...

Ştiu că nu ai de luat o decizie uşoară.

Jur că vreau să fiu lângă tine, să te susţin.

Dacă decizi să spui adevărul şi să lupţi pentru băiatul tău,

o să-ţi fiu alături la fiecare pas.

Dar, dacă alegi să fugi şi să-l minţi toată viaţa pe Iker,

îmi pare rău, dar eu nu pot să fiu părtaşă la asta.

Va trebui să faci asta singur.

Redactor DELIA SIMONIS

SFÂRŞITUL EPISODULUI 38