Original subtitles

Mâinile mele îţi vor purta visurile,

Paşii ţi-i voi călăuzi, îţi promit !

MAREA ŞI MAREA IUBIRE Episodul 36

În braţele mele vei descoperi tandreţea.

Îţi voi arăta că încă se poate iubi nebuneşte.

Doi oameni într-un milion...

Miracolul s-a întâmplat, destinul ne-a adus deja împreună.

Îndrăgosteşte-te de mine ca şi cum n-ai fi suferit nicicând.

Împreună vom vindeca rănile trecutului.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Îndrăgosteşte-te de mine !

Dacă îmi dai mâna, las totul în urmă,

Singurătatea şi iubirea nu le mai confund.

Ai acel ceva special care mă răscoleşte

Şi te visez cum n-am visat pe nimeni niciodată.

Tu să-mi spui de ne vom iubi până la sfârşitul veacurilor...

Stai ! Rios !

Calmează-te, Rios ! Eşti nebun ?

Chiar dacă negi, ştiu că eşti afectat de relaţia Perlitei cu Pascual.

Mă simt groaznic, Oliver.

Simt o furie pe dinăuntru pe care nu o suport.

Mă simt neputincios când îi văd împreună.

Îmi vine să lovesc tot ce am în faţa ochilor !

Stai ! Calmează-te ! Fără violenţă.

Scuze.

Sunt ca un vulcan care stă să erupă.

Nu ştiu ce să facă cu ceea ce simt, Oliver.

Jur că sunt furios pe mine, nu pe ei !

Nu aş putea să-i fac rău fratelui meu.

Ştiu că nu ai fi în stare, dar îmi fac griji pentru tine.

Îţi dai seama că-ţi faci singur rău ?

Tristeţea şi supărarea care te rod pe dinăuntru sunt ca un venin.

Trebuie să vorbeşti cu Pascual, să-i spui ce simţi.

Niciodată ! Cum să-i explic că sunt furios

fiindcă e cu iubirea vieţii mele ? Nu pot, Oliver !

Trebuie să faci ceva, fiindcă eşti ca o bombă cu ceas.

Altfel, la un moment dat, va exploda în cel mai urât mod posibil.

Totul e în regulă, Yaz ?

Da, sunt bine. Obosită, dar mulţumită.

Mâine nici nu vei putea să te ridici din pat.

Cu siguranţă, dar nu aş schimba ziua asta pentru nimic în lume.

Vreau să pescuiesc în continuare.

Se pare că ţi-a plăcut cu adevărat.

Nu-ţi imaginezi cât de mult.

Ba da. Îmi aduc aminte de când erai mică.

O dată ai venit cu mine la pescuit

şi te-ai întristat fiindcă nu mă puteai ajuta cu plasele.

- Şi am făcut o criză. - Nici chiar aşa.

Mereu ai fost o fată cuminte. Dar ai insistat toată ziua.

"Tati, vreau să pescuiesc. Lasă-mă să arunc plasa."

- "Tati !" - Nu m-am schimbat prea mult.

Nu te-ai schimbat deloc, fata mea. Marea ţi-a atras mereu atenţia.

Azi, când te-am văzut în barcă, cu un zâmbet uriaş pe chipul tău frumos,

ca atunci când erai mică...

Mă bucur că te-am ajutat puţin ca să te simţi mai bine.

Aveam nevoie. Mulţumesc.

Nu, Yaz, eu îţi mulţumesc că mi-ai dat ocazia de a te susţine.

Creveţi uriaşi ! Profitaţi !

Şi... Haide !

Spre mine... Spre tine...

Stânga, dreapta...

Ce e, Meche ? Totul e în regulă ?

Ce ai păţit ? Eşti bine ?

Era melodia preferată a lui Ulises.

Nu ştiu...

Scuză-mă, dar nu pot.

- Meche, te rog. - Nu, lasă-mă !

- Mercedes, te rog. - Nu !

- Mercedes, stai ! - Nu...

Mercedes, stai !

- Ce e ? - Totul e în regulă. Mă scuzaţi.

Mercedes ! Meche !

Ce e, Azul ? Eşti obosită ?

Puţin, dar m-am simţit bine.

Atunci, va trebui să repetăm experienţa.

Da ! Îl putem invita pe Iker ca să vadă parcul.

- Nu se poate ! - Ce s-a întâmplat ?

Am făcut pană. Nu ?

- Nu ! - Nu se poate !

Sun la firma de asigurări ca să ne trimită pe cineva să ne tracteze.

Nu, va dura prea mult. Putem schimba noi roata.

Sigur. Presupun că nu vrei să întârzii la întâlnire.

Aşa e. Nu-mi place să-i las să aştepte pe oamenii la care ţin.

Ştii să schimbi un cauciuc ? Dacă nu, o fac eu rapid.

Mama schimba mereu cauciucurile când făceam pană.

Bineînţeles că ştiu. Cine crezi că sunt ?

Stai liniştită, Estrella.

Bine. Între timp, îl sun pe Fabian ca să-i spun că întârzii.

Eu mă culc.

- Totul e în regulă ? - Nu. Nu am semnal la mobil.

De ce eşti atât de serioasă ? Eşti supărată ?

Nu.

Mă gândesc cum mă simt mereu,

ca şi cum aş face puzzle-ul vieţii mele,

al poveştii mele, al trecutului meu...

Dar îmi lipsesc câteva piese.

Te înţeleg.

Mă simt frustrată în zilele în care nu-mi amintesc nimic.

Iar ceea ce am aflat nu mă ajută să-mi amintesc mai mult.

Nu te descuraja.

Eu şi tata te putem ajuta să găseşti piesele care lipsesc

ca să facem împreună puzzle-ul vieţii tale.

Iker, eşti un copil minunat. De asta te iubesc atât de mult.

- Pot să-ţi mărturisesc ceva ? - Da.

Uneori cred că e mai bine să mă resemnez şi să nu mai caut.

Să accept că asta e viaţa mea acum şi să încep s-o trăiesc cu adevărat,

fără să mă uit în urmă.

- Dar nu poţi, nu ? - Nu.

Nu, fiindcă inima mea îmi spune să-mi caut fiul în continuare.

Iubirea de mamă din sufletul meu e mai mare.

Ştiu că am adus o viaţă pe lume.

Dar, în mod ciudat, când mă simt neliniştită fiindcă nu ştiu unde e,

ceva dinăuntru îmi spune că e bine, chiar dacă nu-l am alături.

Dar nu pot uita dorinţa de a-l găsi şi a-l îmbrăţişa.

Sirenă, când îţi e dor de fiul tău şi vrei să-l îmbrăţişezi,

mă poţi îmbrăţişa pe mine.

Când mie îmi e dor de mama, mă gândesc la tine.

Iar când te îmbrăţişez, o fac cu gândul la ea.

Secretul e să laşi usturoiul să dea gust uleiului.

Apoi trebuie...

Apoi te duci după un unguent pentru arsuri.

Ar trebui să mai pui sare peste creveţi.

Dacă vrei, te ajut cu o salată care s-o pui lângă.

- Mulţumesc mult, Yaz. - Da.

Râzi de mine ?

Apropo, reţeta asta de creveţi o ştiu de la bunicul tău.

După cum vezi, respect întocmai instrucţiunile.

Foarte bine. Bunicul găteşte delicios.

Tu te pricepi la mâncarea semipreparată.

Cum au fost pastele de ultima oară.

Auzi ! Fac tot ce pot.

E evident că depui efort ca s-o impresionezi pe Estrella.

Atât de mult o iubeşti ?

Yaz, m-am îndrăgostit lulea de ea.

Serios, Sergio, pot să schimb eu cauciucul mai repede.

Nu e prima oară când mi se întâmplă.

Stai liniştită. Am ridicat maşina.

Pun imediat roata de rezervă şi ne continuăm drumul.

Trebuie să ridici mai mult maşina.

Aşa nu-ţi intră roata de rezervă.

Ştii ce-mi aduc aminte ?

Mai ştii când am fost la Cuernavaca şi ni s-a stricat maşina ?

Ai zis că n-o pot repara. A fost vina ta, căci nu am dus-o la atelier.

Ce s-a întâmplat apoi ?

- Nu, a fost ideea mea. - Am reparat-o. Nu ?

A fost ideea mea să punem apă în radiator

şi să aşteptăm să se răcească. Nu ?

- Bine, fă-o. - Bine.

Să te văd.

- Nu aşa ! - Cum să nu ?

Aşa !

Gata ! Acum sigur intră roata.

- Te-ai murdărit pe faţă. - Poftim ?

- Eşti murdară de ulei aici. - Gata ?

- Da ? - Gata.

Te-ai uitat la tine ? Eşti murdar de ceva timp.

Parcă te-ai fi tăvălit prin noroi.

Nu se poate ! Nu minţi !

Mi-am adus aminte că-ţi place să fii spilcuit.

Eu ?

Să fi văzut ce îngrijorat erai !

Ştiu că nu e uşor, Mercedes. Şi eu am trecut prin asta.

Uneori suferinţa se întoarce, şi nu putem face nimic.

Când cred că încep să-mi revin,

ceva atât de frumos, cum ar fi o melodie,

îl aduce pe Ulises înapoi.

Cu toate clipele urâte şi frumoase.

E normal. Muzica are această magie.

Ne duce înapoi în timp într-o clipă.

Gonzalo, crede-mă, e atât de greu...

Sunt zile în care nu ştiu cum să merg înainte.

Dacă nu ar fi fiicele mele şi nepoata mea,

nu aş avea suficientă putere ca să continui.

Mercedes, dacă mergi înainte nu înseamnă că uiţi.

Ulises va face mereu parte din viaţa ta.

Dar e timpul să faci loc şi pentru experienţe noi.

Dar nu e atât de uşor.

Uneori simt că-i trădez memoria.

Mă supăr pe mine.

După ce am aflat

că m-a înşelat cu Rosalba ani întregi,

nu merită lacrimile mele.

Nu, nu le merită. Trebuie să-ţi ştergi lacrimile,

să uiţi această ranchiună şi să-ţi permiţi să fii iar fericită.

Cum ai făcut după ce ţi-a murit soţia ?

Când ţi-ai dat seama că e momentul să mergi înainte ?

Nu a fost o zi anume, Mercedes. A fost un proces, treptat.

Dintr-odată, m-am trezit într-o zi şi...

Mi-am dat seama că nu mai simţeam acea povară

care nu mă lăsa să respir.

Gonzalo, vreau să încerc. Pentru mine, pentru fiicele mele,

pentru nepoata mea.

Vreau să fiu puternică pentru ele şi să-mi continui viaţa.

Aşa va fi.

Estrella vine la cină şi mi-ar plăcea să ne ţii companie.

Dacă îţi oferi şansa de a o cunoaşte, o să vă înţelegeţi bine.

Şi sunt sigur că va exista o conexiune...

- Nu. Nu-mi face asta, te rog. - Ce ?

Jur că nu vreau să ne certăm !

Dar trebuie să fiu sinceră, chiar dacă par dură.

Desigur. Sper ca mereu să existe între noi o comunicare bună. Zi !

Bine. Una e că mi-a prins bine să merg cu tine la pescuit azi...

Şi apreciez că mi-ai dat această şansă.

Şi alta e să ne jucăm de-a familia fericită.

Eu nu simt asta.

Nu... Eu credeam că ne-am apropiat puţin.

M-am lăsat dus de val

fiindcă m-am simţit bine vorbind şi gătind cu tine, Yaz.

Fabian, odată am fost o familie fericită,

dar tu ai distrus-o.

O spun cu intenţii bune.

Una e să putem vorbi, trăi împreună, să ne putem tolera.

Inclusiv să ne înţelegem bine,

dar asta nu schimbă ce s-a întâmplat în trecut.

Yaz, acum vreau să-ţi fiu alături, să te susţin.

Sunt aici fiindcă nu am de ales. Te rog, nu uita.

- Şi nu insista. Bine ? - Nu, nu o mai fac.

Serios, nu vreau să ne certăm.

Baftă cu creveţii ! Salata e gata.

- Da. - Ne vedem !

Ne vedem, Yaz.

Calmează-te. Azi am făcut un pas mare.

Am făcut progrese. Treptat...

Apa nu e rece, dar ne potoleşte setea.

Mulţumesc. Uite cât e ceasul ! Voi întârzia la întâlnirea cu Fabian.

Şi nu-l pot anunţa. Să ne grăbim !

Bine.

Dă-mi cheia în formă de "L" ca să desfac şuruburile, te rog.

Ştii care e ?

Da. Tocmai ai spus, cheia în formă de "L".

Mai întâi trebuia să desfaci şuruburile, înainte să ridici maşina.

Nu e aici. Lipsesc uneltele.

Nu e cheia. Nici cea în cruce.

Nu se poate !

Când am închiriat maşina, mi s-a spus că are tot ce trebuie.

Nu ai verificat, nu ?

Nu putem schimba roata fără o cheie cu care să scoatem şuruburile.

Estrella, nu vreau să-ţi spun "ţi-am zis eu",

dar eu am sugerat să sunăm la firma de asigurări.

Poţi să-mi explici cum vom suna dacă nu avem semnal ?

Îmi pare rău, Estrella. Mă tem că nu vei ajunge la întâlnire.

O să opresc o maşină ca să ne împrumute uneltele. O s-o rezolv.

Ce e asta ? Sergio Falcon va face cum spun eu, în sfârşit.

Sigur. Cum îmi vei spune

cum să schimb o roată dacă nu avem unelte ?

Bună ziua ! Mă puteţi ajuta ?

- Ce e asta, frate ? - Pentru noi.

- Da ? - Nu am avut ocazia să vorbim.

Aşa e. Nu am stat de vorbă prea mult de când am venit din La Cruz.

Da. Nu putem pierde obiceiul.

Asta ne-a ţinut prieteni până acum.

Şi eu simt nevoia să-ţi spun tot ce mi se întâmplă.

Şi eu.

S-au întâmplat multe în sat.

- Da ? - Da, unele mai importante ca altele.

Ştiu, frate. Dar poate nu e momentul.

Cine o fi ?

- Bună ! - Bună !

Frate, nu am avut ocazia să-ţi zic că mi-am invitat iubita la cină.

Iar ?

Estrella, nu ştiu câte mesaje ţi-am lăsat. Te rog, sună-mă.

Încep să-mi fac griji. Vreau să ştiu că eşti bine. Te pup !

Nu înţeleg de ce Estrella nu m-a anunţat că nu ajunge.

Poate a rămas fără baterie şi trebuie să ajungă, fiule.

Da. Se presupune că se întorceau devreme din plimbarea în familie.

În plus, e ciudat că Estrella are mobilul închis.

Se întâmplă ceva, tată.

- Stai ! Unde te duci ? - La ea acasă.

Mă duc să văd dacă s-a întors sau dacă ştiu ceva de ea.

Frate, nu te enerva.

E ceva rău că mi-am invitat iubita ?

Nu.

Nu e ceva rău. Dacă ştiam, nu vă deranjam cu prezenţa mea.

Nicio problemă. Mai bine plec şi vă las în pace.

- Valentin, nu e nevoie. - Ba da, e nevoie.

Sunteţi împreună şi nu vreau să fiu a cincea roată la căruţă.

Staţi liniştiţi, serios. Mâncaţi voi sendvişurile.

Sunt bune, cu avocado, roşii, brânză, de toate.

Nu, scuze. Cred că am venit când nu trebuia. Mai bine plec.

Nu, Perlita, nu pleca. Rămâi !

E clar că eu sunt în plus.

Valentin, de ce reacţionezi aşa ? Nu te-a alungat nimeni.

Înţelege că nu vreau să fiu aici !

- Ce ţi-a venit ? - Sunt gelos !

Asta mi se întâmplă, sunt gelos !

Bună ! Am ajuns mai devreme, Gabriel. Voiam să te văd.

- Ce e asta ? - Sunt actele de la bancă.

Am primit creditul. O să-mi dea banii poimâine.

Dar am dat instrucţiuni să vireze banii în contul primit de la tine.

Brisa, îţi achit datoria şi suntem chit.

Dar trebuie să lămurim lucrurile o dată pentru totdeauna. Da ?

Apreciez din tot sufletul ceea ce ai făcut, Brisa, serios.

M-ai salvat într-un moment greu.

Dar înţelege că nu mă voi întoarce la tine.

- Nu, Gabriel, dar... - Ascultă-mă. Nu mă întorc la tine.

Sunt cu Marina.

Înţelege şi nu mă mai ameninţa.

Nu am chef de aşa ceva, serios.

Dar nu ai avut nicio problemă când ai acceptat banii, nu ?

Crezi că vei scăpa de mine ca de o cârpă veche.

O cârpă ? Ascultă ce spui ! O cârpă veche, Brisa ?

Vorbeşti aşa fiindcă suferi, dar tu nu eşti aşa.

Trezeşte-te ! Ce ţi-a venit ?

Da, asta voi face.

M-am săturat să mă calci în picioare, Gabriel. S-a terminat !

Nu voiam să fac asta, dar mă obligi.

Atenţie ! Toată lumea !

Am un anunţ important de făcut.

Brisa, ce faci ?

Ce vezi, Gabriel. O să fac un anunţ.

- Deci... - Ce ?

Le spunem că ne împăcăm sau secretul despre Iker ? Alege.

Tu nu i-ai răspuns lui Azul, dar eu îmi aduc aminte.

Poftim ?

Îmi aduc aminte foarte bine ce mi-a plăcut la tine când ne-am cunoscut.

Erai diferită de toate femeile pe care le-am cunoscut. Încă eşti.

Am ajuns ?

Da, scumpo, suntem acasă. Vino !

- Eşti murdară pe faţă. - Minţi !

- Să văd ! - Să văd...

Mă ocup eu de pata asta încăpăţânată. Nu ?

- Nu. - Scuze. Te zgârii ?

Da, eşti dur. Las-o pe ea să mă cureţe.

Să văd, mamă... Doamne !

Nu, Azul ! E murdară aici, pe toată partea asta.

- Pe toată partea asta ? - Da.

- Cum de m-am murdărit aşa ? - Arăţi ca un raton.

Cum aşa ? Nu...

Nu mă ştergi bine. Fă-o bine.

- Mami, să văd... - Dă-ţi părul la o parte.

- Sigur ? - Da.

Râzi fiindcă mama ta arată ca un raton cu faţa murdară, nu ?

Gata, mami ! Eşti frumoasă.

- Mulţumesc mult, scumpo. - Azul are dreptate, eşti frumoasă.

Mulţumesc pentru plimbare. A fost cea mai frumoasă surpriză din lume.

- Ţi-a plăcut ? - Da, a fost distractiv.

Şi eu m-am simţit bine. Mulţumesc că mi-aţi ţinut companie.

Noapte bună, tată !

Nu ştiu dacă vrei să-ţi spun aşa sau preferi să-ţi zic Sergio.

- Nu, "tată" e perfect. - Bine. Noapte bună, tată !

Noapte bună, fata mea !

- Să visezi frumos ! - Mulţumesc pentru tot, Sergio.

- Haide, scumpo ! Mă grăbesc. - Da.

Ce ţi-a venit ? Ai înnebunit ?

Mă testezi, Gabriel.

Crezi că poţi face ce vrei cu mine, ca apoi să mă abandonezi ?

Nu te vei folosi de mine !

Nu am făcut nimic, Brisa. Tu ai luat banii.

Nu mă ţine ca pe ace ! Care e vestea ?

Alege, Gabriel. Nu mai ai timp.

Dacă nu le spui că ne-am împăcat, le zic secretul tău.

Tu nu eşti aşa. Nu face asta !

- N-o face ! - Crezi că nu sunt în stare ?

Gabriel a făcut ceva în secret !

Ceva ce nu ştie nimeni !

Bine. Eşti conştientă că, dacă se află,

Iker va ajunge la orfelinat ? Ştii asta, nu ?

Trebuia să te gândeşti la asta înainte.

E fiul meu. Nu vreau să mi-l ia.

Nu te înţeleg. Gelos, frate ? Cum adică eşti gelos ?

- Gelos ? - Da.

Nu, nu am spus asta.

Nu minţi ! Te-am auzit foarte bine.

- Nu-i aşa că asta a zis, Perlita ? - Aşa cred. Nu sunt sigură.

Vezi ? Te-a auzit şi Perlita. Ce se întâmplă, Valentin ?

De ce eşti gelos ? Pe cine ?

Da, asta am zis. Nu pot nega, nu mă pot ascunde.

Da, sunt gelos pe...

Pe Perlita.

- Pe mine ? - De ce ?

Fiindcă nu te-am mai văzut, frate.

Nu am mai petrecut timp împreună de mult.

Nu mai avem seara noastră în care bem bere şi ieşim în oraş.

Mai întâi ai plecat în satul tău,

iar de când ai iubită, nu mai ai timp pentru mine.

Frate, nu ştiam că eşti supărat.

De ce nu mi-ai zis până acum ?

Nu ştiu. Nu voiam să te supăr.

Dar acum văd că vă deranjez. Mai bine vă las.

Nu, Valentin, nu pleca aşa.

Perlita, stai liniştită. Nu-ţi face griji.

O să fiu bine.

Vale, stai !

Vale...

Sper că acum îţi dai seama că sunt în stare de orice.

Nu voi trăi fără tine, Gabriel.

Ai o zi.

Dacă nu te desparţi de naufragiată şi nu te întorci la mine,

vei suporta consecinţele, jur !

Nu mai trage de timp, Gabriel ! Suntem nerăbdători.

Ce voiaţi să ne spuneţi tu şi Brisa ?

Nimic. Vedeţi-vă de treabă. Nu era nimic.

Tată, ce se întâmplă ? De ce Brisa a plecat supărată ?

Nu ştiu, fiule. Nu-ţi face griji.

Comandă prăjitura ta preferată şi o luăm la pachet.

Bine.

La ce feţe aveaţi, e clar că nu se întâmpla nimic.

Gabriel, spune-mi adevărul.

Ce voia Brisa să spună ? Ce se întâmplă ?

E prea târziu sau mai e valabilă invitaţia ?

Erika, vorbeşte-mi despre Fabian. De când are o relaţie cu Estrella ?

Sunt împreună de puţin timp. Estrella mi l-a furat. Ştiai ?

Cea mai bună prietenă mi-a furat iubitul. Cine ar fi crezut ?!

- Fabian e fostul tău iubit ? - Da. Nu ţi-am zis ?

Deci nu m-ai sunat pentru binele lui Azul.

Voiai să te foloseşti de mine ca să-i desparţi. Greşesc ?

Te rog, Sergio. Cum poţi crede asta ?

În primul rând, nu plănuiesc aşa ceva. În al doilea...

Erika, suntem doar noi doi. Nu-ţi face griji.

Ăsta e adevărul. Îţi spun asta fiindcă există încredere între noi.

Am făcut-o pentru fată.

Aş fi ultimul care te-ar judeca pentru ce ai făcut.

Din contră, apreciez.

Şi aş vrea să mă revanşez, dacă se iveşte ocazia.

Ceva îmi spune că ne vom înţelege foarte bine.

Aţi stat toată ziua.

- Vrei un pahar cu Coca-Cola ? - Da, mulţumesc.

Iartă-mă, te rog.

Veneam la timp, dar am făcut pană pe drum.

Se pare că plimbarea în familie a fost plăcută. Nu ?

Da, iar Sergio nu s-a grăbit să schimbe roata, presupun.

Nu cred că a schimbat o roată în viaţa lui.

Aproape că am făcut totul singură. Nici măcar nu avea unelte.

În plus, a trebuit să oprim o maşină ca să ne ajute.

Eram într-un loc ciudat, unde nu exista semnal.

Nu am putut să te sun.

Jur că mă simt groaznic !

Credeam că ai schimbat creveţii mei cu usturoi cu un restaurant de lux.

Invitaţia dlui Falcon.

Credeai că o să ratez mâncarea ta ?

Nu ştiu ce să cred.

Acum va trebui să te revanşezi ca s-o guşti.

Să vedem dacă aşa e bine...

Îmi dai guriţa ?

E bine aşa sau mai trebuie să fac ceva ?

E bine pentru moment.

Ştii ? Pentru o clipă, mi-am făcut griji.

Credeam că tu şi Azul aţi păţit ceva.

Stai liniştit, iubitule. Suntem bine şi am venit la tine.

Ne aşezăm la masă ?

Asta s-a întâmplat.

I-am zis că-i voi transfera banii când voi primi creditul.

Urmează să-i fac transfer. De asta Brisa a reacţionat aşa, urât.

Şi de asta a plecat aşa.

Sigur, era sigură că te vei împăca cu ea fiindcă te-a ajutat.

Nu se va întâmpla asta, iubito, fiindcă sunt cu tine.

Iar asta nu se va schimba pentru nimic în lume.

Gata...

E târziu, trebuie să plec.

Stai ! Nu pleca încă. Vino !

Trebuie să mă trezesc devreme. Şi tu.

Abia ai ajuns. Bine...

Nu poţi pleca aşa. Lipseşte ceva important.

- Ce faci ? - Stai puţin.

Ce părere ai ?

Cine era aici şi dansa, flirtând ?

Da, dar tu erai cu mintea în altă parte.

Ai ratat şansa.

Nu, nu am ratat nicio şansă, fiindcă acum sunt aici.

Toate sentimentele mele, emoţiile, totul e al tău.

Sunt al tău.

Dansează cu mine.

- Nu ştiu... - Haide, dansează cu mine !

- Profiţi. - De ce ?

De faptul că-mi placi. Deşi mă superi uneori.

Ştiu cum să te împac.

Vrei să vezi ? E uşor, simplu.

- Da ? Cum ? - Aşa ! Uite !

Am rămas fără apă.

Ce e ?

- Ce e asta ? - I s-a aprobat creditul.

Gabriel ne va transfera banii poimâine.

Cu băiatul ăla trebuie să văd ca să cred.

Vorbim când avem banii în cont.

Fata mea, scumpo...

Mamă, de ce sunt atât de proastă ?

De ce sunt atât de proastă ? De ce sunt atât de idioată ?

Ce ai mai păţit acum, scumpo ?

Nimic, mami. Credeam că, după tot ce am făcut pentru el,

Gabriel se va întoarce la mine, dar nu e aşa.

Trebuia să-l fi văzut. Atât de rece, de distant...

Modul lui de a-mi demonstra mereu că nu mai simte nimic pentru mine

îmi frânge inima, mamă.

Fata mea, iubirea nu se cumpără.

Iubirea e necondiţionată.

Da. Îmi pare rău pentru ce am făcut.

Ştiu că am greşit. Iartă-mă.

Scumpo, ce a fost a fost.

Acum trebuie să înveţi din greşeli.

Capul sus şi priveşte înainte, fiindcă tu eşti puternică, Brisa.

Eşti o femeie curajoasă şi o să-ţi revii.

Da, mamă.

Dacă lui Gabriel nu-i pasă de mine, nici mie nu o să-mi pese de el.

Dar jur că va plăti pentru fiecare lacrimă,

fiindcă m-a respins şi m-a umilit !

Jur, mamă !

Aproape...

Mi-ai făcut poze !

Nu m-am putut abţine. Erai atât de drăguţă...

Dacă soarele luminează cerul, Yazmin luminează marea.

Ce poetic, Oliver ! Mulţumesc. Îmi place poza.

Cu plăcere.

Poţi să-i deschizi fereastra fotografului tău personal ?

Nu, Oliver ! Nu poţi intra aşa, când vrei.

Tu m-ai lăsat să intru, nu ?

Da, fiindcă ai venit. Nu poţi face asta.

E foarte târziu. Sunt în pijamale.

Tu eşti frumoasă oricum.

Nu mi-am imaginat că Valentin se simte aşa.

Mereu ia totul în glumă. Nimic nu-l supără.

Ştiu. Se pare că e mai sensibil decât arată.

Ce părere ai, Perlita ?

Crezi că lui Valentin nu-i place că suntem împreună ?

- De ce să nu-i placă ? - Nu ştiu.

Poate e puţin invidios fiindcă formăm un cuplu minunat.

- Suntem suflete-pereche. - Pascual !

Dacă Valentin e invidios, cum spui,

îi e dor de tine şi de asta a făcut scandal,

mai bine te duci să vorbeşti cu el, Pascual.

Rezolvaţi-vă problemele.

Crezi ? Nu ştiu dacă vrea să mă vadă.

E supărat pe mine.

Dacă e supărat, o să-i treacă.

Eşti persoana pe care o iubeşte cel mai mult.

Sunt sigură de asta, Pascual.

Serios, nu vreau să mă amestec între voi.

Cu atât mai puţin să vă supăr ! Vorbeşte cu el.

- Pleci ? - Da. Dar ne vedem mâine.

Vorbeşte cu prietenul tău ca să ştie că-l iubeşti aşa cum te iubeşte el.

Mulţumesc, Perlita. Pe zi ce trece, sunt tot mai îndrăgostit de tine.

- Îndrăgostit ? - Am spus ceva greşit ?

Nu. Scuze.

Dar nu mă pricep la lucrurile astea, la iubire.

Stai liniştită, Perlita. Treptat, cu ajutorul Domnului,

ştiu că o să-ţi cuceresc inima.

- Noapte bună ! - Noapte bună, iubito !

Ai medalionul de la mine.

Cum s-a purtat San Pedro în prima ta zi ? Te-a protejat ?

Da, s-a purtat minunat. A fost incredibil.

Dar mă dor toate şi sunt obosită.

Dar sunt dureri plăcute...

Durerile unei războinice care a câştigat lupta.

Da. Jur că a meritat ! M-am simţit atât de bine...

Am trăit clipa, m-am concentrat asupra pescuitului.

Am uitat totul, toate problemele.

Toate tristeţile. Mintea mea era liniştită.

Yaz, dacă ai nevoie de ajutor ca să uiţi de probleme,

sunt cea mai bună terapie pe care o poţi primi.

Fac ce plan vrei tu ca să te simţi bine mereu.

Da ? Ce fel de plan ?

Depinde de ce ai chef.

Poate te gândeşti la ce mă gândesc şi eu.

Oliver, am vorbit despre asta.

Nu e momentul potrivit să am o relaţie.

Vreau să studiez în afara ţării.

Aici nu suntem de acord. Momentul nepotrivit va fi când vei pleca.

Cât timp eşti în satul ăsta...

Cât timp sunt aici... Ce ?

Te pot ajuta să alungi toate gândurile rele.

Yaz, fata mea, am venit...

Ce se întâmplă aici ?

Redactor DELIA SIMONIS

SFÂRŞITUL EPISODULUI 36